Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-01-07 / nr. 2
6 Diet’a Ungariei in articululu de lege XII din 18 despre afacerile comuni sî administrarea acestor’a a statoritu ca tóte dispusetiunile acestei legi voru intra numai atunci in valore , déca sî in ceealalta parte a imperiului se va introduce regimulu parlamentariu. Acum după ce s’a asiediatu ministeriu responsabilu sî dincolo de Lait’a damu prilegiu cetitoriloru noștri a cunosce sî legea fundamentala de statu pentru tierile translautane. Legea fundamentale de statu din 21 Decembre 1807, daspre drepturile generali ale cetatieniloru, pentru regatele sî tierile representate in sena tulu imperialu. (Cu validitate pentru Boemi’a, Dalmati’a, Galiti’a, sî Lodomeri’a cu Cracovi’a, Austri’a superiori Si inferiorii, Salinburgu, Stiri’a, Carinti’a , Bacovin 'a , Moravi’a, Silesi’a, Tirolu, Foralberg , Istri’a, Galiti’a sî Gradisc’a sî pentru cetatea Triestu cu teritoriulu ei. Cu consensulu ambeloru camere a senatului imperiale emitu urmatórea lege fundamentale de statu referitoria la drepturile generale ale cetatieniloru de statu , sî decrelediu precum urmeza : Articululu I. Esista unu dreptu generale de statu austriacu cetatienescu pentru toti individii, cari se tîm de regatele si tierile representate in senatulu imperialu. Legea de tiermuresce, ca sub ce conditiuni se castiga, eserce sî perde acestu dreptu de cetatienu austriacu. Art. II. Toti cetatienii de statu suntu asemenea inaintea legei. Art. III. Deregatoriele publice suntu amisivere pentru toti cetatienii de statu. In privinti’a strainiloru intrarea in acele (deregatoriele publice) depinde dela castigarea dreptului de cetatieuu austriacu. Art. IV. Mutarea libera a persónei sî a averei in launtrulu teritoriului statului nu este supusa la nici unu felin de restringere. Tuturoru cetatieniloru de statu, cari locuiescu In ore care va comuna sî în aceea platescu contributiune după realitatea — castigulu seu venitulu loru, li compete dreptulu de alegere activu sî pasivu in ceea ce privesce representatiunea comunale sub acelesi conditiuni, că sî celoru ce aparținu la comuna. Libertatea emigratiunei este din partea statului restrinsa numai prin obligațiunea de aperarea Statului (înrolare la este). Tacte de emigrare, numai in casa de aplicare a reciprocitatiei, este iertatu a stringe. Art. V. Proprietatea este neviolabila. însirai■ Xnarea in centr’a vointiei proprietariului póte ave locu numai in casurile sî modulu otaritu prin legi. Art. VI. Fia-care cetati suu de statu i sî póte alege loculu seu de petrecere sî de locuintta (k>miciliulu) pre ori sîcare parte a teritoriului statului, póte castiga orice feliu de realitati (immobili) sî a dispune libera de ele, precum sî a eserce orice feliu de professione sub conditiunile permise de lege. Relativu la mâiîa mórta (p. es. averile bisericesci) restringerea dreptului de a castiga realitati si a dispune de ele se concede , pre calea legei, din respectulu binelui publicu. Art. VII. inceta pentru tolu deun’a ori-ce relatiuni de supunere sîobagia (iobăgia). Ori-ce datomatia séu prestatiune (robota) ce apesa realitățile prin unu titlu de proprietate impartita (divisa proprietas), se póte rescumpera, sî in viitoriu nu va fi iertatu a se insarcina nici unu feliu de realitate prin astfeliu de prestatiuni nerescumperavere. Art. VIII. Libertatea personei este Legea flela 27 Oct. 1862 (nr. 87 bul. garantata, imp.), ce esista pentru scutirea libertatiei personali se declara prin acest’a de intregitoriu a acestei legi fundamentali de statu. ’.jk* Fiacare arestare nelegale , orchimp^sau prelungita de obliga prestatu la