Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-10-18 / nr. 83
a propușii Vineri aici câtu sî in Berlinu preliminatiele de negociare. Negotiarile potu ave resultate bune. 330 Din Romani’«. Cetirau ca Joi in 1 Octobre v. se serbase cu mare solemnitate botezulu fiicei Altetiei Sale domnitoriului sever sînduse tain’a botezului dupe ritulu bisericei române prin mitropolitulu primatu, asistendu 4 archierei si alti preoți, sî cându se afundă in apa 21 salve de tunuri au anunciutu seversîrea botezului Altetiei Sale mica princesa „Mari’»“. Nasia fura A. Sn. regale principesa de Nohenzollern, prin: de Wied, de Badenase Leuchtenberg, comites’a de Flandra, princ. Mari a Olandiei, fiindu representate de mitropolitulu Moldoavei sî Sucevei. De atunci unu numeru mare de gratulatiuni primesce domnitoriulu atâtu din intru câtu si dinu tarn. Facultatea de medicina se infiintieza cu 5 ani sî cu deplina organisare. După reportul uminist, in str. publice Nr. 9359 sî intarirea domnesca din 3 Oct. 1870, Nr 1393. leca, ca o facultate mai îmbogăți pre universitatea româna, fia in eternu privitiósa ! Se escrisera si concursele pentru sintaciea gramaticei române si traducerea lui Iuliu Cesare de belo civili. Pentru gramatica se escrie premiulu Zappa de 400 de galbeni, iéri pentru Iuliu Cesare 150 premiu Alesandru Ioane I., cum urmeza: „Ministeriulu instructiunei publice sî alu culteloru. Relegatiunea societatiei academice rom. Premiulu Zappa. dinti'a Conformu decisiunei luata de societate in siesen din 13 Septemvre 1869, se publica concursulu pentru lucrarea pârtiei sintactice de gramatica limbei române, care va cuprinde: 1. O introductiune, in care se voru stabili diversele relatiuni, in cari se potlu pune conceptele spre anunciarea cugetariloru, stabilind« totudeun’a data sî terminologia sintactica cea mai buna ce s’aru pute da după cele mai noue lucrări gramaticale. 2. Venindu apoi la sintacs’a speciale a limbei române, va desvolta in detaliu tóte modurile de espresiune a fiacarea din relatiunile stabilite in introductiune, cautânduse pentru fia-care rrodu de espresiune esemplu numerosa, atâtu din limb’a popularia câtu sî din cârtite nóstre cele mai bune, vechi sî noi, producandu la fia-care relatiunile sî idiotismii limbei sî alaturându fia-care modu de espresiune pu cele analoge din alte limbi mai alesu romanesei, sî cautându pre de o parte se alega pre cele mai corecte espresiuni, ier’ pre de alta sa puna in vedere solucismii sî frasele neadmisibili in limb’a nóstra. 3 Va dă topic’a romanésca, stabilindu pre de o parte, care este constructiunea nóstra comuna féra pre de alt’a aratandu abaterile dela dens’a sî ideile ce se esprimu prin aceste inversiuni. Va da regulele detaliate de ortografia, in cari sa se cuprindă sî punctatiunea. 5. Aru fi de dorita ca autoriulu sa termine cu unu conspectu istoricu despre diversele fase, prin cari a trecutu limb’a romana in sintactic’a ei, cautându a trage din acést’a, ca conclusiuni, calitățile generali ale constructiunei limbei române. Coditiunile concursului suntu : a) Mărimea opului sa fia dela 20 cola in susu, tipărite in octava mare cu litere numite garmondu. b) terminulu până cându manuscrisele autoriloru concurenti au se fia trimise delegatiunei societatiei este până la 15 Iuliu 1871. c) Premiulu este de 400 galbeni imperiali . b) Manuscrisele se ceru se fia scrise curatu, legibile si de mâna streina, iéra nu a autorului, formatului séu folio sî paginatu. e) In fruntea manuscrisului va fi scrisa o devisa (motto) in ori care limba sî totu cu mân’a streina. f) Pre lângă manuscrise se da alaturata sî o scrisóre închisa in plica sigilatu, fara inițialele autoriului sî adresata catra societatea academica, purtându pre adres’a din afara sî devis'a manuscrisului, scrisa iéra si de mân a streina. In vntrulu scrisorei autorulu se va numi pre sine. g) Manuscrisele se voru censura sî judeca prin sectiunea filologica, care va propune societatiei in siedinli’a plenari», premiarea acelui’a dintre operatele venite, care