Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)

1872-05-04 / nr. 36

Dara na tota popomlu gandesce, precum nu tóte ramurile inflorescu ; o parte numai din elu o face, sî in mânile acestei parti se depune de na­tura sortea întregului. Nobila menire ! Popórele, copii’ nevarstnici ai naturei daui pre mân’a­celoru ce le conducu. Pre câtu e de mare insarcinarea, pre atâta e sî de grea ... cu tóte lucrurile mari in lume. Mersulu spre bine, mersuiu spre zeu, aterna dela ceea ce gandescu omenii, caci gândurile óme­­niloru poruncesce muschdoru sa lu credie, sa faca fapte, iéra faptele ómeniloru infrumsetieza împrej­muirea loru cu grădini incantatóre 6eu sépa pra­­pastinele ce este sa-i inghita. Cându vedi in unu poporu ca trebile mergu bine, sa scii ca partea ganditóre a poporului gan­desce sanatosu ; candu mergu reu, sa cunosci ca s’a vars­u unu vierme in gandulu loru ce­’lu rode .Î-i mananca puterile. Asia unu vierme pare ca s’a pusu la redacin’a spiritului poporului nostru, de nu mai esa nimic’a a bine de o bucata de vreme din ostenelele lui. E cam greu sa vorbesci de cei scumpi cându suntu bolnavi ; cu tóte aceste, cându credi in scă­pare, respiri pare ca cu plăcere amenuntele sufe­­rintiei. îndreptarea «țârei de totu rele a poporului ro­­manu, noi o vedemu numai si numai in luminarea gândirei sele asupr’a impregiurariloru in care se afla, si asupr’a midilóceloru de îndreptare. Pentru a te insanatosiu e destuiu sa apuci pre calea sanatósa , locuia celu sanatosu pre unde Mi mâni viéli’a­i i­opartasiesce sanatatea sea, cu bol­navului ce calatoresce in crime priincióse. Arau voi sa spunemu confratiloru de preste Carpati relele de care suferimu si pentru ce sufe­­rimu , caci tocmai ei prea putienu le cunoscu după adeveru, indiendu despre ele dela cei ce suntu in joculu vietioi nóstre, dela cei ce le producu. Apoi amu voi sa le-o spunemu loru, pentru ca la noi nu se mai aude nimicu, de unu tempu incóce; vuetulu e prea mare. Póte resfrintu de spi­­ritulu românu din leganulu neamului, glasulu va re­­suna mai limpede si intielesu­­ X- 143 Imperatorele Germaniei si Pap'a Romei. Lupt­ a acest’a se parea ca se va termină cu denumirea unui legatu imperatoscu pre lângă curtea papale. Person’a alesu spre Biersitulu acest'a a fostu car­­dinalulu principe Hohenlohe. Scriile cele mai din urma ne spunu, ca Pap’a a refusatu primirea lega­tului imperatesen, chiaru sî déca e cardinalu sî principe. Vatemarile catolicismului prin o lege sco­lastica, votata de curendu sub influinti’a sî pressiunea cancelarelui Bismark, au intaritatu pre curiea papale intr’atât’a, incâtu nu voiesce sa scia de nici o pace. Germani’a sî in specialu Prussi’a are o problema fortea grea, pentru ca prin nepasarea sea falia cu religiunea, a deschisu calea iesuitiloru si prin acesti’a dominatiunea catolicismului in tiera. Se­dice ca suntu in Prussi’a 826 de statiuni ale ordinelui iesuiti­loru cu 6000 membrii sî 1500 noviti. Armat’a acest'a in Germani’a insasi ingreuneza supt’a cu unu inimica in a cărui tiera sau teritoriu nu se afla nimenea de ai Germaniei. — Even­eminte politice. Maiestatea Sea Imperatulu si regele s’a intorsu din calatori­ a prin Banatu si partile inferiore ale Ungariei. Diurnalele din Pest’a spunu ca calegori’a acést’a a fosta unu adeveratu triumfu pentru mo­narc­. Atentiunea nostra se îndrepta cu deosebire asupr’a unui biletu de mâna alu Maj. Sele publi­­catu in diurnalulu oficiala, prin care biletu Maj. Sea insarcínedia pre ministrulu presiedinte Longwy, ca intregei populatiuni din tienuturile pre unde a ca­­latoritu, sa i se esprime recunoscinti’a si roultia­­mit’a pentru primirea ce i-a pregatitu in tóte pârlite. In legătură cu caletori­a acest’a unele jurnale din Pest’a se afla motivate de a face observări sau reflessiuni politice, cari mergu mai departe decâtu suntu limitele sfatului. Ans’a o da regenti’a ser­­besca, carea n’a trimisu representanti la Temisiór’a spre a salută pre Maj. Sea. Nu scimu déca din partea României a fostu cine-va ca sa intempine pre Maj. Sea. Soirile ce se aveau suntu impartite in privinti’a acést’a. Se zice ca a fostu sî se zice ca n’a fostu nimenea nici din partea