Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-09-15 / nr. 74

294 esariténa a Imperiului se desvolta mai tarziu in o imperalia numai după nume romana, in sine inse grecesca. Sa cautamu in igton’a mai noua d.­e. in Russi’a, carta dela Petru celu mare până as­­tadi inca nu a pututu, preface pra lângă tóta supe­rioritatea numerului, elementele cele­­ntare , chir— ghise, calmuce sî finlandice, nemicesci sî polone in elementulu seu , cu tote ca, afara de nemti sî poloni, celelalte suntu popore fara de cultura, — din cau­sa ca nici falia cu acestea nu a avut­ a pune ele­mente cu multa mai superiore de cultura spre ab­sorbirea aceloru mici nationalităti. Insisi nu au pututu face nimica cu Irlandezii pre Anglii lângă tuta cultur'a loru din causa ca elementulu englezu in privinti’a numerica nu pote precumpăni elem­en­­tulu iriloru. Avemu noi asupra nóstra unu popom micu impunetoriu, care sa ne causeze răcori nume­­dea­­llingulu spinarei de câte ori vomu cugetă la elu ? Precumpanesce elu cu o cultura copleșitoriu ? Nici că nationalitate, nici ca rasa elementulu magiam nu ne e superiorii, féra câtu pentru cultura, fara de a voi a detrage ceva din meritulu naliunei magiare, ea insasi va concede, ca luându romanimea in totalu nu suntu m­ai departe de câtu noi, ba déca consi­­deramu natur’a culturei aflamu ca suntemu egali, căci si unii sî alții avemu mai raultu cultura străină. Noi sî cu alta ocasiune amu eseusu nu detaiu nega­­tiunea acést’a a nóstra. Si cu tóte aceste, cine va crede ca noi sun­temu pentru a nu ave nici o grigia de naționali­tatea nóstra se instela. Noi amu dîsu inca in colónete acestei foi, ca popórele cari remânu în­apoi in cultura făcu locu altora in drumulu mai departe, sî nu intielesulu acest’a apoi in adevaru vom I ave temere sî de popóre mai mici , nu ca ne voru desn ntiunalisa, dara, ca ne voru locurile spre a zidi pre ele, spre a cresce cuprinde vite si bucate mai bune sî mai multe de câtu noi sî noi ne vomu pustii Se intielege ca in tipuîu acest’a nu avemu sa ne tememu numai de m­a­g­i­a­r­i­­­sare, ci sî de­j­i­d­e v­i­s­a­r­e, nemtisarej­e­t­e s­a­r­e, cari tóte ne aducu totu același zeu. Dara sa nu aparemu ca ne abatemu deia temu, sa remanemu pre lângă magiarisare. C­amu consta­tatul Ei bine! sa ducemu ca da! si sa-i cautamu in fatia sa o vedemu cumu e !? sa o­­ apalisamu pu­ Unu in elementele ei. Sa incepemu deia legislatiune. Aci aflamu done lucruri si adeca toti cetatienii din statu suntu liberi si egalu indreptatiti. Acest’a trebuie sa nu o trecemu numai asta usioru cu ve­derea, pentru ca are insemnetate destulu de consi­derabila futia cu acea parte, in carea se dice, ca l­i­m­­b ’a discutiuniloru in dieta sa fia cea m­a­g­i­a­r­a. Caci se dice inse din vechime ca „s­a­l­u­s r­e­i publicae suprema lex est­o“. Asta dara­déca salutea statului trebuie sa fia legea cea mai înalta, atunci are voru stărui magiarii in insti­­nutie de a contopi nationalizati, instinutie cari sa-i sustiena si pre ei in agitatiuni continue sî sa le absorba puterile cu cari aru putea face altu ceva, adeca asigurarea elementului loru, care e mai mai es­­pusu decâtu alu nostru ? Daca si intielegu ei inte­resele proprie, ceea ce trebuie sa o presupune imi, bater dela barbatii de statu, atunci si legislatiunea presto scurtu va trebui sa se convingă , ca ea nu mai póte purta sî in