Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-04-22 / nr. 32

127 Insa nu se făcu nimica, cu o nepăsare neerleta lucrurile fura lasate in voi’a lorii, mic’a gramada se mari, sî Luni după amedi opniu distructiunei reîncepu cu mai multa furia. Poporule grămădise in ajunu scandalu preste scandalu la vechiulu si noulu Bazaru, acum se grămădiră in strad’a jidoviloru sî intraru din casa in casa, spargendu ferestrile si ușile. Acést’a lienîi neintreruptu cam pana Mercuri dimineti’a. In strad’a jidoviloru nu remase unu geniu intregu ; chiaru cele mai inalte ferestre ale templului suntu sferemate cu iscusinlia, care aru fi fostu demna de o mai buna afacere, minutu in minutu, la 7 ore ser’a Puri’a crescea din mulțimea se inversea, urlându si fluerendo, dinaintea casei lui Raffalovici (unulu din cei întâia banchieri de ac), in strad’a italiana, lângă Bulevardu. Oglindiele cele mari ale frumósei zidiri fura sparte fara deosebire. Multimea intra in casa, in comptouru , registrele de comptabilitate, corupturile, copiele, totulu sburau pre feréstra, fîi priimitu cu hur’a sî ruptu in bucali. Strad’a intrega fu presarata cu corupturi curente, note sî diferite copie. La Bazarulu celu verhiu, gheretele fura restumate de odaia, sî jefuite cu desevârsîre; cu anevointia se poté strecură cineva printre desordinea ce este acolo, séra la noulu Bazaru, unde se siliră in vanu a imprastia lumea cu tulumbe, fari’a fusî mai mare. Nu se arată nici o putere armata, care cu pricina energia aru fi putute pune capeta desordinei. Cârcimele fura călcate una după alt’a sî aprinderea multimei crescu vedienda ca era lasata in voi’a ei. In templarile de Marti fura numai resultatele naturali a unei autoritati indiferente. Parisulusi are revolutiunea, Bucurescii sî Galații persecutiunea, astfeliu se resona aci, vremu sa facemu sî noi unu scandalu. Marti abia se mai gasea o strada care sa nu fi fostu calcata sî jefuita, nu era chipu de ordine, armat’a fu despreluita ! Cosacii ura trantiti de pre cai, stricatiunile se inverteau ca pulberea din cărțulii, incartajusî in fine nici crutiarea vietiei omenisci nu mai exista. Câte-va case sî anume acele ale lui Schillman, Barzhansky, Wilmetz suntu cu desevarsire destruse; Bardiansky aparându-si vieti’a a trasu cu focuri asupr’a multimei sî a omorîtu pre unuia din acei miserabili Schiffmann este ranitu de morte in spitalu la cas’a lui , in presenti’a nóstra unu cosacu fii strepunsu, sî multimea strigă : „Hura, nu e de câlu unu cosacu !* Pufulu din paturi rumple umplea stradele sî ca la 30 de soldați priveau, cum unu caraghiosu scotea unu claviru pie balconu cu aclamatiunea poporului, spre a lu sversi asupr’a unui oficiaru, care sta rosu. Stradele, italiana, a lui Richelieu, Intregulu cartalu, prin care trece strad’a ebreiloru, este jafuita cu unu vandalismu fara parochia , pana chiaru aprope de bulevardu sî pre piéti’a Caterinei se făcură jafuiri. Se prinse dóue carnite pline cu petri pre calea spre Etrussi, a carui’a casa fu scapata numai prin positiunea ei pre bulevardu, unde erau staționați cosacii. Caritin’a fusese închisa de vreme sî prin acést’a se opri venirea mateloliloru, insa pravaliele dela portu, care suntu situate mai josu decâtu cealalta parte a orasiului suntu cu desevârsire in ruine, stradele suntu acolo necomunicabile, pentru ca trecerea este impedecata de moble, usie si ferestre sferemale. Pre bulevardu se audea numai urlitulu selbaticu si fluieratur’a massei sgomotase, care si termina intunecos’a opera de destructiune la portu. Rohan ’si scapă cas’a numai pentru ca o incungiurase de soldati, ce chiamase. Jefuirea fu spaimântatore sî in strad’a gréca ; in celelalte localitati destructiunea eră in facla, aci insa predomină jafulu sî furlulu. Era in acea strada magasine cu haine gal’a, poporulu se îmbracă in haine noue, lângă elu unu magasinu de siepee sî pălărie, palariele cele vechi fura aruncate in aeru sî înlocuite cu altele noue, magasine de postavuri sî de manufacturi fura luate cu asaltu sî Iata aprovisionarea de mărfuri impartita, bucatiele stingherie rumple in dóue si astu - felin impartite. Apoi mulțimea trecu in Dembasoswhaja, acolo se jafui pravali’a unui cismariu, sî Fiindu ca cu oricare achisitiune crescu sî necessitatea, se jafuiia sî ceasornicarii, sî se atârnara la o vesta furata unu ceasoruiou furatu, spre alu înapoia mai târziu pentru