Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-01-04 / nr. 2
Telegrafule eit 1 © ori pe «einenuna : joi’» «iiMumnoea. — Prenmnt* rațiune» ne face un Saturn la eapeditura foiei pe afara la c. r. poate , cu bm», gata prin acrișori flancate , adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratuinei pentru Salouti este pe anu 7. fl. v. a. emr pe o jumetate de anu 3. ti. SO. Pentru celelalte fiarti ale Transilvaniei si pen.. Salinu. in 4/16 lanuariu 1870. vro provinciele din timarchia pe ann ane 18 fi. era pe o jumătate de am 4 ti. *.Am ! Pentru princ. si tieri străine pe aim 11 p © ‘/9 «nn. si fl ▼. a. Inseratele se piatesea pentru intera ora cu 7. or. siculu , ■ pentru a don’a fr* cu 5*^ <“r. -i pentru a treia repetire «ui .< ’, <*r. ▼ . n. 'Z 2. AVl'U' W «NI. Invitare de prenumeratiune la „Telegramuln Romanii“. Cu inceputului anului 1870 , se deschide prin acest’a prenumeratiune noua la acesta foia. Atragem» atentiunea onoratului publica ca in mulurmatoriu , fiimlu sinodii archidiecesanu in primavéra si congresu metropolitana in tomna, „Telegrafulu Romanu“ va fi de interesu deosebitu din acésta privinta. Elu va fi dluar inlu celu mai de aprópe de lucrurile acestora representantie natiunali bisericesci si prin urmare i va fi cu putinii« ale si aduce mai ingraba de câtu ori care altu dîuariu romanescu. „Telegrafulu Romanii“, va est ca si pana acum de dóue ori pe septamana Joi’a si Duminec’a — Pretiulu abonamentului e . Pentru 8 abi iii pre anu 7 fl, pe */j de anu 3 fl. 50 xr., pe 1/t anu 1 fl 75 xr. v. a. Pentru Tranni’osîMonarchi’a austro-unguresen pe anu 8 fl. pe */« anu 4 fl. pe/» anu 2 fl. v. a. Pentru Romania sî străinetate, pe anu 12 fl., pe */* annu 6 fl., pe ’/» anu 3 Ii . a. DD. abonanti suntu rugați anu intârdîiu cu traraiterea prenumerattuniloru. Adresele ne rogaviu a se scrie curatu, si epistolele de prenumerat vine a ni se trimite francate — adresându-se deadreptulu la Editura ..Telegrafului Romana“4 in Sabiia. _ • Cris’a in Francia. Franci’a séra atrage atențiunea Europei asupra si. Ministeriulu lui Ollivier, cu omeni sî cu idei din tempulu republicei suntu semnele învederate ca Napoleonu III, după unu regimu personalu de doue dieci de ani, s’a pusu iéra in fruntea revolutiunei democratice inse fara baricade, fara versuri de sânge pre bulevardele, piatrele sî stradele Parisului. Déca va succede revolutiunea acést’a pacinica, Franci’a va fi mai fericita ca la 1789, ca la 1830 sî 1848, cându revolutiunile au fostu stropite de sânge cetatienescu francesa. Franci'a va ave unu regimu natiunale, corespund ietoriu progresului. „Democrația francesa va vede realisânduse progresulu fara violentia sî libertatea fara revolutiune.“ Până va pute remane lumea in credintia, ca imperatlu conduce cu bratiu puternicii reformele ce se petrecu aici in Franci'a, are dreptu la speranti a de unu esîtu bunu. Franci’a sî Europ’a se voru bucura de fruptele reformeloru. Absolutismulu va dispare din tote unghiurile spre a fi inlocuitu de vointi’o poporeloru ce constituescu stalurile, ce constituescu societatea in Europ’a. Dóue impregiurari au inceputu a clatină increderea in esîtulu pauinicu am reformarei in Franci’a. O partida estrema, a „neimpacaliloro“, carea, dupa cum vedemu din vre-o câte-va siedintre ale corpuriloru legislative francese, nu se multiumescu cu ceea ce s’al acutu, staruiesce că reformele sa nu se opresca unde le vedemu sosite, ci sa se opresca numai la republica. Concessiunea ce ni se anuncia ca a facutu imperatulu Napoleonu: sa se póta intorce Ledru Rollin in patria si, se explica dreptu slăbiciunea lui Napoleonu , carele