viitoriu vestmentulu esclusi­­vistaului. Acei barbati de stătu voru veni la acea con­vingere, ca puterile barbatiloru demni trebuie sa nu fia, in tempulu cându privilegiele sa delatera , privilegiate de a functiuna ca părinți ai patriei nu­mai caci acei’a schi cutare limba, fara altii sa Ga eschisi pentru ca nu o seri. Salutea sau binele statului va trebui sa influintieze totu asia sî in alte afaceri, caci legea suprema va ave­a se ingri­­ji de interesele si prin aceste de castigarea in par­­te­ si a tuturoru cetalieniloru statului déra nici ile­­cumu ai departi dela sine. Déra cându amu ave­a presupune ca voru fi cerbicosi sî nu voru lasă nici o iota din ideile cele cari porta inca in parte urm­ele trecutului, sau nu­mai ale începutului unei none ere, cându institutele, publice voru fi­ supuse preste totu in dicmei magiare s. a. ce e dreptu al unei pusetiunea e pentru noi nefavo­rabile , déra in casulu acest’a , cu cd­alieri liberi nu avemu libertate a ne face institutele nóstre proprie ? In anu atare casu vomu ave cu atâte spese mai multe cu câtu pre lângă contributiunea ce incurge din pun­gile nóstre in lad’a statului, de unde apoi se susținu institutele publice ale statului, noi vomu trebui a ne impune o noua cuntributune. Atunci inse statulu se instreineya insusi pre cetatienii sei si lucra in con­­tr’a principiului salus republicae suprema sex. Ingreunarea dara in desvoltare, va pute fi possibila, dara nu desnationalisarea sau magianisarea din partea ori­carei alte națiuni, carea avu voi a trage tóte folo­sele publice numai in partea sea. Asta dara daca vomu indentifica si acesta impedecare cu m­agiarisarea atunci noi suntemu datori a opune mijloce cari se puna stavila amenintta­­rei. In pana se , legislatiune barbatii cei vomu avè intre­­interpeleze, faca totu ce vom­ află de nevoie in favorea individualizatiei nationale In oficii deca vomu ave barbati lucreze cu barbatia in contr’a nedreptățiiiloru ce aru vedé ca se arunca asupr­a intereselor» naționali. Iara noi cestivisti, pre­oți si laici, fie­care din posesiunea sea se spriginesca crescerea poporului, prin scóle, prin industria, prin sciinta. Aceste suntu­lese nu numai lucruri neier­tate, ci suntu lucruri, cari suntu in cercu mai strimtu iu interesulu statului, a carui factoru considerabilu suntemu si noi românii, si in intielesu m­i largu in interesulu societatiei omenesci , carea astadi cere concursulu tuturoru popóreloru cu o putere de viatia. In tipulu acesta, chiaru déca amu concede tendinttele magiarisarei seu germanisarei cu ori ce pretiu, ele se vomu sferm’a de vitalitatea nóstra. Deci in locu de a lati mereu ne­încrederea in pu­terea nóstra de viatia, in astfeliu de lupta amu vrea sa vedemu pre barbatii nostrii, cari s’a combata periculii la tóta punctele, fara de audi macaru unu vaietu sî re­­sultatulu aru ii ca póte ne-amu trezi cu aceste dóue popóra din lupta aru esi amice, am esi dóue columne tari in ecuilibrurii Europei orientale, de cari sa nu fia legali­ nici unu Samsoou, care sa le sgudue spre stricatinea cu mu­na, ci de cari sa se­u tem­e trofeele progresului a fie-carei națiuni concurinte la progresul» general« alu omeniriei. Cându vise sortea aru aduce lucrurile altureliu, pre lângă ambitiunea nóstra nationala salvata, amu avea consciinti’a siniscita, ca din partene s’a facutu ^ptu ce a fostu cu