Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-11-25 / nr. 94

— verba foto a fosta!) demintiesce în câtu-va co­­respondinti’a V. data ca respunsu la corespondin­­ti’a I. din Alb’a-Iuli’a, — suntemu in positiune de­ « de chiaru si din partene, ca isverulu acelui res­­pu­nsu nu este din I. cav. de Puscariu, si ca — dupa cum suntemu din mai multe isvere informați — dlu redactoru alu „Federaliunei“ descoperirea sea susu amintita n’a facut’o numai înaintea dloru Pușcăria si Ionescu, dara si înaintea altor’a mai multor’a cari­’si voru face datori’a sea constatându, ca dlu redactoru alu „Federatiunei“ ara fi mai a­­daugatu sî aceea, precum ca autorulu corespondin­­tiei I. până atunci n’a scrisu nici odata in „Fede­­ratiunea“, sî ca dupa esirea respunsului I. in „Tel. Rom.“ dln redactoru alu .;Fed.“ — vrendu sa dea descoperirei sele alta directiune a dîsu, ca desco­perirea sea a pututu sa fia si numai o gluma. — Contradeclararatiunea de mai susu este la o ,,D­e­s­ra­i­n­t­i­r­e“ data de dlu Redactoru alu „Federatiunei“ carea e de cuprinsulu urmatoriu : Destaintire. In Nr. 89 din 7/19. Nov. 1871. „Telegrafulu Romanu“ Corespundintele V. din Pest­a, in articlulu cu dat’a din Alb’a­luli’a, 10. Nov. a. c. dice. (Citeza cuvintele din „T. Rom.“) Vediendu acesta aserțiune, precum si demn’a indignatiune espressa in „Dechlaratiunea“ din Nr. 90 „Telegrafului Rom.“ a Préslimatului D. protop. Ioanu H­a­n­n­i ’a, me semtiu detoriu a dechlaru sî eu la rondulu meu, ca Onorab. D. H­a­n­n­i ’a nu este autorulu, nici tramitietoriulu corespundinliei din cestiune, publicata in Nr. 106 „Fed.“, ba de chiaru ca de cându me ocupa pre terenulu diurnalisticu, ca Redactoru, n’amu avutu onorea d’a primi nici macaru n­’a singura data dela D. H­a­n­n­i ’a vre­o scrisore, nici chiaru privata, cu atâtu mai pucinu vre o corespundintia, — prin urmare n’amu pututu dice, aici cam dliu cuvintele (relativu la protopopulu din Sabiiu) cuprinse in corespundinti’a din „Telegr. Rom.“ Aserțiunea resp.­ctara este insinuatiune ten­­dentiasa si scornitura malitiósa. Publiculu romanescu scie ca eu, cu doua oca­­siuni, in done procese de presa, ce avusemu, intre altele mai multe, înaintea Curții juratiloru din Pest’a, amu refusatu cu persistintia, a spune numele au­­toriloru articuiloru incaminati, cum dara astu poté spune numele corespundintiloru mei, espunendu-i la persecutiuni si neplăceri ? Acést’a nu amu facutu el nu voiu face pre câtu timpu voiu si Redactoru. Asupr’a corespundintiei din cestiune amu vor­bita cu D. cav. Ioanu Puscariu, consiliariu la Curi’a reg. Hindu de facia si D. deputatu Lazaru Ionescu, sa spună D. cav. Puscariu, — caci isvorulu celu directu alu corespundintiei din „Tel. Rom.“ nu póte a altulu decâtu numai D-s’a — sa spună D. dep. Lazaru Ionescu, de emu pronunciatu cu cuvintele „unui barbatu — protopopu neuuitu din Sabiiu — care sta in fruntea trebiloru biser. aprópe de mitropolitulu,“ cari santa tota atâtea scorniture. Atât’a vise trebue se observa, ca do. activisti, catraniti, precum suntu, pentru ca li s’a trasu dun­ga preste socotele — au inceputu in desperatiu­­nea loru, a lua recursu si la minciuni, improscandu cu tina in tot­ aceia, cari se păru a li sta in ca­lea nestemperatei porniri spre un se in, ba nici ei nu se in, ce feliu de activitate inca nedefinita,­­ ceea ce s’a doveditu si din falsele asertiuni relativa la procederea comitetului ad hoc din Sabiia etc, si ceea ce nu li face onore. Pest’a 18/30 Noemvre, 1871. Alesandru Romanu, Red. E ce­va de tota, sî remâne ca unu sî curiosu sî caracteristicu in afacerea acést’a sî impregiurarea, ca domnulu redactoru alu­i Fed.“ si-a esprimaatusî parerea de zeu pentru trecerea cu vederea preste cuprinsulu co­­respondintiei sele, din Alb’a-luli’a, carea a datu ansa la coresp. nostra din nr. 89, alu cărui cuprinsu déca Iu cunoscea mai bine, denega publicarea coresp. Dara pentru aceea totu au mai publicatu in nr. 114 altu scan­­dalu de feliulu celui dintâiu, numai ceva mai mare. Aici tocm’a se potrivesce : „Ori te porta cum ti-e vorb’a „Ori vorbesce cum ti-e portulu“, caci altminirea nu-ti va mai crede nimenea ni­­mic’a sî prin urmare nici de chiar ati unei celei so­lemne ce se publica in m­ulu 116 alu „Fed.