Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-01-03 / nr. 1
ferici d’a se consemna sici. Insa precum dice d. Bratianu intr’o scrisore ce o publicamu mai la vale, spre a plati detori’a României catra Franci’a trebuiescu silintiele mai multoru generatiuni. Sci va őre generatiunea nóstra sa platesca tóta partea sea prin sânge sau prin alte sacrificie ?léca întrebarea. Sa speramu ca respunsulu Româniloru va fi afirmativu, dela Lyon tola in direcțiunea, unde se afla Beurbaki, asta insr<u acest’a preste curendu are sa dispună de o armata de vre-o 120,000. In scurtu teorii vomu aud despre operațiunile acestoru trupe. Dela nordu se scrie ca Faidherbe era sa ocupe cetatea Bapaume si o simate usiora déca nu renuncia de a bombardă cetatea. Mai reu se aude de armata de sub comand’a lui Chanzy. Acest’a după scrie oficiale prussiana a trebuitu sa parasesca Le Mans alabaieri. „Gironde“ spune ca regimulul francesu a datu tierei de piese septemani in coce 430,000 bucăți de arme si 70 milione de patrone si mai are sa dea înainte de finea lunei lui Ianuariu 270,000 bucăți si 600 de tunuri si mitrailese cu cai si celelalte trebuinciuse cu totii. Intariturile de pre frontaria despre Belgiaa cadu una după alta. Belgiulu trage unu cordonu nou de trupe din partal pre fruntarie. Relative la resbelu mai reproducemu după „Romanulu“ inca urmatoriele. „Independinti’a belgica“ si mai multe diarre francese constata ca Romanii inca au datu contingentele loru in rendurile luptatoriloru pentru Franci’a. Intre alte foi, „Ie Progres“ din Lyon dice urmatórele cuvinte, pre cari se chiama cu fericire: „Românii dela Dunăre n’au remasu înapoi de celelalte națiuni, amice ale Franciei sî ale Repucei. Poporu de ginle latina, ei manifesta simpatiele loru de grile si de recunoscinli a catra Franci’a, carei’a datorescu in mare parte esistinti'a toru politica si nationale de astadi. Cu totu terorismulu regimului, ce apesa Romani’a, amici’a Româniloru ne-a remasu fidele. Unu pre care numeru de voluntari civili si militari au sositu. Ei au luatu parte la aperarea patriei nóstre si a republicei. Unii au cadiutu victimei suprumurii Parisului si la Loire.“ Diabulu francese citésc câteva nume din acei fii ai României ce lupta sub drapelulu Franciei : Bistrilianu (mortu), Dunica, Chitioiu (vechiu pompiariu), Valentinianu, Diamandi, suntu menționați de fói’alionese. Alții muitu mai numeroși lupta in Parisu. D. Maioru Pilatui, după ce a luatu parte sa mai afla acum multe sute la Orleans si impregiuru,- se cu generaliulu Bourbaki, la Bourges unde se concentra a dou’a armata a Loirei. O depesia pre care o primimu in acestu momentu ne anuntta ca d. Pilatu, pentru servitele séle a primita multiumirile generariului Bourbaki si a fostu ridicata la gradulu de Loroteninte-colonelu. Precum dice diuariulu lionese, acestea sunt unesce bune începături pre cari nnc’o data, suntemu Scirile sosite atatu la redactiunea „Romanului“ catu si la guverna in timpulu serbatoriloru Crisciunului suntu cu totulu contradicatorie. Astufel in cele francese din ne spunu ca bombardarea continua Parisu si Belfort doru ca nu causeza nici o stricăciune seriósa. Cele prussianesci din contra pretindu ca bombardarea are bunu succesu. Scirile francese de la Nordune au spusu ca Faidherbe a batutu pre Mannteuffel la Bapaume sî l’a respinsu din tóte positiunile séle, la 3 Ianuariu. Scirile forussienesci afirma contrarîulu, pentru aceeași batalia. Scirile francese de la Lille asigura la 8 Ianuariu ca retragerea Prussianiloru [de la Nordu se confirma. Scirile prussianesci,—de la 5 Ianuariu, cele adeveratu, — afirmau contrariulu. D’atunci insa ele tăcu. Pre cari doru sa credemu ? Lasamu ca publiculu insusi sa judece. Cu tóte acestea suntemu detori ai aduce aminte numerósele sî stralucitóriele victorie anuntiate d’atâtea ori de Prussiani, si apoi demintite cu totulu de chiaru diariele nemtiesci. Sa aducemu inca aminte ca, acumu câteva dile, ei ne spuneau ca au batutu din nou pre francesi pre la Loire, luându-le