Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-01-01 / nr. 1
pututa dice ca este invoita cu asternerea memorialului, daca nu aru fi fostu o cointielegere in privinti’a obiectului acestui’a. Adaugerau insa ea nici memori’a unui’a, nici notittele celuilaltu dintre do.ce făcură descoperirile din urma nu suntu de ajunati, pentru ca mai intâid ambii si contradîcu in privinti’a persóneloru, precândflicioi de sî eu amu fostudclatia in conferintia, dar fiindu in apropiare ne aducemu aminte, ca acolo a fostu sî dd. Dr. Vasiliu, Senat, sî Advoc. Nicol’a din Abrudu. Dara deca nu putemu sa vorbimu despre amenuntele conferintiei, ne va fi permisu a vorbi despre cele ce unulu dintre acești domni nega cu totulu sî altuia le reface, adeca de cele ce s’a petrecutu la més’a unde, Metropolitii siedeau lângă o lalta sî vorbeau in lonu confidentialu despre lucruri atingatóre de causa in cessiune sî, unde au fostu vorb’a sî despre resultatulu convorbirei. Acolo dlu Dr. Bobu , pre departe de a arată semne sa fia palîto unu asiu de aspru afrontu, după cum afirma dlu Densusianu in „Concordia“, era incantatu de modulu cela nimeritu alu Escel. Sele Metropolitului Șiagun’a, alesu pentru purtarea causei natiunali, intarindu, ca sî la Clasiu au faculu fórte bine cu moțiunea sea, sî ca numai acest’a e modulu celu calutariu ; — unu ce frapantu pentru acelu ce screa, ca dju Dr.eră mai înainte de alte principii in procederea la deslegarea problemei natiunali si sî mai frapantu, candu i s’aru mai fi intemplatu sî ceea ce dice dlu Densusianu. Fiindu lucrulu asia , ba chiaru sa supunemu pre unu moment , ca asta au decursu lucrurile cum se descriu de cei doi domni, si inca cu contradiceri cu totu, őre delaturase afirmatiunea nóstra, ca a fostu inttelegere s’ a fostu vorb’a sî de obiectulu intielegerei, ca sa se faca unu memorialu asemenea votului dela Clasiu? Sî mai departe apoi pasîndu, intrebamu, iara presupunenda ca conferinti’a alb’a iuliana asia a fostu, după cum se vede ca o dorescu unii sa fia fostu, ca eră dreptu, era intieleptiesce, eră spre folosulu natiunei, ca sa se urmedie modulu de procedere unilateralu , cu total’a ocolire a Sabiiului,— precum s’a urmatu ? Este trecutul Copilari’a copilăria remane, ori câte sticle se voru pune, că sa se frângă rachele spre a se produce o fata morgana. Aru mai fi dloru tetele sî altele de observatu, dara pentru binele pacei le lasamu ne dîse sî revanemu pre lângă aceea, ca de o parte intâlnirea acést’a la mésa, precum sî alte întâlniri ; constatarile in scrisu dela barbati de cea mai mare consideratiune, dau lucrului o alta fatia. Amu dori acum dupa ce la lale interpelările nóstre nu s’a datu unu respunsu de a dreptulu , că sa ajungemu odata acolo , incatu sa nu avemu a pâsî numai contra sentimentalitatîloru, animositâtîloru, rancunei personali sî a astoru feliu de „vorbe“, cari tote arunca o umbra posomorita asupr’a natiunei si a causei nóstre. Cestiunea sa nu se inversa pre lânga ochii cei frumosi sau urili ai cutarui sî cutări barbatu natiunalu, din cari sa celesca cineva nobleti’a scu tirani’a animei cutarui’a s. a. s. a. Aceste suntu ílocuri , nedemne sî de cestiunea in care se mestecă, sî de barbatii cari voru sa treca de barbati conducători ai natiunei, fia acei’a cine aru fi. Si de aceea amu dori, că toti barbatii natiunali,’ in fati’a seriositatiei lucruriloru, prin adoperatiunea loru la o conlucrare armonica