va merită premiulu destinatu pentru acesta lucrare. h) Manuscrisele nepremiate se voru pestra in archivele societatiei până ce se voru reclama de autorii loru, ale caror’a nume remânu necunoscute, fiindu ca plicurile ce le voru cuprinde nu se voru deschide. Premiulu Alecsandru Ioanu I. Traducerea comentarieloru de Bello Gallico împreuna cu cartea VIII, se va prem â din fondulu lui Alecsandru Ioanu I, cu 150 galbeni. Conditiunile acestei lucrări suntu : Traducerea se va face intr’o limba romanesca curata sî sî eleganta , cautându-se a se reproduce calitățile originalului. Se lasa in vederea autorului a areta intr’o prelatia calitatea autorului in comparatiune cu alti istorici latini, cum sî a da in note critic’a diferiteloru lectiuni asupr’a locuriloru obscure ale tecstului. Terminulu concursului, până cându manuscrisele au sa vina in cancelarie a societatiei academice române, este 15 Iuliu 1871. Cele venite mai târziu nu se voru luă in consideratiune. Manuscrisele se ceru se fia scrise curatu, legibile si cu mâna streina, fara nu cu a autorului, formatul séu folio si paginalu. In fruntea manuscrisului va fi scrisa o devisa (motto) in orice limba si totu de mâna streina. Pre lânga manuscrise se va alatura si o scrisare închisa in plicu, sigilata fara initialele autorului sî adresaza catva societatea academica, purtându pro adres’a din afara si devis a manuscrisului scrisa iéra—si de mâna streina. In vitrusu scrisorei autorulu se va numi pre sine. Manuscrisele se voru censura si judeca prin secțiunea filologica, care va propune societatiei in siedinti’a plenariu premiarea acelui’a dintre operatele venite, care va merita premiulu destinata pentru acesta lucrare. Manuscrisele nepremiate se voru pestra in arhhivele societatiei până ce se voru reclama de autorii loru, ai caroru nume remânu necunoscute, fiindu ca plicurile ce le voru cuprinde nu se voru deschide. Presiedinte A. Treb. Laurianu. „Mon.“ Secretariu gen. I. C. Macsimu.* Franciei sî chiaru intregei Europe in evulu medio, geniulu seu nu este inferioru geniului francesti. Spani’a inca mai gloriósa, isi aduce aminte, cându armele sele încingeau literalminte globulu, Eseurialulu a datu lecții Versaillului, sî literatura spaniola este mam'a educatóre a Lteraturei frances». Déca aceste dóue tieri suntu astadi cu unu grada mai napoiate, ore nu este vin’a in*usia Franciei. Regii sei cei ambitioși au insingeratu de mai multa ori pamentulu sacru alu Italiei si alu Spaniei până la Portugalia conserva suveniri nesterse ale ambiti unei Iani nemăsurate. Dara,—isolamentulu in care este abandonata Franci’a de vecinele sele latine este bine meritatu. Ore daca aceste state aru fi alergatu pentru a-si pune puterile loru in mân’a Franciei, Franci’a nu aru fi fostu cea d’anleiu care se abusere de densele? Tóta lumea cunosce spiritul« celu egoistu alu francesiloru, sî dispretiulu profundu care ei nutreau până mai eri in contr’a tuturoru natiuneloru si mai alesu aceloru latine. Acésta presumsie i-au impinsu in prapastia in care se afla astadi, caci de altfilm nu aru fi declaratu cu atât’austuratate res' bolulu in contr’a germaniloru, mai alesu după lecliunele dela Sadova. Franci’a eliberatu prin concursulu natiuneloru neolatine, aru fi fostu cea dintéiu că se adusese de suprematia câștigată si aru fi cautatu ca se le esploateze in avantagiulu seu propriu. Câtu pentru noi românii isolati in Orientu in mijlocu de rase nelatine, n’arau fi culeși nici mun fructu din acésta organisatiune viciosa a latinismului, ba inca amu fi perdutu. Le place préműim unor’â, a trompetă cuventulu de panlatinismu, fara ca sa gândésca ca acestui cuventu se respunde de pre alocurea pangermanismu si panslavismu, cuvinte care nu suntu nici cum de natura a place urechiloru româniloru. Sa fimu români mai viteiu de câtu tóle, in liér’a nóstra sî sa cautamu a ne salva independinti’a nóstra pre tiermurile Dlubului, fara a ne ocupă pré multu, cu destinulu care le va plăcea se si Iu alega stalurile latine ale occidentului. Ele isi intielegu interesele de altfel cu precum le intielegemn noi, sî puterea de a le îndreptă spre mai bine daca suntu greșite, nu este nici de cum iuntânile nóstre. După „Secol.