Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-06-11 / nr. 47
I Sabiiu , in 11 23 Iuniu 1867. tru provinciele din Monarchia pe anu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe a. anu 6 fl v. a. Inseratele se platescu pentru întâia ora cu 7. cr. siruiu , pentru a dou’a ora cu 5 V. cr. si pentru a treia repetire cu 3 V a cr. v. a. Telegraful iese de doua ori pe septamana : joi’a si Duminec’a. — Prenume-I rațiunea se face in Sahiiu la espeditura foaiei pe afara la c. r. pește, cu banii gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sahiiu este pe anu 7. Q. v. a. jur’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Penu celelalte parti ale Transilvaniei si pen MTM 45. AMI A XV. Invitare de prenumeratiune la „Telegrafulu Roman«“ pe semestrulu alu doilea (iuliu — Decembre) anu anului 1867.— Pretiulu abonamentului pe*/* anu e: Pentru Sabiiu 3 f. 50 xr. , Pentru Tranni’a si Monarchia austriaca 4 fl., Pentru Principatele rom. unite sî străinătate Or. Editura „Tel. Rom.“ in Sabiiu. Escel. Sea Presanitulu Archiepiscopu sî Metropolis Andreiu Br. de Siagun’a a sositu aséra la 7/2 ore in mijloculu nostru in cea mai deplina sanatate. Desi or’a sosirei su pre neașteptate, totuși ea întruni pre cei mai mulți din inteliginti’a preotiasca sî mirenesca spre o intempinare intima firesca. La 9% ore in aceeași sera, music’a militară a c. r. Regimentu de inf. Hartmann esecuta cele mai alese piese înaintea resiedintiei metropolitane. Desnationalizarea. III. Neamu stradnilu sa are lumu , ca astadi nu mai e possibila nici ameniintiarea nationalismului nostru prin magiarismu ca in trecutu, nici prin vre-o sistema de regimu, pentru ca spiritulu tempului nu este intr’atât’am ajutoriu,incâtu nu ni se póte sugruma viéti’a nalîunala cela putînu in basele ei elementarie. Amu vediutu mai departe ca déca aceste le are unu popom, apoi elu neci póte fi sugrumatu sî stinsu, neci impedecatu in desvoltarea sea la o viétia însemnata, ba esperanti’a altom popóre ne dovedesce ca aceste singure rumpu sî inlatura ori ce obstacule sî si continua cursulu loru firescu. Sî totuși candu stamu sî consideramu tóte impregiurarile olivenitóre, nu putemu sa nu admitemu, ca asta fara de nici unu periculu nu e neci viéti’a unui popom. Sa nu ne perdemu cautându multu după esemple, ci sa ne restringemu numai pre langa noi insîne. Tiefanulu agricultoru nu s’a pututu bucură de alta binefacere pana aci, decâtu de castigarea intrementului seu , carele trebuea sa lu imparta cu domnulu cârui i era iobagiu, cu preotulu unei confessiuni străine, carui fara ca acest’a sa-i faca tieranului românu vre-unu serviciu, trebuea sa-i dea decima din tote productele sele si in fine de unde elu trebuea sa cumpa seu in natura din producte , sau din tempulu ce l’aru fi intrebuintiatu pentru producerea acestor’a, pentru împlinirea altor poveri fatia cu statulu. Asia dara afara de sarcini nimic’a, nici instrucțiunea cum sa le póta tote acestea împlini mai usioru sî mai cu succesu atâtu pentru sine insusi câtu sî pentru acei cârora le prestâ cu sarcinele amintite. Impregiurarea acést’a prelânga nescîintia a produsu in cea mai mare parte o stagnare in cautarea interesseloru, singura moștenire póte din trecutu , carea fu spriginita si mai tardiu prin dările cele , cari nu se potriveau nici cu starea agriculturei nóstre, nici eu concurinti a pretiuriloru pentru productele loru sî cari se mai nutreau sî prin desele încurcături ce se nasceau ici colea din pretensiunile unora posessori mari de pamentu. Nu e demultu decandu sî in colonele acestei foi se publica o plângere a unor lierani amenintati de a fi scosi de pre mosîeri, pre cari densii le-au fostu eredîtu dela moși sî stramosi cu sarcinele loru cu totu , de a fi scosi , sub pretislu ca acele suntu mosîi