Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-01-14 / nr. 4
Telegraful ese de doue ori pe septemana : joi’a ai Duminec’a. — Prenumerațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a I foiei pe afara la c. r. poște, cu banii gat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. N. v. a.lear pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen. Sabniu n 14,26 Ianuariu 1868. tru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fi. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu in p6j anu. 6 fi v. a. Inseratele se platescu pentru inbeia ora cu 7. cr. siculu , pentru a dou’a ora cu 5'/1 cr. si pentru a treia repetire cu 3 V. cr. v. a. RTM 4. ANULU XVI. Procederea. „Plăcerea venatórei e totu deun’a mai multu vrednica de câtu venatulu, sî neintielegerea carea vine numai de acolo, ca fia carele pendesce după adeveru in alta pusetiune, e intielegere in caus’a principala sî isvorulu celu mai fecundu alu unei sli— mari imprumutate; numai pre acést’a putu barbari întemeia amicitii“, dice Lessing. Déca aru fi, ca in procederile ómeniloru catra scopuri mari sa se folosésca de macsim’a citat», atunci sî opiniunile divergente nu aru pute aduce ómenimei alta, dcâtu unu materialu bogatu de invetiatura pentru afacerile vietiei. Altfel iu cându cineva se pune la penda, nu pentru unu scopu mare, pentru unulu séu pentru mai multe, altor’a necunosci cute, scopulu celu mare póte scapa tuturoru pendasiloru din naintea ochiloru si pre cine are sa cada responsabilitatea, nu mai póte fi îndoiala. Dóue idei mari au ajunsu irtditele nóstre la o valore positiva sî adeca libertatea individuala si egal’a îndreptățire a nationalitatiloru. Cea dintaiu a derimatu toti paretii, câți mai erau inaltiati intre diferitele clase ale societatiei omenesci, cesta din urma a procesu mai departe sî a ruptu bariere de staluri, cari despartiau pre unele popore intre sine sî se au apropiatu in unulu sî acelasi statu, precum e in Itali’a, seu in o federatiune, precumu se intempla in Germani’a. Emanatiunile acestoru idei nu au pululu remandi fara de nici o inmurintia sî asupra Austriei. Sî ce e mai grandiosu, aici insusi Domnitoriulu a luatu initiativ’a, cu scopu de a restaura cuprinsula tieriloru sele, conformu recerintieloru acestoru idei mari, incetatienite in cea mai mare parte a Europei. Dara, carele va fi acelu omu, carele sa pota găsi forma cea adevarata la intai’a cercare ? Mai alesu la noi , unde sistemele trecutului, nu au cautatu a aduce deosebirile cele multe la o omogenitate, ci, ca si mediculu nepricepuți, s’a multiumitu cu paliative, cari sa arate ceva in afara, séra reulu numai sa lu ascunda. In asemene impregiurari cându se rumpe asi’a cu trecutulu, atâtu in sistem’a staturiloru europene, câtu sî iu a statului nostru, desori’a nostra principala era înainte de tóte grigi’a de noi insine Spre scopulu acest’a eramu datori a stătuii la penda. Cum amu statu in tempulu constitutionalismului centralisatoriu sî ce amu castigatu atunci, ni e cunoscutu, asta precum ni e cunoscuta sî valórea, la care s’a pututu radica câștigurile nóstre in aplicatiunea practica. 0 apretiuire adeverata vasei sai atribuie viitoriulu. Acést’a stare de lucruri nu si-a pututu dobendi consistenti’a, sî dela 1865 incóce vedemu ca se intreprindu noue reforme in costituirea tieriloru si populatiuniloru din imperiu. Ceea ce ne privesce pre noi românii, putemu duce, ca pre noi ne afla acesta reînnoita revolutiune pacinica sî veninda de susu, in trei deosebite provincie : in dóue egalu îndreptalui individualminte in puterea principiului generalu, prochiamatu inca înainte cu dóue died ani, sî in Transilvani’a, in puterea unei legi speciale , carea insa nu cuprindea mai multa