Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-05-16 / nr. 39
O plăcere ne-a facutu unu copilu de scula din Resenariul. Mutiu curele a declamatuo poesia „Gloria strabunitoru“ cu atât’a desteritate,presentia, bacuragiu, incatu a seceratu aplause nenumerate dela toti ascultătorii. Asemenea talente, cultivate sî ferite de degenerațiune in restatiu, sen, scutite de coplesirea necasurilorudîlnice, prin o ignorare ce sa templa la noi adese, áruda natiunei nóstre barbati folositori in casări grele. Luaramu dara notitia anume despre acestu memento placutu alu maialului si atragemu deodata atentiunea inteligiutiei din Resinari, carea dispune de maijlace destule, a grigi cu scumpetate de asemenea mladitie si a cresce comunei in specia si natiunei in genere barbati, cu cari sa le putemu nu numai mândri, dara sî folosi. După acesta mica descriere ne despartimo de cetitori cu mangaierea cu carea ne amu despartitu de petrecerea maialului, ca daca nu amu pututu aici precum si acolo contribui in o mesura precare la mărirea serbatórei, si cei ce fura partasi la serbatóre sî cetitorii voru apretiui voinic’a cea buna , lângă carea adaugemu dorinti'a ca in toti anii sî in tóte comunele române sa se serbeze serbatori de aceste școlare spre animarea culturei si a luminarei poporului — fapta, carea , pre câta e natiunala pre atât’a, e st patriotica! 154 Cuventarea Principelui Czartorysky *) Domnii mei! revede iara si după Pare a fi o impossibilitate a nemii tempure care fara a fi suferitu din nou patimi sî neindreptatiri. in fati’a Europei intregi si predasea unui ucasu simplu, regimulu rusescu au nimicitu de a dreptulu cea mai de pre urma indica din determinatiunile tractatului dela Vien’a, ce mai suna inca in favorea nóstra. In adeveru nici odata nu amu fostu adoratori deosebiți ale tractateloru acestora. Încheiate fara noi sî in contr’a nóstra, ele au fostu recunoscuta si sanctiunatu de intai’a si data impartirea Poloniei. Nici odata nu le vomu pute privi ca singurulu nostru titlu de dreptu , ca singur’a basa al aspiratiuniloru nóstre celor indreptatite. Diece vécuri din istori’a nóstra si facturu celu incontestabila a esisticatiei nóstre că poporu, ce esista , traiesce sî se sustîne in mani’a tuturoru de periciune, suntu titule cu multu mai atentateloru relevante decâtu oricare arangiare diplomatica. •Desî insa Eupop’a prin tractatele dela 1815 au garantatu susținerea numelui „Poloni’a“ sî a nafionalitatiei polone , si puterile care au subscrisu tractatulu acest’a s’au deobligatu nu numai fatia cu noi,ci chiaru eie intre ele pentru esecutarea loiala a determinatiuniloru acestor’a. Falia cu acestu ultragiu ne mai auditu a unui tractatu săntitu , falia cu acésta provocare aruncata in fati’a tuturora puteriloru, fatia cu acesta atentata asupr’a dreptului nostru străbuna si seculariu — noi •Polonii nu asceptamu mai intâm protestarea acelor’a, cari suntu îndatorați la acést’a, ci protestamu insîne in numele nostru si in «umele consciintiei europene convinși fiindu, ca vomu fi averîti de tote inimile drepte sî nobile. Se ’pare ca după acesta lovitura din arma *esecutata in contr’a Poloniei situatiunea nóstra nici odata nu au fostu mai trista si mai desperata, launtru se immaltiescu ruinele, individii cadu, asaiasinați de subjugatorii nostri, institutiunile se dezima sî pierd. în afara triumféra contrarii nostri si amicii nostri pierdu «curagiulu. Sî totusi, domniloru, in mani’a acestei stari triste, in mâni’a sacrificieloru, care trebuie sa ni le impunemu, esprimu numai convingerea cea mai intima a tuturoru Poloniloru, cându dîcu , ca noi nu amu desperata si ca nici odata nu amu avutu mai multu temeiu de a despera. Maturi si esperti in scul’a patimiloru put mu falia tu suferinstiele prescuse esclama : „Tempulu se apropie. Sî intru adeveru, cestiunea nóstra ’si schimba punctulu seu defiptu si intră intr’unu cadru nou. Aliantia celoru trei puteri, cari au împărțiti patri’a nosta, acesta aliantta nutrita de radare, care in modu sacrilegiu nu au atacatu sanctuariu nostru si au voitu a ne suprima prin imbratie si ariie ei de feru, l’au derimatu loviturile resbelului germanu din urma. Austri’a s’au convinsu de nedreptatea politicei sale de mainainte, respinge tóta solidaritatea dela complicii sei de mai nainte, sî se intorce spre noi. De aci înainte avemu numai doi subjugatori, doi inimici, sî amiciloru noștri suntem« mai