doleresci. Acést’a e unu casu singuratecu. Avemu inca sciri multe de acestu felu de processe ce curgu pre la judecatoriele respective. Tieranii nostri ametîti in lipuri acest’a in interessele loru materiali, mai sufera pre lânga acest’a in o parte mare a sferei si de acelu ren, ca in anii din urma fara cercetați de multe necasuri provenite din ape mari, din seceta , din bóle epidemice de vite si alte calamități de folulu acestor’a. Unu sprijinit, carele sa le dea mangaere si ajutoriu nu este, pentru ca institute de credite in tiera nu avemu Creditulu privata, din caus’a lipsei de carti funduarie nu póte da totdeuna ajutoriu. Carele este, in parte mare e incarcatu de usure esorbitante sî ce e mai tristu , in multe parti ale tierei, unde locuitorii i vedi smoliti sî vestedi la fetie, rupti sî frendurosi la vestminte, neajutoriti in uneltele lor de lucru , cari suntu atâtu de primitive incâtu pare ca traimu cu o rafia de ani mai inapoi decâtu alti ómeni din Europa civilisata,— casele le suntu jumetate descoperite sî mai deslipite sî semena mai multu a vizunii, clădirile economice mai nu suntu seu de totu ticaluse s. a. s. a.— creditulu cu usurile cele mari este la jidani, cari sciu sa speculeze pre proprietariulu celu mare, ca sî pre celu micu sî ce e apoi sî mai oribila, ca in cele mai multe casuri creditulu acest’a a consumatu deja de iérn’a semanaturele ce au sa sé culéga in véra sî tomna venitóre — pentru vinarsu ! Este de a se recunosce, ce e dreptu, ca la unele din calamicatîle de mai susu contribue sî putîn’a viétia comerciala din tiéra. Impregiurarea acést’a e dreptu, ca impede ca desvoltarea unei stari mai bune, din causa ca, după cum amu mai atinsu, economulu producealu nu-si póte depune productele ca unu pretiu mai bunu. E dreptu sî aceea ca trecutulu care ne-a adusu sî ne-a predatu presentului cu atâtea rele ni-a datu aici in liér’a nóstra sî o rivalitate reu intielesa intre nationalitatîle cele mai putîne la numerotatia cu cea mai numerósa. Nu ne vomu demite i argumentări pentru ca acele aru rumpe numai de nou nisce răul cari noi dorimu din totu sufletulu sa se vindece. Dara trebue sa amintimu, sî acest’a putemu dice ca in interesulu tierei intregi, ca esclusivitatea ce o au esercitatu pre lângă alte sî triburile (zedurile) privilegiate, până in tempulu din urma sî a cărei umbre triste sa estindu până in dîlele nóstre , au ologitu industri’a sî comercialu cari erau in tiéra, le-au facutu sa le afle nepregătite vaporele pre dunăre sî le-au inchisu piatrele ce Je biata avé in afara spre resaritu, mai de totu; i era inlauntru lutierei condamnandu-se prin legi o parte însemnata de locuitori chiaru sî dela folosirea articuliloru de vesiminte sî unelte mai bune , s’au lovitu in capu chiaru sî unu comerciu , care prin privilegiele amintite sî de altmintrea aru fi fostu destinatu a fi pentru o parte însemnata mai multu unu comerciu passivu decâtu unu comerciu reciprocu. Bata dara o gramada de rele , a catora urmări ne amenintia pre toti faia de esceptiune , in prim’a linia in interesele materiali, cari simlu ori sî in ce statu, ori sî in ce societate pre fati’a pamentului, nervus reipublicaesî carele ne amenintia nu numai pre noi, dara pre toti cu desnatiunalisarea averei sî apoi cu desnatiunalisarea natîunei. *) Mâne poimane drumulu de iern sosesce la Alb’a Iuli’a. Mijlocirea acést’a va înlesni multor’a de a se stracura seu cu capitalele loru proprii séu sub protectiunea capitaleloru străine sî a se asiedia aici in tiéra. Acesti’a fiindu mai indemanateci in esploatarea isvóreloru de venitu, avendu spriginulu la îndelete, vom pune mân’a curendu pre acelea, lasandu pre cei neindemanateci la statulu proletariatului, iu o stare in carea nu voru fi harnici a se nutri pre urma nici cu palmile. Au nu