“ Latinitatea nu este france si simim ilarele principiu alu Latinitatiei a fostu pusu in evidentia mai alesu prin victoriile rapide repurtate de Prussi in contr a Francesiloru. Aceste victorii au inspiratu unora omeni însemnați din ras’a latina, dorinti’a de a vedea constituinduse pre nisce rase mai solide, diversele Staturi latine, pentru că se póta la unuraomentu datu, opune o stavila puternica invasiuniloru Germane. Acesta principiu este bine, modulu insa prin care pate sa fiu realisatu, diferă forte multu de elucubratiunile unor capete seci, care nu ceru nimicii mai pucinu decâtu concentrarea imediata a tuturoru sfordeloru latine in mâna Franciei. Acesta centralisatiune este puru sî simplu o imposiblitate, sî prin acést’a chiaru suntemu departe de resultatele desastrese pre care ea le aru produce, déca prin imposibiu, emu imagina-o realisata. Desastrele centralisau unei sontu visibile astadi in Franci’a, care de dóue luni se sbuciuma fara de resultatu sensibilu in bralele de serii ale Prussiei, fara se puta organise o resistintia eoficace. Caus a este ca formele individuale au fostu sdrobite, si asta-di cându poterea centrala lipsesce, patriotismulu incontestabilu a poporului francesu nu póte dă locu decâtu la încercări partiale de resistintia a câroru efectu se pote consideră ca nulu in contr a puteriloru concentrate ale Prussilor. Latinitatea este compusa din mai multe state independente, din care cele multe au o esistentia seculara. O lunga istoria de fapte gloriose in limitele naturale bine determinate, separa pre fiecare dintre densele . Fiecare din aceste staturi, are dreptulu a-si desfassura in viitoriu forttele séle individuale in deplin’a independintia de tóte celelalte staturi neolatine. Ce rațiune am fi cu Itali’a, se plece capulu seu încoronații cu trei mii de ani, de laure neperitóre dinaintea Franciei, Rom’a nu este ea e masa Parisului ? Itali’a a dalu sectiuni Spaniei. O epistola adresata dinariului englesu „Daily Telegraph“ pre care o traduce „Monitorulu“, spune intre altele despre asediarea Metzului urmatór de . Regretu de a avea a spune ca bal’a sî mai alesu tifuosulu mergu crescendu aci. Francesu, séu ca li s’a urîsu cu inacțiunea loru, séu ca făcu după ordinile maresialului Bazaine, după care o copie găsită asupr’a unui prisonieru a cadiutu in mânile nóstre, ‘si-a propusu de a ne odihni pre prussiani prin atacuri continue in tóte direcțiunile. Pân’acum ne au atacatu in intâriturele nóstre sî mai alesu Mercy-le-Haut. Dér» acum s’a descoperitu bateri despre cari noi n’avemu nici o cunoscintta, si idei’a ca francesii nu prea mai au munitiuni este cu totulu falsia. Ei au demascatu una numeruare care de tunuri, cari producu in totu momentulu efectulu loru printre liniile prussiane. Nu este indoiala ca maresialulu Bazaine gasesce timpulu lunga si cum soldatulu francesu sufere mai multu de urîlu de câtu de orice, crede ca celu mai bunu mijlocu de a nimici acestu zeu este de a’i tiene neincetatu ocupati. O epistola adresata „Gazetei de Augsburg“ confirma ca esirea esecutata de maresialulu Bazaine in 28 Septembre, a ocasionatu perderi simtibili prussianiloru: doue companii din alti 10 lea batalionu de venatori au fostu taiate si luate cu prisoniere Fara ajutoriulu unei baterii de artileria, totu batalionulu aru fi avutu aceeasi sarte. Francesii se apropiaseră in tăcere, ascunsi in o pădure si incongiurasera fara veste batalionulu prussianu. Unu raportu din cuartiarulu-generale alu principelui regale, la Versailles, publicata in „Monitorului prussiana si purtânda dat’a de 30 Septembre constata ca garnisoa’a din Parisu tiene mereu ia neodihna pre impresuratori. Mobilii Bretoni. Bata ce s’a intemplatu acum câteva dale pre înălțimile dela Chatilleau, dire „le Petit journalu de la 28 Septembre : „O bataliune de gardi mobili bretoni ascepta că lupta se incepa.