despăgubirea violatului. Art. IX. Dreptulu domesticu este nevistabilp. Legea dela 27 Oct. 1862. (nr. 28 bis Smp.) ce esista pentru esecutarea dreptului domesticu se declara prin acést’a departe intregitoria a acestei legi fundamentali de statu. Art. X. Secretulu epistoleloru nu este iertatu a fi violatu , si secvestrarea epistoleloru — afara de casulu arestarei sau a cercetarei de casa legali — se permite numai in casu de resbelu sau pre basea unui mandatu judecatorescu conformu legiloru sustatórie. Art. XI. Fia-care persona are dreptu de a petitiuna. Petitiuni sub mime colectiva potu sa purceda numai dela corporatiuni sî reuniuni recunoscute prin lege. Art. XII. Cetatienii austriaci au dreptu de a se adună sî a formă reuniuni. Esercerea acestoru drepturi se va regula prin legi anumite. Art. XIII. Fia-care individa are dreptu de a-si esprime opiniunea sea liberu cu vorb’a , in scrisu, prin prese sau prin zugravituri simbolice intre marginile legali. Pres’a nu se póte supune la censura nici a se margini prin sistema de concessiune. Tipăriturile (cârti tipărite, foi s. a.) ce apart in patria nu se potu secvestra se confiscă la posta pre calea administratiunei. Art. XIV. Libertatea perfecta a credintiei si a conscintiei este garantata pentru fia-care individu. Folosirea drepturiloru cetatienesci sî politice este nedependinta de confessiunea religionaria , insa datorinli de cetalitnesci nu potu suferi nici o scădere prin religiune. Nimene nu póte fi silitu a luă parte la ce=va aduséu festivitate bisericésca, iucalu nu este sub potestatea altui’a, care e indreptatitu la acést’a prin lege. Art. XVI. Celoru cari marturisescu o religiune nerecunoscuta de lege , li este permisa esercearea religiunei in casa, incâtu acea nu e in contr’a dreptului sî nu vatema moralitatea. Art. XVII. Solinti’a sî invetiarea ei este libera. A fundă institute de invetiamentu sî crescere sî a dă instructiune in acele este indreptatita fiecare cetatianu , care dovedesce pre cale legale ca este capace pentru atare lucru. Instrucțiunea de casa nu este supusa la asfelu de restringere. Despre instruirea religiunei in scale are de a se ingriji biseric’a sau corporatiunea religiósa respectiva. Statului i compete suprem’a ocârmuire sî inspectiune preste tota afacerea de instrucțiune si crescere. Art. XVIII. Fia-cine este liberu de a-si alege carier’a sea propria si a se perfectiona liberu in aceea , ce voiesce. Art. XIX. Tóte rasele (semintiele) de popóre din statu suntu egalu indreptatîte, sî fiacare rasa de poporu are dreptu neviolabilu la aperarea sî ingrijirea nationalitatiei sî a limbei sele proprie. Statulu recunosce egala îndreptățire a tuturoru limbeloru — ce se usuaza intre care va tiera — in scala , in oficiu , sî in vieti’a publica. In acele tieri in cari locuiescu mai multe rase de popore institutele publice de inveniamentu trebuie organisate astfel in , incâtu fiacare din aceste rase de popare sa capete mijloce recerute pentru a se pute cultivă in limb’a sea propria fara aplicarea silei la invetiarea unei a dou’a limbe din tiéra. Art. XX. Despre admissibilitatea suspenderei provisorie sî locali a drepturiloru cuprinse in art. VIII, IX, X , XII sî XIII prin puterea guvernului responsabilu, se va decide prin o lege anumita. Vien’a 21 Dec. 1867. „Uonc.