positivitate decâtu principiulu generalu , pentru ca noi totu nu aveamu mai multu folosu de legea nóstra, ca ceialalti din alte provincii. Tata tier’a nostra era si acum impartita in comitate unguresci , in scaune sî districte sfcuiesci sî sasesci. De nou ne aflandu provoca,' a sta la penda si aici pusetiunile s’au impartitu. împărțirea s’au facutu pentru noi trufslvanenii in activiști si „passivisti”. Activiștii conformu insemnalatei curentului si după cum se vede din inceputulu activitatiei loru la diet’a din Clusiu (1865), au acceptatu initiativ’a Domnitoriului, pre lângă eserv’a pretensiuniloru loru legale , va seduca, barate pre ieglamertare (domni inainte). Efectulu a fostu, ca in intțelesulu rescriptului convocatoriu la Pest’a, transilvănenii mergu la diet’a de acolo, ca transilvăneni, sî desî in principiu , conformu legiloru din 1848, luate de bas’a operatiuniloru de reforma, uniunea e pronunciata , ei suntu inca cu transilvăneni, până candu cestiunea uniunei nu se va deslega definitivii. Amu fi doriții sî noi , ca deputații români din Transilvani’a la diet’a din Pest’a , candu s’a atinsu unele impregiurari speciale de a le nóstre, sa fia radicatu cuventulu Sî aici venimu la acea parte a activitatiei, carea la prim’a vedere sau audire póte arunca o umbra de necorectitate in purtarea celoru ce au imbratîsiat’o. Nu le facemu insa imputare din dóue impregiurari, un’a , pentru ca pusetiunea Ioni era ingreunata forte multu prin strigatele cele mijite de totu feliulu, ca „ ei reu făcu de au mersu la Pest’a8; prin acest’a unii s’au impedecatu de nu s'au dusu pana mai târziîu, alții nu su duși până in dîu’a de astadi, de sî au primitu mandate dela alegatori sî resultatulu su, ca s’au adusu descuragiu sî esuare in cei ce erau acolo, cu alte cuvinte, li s’au subtrasu o parte buna de spriginulu moralu ce trebuea sa lu aiba. Alta impregiurare pentru ce nu facemu imputare e, ca cestiunile cele viale, ce ne alingu pre noi, au a fi deslegate după acést’a , va se dîca nu au venita inCa pro înper... „Passivistii8 nostri insa, abia se puseră la pend’a passiva sî cata-i ca o tulescu după subscriptiuni pre cart’a bianc’a prin liera sî substernu apoi o suplica afara de tóte formele constitutionali. Noi nu amu aminti aceste lucruri neplăcute sî none sî publicului, déca nu amu observa pre ici pre edea ca suntemu bănuiți de a fi stricatu totu noi prin procederea nóstra causei natiunali sî déca nu ni s’aru face sî imputări, ca pre lângă tata procederea nóstra nu amu facutu acuisitiuni mari pre terenulu natiunalu. De aceea avemu inca a insemna, ca déca unii prochiamara atunci principiele de incompatibilitatea amploialiloru de a fi representanti ai poporului, pentru ca nu potu ave de de dóue feliuri de opiniuni; déca se comandara din tóte puterile, totu din acelesi parti, a nu merge la dieta sî acei ce mergeau se stigmatisau de trădători de națiune, sî prin aceste sî altele ca acestea s’a adusu ameliéra sî indoiéla intre omeni, e mai multu decâtu neomenesce de a face imputări: ca pre lângă tóta activitatea nu s’a facutu nimic’a. De stau passiiilri cu sinceritate la pend’a loru, pentru ca opiniunile politice nu suntu condamnabile, sî nu alergau in drept’a sî in stâng’a, puteau sî unii sî alții sa-si urmeze neconturbati cărările loru. Oricari dintre cele dóue păreri, amu fi nimeri lu cararea cea adevarata, amu fi fostu o bunetate pentru națiune sî trebuie sa ne fia de invetiatura pre venitoriu, ca susținerea unei păreri sa nu fia mai presusu de binele comunu, va sa daca, mijloculu sa fia coordinatu scopului, dara nu scopulu subordinatu mijlocului.