nu mai este in stare de a trene in locu torentulu eveneminteloru. Poporulu francesu, se duce, după sosirea acestui republicanu mare si inimicu neimpacatu alu imperialismului va afla ca e de prisosii mergerea mâna in mâna cu imperialismulu, lu va delatura sî sub conducerea republicanului Ledru Kol Iin se va incepe adeverul’a revolati sine. Acést’a ara fi asta dara prim’a impregiurare, carea are natura de a insufla neîncredere. Acesta se póte privi de caus’a movens, ce impinge incetu cu incetulu furrulu până la unu conflict« intre ceea ce esista acum in Franci’a intre imperiu sî ceea ce aru avé se fia, intre repblica. A don’a impregiurare e unu incident« in cas’a principelui Petru Bonaparte. Acesta principe vatematu de unu articula alu douariului lui Rochefort, unu republicanu neimpecatu cu imperialismul!), a îndreptată câtva cesiu din urma harthia, prin carea imputa ca densul«, adeca principele, este vatematu de articulurii unui deleriu de ai lui Rochefort Paschal Guousset subsolulorinlu articulului de causa, trimite la principele pre doi inșipre Victorii Noir si Ulricu Fonvielle. Principele inflata după ce intra si întreba in zoni despre tiuitorin deca densii suntu dilerii trimisi de Rochefort. Victorii Noir respunzse cu o palma preste fati’a principelui, carele cându vediîi ca tovaresiulu palmuitoriului scote unu revolveru din paletor, pune mân’a pre unu pistolii acasianu pre pacelele salonului seu sî trage in Victorii Noir. Ranitu fuge acest a pre scuri in jusu, la capetulu carora sî cade. Unu telegramu ne spune ca Noir , murind« in urma acestei răniri, fu immormêntatu joia trecuta ; ca popor forte multui a esîtu pre strade cu ocasiunea acést’a , ca s’a stricata liniscea sî ordinea si militia a iirevenitu, sî s’eu intemplatu noue răniri s’ arestari *). Incidentalii acest’a póte da ansa la unu conflictu de mare intensitate. Sa ne aducem« aminte de mórtea Lucretiei de pre tempulu celui din urma rege romano cum o espirata Bruta, ca se póta resturna pre Tarquiniu superbul», sî de alte intempluri de feliulu acest’a sî vomu cunosce câtu de critice suntu momentele prin cari trece asadi Franci’a Norocosu va fi poporulu francesu sî chiorii si Europ’a, déca impregiarârile mensinnate nu vom trage urmări mai grave după sine. Alungarea regenților» a dovedita in tote trei rendurile, cari le-au practicatn francessii, ca in afara trage dupa sine o slăbiciune a politicei francese. In 1848 revolutiunea a aprinsi Europ’a intrega. In momentulu primii natiunea francesa era mare prin energi’a ei, dara lumea inca era entasiasmata de triumfalu libertatiei resaritum Franci’a steaza ca trebuie sa aiba spectacululu celu mai bizarii, se veda trupele republice, trupele libertatiei, alergendu la Rom’a se suprime libertatea sî se sustieua cu baionetele lom absolutismulu papei, pre cându pentru libertatea poporeloru nu avata nici unu soldatu. tra Intemplarea acest'a singura e de ajunsu da a slusimpotenti'a morale intrata in republica, după resturnarea lui Luis Filipu. Decuiiv’a tste dreptu ca asemenea cause tragu după sine asemenea efecte, o miscare resturnatoria aru pute se traga dupa sine pentui Francia slăbiciuni interne si conditionate de a ceste sî estime. Ecuilibrulu, nu alutu alu sfaturiloru, daru alu elementeloru din Europa, s’aru va temuiéra in privinti’a libertatiei nu putem« teme ca absolutismulu se aru púte intorce mai lardîu asupra poporeloru europene mai puternicu de cum a fostu înainte de căderea lui. Sa speramu ca incidentulu de carele amintiramu su pre carele Iu are taramu possibilu de a aprinde o nenorocire mare asupr’a Franciei si a Europei va fi