putintia. Arenemisite politice. S­a­lo­i­­­a , 14 Septemvre. Din telegramele ce le aduce „Hr. Zig­u astadi afirma ca M.j. Sea. din decisiune spontanea a­sistatu caletori’a in Galili’a. A dou­a scrie impor­­tatanta este demissiunea principelui Auersperg ministru pressedinte in lierile de dincolo de Lail’a De­o­camdata presidiulu ministeriului e incredin­­tiatu contelui Taaffe. Causa a acestei demissiuni o a­­scriu unii deputați ai dietei austriace rivalitatiei in­tre Auersperg sî Reust. In diet­a Croației s’a luatu la desbatere ope­­ratura despre complanarea croato-ungurésca. Minori­tatea vrea ca sa se amâne desbaterea acestui ope­­ratu, majoritatea inse a invinsu sî operatulu s’a lu­­atu la desbatere. După sch­ite mai dincoce numai atât’a mai putem» sei ca desbaterea acést’a inca decurge sî ca pana acum» mai multi oratori a vor­­bitu pentru operatii decâtu in contra lui. Deia diet’a galitiana afirma ca s'a facutu unu proiecta de adresa catva M»J. Sea, prin carele se cere au­onomi’a tierei. Adres’a se pune pre tere­­nulu politico—istoricii sî demustra ca Galiti’a nu are comuniune asia mare cu celelalte tieri translau­ane, cari de secuii au avute mai un’a sî aceeași istoria, pre cându Galiti’a mimai de unu secuiu si ceva mai bine a intratu in legatur’a tieriloru de sub scep­­trulu Austriei. In politic’a dinafara atrage atențiunea Europei o noua revolutiune in Spani’a, carea după soirele ce le aveanu până acumu, e mai bine organisata de­cât u celelalte din trecutu. Soirile oficióse din Ma­­dridu spunu ca Topele, comandante de artileria a amagitu feciorii din mai multe nâi de resbelu si a început» rescula in sinulu dein Cadix. In Sevilla a unnatu asemenea generalulu Yquirdo dimpreună cu garnison­a din locu. Regimulu a intreprinsu cele de lipsa spre a suprime revolutiunea si in urma a acestoru mesuri a­le regimului opiniunea publica e liniscita.­­ După alte scrii inca se spune ca revo­­lutiunea a erumptu la Cadix. Pretensiunea revol­­tantiloru cetimu ca este urmatórea: Regin­a sa ab­dica in favorea principelui de corona si adunarea nationala constituanta sa se conchiame. Mai de­parte cetimu, ca generalii esilati toti se intorcu in sirurile resculatilor, Serrano a intratu in Se­villa fara de a afla vre­o opositiune. Alte scrii spunu, ca Malaga, Cartagena si Ferrol suntu rescu­­late dimpreună cu toti locuitorii intre Malaga si Cartagena si ca regimulu provisoriu si aru fi ince­putu in Sevilla lucrările sele. .Regin­a Isabella nu se va pute întâlni cu Napoleonii III pentru ca a trebu­­itu sa se intorne la Madrid, unde abia va fi putută ajunse. Tóle speranti’a de a suprime re­scularea depinde dela armata, cu tóte ca o parte din acest’a a trecutu deja la insurgenti. Madridulu sa afla in stare de asediu. . ■ ■ Diet­a Ungariei In ssedinti’a din 19­1 c, după verificarea protocolului din siedinti’a trecuta, aduce presiedintele la cunoscinti’a, ca nou alesulu deputatu Dobolyi din M. Osterheiu sî au presentatu mandatulu seu. Z­s­e­d­e­n­y­i preda casei o petitione a supe­­­rintendintiei Tissiane de confessiunea augsburgica, prin care aceea ruga pre­dis’ii deputaților» , ca sa reguleze câtu mai curent lu desvoltarea ecuitatiei si reciprocitatiei, statorite in art faptica a 20. a. 1848 fara deosebire pentru toți credincioșii de ori ce con­fessiune, ca sa înceteze odata frecările inter­­confessionale. In