“ După ce noi nu amu facutu alt’a decâtu amu urmatii a tine pasu cu straformarile emanate de susu, fara prejudetiulu sî fara perderea din vedere a causei natiunali; după ce pre lângă aceste lucrurile cele care taia in esistinli’a natiunalu au sa urmeze sî atunci sa se probeze resultatulu actiunei, credemu ca imputările nu au inca loculu, sî deca aru fi causa de vreun’a, apoi dlien nu noue este de a ni se face. Acest’n aru insemna atât’a, câtu a imputa acelui ce a dîsu d. e. plugariului, sa caute ca sa are, candu e de aratu, sa sape cându e de sapalu, sa secere cându e de secerata, sa culega cându e de culesu,—ca pentru ce nu a facutu sa sî ploue la tempulu seu ? E tempulu suprema de a ne trage «rém’e en noi iusine despre de tor iele nóstre; a ne puna la loculu unde detorimu natiunei sî patriei ca sa stârnu, caci altfel cu „plăcerea”, de care trebuia sa fie insufletitu orice iubitoriu de interesele natiunei si patriei sele, devine o fremantatura chinuitoria, carea termina cu o obosela pentru noi toti, o obosela , carea impedecândune de a lucra cându va fi pre tapetu cessiunea nationalitatiloru si alte cestiuni, vomu romane cu totii păgubiti. Delegațiunile. In legătură cu cele amintite in mulu trecutu la ev. pol. despre delegatiuni, impartasîmu ca Delegatiunea unguresca , a tînutu Dumineca si edintia de clubu in otelulu „Frankfurt“, sî s’a intielesu ca Luni la 1 ora d. m. candu o va primi Maj. Sea , sa merga sub conducerea pressedintelui ei de etate, conte Antoniu Mailatu. Luni la 1 ora, in audivitia la Maj. Sea, conducatoriulu delegatiunei unguresci Mailatu ceti urmatórea cuventare : „In virtutea articulului de lege XII din 1867 santinnatu prea gratiosu de M. Ta. ne-amu adunatu aici ascultandu de chiamarea M Tale. Mai inainte de ce vomu procede in modo legalu la deslegarea prea imprrtanteloru neotro probleme, este detorinti’a nostra plăcută sa punemu la piciorele M. Tale credinti’a nostra moștenită, aderinti’a nóstra nemiscata sî omagiulu adencu simtîtu , sî de a ne recomandă cu umdlinti’a pre inaltei gratii regesei.“ (vivate). Majestatea Sea respunse : „Salutu delegatiunea dietei unguresci pre terenulu la care a chiamat’o legea. Amu convingerea, ca constitutiunea stravechia istorica a regatului Ungariei a dobenditu in acésta institutiune numai o garantia noua, sî impartasîndu dróstre acésta convingere, straduinic’a patriotica o veti indrepta cu tóta energi’a a deslega cestiunile intereseloru comune in contielegere sincera sî încredere reciproca spre binele tuturoru popóreloru mele.“ Mai Sea Imperatulu vorbi apoi deosebi câte-va cuvinte cu fia-care delegatu. i Delegatiunea senatului imperialu se adună dumineca spre a se constitui sî a alesu de presiedinte pre contele Antoniu de Auersperg sî vice presiedinte pre Kaiserfeld. Cu asta ocasiune pressedintele amintesce delegatiunei ca dualismulu, carele representa imperiulu, are sî porti de acele cari insufla grigi’a , acest’a nu se póte nega, daru spereza multu dela vointi’a cea buna a delegatiuniloru. Luni la 3 ore avu si acest’a audientia la M S. Imperatulu, la care ocasiune pressedintele delegatiunei conte de Auersperg se adresa catra Imperatulu cu urmatórele cuvinte: „Aducandusi aminte de chiamarea oficiului ei, cunoscendu marimea si greutatea problemeloru cu care e însărcinata, delegatiunea acést’a, cu credintia sî alipire catra tronu, in inttelegere fratiasca cu representantii celeialalte parti a imperiului , cu straduinti’a sî perseveranti’a va conlucra la deslegarea favorabila a problemei, ca sa se implinesca binevoitórele tendientie ale Majestatiei Tale, cu interesele monarchiei întregi sa fia garantate pentru totu de un’a sî tocma prin acést’a sa fia sî binele tieriloru representate in senatulu imperialu garantatu sî intaritu. Mat. Sen a respunsu: „Bineventezu cu tota încrederea pre cea dintâiu ■tm :.tí’