“ Sabiiu 5 Ianuariu (univ. nat.) Universitatea nationala a tînutu in 10 Ianuariu cea dintâiu siedinta, in carea a salutatu Corințele pre deputați sî in carea mai departe se pune pre 15 Ianuariu n. la ordinea dîlei unu projectu alu unei comisii FŰISIDRA, Petra Ini Osmanu. Novela. („Convorbiri litrarie“) 1. (Urmare). — Nu-ti spunu cu ca cu mintea ta n’ai sa precepi neci odata nemicu ? Ti-aru fi placutu pate sa se uite numai decâtu la tine, sa-si zimbesca in fatia, ea care n’are ochi sa vada decatu pe Michaiu ? Firesce ca are o grija in spate , si mare inca : grij’a măritatului. Tóte felele o porta dela verst’a de optu spre diece ani înainte , da ean sa se vedi a dóu’a dî după cununia cum se ridu ochii in capu ca nesce gheocei. He ! He ! Nu mi e antâi’a era candu vedu mirese smerite cu nasu ’n pamentu, decâtu smereni’a ast’a tine numai până... — Tăceți din gura ! — striga unu betrânu de alaturea sî faceți locu sa tréca logodnicii ! In acelumintUu irofe j prin mijloculu grupeloru Miehaiu sî Irin’au tînendu-se de mâna. Ceemoni’a logodnei eră seversîta. Tóta lumea se scula înaintea loru, că sa-i feliciteze. Miehaiu pasiâ mândru sî dreptu că unu bradu, in ochii sei strălucea bucuri’a, ear Irin’a mergea leganandu-se că si cum n’aru fi avutu destula putere de a se tîne pe piciore. Fali’a ei era palida sî la fiacare pasu, ea se uita inderaptu cu o nespusa neliniste rezamandu-se din ce in ce mai tare pe bratiulu lui Miehaiu. In ochii ei aru fi pututu ceti cineva dóue simtemente diferite, luptandu-se cu putere amorulu si o grozava frica. Cea mai mare parte din lumea care eră adunata acolo, nu luă sem’a la acésta schimbare pe fati’a Irinei sî acei putini care vediuse ceva, atribuira negre3Îtu colorea ei palida, emotiunei ce a trebuitu sa aiba in momentuiu logodnei. Unu bunu observatoru insa , ara fi zaritu totu atunce o figura aramie cu doi ochi mici in capu , alunecandu-se că o sioparla prin mulțime sî inaintandu spre Irina, cu pasi nevediuti ca si spiritul» celu reu. Numai boanii observă acestu incidents — Luat’ai t sén’a la ceva ?, dîse elu lui Toderu, tragendu-lu de manec’a camesiei. — La ce ? — N’ai vediutu tu pe Osmanu Turcutu, viindu că o naprasna intre noi ? — Ei si-apoi ? — Indata cum l'amu zaritu amu sî vediutu pe Irin’a, ingalbinindu-se că cer’a pe obrazu.— Este ceva la mijocul — Nu cumva creditu ca Irin’a e amorezala de densulu ? Ti-a trece pole sî ast’u prin capu ? — Nu ! Da credu ca Turculu o urmaresce mereu. Ea nu scie câtu e de aprigu si de aceea se teme de densulu. N’o vedi cum tremura ? Parca are unu sierpe dinapoca ei. — Multe mai vedi tu, loanne ! Me temu ca de multe ce vedi sa n’ajungi a orbi. Cum socotesci tu ca Turcului i-aru trece un’a că ast’a prin minte candu are a face cu Miehaiu ? Doar, nu s’a saturatu de dîle. Pliu scie ca Miehaiu PraesiuIu unde pune mân’a da la pamentu , unde gresia nu face; si apoi unde l’aru paie vr’o chitesce data suferi Irin’a ? In acelu momentu Osmanu nu eră decâtu la doi pasi de Irin’a; ea simți suflarea sea sî una fioru atâtu de rece i treci prin trupu, incâtu arunca unu tîpelu sî cadiu in bratiele lui Miehaiu. — Ce este, strigă acest’a spariatu , Irino tu nu me mai iubesci ? Irin’a nu response nimic’a, insa deschise ochii sei albaștri, sî-i tînti atâtu de lungu sî de duiosa in ochii lui Mihaiu, incâtu acestui’a nu-i mai trebui nici unu respunsu. Ein ceti adencu in inim’a ei sî fruntea sea se insenina , vedendu câtu de multu este iubita. — Atunci de ce tremuri ? De esti astă de galbena ?—• adause elu cu o voce mai asigurata.— Dara nu apucase Irin’a a propuntiă unu singuru cuventu si Osmanu care se afla acum’a in fatia cu logodnicii duse cu glasu mare pentru a fi udatu de toti . — Sa-ti fia de bine, Mihaiu , intr’una costu bunu ! Candu ne poftesci la nunta ? — Poimâne, jupane Osmane sî déca nn-t va fi cu superare, vina sî d-ta la més’a nóstra. — Forte multiamimu ! — respunse elu cu unu zimbetu ironica , sî aruncandu o cantatura crucisi a Irinei, dispăru prin mulțime.