Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-08-05 / nr. 62
246 mânu ® suntu astă dara problem’a agocialiunei nóstre. O problema, domniloru, pre carea trebuie sa o resolvarou bine, sî câtu de curendu, pentru ca ne facendu acést’a, oru trebui pole in scurtu tempu sa renunciamu chiaru si la esistinti’a nóstra nationala, pentru ca acel’a, care stagnéza asladi, domniloru, se prapadescu; — celu pucinu prea lesne ne amu e spune periculului, de a deveni obiectu séu alu denisului, séu alu vacrarei din partea altor’a, deuerele cumplite, de cere sa ne feresca banulu Dumnedieu ! Dara asta e domniloru 1 ca sî noi insîne vomu caută a ne feri de ele că de focu, pentru ca sî cugetulu la o astfeliu de possibilitate, de eventualitate funesta ne înfiora! Asia e domniloru! ca suntemu determinați a pasî cu pepturi de feru in contr’a ei ? Asia e domniloru ! ca voimu cu tata tari’a sufletésca, cu tota seriositatea, cu tóta energi’a a ne perfectiona literatur’a,a ni elumina poporulu? Déca e asta, precum naturalminte si trebuie sa fiu, apoi sa nu mai dubiteze nime despre aceea, ca ne va succede, a ne resolva problem’a bine si curendu. Voindu, vomu ocupa invetiatii nostrii cu lucrarea neîntrerupta in literatur’a româna, sî n vomu intretiene ; voindu, vomu procură teneretului nostru possibilitatea, de a inversă ori-ce solintie, ori-ce arte, industria, comerciulu sî economi’a raționala ; voindu, ne vomu procură sî ne vomu intreliene invetiatori apți ; voindu, vomu intemeă scólele inca necesarie, mici sî mari, cu unu cuventu, vomu caută, că sa strabata lumina pana sî in cea mai de pre urma coliba românesca ! Ei bine, mi veti dice, dar a cum sî cu ce sa infantiámu tóte acestea ? Aveti dreptu domniloru, ve e la locu, ve e justificata întrebarea. Vine aici intru adeveru, vine de a se caută, de a se luă in consideratiune midiuloculu midiuloceloru, midiulocului fara de care nu te poti mișcă, fara de care tőie planurile nóstre de înaintare pre terenulu culturei natiunale, s’aru preface in visuri, midiuloculo materiale, averea, nervus rerum, banii, domniloru, banii sî iera banii. Marturisescu sî eu, si recunoscu, ca avemu lipsa de sume însemnate, de sume — fata cu modesta nóstra stare materiala — colosale , recunoscu si aceea, ca fatalele impregiurari, sub care gemuse românulu stătu amaaru de tempu, nu s-au concesu a stringe averi, a adună comori. Recunoscu deci si aceea, ca dieu in momentu nu putemu dispune despre atâtea sume, sumele, de câte avemu neapărata trebuintia. Ve-ti mărturisi, ve-ti recunosce insa sî domniele vóstre, domniloru, ca mimai voia sa avemu, ne putemu câștigă șî acestu midiulocu de bani neaperatu necesariu. Câtu vomu ave voi’a neclalita, câtu vomu fi determinați a ne ajunge scopulu cu ori ce pretiu,sî cu ori ce lupta licita , câtu ne vomu fi convinsu pre noi insîne si vomu convinge pre totu sufletulu românu, ca fara sacrificie din partea nóstra a tuturor’a nici vorba nu póte fi de mântuirea nóstra, e absolutu impossibile esîrea p————■———■——■ nóstra la limanulu doritu, numaidecâtu vomu alergă cu totii, dara cu totii vom alergă, toti românii, si ’si vom depune denarii loru la altariulu culturei loru proprie, sî-’si vomu procură sî aceea prea plăcută convingere, ca din pucinulu singurateciloru nostrii celoru multi se compune mustulu ce ne trebuie, roultulu, care administratu cu conscientiositate sî intrebuintiatu intieleptiesce, ne ajuta spre a est la limanu. Avemu multe — molliamita ceriului — multe esemple tocma in sinulu poporului nostru, care dovedescu pre deplinu adeverulu aserțiunilor mele. Nu-mi permitu a ne osteni atentiunea cu enumerarea tuturoru aceloru esemple tra bucuratoria, ci ne rogu sa cautati la institutele cleruriloru nóstre din terapii mai recenti sî ve ve-ti convinge, ca conducetorii sî membrii loru au vrutu sî au pututu. Cautati la frații noștri brasioveni, nascodeni sî zarandeni sî ve-ti vedé, ca sî ei au vrutu, sî au pututu, au vrutu sî au facutu gimnasie, cari