sute de prisoniari sî respingendu-i fórte departe, sî asta di totu Prussiani suntu nevoiți a recunosce ca faptele nu erau astufeliu, deore ce vedemu pre francesii la Vendome, de unde prustiani ne spună ca iau gonită la 6 Ianuarie. Prin urmare francesii nu numai nu fuseseră respinși, dara inca inaintasera mai multe diecimi de kilometre si reluasera Vendome. S’atragemu inca atentiunea cetitoriloru nostri asupra soliei de la Lille care ne spune ca Bourbaki negresitu insocitu de Garibaldi si Cremer, adeca cu preste 100,000 omeni, inaintéza spre Belform sî Nancy, adeca manopereza spre a lasa lini’a de comunicare a Nemtiloru cu Germani’a sî póte chiaru pentru a se uni pre la Chalons cu parte sau totalele puteriloru de Nordu. Sa observamu ca spre a impedeca mișcarea lui Bourbaki, va trebui sa se det s ostirile germane dela Parisu sau de urmare sa se slabesca acele vandu Sa relevamu inca faptulu ca după o i dare de 10 zile contra forturiloru Parisul si anii nu gasescu nimicu nou de totu ce a dîsu din dîu’a dintâiu, ca. f.tieca, bonbardarea are bunu succesu. In ce consta insa acelu succesu, de órece Nemții r’au focul fiu pasu înainte? De câte-va dile tote scirile telegrafice ce ne sosescu din câmpulu de resbelu suntu de sorginte prussiana, sî prin urmare, după obiceiu, favorabili armateloru germane. Desî luptele, de cari ele vorbescu dându-le proportiuni de bătălii însemnate, nu suntu de câtu nisce iogagiâri fara insemnetate ca resoitatu, totusi suntemu datori a preveni pre cetitori contr’a loru. In adeveru scimu ca la 21 Decembre Prussianii amintiau c’au respinsu pre tóta lini’a esirea făcută la Parisu ; la 25 Decembre ei asigurau ca la 24 Decembre au batulu cu totulu pre Faidherbo luându-i mare numeru de prisonieri; cu câteva zile înainte ei asigurau ca armata lui Chanzy este desorgacisata sî redusa pre jumatate. Cu tóte acestea diarele străine cari au venitu d’atunci inca au doveditu câtu de neadeverate erau scirile prussianesci. In esirea dela 21 Parisianii nu numai n’au fostu respinsi, daru inca au ocupata si mantionazu positiunile înaintate dela Evrad, Neuilly sur-Marne si Groslay-Drancy. In 24 Decembre, Faidherbe n’a avutu nici o lupta cu Prussianii, prin urmare n’a pututu fi batutu. După victori a sea de la 23, elu s’a retrași la Arras, spre a evită d a fi luatu pre la spate d’o colona prussiana a carei apropiare ii fusese denuntiata. Generaliulu Chanzy, după cum constata chiaru corespondintii englesi“, a operatu mișcarea sea spre le Mans intr’unu modu admirabile. Elu a sustienutu necontenitu lupt’a vitezesce; in 23 de zile, elu s’a bătuta 19, avendu forte mici perderi, si si-a deschisu calea spre tabar’a de la Coutie, unde acumu isi repauseza trupele, spre a reine"“fensiva. Compare-se aceste fapte positive cu prussiane si se va vede deca acestea nu trebuia celu putieri bănuite. Idei a politicilorn șerbi in cestiunea Orientului. Belgradu 1 Decemvre. in momentulu cându cestiunea orientala de până la palaturile cari se legănau pre "stelpi de marmora ale puterniciloru Patricii, dela" cea mai obscura familia româna, până la betrân’a imperatésa, Livi’a muerea puternicului cesaru Octavianu Augustu, albula unde se afla rasboiulu, era unu templu la care si in care Minerva lucra’prin degetele femeiloru române la pânza, din care sa se imbrace intreg la familia româna. Sî déca e adeveratu ca românii Daciei superiori sî inferiori au adusu cu sine trasuri de caractere anticu române, năravuri si datine, limba si portu românii ex toto orbe romano, atunci cu perfecta siguritate potemu sa dhcemu ca muerile, cari au urmărită coloniile române in imperiulu audacelui Dacu, nu ’si au uitatu resboiulu, nu si au uitatu de pânz a si de iitele sele din Itali’a. Sî'ntradeveru, déca atunci numai o repede privire asupr’a siesuriloru, vailoru si muntiloru Daciei, a iubitei nóstre patrie, nici o coliba, nici o casciera, nici unu satuletiu, nici unu prasiu incependu dela isvorale si tiermurii Tissei până la malurile Nistrului si din marginea Marmatiei