Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-01-07 / nr. 2

6 Diet’a Ungariei in articululu de lege XII din 1­8 despre afacerile comuni sî administrarea a­­cestor’a a statoritu ca tóte dispusetiunile acestei legi voru intra numai atunci in valore , déca sî in ceealalta parte a imperiului se va introduce regi­­mulu parlamentariu. Acum după ce s’a asiediatu ministeriu responsabilu sî dincolo de Lait’a damu prilegiu cetitoriloru noștri a cunosce sî legea fun­damentala de statu pentru tierile translautane. Legea fundamentale de statu din 21 De­­­­cembre 1807, daspre drepturile generali ale cetatieniloru, pentru regatele sî tierile representate in sena­­ tulu imperial­u. (Cu validitate pentru Boemi’a, Dalmati’a, Gali­­ti’a, sî Lodomeri’a cu Cracovi’a, Austri’a superiori Si inferiorii, Salinburgu, Stiri’a, Carinti’a , Ba­co­vin 'a , Moravi’a, Silesi’a, Tirolu, Foralberg , Is­­tri’a, Galiti’a sî Gradisc’a sî pentru cetatea Triestu cu teritoriulu ei.­ Cu consensulu ambeloru camere a senatului imperiale emitu urmatórea lege fundamentale de statu referitoria la drepturile generale ale cetatieniloru de statu , sî decrelediu precum urm­eza : Articululu I. Esista unu dreptu generale de statu austriacu cetatienescu pentru toti individii, cari se tîm­ de regatele si tierile representate in sena­­tulu imperialu. Legea de tiermuresce, ca sub ce conditiuni se castiga, eserce sî perde acestu dreptu de cetatienu austriacu. Art. II. Toti cetatienii de statu suntu aseme­nea inaintea legei. Art. III. Deregatoriele publice suntu amisivere pentru toti cetatienii de statu. In privinti’a strai­­niloru intrarea in acele (deregatoriele publice) de­pinde dela castigarea dreptului de cetatieuu au­striacu. Art. IV. Mutarea libera a persónei sî a ave­­rei in launtrulu teritoriului statului nu este supusa la nici unu felin de restringere. Tuturoru cetatieniloru de statu, cari locuiescu In ore care­ va comuna sî în aceea platescu con­­tributiune după realitatea — castigulu seu venitulu loru, li compete dreptulu de alegere activu sî pa­­sivu in ceea ce privesce representatiunea comunale sub acelesi conditiuni, că sî celoru ce aparținu la comuna. Libertatea emigratiunei este din partea statu­lui restrinsa numai prin obligațiunea de aperarea Statului (înrolare la este). Tacte de emigrare, numai in casa de aplica­re a reciprocitatiei, este iertatu a stringe. Art. V. Proprietatea este neviolabila. însirai­■­­ X­narea in centr’a vointiei proprietariului póte ave locu numai in casurile sî modulu otaritu prin legi. Art. VI. Fia-care cetati suu de statu i­ sî­ póte alege loculu seu de petrecere sî de locuintta (­k>­­miciliulu) pre ori sî­care parte a teritoriului sta­tului, póte castiga ori­ce feliu de realitati (im­­mobili) sî a dispune libera de ele, precum sî a e­­serce ori­ce feliu de professione sub conditiunile permise de lege. Relativu la mâiîa mórta (p. es. averile biseri­­cesci) restringerea dreptului de a castiga realitati si a dispune de ele se concede , pre calea legei, din respectulu binelui publicu. Art. VII. inceta pentru tolu deun’a ori-ce re­­latiuni de supunere sî­obagia (iobăgia). Ori-ce datom­atia séu prestatiune (robota) ce apesa realitățile prin unu titlu de proprietate impar­­tita (divisa proprietas), se póte rescumpera, sî in viitoriu nu va fi iertatu a se insarcina nici unu feliu de realitate prin astfeliu de prestatiuni neres­­cumperavere. Art. VIII. Libertatea personei este Legea flela 27­ Oct. 1862 (nr. 87 bul. garantata, imp.), ce esista pentru scutirea libertatiei personali se de­­c­lara prin acest’a de intregitoriu a acestei legi fun­damentali de statu. ’.jk* Fia­care arestare nelegale , orchimp^sau pre­lungita de obliga