In apropiere, căci Austri’a alinta cu noi sî cu occidentala le póte asigura trecerea libera da noi. Acesta «venementu fiindu de unu calibru estraordinariu, influinttandu deja in modu transformatorul relatiunele politice din Europ’a, inca nu s’au desvoltatu până la ultimele sale consecintte, pe cându insa asteptamu intemplarile acestea , totuși reaventulu care este forte retroactivu asupr’a sferei nóstre ne au fostu de folosu. Pe cându Rusi’a se straduiesce, a nimici temeliele esistintiei nóstre nationale sî a civilisatiunei nóstre, pe cându indrepta catrano passiunele cele brutale si instincturile cele mimice societatei a masseloru moscovite, pe cându Prussi’a, care prin biruintie sî au maritu puterea sea, intreprindiendu-le in numele principiului natiunalitând, acelasi principiu in Poloni’a lu calean piciore sî nu se sfiesce in mani’a marirei sele presente a juca o rola asta de josu ’ — Austri’a ne concede a espira liberii in Galiti’a, și se pare a fi inclinata, a mijloci redobendirea unei autonomii adeverate. Galiti’a e acum refugiulu nostru celu dintâiu sî celu după urma. In intreg’a periferia a fostei Polonia e Galiti’a, unicu cu puncta, unde putemu vorbi, scrie, sî negetia cu poloni. Acesta ameliorare însemnata a situatiunei din tn’a a provincie— loru nóstre ne impune teza deodata sî îndatoriri Se aratânm ca scimiu mttelepsiesce intrebuindca drepturile sî libertățile nóstre daca ni se dau indereptu liberu sî fara reserva. Până acum ne-au privita subjugatorii noștri totu-déun’a ca unu poporu, care nu e capace de a se guberna pre sine, odaia se ducea, ca abusumueu libertățile acordate, alta data iéra si ca voimu a redobenir partri’a nóstra , spre a reinoi privilegiurile sî abusurile străbune. Nu numai regimurile, care ne subjuga, ci chiaru sî organele loru vorbescu de noi tatu in același sensu. Națiunea germana, care se bucura in presente de resultate atâtu de frumóse, sî care e atâta de aprope de împlinirea finale a dotrintfeloru ei, acesta poporu atâtu de putinte sî atâtu de infloritu, a câ- I rui eiîstintia seu interese nici ca le ameninttama nici ca le putemu amenintia «prime fatia cu noi sentimentele dreptatiei. Fiindu atâtu de ferice nu e in stare de a considera nefericirea nóstra. Pururea gmi avuții sî aveme până in momentulu de fatia simpaticiele cele mai caldurose pentru Germani’a de sudu si populatiimea germana a Austriei in presente se arata mai favoritóre pentru noi decâtu in trecutu, inm pretutindenea andepestrunde spiritulu prussianu, Germania tucra mâna in mâna ca Russi’u in cestiunea pelena. 8ubtui istorici in Germani’a, cari scriu compendium insemnate spre a dovedi filosofice necessitatea impartirei a patriei nóstre si impossibilitatea regenerarei acelei’asi. Suntu «oratori sî publiciști cari se folosescu de tóta ocasiunea spre a ne infera cu calomnii, suntu dinarre care se făcu edulu imprascieriloru celoru mai marîtrese moscovite, suntu profesori, cari tóte acestea le aducu in sistema si le invatia in scala. Acesta națiune luminata abuseza de lumin’a ei, depingendu-ne cu nisce ------ -------------- --------------- - " - Cuventarea acesta a rostit’o Cz. in unu meeting in London si a facut o sensatiune in cercurile politice. Despre acesta Cz, era vorba ca are sa calatoresca cu principele Napoleonu in Galitia. Czartorisky se trage din o familia vechia de prin sura a 14- a cunoscuta, carea a jucat o rola însemnata in istori’a Poloniei in tote timpurile. Tatalucestui ce a rostitu cuventarea, a fostu carele la an. 1830 facea parte din consiliulu de aministratiine in Varssovi’a, Elu a servitu ca soldata de rendu, după ce a jertfitu forte multu din averea sea, in sirurile armatei polone. La 1831 a pasîtu in esilu de unde nu s’a mai reintorsu, pentru ca la 1861 a muritu. La moirtea sea a lasatu pre fiiulu seu Lad. Czatomsky de conducatoriu alu partidei aristocratice. Talentele sete se desvolta in cuventarea de fatia. R. 11 .........jaggBgs sga aa BBSggga in sta&A. Jurnalului meu de calatorii. (de V. Alecsandri. III a rocu. (Foi’a soc. din Bucovina) (urmarea) Gându intrariu in acelu sanctuariu de durere virginala, ambele fecióre se scula de-o data ca prin efectulu unui resoru mechanicu, se închina maestosu sî parasescu salonulu cu nisce naluce inspaimântate .... Printre curiosi târcile acestei locande mai insemnamu unu servitoriu arapu, care ’si inchipuiesce, ca vorbesce englesesce ca