ii glorifica in veci. Lauda sî mărire tuturoru acestor’a ! Dara cautati, cercati, domniloru, chiaru si faptele si resultatele acestei asociatiuni a nóstre, sî ve veti scote din ele convingerea, ca cine vrea póte. Sub pressiunea astoru feliu de convingeri s’a planisalu si infiintiarea si sustienerea academiei române de drepturi. S’a scrutu prea bine, ca sum’a de a iese sute de mii, receruta spre scopulu acest’a, e colosale, e inspaimentatoria, falia cu puterile nóstre singuratice, s’a sciutu insa si aceea, ca reimpartita dupa cuviintta pre toti românii, devine falia cu puterile loru colective indata de incassavera, câtu se va produce la acesti’a o convingere perfecta despre necessitatea academiei, sî o însuflețire generale, că sa-si procure acestu paladiu alu sciintie— loru. S’a speratu sî se spera cu totu dreptulu, ca intre multele milióne de români, dara se voru află siese sute de mii, dintre cari sa dea fiecare câte unu florinu, si sa faca possibile radicarea acestei academie fara de nici o intardiare, sa-si rădice siesi insasi prin actulu acest’a celu mai firmu monumente, sora vedi’?, onorea, glori’a intregei națiuni române sa o respandésca prestotieri si preate mari ! Fia că sa ajungemu cu totii acele dile de o bucuria româna universale !! Din reportele domnului secretariu sî alu domnului cassariu ve-ti audî si ve-ti intielege, domniloru, ca inceputulu lucruriloru asociatiunei nóstre sî in direcțiunea acést’a e precum a fostu in celelalte imbucuratoriu, sî promitatoriu de o finire buna. Că numai decâtu sa ne puteti convinge sî despre acésta, sî că sa putemu începe lucrările, care ne-au chiamatu aici, deschidă cu acésta si edinti’a adunarei nóstre generali a XI. — Despre reuniunile sasiloru estragemu din „Herrn. „Zig.“ urmatórele: Tempurile ploióse, recolt’a pre multe locuri necurata si alte ingrijiri, precum buzunariule, insuflau multor’a temeri ca adunarea generale a membriloru reuniunei abia se va întruni; cu tóte aceste insa inceputulu a succesu. Mai intâiu sosiră membri din tienalulu Brasiovului, cu cari sî tempu senino, morii de plaia suntu diiele reuniunei dispărură; asladi Dumineca sabiene favorisate de celu mai frumosu tempu, care ’si facu iérasi inceputulu de-sî modestii totuși forte imbucuratoriu. Din Bistriti’a, Sighistor’a, Mediasiu, Agnit’a, S. Sebesiu etc. si tienuturi sosiră o mulțime de preoți, invetiatori si economi, cunoscuți sî necunoscuți, cam 50 inși participară Sambata sor’a la conferinti’a premergatore a reuniunei „Gustave Adolf”. Finea acestei conferintte o formara salutarea reciproca in „Volkgarten” unde totu deodata o reuniune militaria înveselită preaspeti cu arte musicale. După o bine-venire obicinuita cu trambilie sî tiembaie, care Dumineca dimineti’a respnou de pre turnul sî care pre venatorii atrase la „darea de semnu” — avu locu, conforma programei, in biserica o predica festiva. Adunarea generale se tienu in biserica spitalului, carea o deschiseră superintendentulu Teutsch că preșiedinte, profesorele Heinrich din Mediasiu presintă raporturu generale, care mai târziu se va sî tipări. Mai intâiu trecu fugitiva presto esistinti’a de 10 ani a reuniunei, după aceea dedu raportulu de pre anulu trecutu. In 10 ani se tramisera de aici mai multu de 14,000 fl. că suceursu banale sî ' aprópe duplu, cam 29,831 fl., se primiră din afara. Sura’a totale din anulu trecutu a venitului e 3893 fl , venitulu intregu 5218 fl., spese 2605 fl. si 2614 fl. fondu curatu in comptulu generale, pro lângă aceea unu fondu de assediamentu, unu fondu pentru deputați sî unu fondu de reserva. După ce preotulu Michaelis presiază raportulu comissiunei esaminatóre sî se vorbi la elu, se dedu cassariului generale, preotului Schaffendi, pre lângă recunoscinti’a activitâtiei sale, absolutoriulu. După o desbatere mai putienn momentuósa despre asiediarea onora bani, reportă secretariumu generale Heinrich propunerea despre intrebuinttarea a 2614 fl. 5 xr., despre a cârei trei pârti, pr. 871 fl. 35 eră a sa decide. 