pre­statu la despăgubirea violatului. Art. IX. Dreptulu domesticu este nevistabilp. Legea dela 27 Oct. 1862. (nr. 28 bis Sm­p.) ce esista pentru esecutarea dreptului domesticu se dec­lara prin acést’a departe intregitoria a acestei legi fundamentali de statu. Art. X. Secretulu epistoleloru nu este iertatu a fi violatu , si secvestrarea epistoleloru — afara de casulu arestarei sau a cercetarei de casa legali — se permite numai in casu de resbelu sau pre basea unui mandatu judecatorescu conformu legiloru sustatórie. Art. XI. Fia-care persona are dreptu de a petitiuna. Petitiuni sub mime colectiva potu sa purceda numai dela corporatiuni sî reuniuni recunoscute prin lege. Art. XII. Cetatienii austriaci au dreptu de a se adună sî a formă reuniuni. Esercerea acestoru drepturi se va regula prin legi anumite. Art. XIII. Fia-care individa are dreptu de a-si esprime opiniunea sea liberu cu vorb’a , in scrisu, prin prese sau prin zugravituri simbolice intre mar­ginile legali. Pres’a nu se póte supune la censu­ra nici a se margini prin sistema de concessiune. Tipă­riturile (cârti tipărite, foi s. a.) ce apart in patria nu se potu secvestra se­ confiscă la posta pre ca­lea administratiunei. Art. XIV. Libertatea perfecta a credintiei si a conscintiei este garantata pentru fia-care individu­. Folosirea drepturiloru cetatienesci sî politice este nedependinta de confessiunea religionaria , insa datorinli de cetalit­nesci nu potu suferi nici o scă­dere prin religiune. Nimene nu póte fi silitu a luă parte la ce=va ad­u­séu festivitate bisericésca, iucalu nu este sub potestatea altui’a, care e indreptatitu la acést’a prin lege. Art. XVI. Celoru cari marturisescu o religi­une nerecunoscuta de lege , li este permisa eser­­cearea religiunei in casa, incâtu acea nu e in con­tr’a dreptului sî nu vatema moralitatea. Art. XVII. Solinti’a sî invetiarea ei este li­bera. A fundă institute de invetiamentu sî crescere sî a dă instructiune in acele este indreptatita fie­­care cetatianu , care dovedesce pre cale legale ca este capace pentru atare lucru. Instrucțiunea de casa nu este supusa la asfelu de restringere. Despre instruirea religiunei in scale are de a se ingriji biseric’a sau corporatiunea religiósa re­spectiva. Statului i compete suprem’a ocârmuire sî in­­spectiune preste tota afacerea de instrucțiune si crescere. Art. XVIII. Fia-cine este liberu de a-si ale­ge carier’a sea propria si a se perfectiona liberu in aceea , ce voiesce. Art. XIX. Tóte rasele (semintiele) de popóre din statu suntu egalu indreptatîte, sî fia­care rasa de poporu are dreptu neviolabilu la aperarea sî in­­grijirea nationalitatiei sî a limbei sele proprie. Statulu recunosce egal­a îndreptățire a tutu­roru limbeloru — ce se usuaza in­tre care­ va tie­­ra — in scala , in oficiu , sî in vieti’a publica. In acele tieri in cari locuiescu mai multe rase de popore institutele publice de inveniamentu trebuie organisate astfel in , incâtu fia­care din aceste rase de popare sa capete mijloce recerute pentru a se pute cultivă in limb’a sea propria fara aplicarea si­lei la invetiarea unei a dou’a limbe din tiéra. Art. XX. Despre admissibilitatea suspenderei provisorie sî locali a drepturiloru cuprinse in art. VIII, IX, X , XII sî XIII prin puterea guvernului responsabilu, se va decide prin o lege anumita. Vien’a 21 Dec. 1867. „Uonc.