trei ruble, se bea rachiu din vase sparte, in prăvălie jefuite, sî țigări de havan’a furate. Sî politi’a? lasă că ómenii ei sa fia străpunși in presenti’a ei, numai pentru ca una ordina din Petersburg, unde nu se cve idea de tóte excesele, oprise d’a se da focu in ómeni ; soldatii fura in genere despre huiti; se rumpsera epoletele politiaiului, anarhi’a eră complecta si pretutindeni. Nu credeti ca exagerenia, eu nu sunti evreii sî nu privesc» aceste din urma intemplari prin colorile intunecóse ale miseriei, dara amu vorbitu cu persóne, a câroru rude suntu greu ranite, junt însurați de curendu, a câroru avere intréga a fostu pradata de poporu; amu fostu facia la aceste groznice scene de netolerantia religiósa, de beția selbatica a unui poporu barbaru, amu vechiutu aruncându-se cu petri asupra guvernorului generale care, cu arm’a in mâna a intratu in mulțime spre a o imprasetă sî de aceea despre tiuiescu afacerile russesci. Sî, întrebați, ce a facutu publiculu Ia tóte acestea? iérasi nimicul Câte cinci sou siese vagabundi intrara intr’o casa sî o jefuira. Sute de [ ómeni ii priveau in linisce, si-i incuragiara inca in fapt’a lora. „Nilschevo!“ care va sndica: „nu e nimicul Acest’a e alfa sî omeg’a a unei adeveratu , russu. Acesta positiune passiva a unei populatiuni, care nu scie a apretiă viati’a omenesca, este cu josebire caus’a acestei grozăvie. Fie-care soie a se asigura prin punerea unei cruci sau scepe iar feréstra. Tóte silintiete d’a imprascia lumea, fura diadarnice pana ori dimineti’a baie’a rece, ce se aplica cu tulumbele, nu reci de feliu …piritele înfierbântate. Eri in fine ordinea fu restabilita prin noue trupe, a doue carune cu nuiele si cu sosirea a permissiunea de a imprascia mulțimea chiar cu tunulu, la vreme de nevoia. So dice, ca de atunci s'au impuscatu diceo capi ai resculei, acést’a a bngatu frica in sumultanti; ceia ce se apera in contra politiei este adusu la rațiune prin batai cu nuiele pre pietie publice. Amu fostu presentu la aceste executiuni, care dupa o suta de nuiele este inca insolenta, mai priimesce alta suta de lovituri, sî atunci se potolesce cea mai tare beție, cea mai mare suria. De s’ar fi intrebuinliatu dela inceputu numai a diecea parte din acesta energia, persecutiunea aru fi incetatu predata. Suntemu recerenti a publică urmatoriul p articula in totu cuprinsulu seu fara de a face vre-o modificare intr’ensulu : Circau 24 Aprilie st. n. 1871. Omenii seriosi nimicu nu citescu nn d nare mai cu pucina plăcere că polemiele, sî nici ca e mirare, pentru ca unu omu maturu, care doresce a ceti lucruri de interesu comunu sî idei sanatose intre care dîuariu, féra nu flecari mueresci, flecari intre persóne, — cari midiulocitu au incurgerea sea nu arare ori chiaru sî asupra lucruriloru comune — ce plăcere póte ave la certele sî de multe ori chiaru si muscaliturile unei persóne asupr’a altei’a, cari fiindu mai totu deun’a împreunate cu vataatare de onore, nu arare ori aducu cu sine processe, ba chiaru sî dueluri. Suntu unulu dintr’acei ómeni, carti pre câtu ’su de gingași pentru onórea loru, pre atât’a o pretiuescu aceea in uliui, — de unde, déca vre-odata amu esttu in publicitate cu descoperirea unoru lucruri de natura inculpabila prin care acelora, cari se simți sau vinovați cu acelea, nu l’amu facutu pré mare plăcere, — descrierea amu facut’o câtu s’au pututu mai cu mare cruicare, —• persóne nici odata nu amu atinsa, — sî déca dara cu asta oeasiune spre eleerificarea lucrului voi atinge personalminte pre cineva, aceea numai intr’atât’a o făcu, in câtu spre constatarea adeverului impinsu de respectivulu, suntu silitu a o face. In aula 20 a „Telegrafului Romanu“ aparti unu articula „De sub pala muntitoru“ subscrisu de „unu preolu gr. res.“ in care — déca amu pututu intielege ceva din elu — cinsti’a sea vividu a-tui combate articululu meu din nr.