“ nu i se va atribui nici o însemnătate.... Câtu pentru filosofi’a onor­ redactiuni a „Fede­raliunei“, aplicata la referintiele intre activitate sî passivitate, reflectamu pre scurtu, ca dung­a e totu asia de grósa sî póte mai grósa ce­va si preste socotel’a passivistiloru sî durerea aru trebui sa fia comuna si unor’a si altor’a, dara nu din punctulu de vedere ala resbunarei, ci alu tristei realități, ca se lucra spre detrimentulu natiunei in favorea inte­­reseloru străine. Diet­ a Ungariei, In siedinir’a casei deputatiloru din 22 Noemvre se anuncia mai intâiu unele petitiuni cari se trimitu comissiunei respective. P. Moritz ascerde unu proiectu­l de lege despre abrogarea regatului de crâsmaritu ; acel’a­si deputatu presinta sî unu pro­­iectu de condusa in urm’a carui’a sa se esmita pentru examinarea sî aprobarea proiectului lui de lege unu comitetu de 15. Se va tipări sî di­stribui. Dupa aceste respunde ministrulu de interne V. Tóth la interpelatiunile deputatului Dr. Pavlovics. Dupa aceea cas’a trece la ordinea bilei, la care sta desbaterea speciale despre legea industriale. § 84 sî 85 se petescu sî primescu. In mo­­mentulu acest’a apare Fr. Deacu in casa sî se in­­tempina din tóte pârlile cu el­enuri tumultuóse. Dupa asiediarea in catu­ va a tumultului se continua desbaterea. §§ deosebiti pana la § 102 inclusive se accepteza mai fara modificariuni. In ssedinti­a din 23 Noemvre se cetesce si aprobeza protocolulu siedintiei precedinte. Se anuncia mai multe petitiuni. M. ministrulu W. Tóth ascerne unu proiectu de lege voluminosu in aface­rea completarei complecsului drumuriloru de feru unguresci. Dupa resolvirea câtoru­va afaceri de interesu secundariu se continua desbaterea legei industriale. La § 103 alinea n, se încinge o desbatere lunga si vina. I. Györffy propune la punctulu acest’a urmatoriulu adausu : „Legile privitóre la afaceri de presa remânu provisorice in vigore sî se tie nu numai dispusetiunile relative la [cauțiuni. sus­ K Tisza, M. Zokay,sîs. Schwarz pri­­vescu de asemenea cauțiunea de superflua sî con­­semnu de aceea cu propunerea lui Györffy. Dupa ce mai vorbiră mai multi deputați pro­sî contr’a propunerei cestui din urma numita se trece la vo­­tisare. Tecstulu originale se respinge cu 118 cntr’a 108 voturi. Steng’a erupse la publicarea acestui resultatu in elsenuri tumultuóse si pretinde votisarea despre propunerea lui Györffy. Votisarea urmeza , de­ore­ce in acesta restempu deputatii, cari se aflau pre coridóre, aparora in casa, se afla drept’a iéra­ si in majoritate si propunerea lui Györffy se respinge cu 136 soatr’a 109 voturi, cadiara asia data acestu­i cu totul­. Prin aceea L­e liniscea in casa cresce din ce in ce. Se făcu propuneri diferite din tote părțile, cari remânu iise neaudite in tumultulu comuna, in fine se rădică Fr. D­e­a­k­u , si propune trimiterea acestui­a la co­­missiunea de 15 spre o noua elaborare, ceea ce dupa o scurta desbatere se si primesce. In ssedinti­ a de astadi a casei magnatiloru se accepteza in desbaterea speciale legea de venatu. In ssedinti’a din 24 Noemvre se resolvescu, dupa finirea formalieloru obicinuite, unele afaceri pentru noi fara interesu si dupa aceea ascerde Ad. E­r­k­ö­v­y § 103 din legea industriale de nou formulata din partea comitetului de 15. § are edi­­tiunea cea vechia sî dispune numai: cauțiunile diurna­­leloru suntu suspendate pentru Ungari­a, pentru Croati’a remânu in valore dispositiunile de până acum. Propunerea comitetului se accepteza fara desbatere. Dupa aceste trece cas’a la desbaterea § 6 sî 10 din legea colonistiloru, cari dupa o scurta des­batere se primescu in editiunea comitetului, cu ce si ediot­’a se sî incheia. domnu româna este una amploiata sî avuse alunei servitiu publicu de 5 ani. Dara de asemenea usm­­rintie sî minte necapta amu mai datu eu la oposi­­tioosii, dintre carii unii vréu a figură de conducă­tori, alții abuséza cu numele de zeloși naționaliști, ba amu vediutu corespondintie de asemenea natura chiaru sî in foi publice. Mi aducu bine aminte da bucuri’a ce se vedea atunci pre­fetiele sasiloru in acelu orasiu pentru cond­usulu de passivitate adusa de acea conferintia. Dara