“ S­a­b­i­i­u 5 Ianuariu (univ. nat.) Universita­tea nationala a tînutu in 10 Ianuariu cea dintâiu siedin­ta, in carea a salutatu Corințele pre deputați sî in carea mai departe se pune pre 15 Ianuariu n. la ordinea dîlei unu projectu alu unei comisii­ FŰISIDRA, Petra Ini Osmanu­. Novela. („Convorbiri lit­rarie“) 1. (Urmare). — Nu-ti spunu cu ca cu mintea ta n’ai sa precepi neci odata nemicu ? Ti-aru fi placutu pa­te sa se uite numai decâtu la tine, sa-si zimbesca in fatia, ea care n’are ochi sa vad­a decatu pe Mi­­chaiu ? Firesce ca are o grija in spate , si mare inca : grij’a măritatului. Tóte felele o porta dela verst’a de optu spre­ diece ani înainte , da ean sa se vedi a dóu’a dî după cununia cum se ridu ochii in capu ca nesce gheocei. He ! He ! Nu mi e antâi’a era candu vedu mirese smerite cu nasu ’n pamentu, decâtu smereni’a ast’a tine numai până... — Tăceți din gura ! — striga unu betrânu de alaturea sî faceți locu sa tréca logodnicii ! In acelu­mintUu irofe­­ j prin mijloculu gru­­peloru Miehaiu sî Irin’au tînendu-se de mâna. Ce­­emoni’a logodnei eră seversîta. Tóta lumea se scula înaintea loru, că sa-i feliciteze. Miehaiu pa­­siâ mândru sî dreptu că unu bradu, in ochii sei strălucea bucuri’a, ear Irin’a mergea leganandu-se că si cum n’aru fi avutu destula putere de a se tî­ne pe piciore. Fali’a ei era palida sî la fia­care pasu, ea se uita inderaptu cu o nespusa neliniste rezamandu-se din ce in ce mai tare pe bratiulu lui Miehaiu. In ochii ei aru fi pututu ceti cine­va dóue simtemente diferite, luptandu-se cu putere­­ amorulu si o grozava frica. Cea mai mare parte din lumea care eră adunata acolo, nu luă sem’a la acésta schimbare pe fati’a Irinei sî acei putini care vediuse ce­va, atribuira negre3Îtu colorea ei palida, emotiunei ce a trebuitu sa aiba in momentuiu lo­godnei. Unu bunu observatoru insa , ara fi zaritu totu atunce o figura aramie cu doi ochi mici in capu , alunecandu-se că o sioparla prin mulțime sî ina­­intandu spre Irina, cu pasi nevediuti ca si spiri­tul» celu reu. Numai boanii observă acestu inci­dents — Luat’ai t­ sén’a la ce­va ?, dîse elu lui Toderu, tragendu-lu de manec’a camesiei. — La ce ? — N’ai vediutu tu pe Osmanu Turcutu, viindu că o naprasna intre noi ? — Ei si-apoi ? — Indata cum l'amu zaritu amu sî vediutu pe Irin’a, ingalbinindu-se că cer’a pe obrazu.— Este ce­va la mij­ocu­l — Nu cum­va credi­tu ca Irin’a e amorezala de densulu ? Ti-a trece pole sî ast’u prin capu ? — Nu ! Da credu ca Turculu o urmaresce mereu. Ea nu scie câtu e de aprigu si de aceea se teme de densulu. N’o vedi cum tremura ? Par­ca are unu sierpe dinapoca ei. — Multe mai vedi tu, loanne ! Me temu ca de multe ce vedi sa n’ajungi a orbi. Cum soco­­tesci tu ca Turcului i-aru trece un’a că ast’a prin minte candu are a face cu Miehaiu ? Doar, nu s’a saturatu de dîle. Pliu scie ca Miehaiu PraesiuIu unde pune mân’a da la pamentu , unde gresia nu face; si­ apoi unde l’aru paie vr’o chitesce data suferi Irin’a ? In acelu momentu Osmanu nu eră decâtu la doi pasi de Irin’a; ea simți suflarea sea sî una fi­­oru atâtu de rece i treci prin trupu, incâtu arunca unu tîpelu sî cadiu in bratiele lui Miehaiu. — Ce este, strigă acest’a spariatu , Irino tu nu me mai iubesci ? Irin’a nu response nimic’a, insa deschise ochii sei albaștri, sî-i tînti atâtu de lungu sî de duiosa in ochii lui Mihaiu, incâtu acestui’a nu-i mai tre­bui nici unu respunsu. Ein ceti adencu in inim’a ei sî fruntea sea se insenina , ved­endu câtu de multu este iubita. — Atunci de ce tremuri ? De esti astă de galbena ?—• adause elu cu o voce mai asigurata.— Dara nu apucase Irin’a a propuntiă unu sin­­guru cuventu si Osmanu care se afla acum’a in fa­tia cu logodnicii duse cu glasu mare pentru a fi udatu de toti . — Sa-ti fia de bine, Mihaiu , intr’una costu bunu ! Candu ne poftesci la nunta ? — Poimâne, jupane Osmane sî déca nn-t­ va fi cu superare, vina sî d-ta la més’a nóstra. — Forte multiamimu ! — respunse elu cu unu zimbetu ironica , sî aruncandu o cantatura crucisi a Irinei, dispăru prin mulțime.

Next