in caus’a natiunala, sa incepa a pretiuii mai tare insemnetatea si seriositatea lucruriloru; iéra de alta parte a nu lasă paradiele cele mai scumpe natiunali pe mân’a unor’a, cari nu au simtiu nici pentru santieni’a nici respectulu catra internulu loru natiunalu ! Famili’a nóstra natiunala sa revină la respectulu ei cuvenitu. Ea sa nu stea înapoi’a altoru popóre cu tóte insusîrile onestitatiei. • • ■ Atunci națiunea, déca din nepriceperea unor’a sî póte din nu bun’a credintia a altor’a , a trebuitu sa inrosiasca de insusi fii de ai ei sî déca a perdutu acum o ocasiune de a face unu pasu înainte in aluptarea drepturilor ei, celu putînu nu aru fi contumaciata sî pre viitoriu. Sî viitoriulu astadi nu ascepta multu, elu vine cu veementi’a puterei de vaporu sî cu iutiel’a fulgerului electricu ! Bcust; de fatia fara sî Belcredi si Majlath. — Totu din Pest’a se mai telegraféza ca stâng’a in o conferintia a decisu a primi pre lângă putîne modificatiuni adres’a proiectata de Deák pentru suspenderea patentei de întregire a armatei, împărtășiri dintr’una manuscriptul , ce traeteza despre Dreptulu Canonicu alu Bisericei greco-resaritene ortodoxe ecumenice. 2 -<■ [UNK] [UNK] r. V Eveneminte politice. S a b i i u in 31 Decembre» „Wiener Zeitung“ dela 9 Ianuariu e. n. publica unu biletu de mâna imperatescu câtra ministrulu de justiția prin carele se da amnestia de presa si lasarea tuturoru armariloru provenite din condemnari de acesta feliu de crime sau delicte. Din Pesta se telegrafa ca alalia ori nu se putu line siedinica dietala, din causa ca erau pre putini membri. In acelasi telegramu se spune de o conferintta intre Sennyei, Andrăssy si Gorove cu de Patenta imperalesca din 2 Ianuariu 1807. Pe bfisea patentei din 20 Septembre 1865 regimulu Nostru a introdusu pertratarea cu ablegatii tieriloru a coronei nóstre unguresci, spre impacarea pretensiuniloru de dreptu contradicatore in privinti’a institutiuniloru constitutionale ale imperiului. Cu privire la starea acestei pertratari sî cu intentiunea de a ajunge o deslegare intemeiata, drepta in tota privinti’a sî catu se póte de grabnica a problemei pre însemnate, amu doritu a conchiamă la conlucrare ablegatii celoru-lalte regate sî fieri. Desî Noi suntemu pre aplecati a luă in consideratiune conceptele de dreptu ale singurateciloru parti ale imperiului, totusi privimu de cea mai d'antâia sî mai sânta detorintia a Nóstra a tíné nestramutaveru in acesta privintia sustarea asecurata a monarchiei sî a intereseloru ei comune că tînta sî telu. Relatiunile tempului , posetiunea imperiului asemenea pretindu nein cungiura veru ca portraturile despre cestiunea constitutionala sa se sfersiasca câtu mai curendu, sî ca după aceea diferitele concepte de dreptu sî pretensiunile regateloru sî tieriloru ce nu se tînu de corón’a Ungariei sa se resolvésca intr’o adunare comuna din punctu de vedere a intarirei sustarei monarchiei. O alipire neclatita de unu punctu formalu de manecare, ce singuru singurelu aru predomin modulu de pertraturi la afacerea de impacare aru conturbă resolvirea problemei, aru periclita seriosu principiulu constitutiunalu — pre care cu totu adinsulu voimu alu păstră s’ alu asecură pentru veuitoriu, — aru pune pedeci însemnate regularei definitive a referintieloru interne de statu , incâtu prin acést’a calamitățile statului s’aru inmulti iu locu ale de latură. Noi dara, sentindu-ne îndemnați a