liermuritu intre marginile sele naturali «u ca verdictulu justiției va satisface dreptatea vatematu prin conflictulo intre personele, din cari un’a trebui sa devină victima. Desele revolutiuni „premetare“, după cum le numesce E. Duvergier de Haurane , vom fi invetiati pre francesi, ca ele mai multa au impedecatu ajungerea la ad -verat’a democrația sî libertate decât« oricari alte impregiurari. „Alfa este, dice mentionatulu publicist«, a cadé in democrația cu sult’imu precipiu sî alta a intra litiu, siguru sî gradata in trens’a. Fericite acele popóre, cari urméza pasu «le pasu calea acest’a sî cari «jungu la democrația fara revolutiuni, fara vesbele civile, fara sgaduiri violente, fara de a rumpe cu traditiunile loru istorice, si in deplin’a barbatia a etatei loru mature !“ Sa sperama ca aceste idei a petrunsu in majoritatea liberalilor» din Franci’a si ca ei se vom insula tiene in freu pre mai content« nimpacali. Speranti’a acest’a realisata va sustiené pacea européna , de carea au tóte popórele , daru avemu sî noi poporele din sîle lângă orientulii Europei inca forte mare lipsa. *) Principele inca eare statu sî datu in mâna justiției. Eveneminte politice. Dîuariele de Vien’a aduc» doue memorande ale fractiuniloru ministeriali de dincolo de Lail’a, prii cari sî arata pre larga parerile loru cum cugeta despre viitorium celu mai de aprópe in viatia constitutiunale a tieriloru trenetorie de senaturi imperiale. Majoritatea nu voiesce se scie de nici o concessiune fatsa cu slavii din Boemi’a sî Moravi’a sî tacite sî cu ceilalți, si, in interesul« minoritatiei regim.dui sî n putem de stătu a tieriloru de dincolo de Lail’a, pretinde ca opusetiunea se intre in constitutione asia după cum este. Minoritatea voiesce se faca unele concession. Lucrurile se pare ca au prinsu până in acela studiu, încâtu mâne vomu pare ceti in foile oficiali demissonarea definitiva a minoritatiei din ministeriu si primirea demissionei le catra monarco. Provisoriu va conduce miisterium Piener. Din Dalmatia spunu telegramele cu Crivoscianii s’au supusa in 11 atunci cur. st. u. intre aelamatiuni de zmio sî salve de pusei, jurându credinti’a Maj. Sele. Corespundintiele particulari a unoru dîuarie cu inspiratiuni guvernamentali, vorbituru despre supunerile bodesiloru, se esprima cu ore care neîncredere si alinga si impregiurarea ca crivo8cianilor sora li se rădică crést’a de cându vedu cum suntu tratati de domniu de regimu, resspective de acei ce negotiaza cu ei. Dupa Zlift, inse suponerea bodesiloru e adeverita si acest’a o adscrie generalului bar. Rodich , carele cu taculu seu soie sa-i câștige sî sa-i multumesca. Despre disolverea confinieloru militarie cetiinu in „Brünner Zig.ft. l’resenti’a pressedintelui ministeriului conf. Andrássy in Vien’a are mai înainte de tóte scopulu de a resolve practice cestiunea confinieloru militarie, care in principiu e deja resolvata ; o resolvere practica se pare cu atât’a mai necesaria, cu câtu pre tata dîu a se aude de agitațiuni panslavistice sî reactionarie, caror’a suntu supuse confiniele in caus’a resolverei proiectate. Noi nu dorimu alta ceva mai multu, decâtu resolverea acestei cessiuni intr’unu modu cuviinciosu, căci o relvere cuviinciósa sî corespund ielória a cest'unei confinieloru militarie aru ajntâ multu la consolidarea monarchic. Durere inse, ca acést’a resolvere e împreunată cu multe dificultăți. In rendulu primu sautu cele financiare, căci mai inainte de a se incepe desmilitarisarea confinieloru e neaperatu de lipsa a se decide o schimbare a Cioteloru, ce are Ungari’a si Austria a contribui spre acoperireh^spostloru co-