vedeam noi de pre acum, ca fara de o pressiune de feliulu aratatu, mostele eredite se impartu intre moștenitori totu mai tare ? Au nu vedemu, ca aceste nefiindu in stare a satisface trebuintieloru acelora ce le au , acesti’a suntu siliți séu a-si vinde libertatea pre carnete , lucrandu in parte la alții si pentru alții, sau déca nici acést’a nu se póte , atunci in unu anu sau doi acele încărcate de detorii de dare sî de alte feliuri do detorii se vendu in licitatiuni pre proliuri de batjocura sî apoi foștii loru proprietari suntu siliți a lua lumea in capu ? Amu amintita mai susu ca pericululu este la noi in tiera comuna. Insa trebuie sa adaugemu sî aceea, ca la celelalte popóre cu tóte aceste pericululu nu este asiei feminenlu, precum la noi. Inteliginti’a celoru-lalte popóre de sî in parte sî ceva cam târdîu, sa treziesce sî cauta după mijlóce, prin care , incâtu le privesce pre ele , tindu a pune pedeci zeului. Asia cetinuu, ca magiaro-secuii contribuie la unu fondu, a carui scopu este a abate pre secui dela emigrare. Dara se póte ca acestu scopu sa tintesca si mai departe. Se póte ca elu sa-si ia de modelu pre acei capitalisti germani, cari cu capitale asociate cumpera mosii in parti nelocuite de germani , le impartu in părticele sî le dau economiloru germani cu conditiune de a intorce in 10 sau in 20 de ani, in rate, capitalele cu procente cu totu, sî inchipulu acest’a după terminulu doritu economii sa devină proprietari ai mosiei lucrate de densii sî capitaliștii sa-si primésca capitalulu immultîtu. Ne oprimu la acésta unica impregiurare sî lasâim pre publicu sa sî le cugete insusi pre acele de cari va mai dispune unu popori inteligente in interesulu sustînerei sele. Atragemu insa atentiunea tuturoru acelor ce se cuvine sî le punemu întrebarea , ca ore nu s’aru pute deduce de aici sî pentru noi vre-o invetiatura ? Din aceste putîne de până aci putemu vedé, de o parte ca legile acele asupritóre din trecutu nu ne-au pututu sugrumă esislinti’a nalîunala, dara de alta parte vedemu ca noi totusi putemu fi acum ameninttati, déca in mijloculu unui tempu, ori sî cum mai liberalu decâtu trecutulu , nu vomu fi cu băgare de sema sî nu vomu caută a ne desamurtî din letargi’a in carea ne-a bagalu acelu trecutu. Noi putemu vede ca ceea ce ne va servi prevenitoriu de periculu, nu mai este amenintiarea din afara, ci pregetulu nostru propriu de a alerga din tóte puterile si a caută dupa cum cauta sî alții sa-si scape esistinti’a sea prin desvoltarea unei vieți mai varte, unei vieți, carea sa inlature imdiferentismulu catva orice înaintare sî câtva imbratîstarea acelor rami ai vietiei sociali , cari de o parte sa nu mai lase impilirea agricultoriloru sî de alta parte sa ne dea representanti sî in clasele acele ale societaliei, cari formeza pétr’a unghiulara in sote societatile moderne. Ori ce legi s’aru aduce de legilativele venitóre, dela aceste întreprinderi, pre noi nu ne potu impedeca, cu atâta mai putînu ne potu opri , prin urmare responsabilitatea cea grea de aci in colo nu o vomu mai pute arunca asupr’a nimenui, ci numai asupr’a nóstra insîne, dice ca tempulu ne gasesce Adeveratu, ca amu pute nepregătiți. Insa acest’a nu este escalare, pentru ca vomu avè de a învinge greutati numai mai mari; sî ca marimea greutatîloru nu cuprinde totudeun’a sî neputinti’a de a le învinge, sa o scimu din insusi trecutulu nostru. Este unu cuventu, carele, unde devine fapta , are o putere magica sî face minuni. Acestu cuventu este „concordia.“ *) Ni se spune ca pre campia d.e. se vinde unu jugu de pamentu (ceva mai bine de unu pogonu) cu 10— 25 f. Acest’a e unu semnu forte tristu cu tote ca sî in acele pârli, unde pamentulu e mai in pretiu , déca se va incarca in tipulu aretatu mai susu cu detorii totu asta de espusu este.