î, si mai cu deosebire celu din nr. 17 alu acestui stimate diurnalu, scrisu cu privire la iregularitățile ce le ducu preoții prin unele parochie facia cu sinodele par., in loca sa-mi combată aserțiunile mele — cari eu fara cea mai mica vatamare a consciintiei mele sî acuma le sustiemu, — aduce in acele mai multe citate din numai obiectele acelae sî le pote insusi spre vendiare, cari suntu mai eftine. Déra chiaru sî omulu de sciintia, fia de ori ce specialitate in lipsa de mijlóce, este restrinsu a sta departe, de autorii ce mai buni, de a abdice la productiunea opuriloru ce aru fi in stare sa le producă, din causa ca pre cei dintâiu nui pote cumpera si pre cele din urma nu e in stare sa le tiparesca; că sa tacemu, ca panea sî alte trebuintte zilnice la impedeca de multe ori chiaru de a sî medită asupr’a vre-unei idei salutarie. Amu avutu aici in vedere individii. Sa trecemu la individualități, precum la familie, la societăți, la tierii la sfaturi, sî vor au alla ca lucrurile totu asm stau ca sî la individii singuratici. Noi scimu, ca suntemu atâtea milióne de romani, sî scimu ce trebuintie amu ave sî adeca, ne aru trebui sa avemu agricultori buni, meseriași si fabricanți numeroși, ómeni versați in comercialu celu mare, barbati de solmtie sî in finea finebru soci, sî mame bune, cari sa fia lu inaltimea missiunei loru. Pentru tóte aceste suntemu convinși ca ne trebuiescu scóle elementarie, institute agronomice, scóle reale de meseriie, de comerciu, gimnasii, academie, universități sî institute de crescere pentru femei. Câtu suntemu de tiermurili in crearea loru, ba chiaru sî in alegerea loru, o cunoscemu sî o vedemu cu totii. Sî asta pre lângă tóte convingerile nóstre noi vedemu ca stamu departe de ele sî de dorintiele, ce suntu legate de aceste institute. S’aru pote rătăci cine-va sa cugete ca din influinti’a, ce amu aratatu pana aci, ca o au banii séu averea, ce ei representi, aru fi, că omulu cu ori sî ce pretiu sa-si câștige bani. Maxim’a citata din fruntea acestoru putiene cuvinte trebuie insa sa o combinamu strinsu cu cea citata numai ceva mai in susu, cu aceea adeca ca, economia e nedependintia sî libertate. Activitatea cea onesta este, care binecuvânta ostenel’a sî face manusa sudarea individiloru singuratici sî a societatiloru mici sî mari. Strămoșii noștri, cu cari ne falimu adeseori, au asupritu de multe ori popóre învecinate sî parte cu putere fisica, parte moralicesce le-au facutu sa-si depună nu numai vistieriele cu banii, déra si alte averi, la piciórele loru. Ród’a acestui casligu a fostu ca, acei puternici, cari dispuneau de aceste averi, nu ca s'au ingrijitu de a pregăti unu viitorii urmatoriloru loru, ci si au perdutu cumpalulu tóté ale vietiei loru, in mâncare, in beutura, in îmmbrăcămintea loru, in casele sî alte trebuintie ale loru sî părea ca nu au mâna destulu de larga că sa le pata risipi. Déca averile acele colosali le câstigau, sî cu sudarea loru, atunci ei in activitatea loru se imprnteneau că sa o desvólte pre acést’a si mai tare, pregăteau unu viitoriu urmasiloru loru, cari íu puteau remane asia după cum ii vedemu ca au remasu. Cunoscendu influinti’a acést’a nedispusable, este déja o datoria sî a indiviloru sî a individualuiul loru a caută a se pune in pusetiunea de a lucră câtu de multu sî câtu se pote de liberu pentru binele loru. Începuturi vedemu ca s’au facutu. Vedemu ca sî la noi poporulu a inceputu a păstră s’ a pune de natuiu câte unu ruicu prisosu, că sa făcu de cele ale bisericei nóstre, privescu cu pre care bucuria la fondulu Asociatiunei nóstre pentru literatura sî cultur’a poporului romanu, carele este din pastrarea si din prisosele cele mice ale poporului nostru. Elu că si cele bisericesci, a inceputu a rumpe legaturile, cari detieneau pre multi dela scólele de agricultura, dela scólele de comerciu, dela academie si universități. Fundatiunle nóstre, ori cum suntu ele, au pusu si va pune in pusetiune pre unii alții de a pasi la lumina cu productele loru spirituali. Tóte aceste suntu nisce progrese câtva libertate sî nedependintiu, in iutiele sulu celu mai sublimu, iu intie— lesulu intelectuale. Sî déca cautamu si asupr’a meseriesiloru, sî aci câtu nu au facutu in anii cei din urma aceeași mica dara manusa economia, cu carea barbatii nostri inteliginti si industriasi au sprijitu infiintiarea chiaru sî a reuniunei acestei, in finulu cărei ne aflamu. Déra de unde va veni, de banii au influintta asta de mare, incâtu ci sa póta face lucruri asta mari ? Scrutându mai aprópe după adeverulu respunsului la intrebare, voma află ca banii nu ei ca atari, ci preliuiu si valórea loru, cari iera representa puterea lucratoria a omului in multe privintte, sî puterea lucratoria cu câtu este mai mare, cu atâtu sî productele ei suntu mai multe. De aceea si in genere si in specie e de a se recomenda dicerea lui Montecuculi combinata cu a domnei Giofrey.