sa auda inca onoratii lectori ce urmare a avuta acea decretare de passi­vitate numai pentru locuitorii români din acelu orasiu si din scaunu. La judecatori’a scaunale eră atunci sî este astadi presiedinte unu sasu, la cea prasiana era, sî este inca asemenea unu sasu. Acești 2 sasi traiau intre sine in mania de câti-va ani, sî unulu punea celui’a-laltu pedeca in multe. Dupa decretarea passi vitatiei veni din’a alegerei de deputatu, cându cei'a-lalti sasi se puseră pre lângă cei 2 invrasbiti sî dupa multa ostenela i impecare, acum­­ raiescu in amicitia consultându-se in afacerile ce le au, sî in locu de a se alege de deputatu unu românu, se alese unu sasu. In vér’a anului acestui’a me intemniui cu fostulu odata celu mai mare passivistu dintre cei 3 memo­rați deputați binevolenti la conferinti­a din Mercurea, carele in discursu despre acesta conferintia ’mi dîse : „bateru nu am fi mai fostu nici conferintia etc.“ Dara sa me intorcu iara la subtilulu cores­­pondinte din „Federatiune.“ Acestu superintieleptu si plinu de finetie — corespondinte vorbesce de lingui ce i-aru avea Ar­­chiepiscopulu Siagon’a. Aici ne vine a aplica la acestu I. dîs’a din limb’a germana „Unser Herr Gott hat viele Koszgänger !“ Pre Metropolitulu Siagun’a, au cutezatu coresp. s. alu insultă ? Elu ce e dreptu până acum au mai fostu insultam de unii neciopliti, si elu le-au sufe­rit a tóte póte cugetându in sine . Asta plitesce lumea ! daru elu pote fi superbu, caci barbati mari cari se ostenescu si asuda, si au fapte mari pentru istoria, au in viétia sî­i nimici, — cei cari nu făcu nimic­a, fia ei in ori­ce stare înalta aru fi, nu au nici inimici. Dara astea au mersu până acum, de acum incolo inse noi ca fii credincioși si recunos­cători nu vomu suferi mai multu, că nisce malițioși, sa insulteze pre părintele nostru sufietescu bunu si atâtu de folositoriu natianei sele, si provocamu pre corespondintele I. sa arate cu dovedi relele ce le-au facutu Archiepiscopulu nostru natiunei pre te­renulu politico-natiunalu, pre­cum si aceea, ca acei’a cari nu făcu numai vorba multa si góta, nu cladescu munti de auru in acru, nu injura mereu in drept­ a sî in steng’a, ci cauta asi face detori’a câlra drep­turile loru corespondiendu numai detorintieloru loru cu naționaliști buni, séra facându-si datori’a catra statu, ’si implinescu sacrele datorintie de cetatiani buni, in ce tipu suntu lingui ? ’Iu provocamu mai incolo sa ne faca cunoscute meritele lui pentru statu, pentru binele comunu si pentru națiune, de cari elu trebuie sa aiba multe, de­ore­ce are fruntea de a injura pre alții. (Va urmă.) Ce e drepta nu­ e pecata. Muresiu-Osiorheiu 18/11 n. 1871. (Urmare din nr. 92.) Unulu dintre acei 3 pasivisti începu a relationa sî relationa chefului seu — sasu — in presenti’a mea, inca a unui românu sî a altora 3—4 sasi au numai cele petrecute in siedinttele publice ale con­­ferintiei, ci sî cele audite in conferinde secrete, si chiaru sî ce audise dela unele persóne intre 4 ochi. Mirarea ’mi fu cu atâtu mai mare, kcu câtu acelu J­a­d­a­n­i­u in Octobre 1871. Alegerea de preotu in comun’a Ja­d­a­n­i­u efeptuita in 3 Octobre st. v. a. c. este unic’a in feliulu seu. Este de insemnatu ca actulu alegerei a decursu sub auspiciulu presidialu, a prea bine­meritatului domnu protopopu alu Temisiórei Me­le­t­i­u Dreghiciu. Dara sa incepemu dela inceputu. Onoratului publicu va fi cunoscutu ca paro­­chiele (dóue) din Jadaniu, au devenitu vacante, sî se administreza prin unu capelanu,­­carele afara de patim’a beției sî o portare câtu se póte de scan­­dalosa, nu postede nici o cualificatiune. Ceea ce se póte vede, chiaru sî din recursulu densului, aici in copia alaturatu. Dln protopopu deschise pre am­bele parochii — cum se esprima preacinsti’a sea — „reduse“, faimosulu concursu din diurnalulu „A biu’a“ nr. 65. a. e. f­a­r­a de­scirea comitetului parochialu, sî asia nici află cinsti’a sea de lipsa, a pune óre-si care-va conditiuni de calificatiune, de­sî parochiele reduse din Jadania, suntu dintre cele mai defrunte sî mai bine dotate, din intrég­a provincia metropolitana. Recursera apoi 11. petitori, intre acesti’a câti­­va cu maturitatea si testimoniu de

Next