Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-05-04 / nr. 36
Dara na tota popomlu gandesce, precum nu tóte ramurile inflorescu ; o parte numai din elu o face, sî in mânile acestei parti se depune de natura sortea întregului. Nobila menire ! Popórele, copii’ nevarstnici ai naturei daui pre mân’aceloru ce le conducu. Pre câtu e de mare insarcinarea, pre atâta e sî de grea ... cu tóte lucrurile mari in lume. Mersulu spre bine, mersuiu spre zeu, aterna dela ceea ce gandescu omenii, caci gândurile ómeniloru poruncesce muschdoru sa lu credie, sa faca fapte, iéra faptele ómeniloru infrumsetieza împrejmuirea loru cu grădini incantatóre 6eu sépa prapastinele ce este sa-i inghita. Cându vedi in unu poporu ca trebile mergu bine, sa scii ca partea ganditóre a poporului gandesce sanatosu ; candu mergu reu, sa cunosci ca s’a varsu unu vierme in gandulu loru ce’lu rode .Î-i mananca puterile. Asia unu vierme pare ca s’a pusu la redacin’a spiritului poporului nostru, de nu mai esa nimic’a a bine de o bucata de vreme din ostenelele lui. E cam greu sa vorbesci de cei scumpi cându suntu bolnavi ; cu tóte aceste, cându credi in scăpare, respiri pare ca cu plăcere amenuntele suferintiei. îndreptarea «țârei de totu rele a poporului romanu, noi o vedemu numai si numai in luminarea gândirei sele asupr’a impregiurariloru in care se afla, si asupr’a midilóceloru de îndreptare. Pentru a te insanatosiu e destuiu sa apuci pre calea sanatósa , locuia celu sanatosu pre unde Mi mâni viéli’ai iopartasiesce sanatatea sea, cu bolnavului ce calatoresce in crime priincióse. Arau voi sa spunemu confratiloru de preste Carpati relele de care suferimu si pentru ce suferimu , caci tocmai ei prea putienu le cunoscu după adeveru, indiendu despre ele dela cei ce suntu in joculu vietioi nóstre, dela cei ce le producu. Apoi amu voi sa le-o spunemu loru, pentru ca la noi nu se mai aude nimicu, de unu tempu incóce; vuetulu e prea mare. Póte resfrintu de spiritulu românu din leganulu neamului, glasulu va resuna mai limpede si intielesu X- 143 Imperatorele Germaniei si Pap'a Romei. Lupt a acest’a se parea ca se va termină cu denumirea unui legatu imperatoscu pre lângă curtea papale. Person’a alesu spre Biersitulu acest'a a fostu cardinalulu principe Hohenlohe. Scriile cele mai din urma ne spunu, ca Pap’a a refusatu primirea legatului imperatesen, chiaru sî déca e cardinalu sî principe. Vatemarile catolicismului prin o lege scolastica, votata de curendu sub influinti’a sî pressiunea cancelarelui Bismark, au intaritatu pre curiea papale intr’atât’a, incâtu nu voiesce sa scia de nici o pace. Germani’a sî in specialu Prussi’a are o problema fortea grea, pentru ca prin nepasarea sea falia cu religiunea, a deschisu calea iesuitiloru si prin acesti’a dominatiunea catolicismului in tiera. Sedice ca suntu in Prussi’a 826 de statiuni ale ordinelui iesuitiloru cu 6000 membrii sî 1500 noviti. Armat’a acest'a in Germani’a insasi ingreuneza supt’a cu unu inimica in a cărui tiera sau teritoriu nu se afla nimenea de ai Germaniei. — Eveneminte politice. Maiestatea Sea Imperatulu si regele s’a intorsu din calatori a prin Banatu si partile inferiore ale Ungariei. Diurnalele din Pest’a spunu ca calegori’a acést’a a fosta unu adeveratu triumfu pentru monarc. Atentiunea nostra se îndrepta cu deosebire asupr’a unui biletu de mâna alu Maj. Sele publicatu in diurnalulu oficiala, prin care biletu Maj. Sea insarcínedia pre ministrulu presiedinte Longwy, ca intregei populatiuni din tienuturile pre unde a calatoritu, sa i se esprime recunoscinti’a si roultiamit’a pentru primirea ce i-a pregatitu in tóte pârlite. In legătură cu caletoria acest’a unele jurnale din Pest’a se afla motivate de a face observări sau reflessiuni politice, cari mergu mai departe decâtu suntu limitele sfatului. Ans’a o da regenti’a serbesca, carea n’a trimisu representanti la Temisiór’a spre a salută pre Maj. Sea. Nu scimu déca din partea României a fostu cine-va ca sa intempine pre Maj. Sea. Soirile ce se aveau suntu impartite in privinti’a acést’a. Se zice ca a fostu sî se zice ca n’a fostu nimenea nici din partea României. Asupr’a României celu putieru in jurnalele din Pest’a nu se reflectéza nimic’a. „Pesti Napló* in reflessiunile sele cam necăjite aduce in legătură cu cestiunea