lord Byron , cându jargonulu seu se compane de câteva cuvinte spaniole. Portugese sî turcesci, unu papagalu, care de diminetia pana ’n sara repetiesce frasele, au du iu du sî ai l ovu iu, iovetiate dela stepânele lui, precum si mile tonnere si deprinse negresitu dela vre unu calatoriu francesu, sî in fine done june servitórie, sprintene, frumusiele, cu ochii mari africani, cu parulu negru nepieptenatu sî cu pielea aurita de radiele sorelui. Ele rndu veselu, de câte ori cearea Angeli sa li spuia lucruri plăcute sî astu feliu ii arata șiragurile loru de dinți albi si ascuțiti. Amiculu meu, incântatu declara, ca nimic nu inveselesce mai multu inima omului ca nechiediulu unui calu de soiu si ca insulu armoniosu alu unei copile. Cu tote acestea, poeticulu Angell, ordona lui Hamed, servitoriulu otelului, că sa pregatésca mag’a si sa-i aduca jambon, beefsteacuri, cartofle, porfer, adeca fata ce constihie hrana unui Euglesu prosaicu, prândiulu fiindu gat’a, ospatariu cu aceea pofta de mâncatu, ce dau calatoriele pe mare, sî apoi ne suimu pe terasa locandei, pentru ca sa temancafca si sa nu facemu chiefulu. Cine a gustatu viati’a orientala, sta, ca chiefulu este partea cea mai importanta a vietiei. Deci aprindiendu-ne tigarete si asiediendu-ne pe filtiuri americane, in forme de leaganu, damu drumulu ochiloru sa se ratacésca pa impregiurimile Tangerului, si închipuirii sa sbere in lumea visuriloru plăcute. Sub piciórele nóstre se cobora până la malulu marii terasele caseloru arapesci, ca nisce gradinuri gigantice superpuse treptatu; iéra in depărtare stralucesce baca cu spume de argintu si in mijloculu ei se acoperita legănă vaporulu Honfleur. —Cunosci istoria Tangentei? me intreba Angeli. —Bat’o in scurtul ii raspundiu. Acestu orasiu a fostu diditu la o epoca necunoscuta. Elut a trecuta sub domnirea Romaniloru si a Gotiloru, iér’ la in- ceputulu secului alu Vlil. a cadiutu in manile Arapiloru, cari s-au stapânitu până la anulu 1471, candu au venitu Portugal«. După acești noi cuceritori, ce s’au bucurată de prad’as’a până la 1662, Englesii Vau ocupatii 22 de ani, insa suparati de necontenitele atacuri ale Mauritoru, ei s’au retrasu si îau parasiru Sultanului de Marocu. — Compatrioții mei ni s’au aratatu omeni practici in acesta părăsire, observa Angell. —Pentru ce ? —Pentru ca lucrulu luatu nu se da indereptu. Fie. .. La urmamu cursulu istoriei, ce o-am inceputu. In 6 Augusto 1844, Tangerulu a fostu bombardații de flota francesa sub comanda principelui de Joinviere, din causa protegerii, ce sultanulu Mulei-Abderu-Ramanu da pe ascunsu califului Abdelu-KaderUj du smauulu guvernului francesu. — Aluncia, negi esita, s’at derimatu o parte din didurile cetati ? — Ai gâditu, o’l scumpu Ni meu amicu , prin urmare haide sa facem« o primblare in prasiu, până a nu se culca sórele, întovărășiți de Hamed, ne ducemu prin unu labirinta de îmoliti, sa visitamu ... nu saraiuri măreție si aurite, nu grădini ferice cu basmuri de marmura, in cari se scalda hariile, in minunile halimalei orientale, dar’ o piatra mica, ce se gasesce in mijloculu orasiului, si cari presinta onn tablou viu de viatra arapeasca. Pe acesta piatra se insrra 2 ronduri, de dughiene, adeca de victimii strimte si intunecasc in cari stau ingustorii cu piciórele crucite cu matane de calembec in mâni. Arămii la fatia si uscați la trupu, ei aparu in umbra bolteloru ca nisce mumii desgropate: fisienomi’a loru pastradia o nemificare absoluta, incâtu nu trece nime pe lângă densii, dar’ cum se ivesce vreunu straniu in depărtare, ochii loru se aprindu că cărbunii si gurile loru, înarmate cu dinți lungi, începu a striga: Agiaragel, agiaragel. Setea câștigului invia acele masine acoperite cu piele svântata la sere si ii insufla nisce mișcări atâta de desiantiate. nisce gesticulări atâta de drapilarie, câtu iti vine a te crede intr’o menageria de orangutani. In mijoculu piatrei stau in linie câte-va rogojini.pre cari suntu aruncate gramedi de curmale putrede , harbucii necopți de smochine de Indi’a si de azime negre ca pamentuiu. Mulțime de Arabi, Evrei, si Berberi sî de Negri si sfadescu, se impingu , se bătu dela aceeacalase amerinde, ce facu intr’unu roiu de musce , /éra delungulu piatrei doi fantani (nebuni , venerați de arapi ca fiintie , a caror’aminte comunica cu profetulu) alerga sarindu sî ameninttandu trecătorii cu verfulu lanciloru , ce porta in pre toti mâna