conchiamă representantii, numiteloru regate sî tieri la senatulu estraordinariu imperialu sî a estinde acesta Noțiunea sî definitiunea dreptu lui canonicu. Dreptulu insemneza in genere consunarea cu legea, deci sî dreptulu canonicu in specie insemneza consunarea cu canonele. De unde urmeza : 1) ca drepturu canonica ca soivntia este acea soivntia, carea cuprinde sî explica drepturile eclesiastice; 2) luandu-se obiectiva este compressulu legiloru bisericesci, care normeza drepturile sî oficiile bisericesci sî ale membriloru bisericei; 3) luandu-se subiectivu dreptulu canonicu, este comples sulu drepturiloru, care compete bisericei după dreptulu obiectivu in afacerile sî referintiele ei interne sî esterne; iar 4) jurisprudinti’a canonica este abilitatea, de a deduce din principii sî a aplică la cazuri ocurente legile bisericesci, prin care se determina drepturile si oficiele bisericesci sî a membrilorn di. Necesitatea jurisprudintiei canonice. Jurisprudinti a canonica este necesaria pentru preoți sî laici, precum sî pentru amploiați mari sî mici ai statului. • . Pentru preoți, câci clerulu fara cunoscinti’a dreptului canonicu nu scie representă biseric’a in acele felurite intempluri, in cari elu deveni prea adese ori ; elu nu va sei sa se folosésca nici de interesele chrambrei sele ce se da lui pusetiunea lui in biserica sî statu , déca nu va fi versatu in dreptulu canonicu; elu din nesciinti’a dreptului canonicu póte sa faca, cu vatemarea bisericei chienturei sele si a poporului credinciosu, unele lucruri, care desiguru nu le-aru fi facutu, déca am fi avutu cunoscinti’a dreptului canonicu; in fine este afara de indoiala , ca unu cleru, carele nu e povettuilu sistematice in sclinti’a dreptului canonicu, nu este capace , a desvoltă in adunări bisericesci acea activitate, carea se astepta dela elu, si asta nu se póte numi cleru cualificatu, deca-i lipsesce un’a din sciintiele cele cardinali bisericesci. De aceea sî pagubele de aci provenitóre suntu mari sî multe sî nu se potu mesură cu nici o cumpănă. ; Jurisprudinh’a canonica este necesaria sî pentru creștinii cărturari, onoratiori sî demnitari fara deosebire de posturi, pentru ca după institutiunile bisericei nóstre ei suntu chiamali, a luă parte la adunări bisericesci , unde se traeteza despre binele si radi’a bisericei, despre obiecte economico-bisericesci, școlari , fundaționali sî filantropice, precum sî despre alegerea clerului parochialu, a invettatoriloru, a oficiantiloru bisericesci si a Archiereiloru. Deci ca sa póta ei corespunde unei asemenea chiamuri pe câtu onorifice, pre atâtu si taietóre in victi’a bisericei este invederatu ca au trebuintia de sciinti’a dreptului canonicu, ca de unu indreptariu Ieginitu si siguru pentru deslegarea problemeloru, ce se trateza la acelea adunări bisericesci. Pentru amploiați mari si mici ai statului, că sa se se trage lini’a demarcate intre potestatea bisericei si a statului, că sa se puta convinge, ca biseric’a inainteza sporirea scopuriloru statului, invetiendu pre creștini, ca tóta stapanirea este dela Ddieu, ca traperalulu este unsulu Domnului, că sa recunosca, cumca Ddieu au datu némului omenescu dóue daruri mari — precii’a sî stapanirea statului. Cep d’antâia grijesce pentru servitiuri didicesci pentru religiositatea si moralitatea poporului ori inveltaturi si deslusiri, cea din urma intocmes celelalte lucruri ale omului, si cum ca autorita