82 posturi erau a se consideră, dintre care 36 comune bisericesci transilvane, care petitiunara după ajutorie pentru clădirea sî repararea de scule. După o scurta desbatere se primiră propunerea comissiunei sî se votara câte 30, 40, 50 fl. pentru fiacare comuna, care petitionase. Adunarea generale se va trene in anulu viitoriu iu Mediasiu, cu care decisu siedinti’a se incheia. La banchetulu festivu in otelulu „Imperalulu romaniloru” participară aprópe 100 inși. 3 șiruri de mese erau ocupate, in parte si de femei si fetite. Cu ocasiunea acest’a se radiciza mai multe toaste : Omulu si Speranti’a. De n’astu are pre lume o stea sub dietória, A carei radia dulce sa-mi dea câte-una saruri ; Sa-mi sumpere durerea cea multa consumatoria Sî anim’a secata de sortea ce-amu avutu, Asiu dîce ca-i mai bine, mai bine de s’aru pierde Din anima sentirea, — ba sî vieli’a chiaru, Asiu dîce ca-i mai bine sa dormu sub gli’a verde Prin carea nu străbate durere s’ amaru I De n’asiu avea unu nunțiu ce spiritu-mi petrunde, De n'asiu avea speranti’a amica pre pamentu, Sa-mi striga de pre geoe a lacrimeloru unde, Mi-asiu dă cu bucuria vieti’a preunu momentu ! Gâci ohi fara de dens’a eu n’asiu mai fi in stare Sa portu povar’a sortiei — s’alina durerea ’a sinu . Si n’asiu pote sa aflu sub certuri consolare, Eterna-aru fi durerea, eternu alu meu suspinu !... „Privesce ’n giuru de tine ori ! anima ingrata“ „Ce ridicu nepasare de-amarulu ce nutrescu“, „Privesce ’n giuru de tine la sortea deplorată“ „In carea martireza nascutulu omenescu“, „Sî vei concede insa’ti fiintiei plangatoria“, „Ca are dreptu sa planga de nemulu omenescu“; j „Vei dă sculare si tu acestei lacrimióre“ „Si vei simți cu mine aceea ce simtiescu 1... Cându vediu pe scen’a lumei perfidi’a ’ngamfata Batându-si jocu cu fata de totu ce e sinceru ; lor’ sânt’a direptate de dens’a profanata, Lasându pamentu ’n crime sî susu sborându la ceriu; Cându vediu ca celu puternicu cu mâna afurisi la Despuia pre sermanulu supusu sî umilitu ; Si far’ de remusicare, cu anira’a ’npierrita, Si uide zisu salanicu de celu nefericitu; Atunci de n’aru suride speranti’a cea iubita, Steluti’a mea cea dulce, de nu m’aru linisci, Petrunsu de-a omenimei vielia amarita, Suspinulu et durerea de totu m'aru vestedi! Cându vediu virtulea ’n lume cu rea remunerata, S’ omulu inocinte calcatu, despre tiuitu ; Ieri vitiulu si tradarea luându-si de resplata Favoru, recunoscintin, aplausuri de meritu ; Cându vediu in locu de-amare, concordia, unire, trigi’a, desbinarea, domnindu pre-acestu pamentu; Cându vediu prefrați rumpendu-si cunuu’a de iubire, Și-unu spiritu de partide sapându-le mormentu; De n’astu mai crede iérasi intru-o regenerare Ce da viétia noua la genuiu omenescu ; De nu mi-aru dă sperantia, taria, consolare, Plangendu in condolintta, asiu stă sa me topescu ! Si cându de alta parte privescu o ginte mare, Plecându-si fruntea mandra amarului deslînu; Cându vediu națiunea scumpa e spusa la ’npilare, Si patri a ’necata de lacrimi si suspinu ; Cându vediu marirea nóstra facându intre ruine, Si palosiulu celu ageru cadiutu si ruginitu lor’ dreptulu si meritulu naliunei orfeline De grilile străine surpatu, batjocoritu ; De n’asia dieri prin umbr’a presintelui de jele 0 racia de mărire ascunsa 'n venitoriu. De n’asta speră ca trece epoc’a acestoru rele, Invinsu de suferintia, cu dorna-si vré sa moru!... Asta mi sortea Domne, asta i-dispusu cu mine ! Intr’a cea mai trista cându tóte le-amuuritu, O singura idea, ide’a unui bine, Me fermeca, me ’ncânta, me face fericitul Traescu intru sperantia, sa vina dîu’a n care Toti ómenii ’ntre sine sa fiu iubitori ; Poporele asuprite sa scape de ’npilare Si gintea mea iubita de-ai sei usurpatori. Traescu intra sperantia se fii ferice-odata Si nici ca-mi mai pasa de câte patimescu ; Speranti’a me consola, speranti’a me desfata, Si singora speranti’a mi-dice sa traescu 1 — M. T o m ’a.