acest’a a intempinarei descoperirile unui croatu Voncin ’a , cari făcuse mare sgomotu chiaru sî in Pres’a vienesa. După descoperirile acestea unu membru alu regentiei serbesci a datu subsidii in bani opositiunei din Croati’a. „Pesti Napló“ afla dara purtarea regentiei consecințe. Regenti’a după „Pesti Napló* cauta cu orice pretiusa sgudue bun’a intielegere întemeiata sub principele Michailo intre ambetierile vecine. „Pesti Naple* vine la conclusiunea aceea, ca daca este adeverata, ca regentia serbesca a dat o ajtitorre in bani opositiunei croate, prin faptulu acest’a a comisu unu atentatu asupra unei poteri străine si unu asemenea atentatu nu se póte lasa nepedepsitu. Spre siniscirea generala, trebuie sa amintimu aci de o protestatiune a unui membru a regentiei serbesci Ristici, prin carea acest’a nega cu totula darea vreunui ajutoriu,in bani opositiunei croate. Din Germani’a avemu unele date interesante. De mai multu tempu curge o lupta diplomatica intre Russi ’a. Gestiunea cea principala care preocupa astadi tóta lumea politica este spontanea de missiune a principelui Gortschacoff din funcțiunea de mare cancelariu alu imperiului Russiei, șî înlocuirea sea cu d. Wainjeff. Lectorii noștri ’si aducu aminte ca amu vorbitu in mai multe renduri despre vechiulu sî noulu partitu rusescu. Celu intâiu, cu marele duce mostenitoriu in frunte, represinta partitulu nationalistu pura, lucreza pentru alungarea elementului germana care a cotropita tóte ramurile statului, sî pentru nationalisarea tuturoru servitieloru publice din imperiulu Russiei; celu alu doilea, cu principele Gottschacoff in frunte, avendu si simpatiiiele imperatului Alessandru, incungiuratu numai de elementulu germanii, si lucrându in consecuentia după dorintiele Berlinului. Ca sî inaintea resbelului Franco germanu, cându se profetisă resbelulu din 1870—71, este aprópe unu anu de cându se totu profetisa unu alta resbela , resbelulu pre Baltic’s. Lucruru este fórte naturale : Germani’a, care aspira la unitatea intregului neamu germanul nu póte privi cu ochi de cumătră in Baltic’a, pre Finland’s sî Curland’a, facendu parte din guberniele russesci, sî Rossi'a nu póte simți decâtu o mare greutate in colosulu ce se rădică pre spinarei si care se numesee: imperiulu germanu. Se inttelege ca ori unde frati'a e fratia, dara brânz’a se vinde totu pre bani. Din acestu punctu de vedere plecându, mai tota press’a européna, si brosiure in mari volumine, începură a plea in lume profetisându, cobindu, unu nou resbelu russo-germanu, adeca intre nepotu si unchiu ; dara press’a germana, mai cu sema cea oficiósa din oficin a dlui de Bismarck, zise in fati’a tuturora profetiloru sî brosiuristiloru, declarându ca pre câta vreme va fi in vietia Imperatulu Alessandru, „barbaru cu mari judecati, si cu multa intielepciune“, mai facendu-i si alte multe panegirice, — cum facea acum câtiva ani lui Napoleonu III, — temere de ruptura intre cabinetele de Petersburg si de Berlinu, nu póte fi odata cu capulu. Atunci jurnalulu „Le Nord“, echoulu politicei Czarului, se grăbi cu multa mantiositate a intempina pre oficiósele dlui de Bismarck, spunendu-le ca : „necontestabila este simpaticta cu sî rudenie a Imperatului Russiei cu alu Germaniei , ca Imperatulu Russiei ara merge până la sacrificie ca sa evite vre unu conflictu cu Germani’a, tdata ca n’aru trebui sa se uite ca atunci cându corentulu nationale aru impune...ceva, monarhulu celu mai absolutu este datoriu a se supune, si sa nu se uite iéra si ca corentulu nationale este antigermanu ca chiaru principele imperiale conduce marea majorîritate naționala antigermana.* Suntemu dara autoritati a crede, după cele dîse acum câteva luni de „Le Nordu*, ca corentulu natiunale din Ruesia a inceputu a luă o consistentia, ca spera a se impune sî ca precursoriulu satienla este demissiunea filogermanului principe Gortschacoff si înlocuirea sea cu naționalistului Valujeff. Deci ne resemnamu la pucina rebdtare câci preste pucinu speramu a vedea desnodamentulu. Se scrie dela Petersburg cu data de 10 Aprilie d jurnalului „Republique Francaise :* „Deschiderea Bazarului slava la Moskwa face ’obiectulu tuturoru conversatiuniloru in Russi’a. Sciți tendiniiele russificatóre ale slavofililoru in genere, tendiniiele poetului