până pre peptulu Remului sî Balcanului nu le vedi, d’o fi femei de românu intrensele, nu le vedi fara lâna, cânepa, viu, fuioru, stupa si câlti, furca si fusu, rischitoriu, sucala, resboiu, ilie, spata, suveica, tortu si pânza. Cându pleca in câmpa sa duca la lucratori seu la barbatu de prândiu si de amedi o vedi cu furc’a iu brâu, cându se duce la munte sa’i duca bărbatului malaiu si la pisare, fusului i sbernae in mâna sî furc’a’i e in brâu; barbatulu ei vine insotitu de ea dela munc’a dilei, ea e neobosita gatesce de cina, barbatulu i se culca, ea sa furc’a iérasi sî fórce mereu cantandu doine si balade trădate de bun’a sea mama mosia si stramosia. Sî cându pamentulu incepe a adormi subtu asprimea frigului si aiba haina de zapada, cându îsi încuie sinulu sî nu mai póte da sperantiele in imbelsiugarea de primavéra sîvéra, cându românului i se pare, ca are sî densulu a se odihni dimpreună cu ogorulu seu, române’a se opintesce din puteri, a’si periu cânep’a sîinulu, a’si tórce fuiórele, stup’a si câltii, pre intunerecu, la tăciuni, si in siedietori până mai de câtra diua. Apoi vine acasa, atipesce dóue trei ore, își grijesce copilașii, face de prândiu bărbatului, ia ri schitoriulu sî ’si depena fusele. Își face jurebii, le cóce in tortu, le spala, le usca, le depana pre mosor», le ordiesce sî le duce la invalitóre, le pune in resboiu sî le tiese in pândia. Ea sirman’a, sera ca fiindu, ajutoriu nu are, ea lucra si cu barbatulu, sî lucra si singura, precându barbatulu îsi fuma luléo’a la caminu sî trândavesce iérn’a intréga. Ea repaosu n’are sî sarcinile ei nu sî le póte impartesi cu barbatulu ei. Dar ce e mai multu, observările mele făcute in voiagiurile de prin Romani’a sî Transilvani’a in privinti’a acest’a ’mi au data se intielegu urmatórele. Pre cându incepe dlu’a a se mari, sarele a’si trimite rachele sele mai dreptu pre pamentu, pre cându se ivescu barzele pre câmpii sî se urca ciocarli’a in cercuri potrivite cu cântarea sea aramniósa de diminetia, pre cându sinulu pamentului se descuie sî invita pre plugariu la brezdatu sî semenatu, p’atunci femea româna incepe a i da curte bărbatului ei sî cu o fatia in care se oglindă o rugare si o dorintia ferbinte se lipesce de densulu sî cu reverintia îlu face atentu, sa’i alega unu locu de canepiste, că sa-si semene semenii a de cânepa sau viu, spre a’si putea îmbracă copilași, pre barbatu pre dens’a sî pre geletu, si spre a’si putea ncarcă cas’a de hamimuri. Amu trebuitu sa regreta recel’a intimpinata in privinti’a ast’a din partea bărbatului ei guleratu si facendu’lu atentu despre insemnetatea cerintiei fimeei sele, ’mi a respunso cu tonu nepasatoriu ca elu pré putienu e chiamatu a ave grigia si de trebile si lucrurile muerei sele. Si pre lângă tóte astea pre feme’a româna o vedemu ca lucra cu succesulu celu mai possibilu spre a-si îmbracă cas’a sî famili’a sea, o vedemu ca dens’a nu numai ca’si face haine pentru sine, dar sî pentru seraci la pomeni, si pentru piatra, o vedemu ca’si tiene singura cas’a si cu imbracamintea si cu pânza de tóte dilele. Câtu despre cualitatea sau însușirea pânzeloru ei de fuioru, viu seu bumbacu, firesce trebue sa ne marturisimu, ca nu i poti pune ticsatur’a ei sî pânz’a ei cu fabricatele, cari esti din mașini lucrata de architecti. Muierea românului n'a avutu până acum de scopu a simelioră fabricatulu seu de pânza, la lîmea pânzei ei e preste totu locuia pre unde d’ai de români mai un’a si aceeasi, asia precumu o a sciutu Romanc’a sa o invazie dela străbunele séle. Ea n’a avutu de gându nici de cugetu a o melioră pentru ca nu era in stare nebucurându-se de o divisiune de lucru, sa se infacisieze cu ea la piatra. Câtu insa pentru nalbei’a si batatur’a, netediei’a sî aparinti’a pandiei ei, pânza de fuioru si de ídu bătută in bumbacu si lucrata sî nălbită de mân’a româncei, fabricatele Boemiei, Holandiei, Belgiei si ale Franciei póte ca na între cu iera in ceea ce atinge soliditatea pânz’a româna póte sa le intreOa pre tóte cele de susu. (Va urmă.)