urm’» acestei’» așterne Ministrulu de culte bar­­los. Eötvös pre mas’a dietei prnjec­­toru de lege despre relatiunea religiuneloru cre­știne recepte intre sine. Se primesce cu aplausu. In fine ia cuventulu Denk sî propune, ca, deórece bud­getele pre anulu 18­58 sî 1869 nu se mai pom amend, sa se voteze budgetulu pre an. 1868 din caus’a scurti­mei timpului in sume generali, eara cu privire la budgetul» pre a. 1869 dice in propune­rea sa: „Ministeriulu sa se provoce, ca sa pre­­senteze câtu mai curendu pre anulu 1869 budge­tulu ministerieloru sî totu ce nu sta in legătură cu delegatiunele si cu legile urinarei, care inca nu suntu sanctionate. Onorat’n casa sa otarasca insa, ca va luă la consultare partile acestea ale budgetului inca inaintea delegatiuneloru, si reductiunea finala a budgetului o va amend pre timpulu acei’a, cându se va curm­’a lucrulu delegatiuneloru. Propunerea lui Deak se cetesce, se otareste, ca sa se tiparesca, sî in siedinti’a viitóre sa se a­­duca la ordinea dîiei. Cu acestea ae încheie sie­­dinti'a la 11 ore. Siedinti’a din 21 Septembri. După carea protocolului sî după incurgere, mai auzenti­­multorii petitiuni vine la ordinea dasei propunerea lui Deak. Contele Luci. Raday se invoiesce cu partea aceea din propunere lui Deak, care privesce votarea bud­getului pre a. 1869 sî adauge numai, ca totu o­­data sa se asterna casei si ratiotinsulu despre a. 1867.. eara in privinti­a budgetului pre a. 1868 e de părere sa se prelungiasca indemnitatea. Ur­­meza o desbatere generala mai îndelungata; unii suntu pentru, alții contr’a propunerei lui Denk, pentru propunere este sî ministrulu de Finantia Lo­n­­yay, observându ca ministeriulu sî pote da un­­tiotinsulu pentru a. 1867, cându va așterne budge­­tulu pre­a 1868. In fine Deak sî motivezi de nou propunerea sa, carea se primesce de majori­tate, puține Venindu la desbaterea speciala sî facendu-se amendamente, ambele proiecte de lege se dau sa se tipareasca sî la timpulu seu voru veni la ordinea dîsei. Ministrulu de finantia Longay asterne pre­mis’a dietei projectulu budgetului prelanga elaboratele escerpte ale comissiunei finantiale. Ministrulu Goro­­v­e preda dietei projectulu de lege pentru sterge­rea decimei vinului, si cu acestea se incheie sie­dintt’a la 1 ora. De la universitatea sasesca. Universitatea sasesca in siediuti’a sea din 22 a lunei curente, dupa ce au verificatu si pre alu 22-lea deputatu alu scaunului Che­dintiu Schuller Libley, au pasîtu la pertractarea formale a proiec­tului asternutu din partea deputatilor Bistrittei , care era putu pre tapetu pentru siedinti’a acest’a. Proiectulu despre care ne este vorb’a suna : „Cu universitatea natiunala (firesce sasésca) se sta­­toréscu unu statutu despre compunerea sî alegerea tuturoru corpuriloru representative, precum a co­­munitatiloru comunale si cetatiene, adunariloru scau­­nale, precum sî a universitatiei natiunale — sî a­­cast’a (statulu) înainte de superarea (deciderea) lui dafinitiva, a­ lu comunică scauneloru respective spre a-si da parerea asupra­ i.u Nu voiu sa amintescu aici, tóte observatiu­­nile pro si contra ce s'au facutu din partea depu­­tatiloru respectivi la acestu proiecta, — care in urma cu majoritate de voturi s’au primitu , — in­­credinicandu-se unei comissiune din 5 membrii pen­tru 6tatorirea lui­ — ci voiu mai multu se consta-

Next