Pogodin sî ale amiciloru acestui’a. Organisarea bazarului acestui’a nu va lipsi d’a esercita o influintia considerabila presta toti populii slavi. Panslavistii, cari nu se preocupa de câtu a tot a face propaganda russasca, s’au gândita ca nimicu n’aru fi mai nimerita a le servi scopurile decâtu crearea unui stabilimentu in care „frații lorn din Occidentu*, sa pota veni a constată superioritatea muscaliloru preste tóte celelalte nume ale acelui’asi nemti. Da aci apoi originea faimosulu bazaru care va contiene urmatórele divisiuni : „1. O secțiune de instrucțiune publica, in care profesorii universitatiei din Moskwa sa predea teneriloru slavi , istori’a, limb’a, literatur’a Russiei, si in care sa faca cursuri in scivnttele militare oficierii statului minjoru ; 2, o sectiune de petreceri in care sa se jace in tóte dilele fragmente de opere si de metode russesci ; 3, unui hospelu pentru visitatorii slavi, si 4, magasinuri la etagiulu de josu (rez-dechausée. Veniturile acestora din urma divisiuni, pretiusu de intrare la concertări, suntu consacrate pentru intretienerea si educatiunea rusesca a tine—riloru slavi. Cea mai mare parte a cheltueliloru este in sarcin a guvernului. Pogodin sî Popoff stau sî inceputu cursurile. Celu dintâiu a pronunciatu, cu ocasiunea deschiderei bazarului, unu discursu asupr’a importantiei istorice a Moskovei care, după densulu, este destinata a deveni capital’a lumei slave. Popoff s’a incercatu a demonstra ca famili’a imperiala are drepturi necontestabili asupr’a Constantinopolei, sî s’a intemeiatu mai cu sema asupr’a martiagiului Crarului loanu III cu o nepota a ultimului din Paleologi, principes’a Sofi’a. începuturile acestea reveleza de ajunsu scopulu ce a predomnitu la fundarea bazarului.* „Romanulu*. A r a d n , 9 Maiu s. n. 1872. Adunarea natiunala, a cârei descrieri mi o reservu pre mai apoi, la propunerea dlui Dr. Alesandru Mocioni a primitu urmatoriulu Proiecta de resolutiune. Conferinti’a acest’a decide, ca parlid’a româna natiunala are sa se sustiena si mai departe, atâta sub decursula alegeriloru, câtu sî in dieta tierei, ca „partid’a politico-natiunala de sine statatoria,* prinvesce de chiamarea sea a lucră cu tóte mediló cele legali sî loiali spre aceea, ca in câtu mai multe cercuri sa se alega membri pronunciati sî resoluti de ai partidei nóstre. Se statoresce urmatorea programa pentru „partid’a politica-nationala româna de sine statatoria :* 1. Solidaritatea cu națiunile patriei de asemenea direcțiune politica. 2. Conferinti’a pretinde, ca cestiunea de naționalitate sa se deslege intre marginile integritatei politico-teritoriale ale tierei sî fara a face impossibila o administratiune regulara pre basea egalei îndreptățiri natiunale câtu mai curendu in sensulu acelui proiectu, ce clubulu natiunalu l’a asternutu dietei in an. 1868. 3. Fara a prejudeca decisiuniloru conferintiei generale a româniloru din Transilvania ce va sa se treca, acesta conferinla până atunci tiene la proiectulu de resolutiune, ce in an. 1868 clubulu natiunalu l’a asternutu dietei, avendu acelu proiectu de scopu a netedî calea pentru o complanare a diferintieloru ce subsista intre unele dispuse linii legislative si intre interesele îndreptățite ale poporului românu din Tranni’a. Dara in virtutea identitatei de interese intra noi si frații nostri din Tranni’a, acesta conferinta se crede indreptati la a-si esprime domnii’», ca in casulu, déca românii din Tranni’a in conferinti’a loru eventuala s’aru pronuncia pentru participarea la alegeri, voru sa-si siena de chlamarea loru nationala, ca in tóte cercurile in cari densii suntu majoritatea, sa alega numai deputati pronunciati de partid’a nationala româna. 4. Fiindu ca după esperiintiele de pana acum n’a polutit a nu se observa unufeliu de nesui interim intre art. de lege XII. din 1867 si intre negatiunea egalitatei de drepta pentru națiunile nemagiare , din caus’a acést’a este detormti’a partitei natiunali a lu combate ca tóte mediló cele legali. 5. Partid’a natiunala dorescu sa se estinda câtu mai multu dreptulu de alegere si anume tiene de datorintia a lucră spre aceea, ca legea electorala din Tranzi’a ce batjocorindu idea dreptului, scote din cadrulu constituirinei mai multa de % ale poporaliunei, sa se reforme câtu mai curendu