României. Asupr’a României celu putieru in jurnalele din Pe­st’a nu se reflectéza nimic’a. „Pesti Napló* in re­­flessiunile sele cam necăjite aduce in legătură cu cestiunea acest’a a intempinarei descoperirile unui croatu V­o­n­c­i­n ’a , cari făcuse mare sgomotu chiaru sî in Pres’a vienesa. După descoperirile acestea unu membru alu regentiei serbesci a datu subsidii in bani opositiunei din Croati’a. „Pesti Na­pló“ afla dara purtarea regentiei consecințe. Regen­ti’a după „Pesti Napló* cauta cu ori­ce pretiu­sa sgudue bun’a intielegere întemeiata sub principele Michailo intre ambe­tierile vecine. „Pesti Naple* vine la conclusiunea aceea, ca daca este adeverata, ca regenti­a serbesca a dat o ajtitorre in bani opo­­sitiunei croate, prin faptulu acest’a a comisu unu atentatu asupr­a unei poteri străine si unu aseme­nea atentatu nu se póte lasa nepedepsitu. Spre siniscirea generala, trebuie sa amintimu aci de o protestatiune a unui mem­bru a regentiei serbesci Ris­­tici, prin carea acest’a nega cu totula darea vre­unui ajutoriu,in bani opositiunei croate. Din Germani’a avemu unele date interesante. De mai multu tempu curge o lupta diplomatica intre R­u­s­s­i ’a. Gestiunea cea principala care preocupa astadi tót­a lumea politica este spontanea de missiune a prin­cipelui Gortschacoff din funcțiunea de mare cance­­lariu alu imperiului Russiei, șî înlocuirea sea cu d. Wainjeff. Lectorii noștri ’si aducu aminte ca amu vor­­bitu in mai multe renduri despre vechiulu sî noulu partitu rusescu. Celu intâiu, cu marele duce moste­­nitoriu in frunte, represinta partitulu nationalistu pura, lucreza pentru alungarea elementului germana care a cotropita tóte ramurile statului, sî pentru nationalisarea tuturoru servitieloru publice din im­­periulu Russiei; celu alu doilea, cu principele­ Gottschacoff in frunte, avendu si simpatiiiele impe­­­­ratului Alessandru, incungiuratu numai de elemen­­tulu germanii, si lucrându in consecuentia după do­­rintiele Berlinului. Ca sî inaintea resbelului Franco germanu, cându se profetisă resbelulu din 1870—71, este aprópe unu anu de cându se totu profetisa unu alta res­­bela , resbelulu pre Baltic’s. Lucruru este fórte naturale : Germani’a, care aspira la unitatea intre­­gului neamu germanul nu póte privi cu ochi de cu­mătră in Baltic’a, pre Finland’s sî Curland’a, facendu parte din guberniele russesci, sî Rossi'a nu póte simți decâtu o mare greutate in colosulu ce se ră­dică pre spinare­i si care se numesee: imperiulu germanu. Se inttelege ca ori unde frati'a e fratia, dara brânz’a se vinde totu pre bani. Din acestu punctu de vedere plecându, mai tota press’a européna, si brosiure in mari volumine, începură a plea in lume profetisându, cobindu, unu nou resbelu russo-germanu, adeca intre nepotu si unchiu ; dara press’a germana, mai cu sema cea oficiósa din oficin­ a dlui de Bismarck, zise in fati’a tuturora profetiloru sî brosiuristiloru, declarându ca pre câta vreme va fi in vietia Imperatulu Alessan­dru, „barbaru cu mari judecati, si cu multa intie­­lepciune“, mai facendu-i si alte multe panegirice, — cum facea acum câti­va ani lui Napoleonu III, — temere de ruptura intre cabinetele de Peters­burg si de Berlinu, nu póte fi odata cu capulu. Atunci jurnalulu „Le Nord“, echoulu politicei Czarului, se grăbi cu multa man­tiositate a intempi­­na pre oficiósele dlui de Bismarck, spunendu-le ca : „necontestabila este simpaticta cu sî rudenie a Imperatului Russiei cu alu Germaniei , ca Impera­tulu Russiei ara merge până la sacrificie ca sa evite vre unu conflictu cu Germani’a, tdata ca n’aru trebui sa se uite ca atunci cându corentulu natio­nale aru impune...ce­va, monarh­ulu celu mai ab­­solutu este datoriu a se supune, si sa nu se uite iéra­ si ca corentulu nationale este antigermanu ca chiaru principele imperiale conduce marea majo­rî­ritate naționala antigermana.* Suntemu dara autoritati a crede, după cele dîse acum câte­va luni de „Le Nordu*, ca coren­­tulu natiunale din Ruesi­a a inceputu a luă o con­­sistentia, ca spera a se impune sî ca precursoriulu sa­tienla este demissiunea filogermanului principe Gortschacoff si înlocuirea sea cu naționalistulu­i Va­­lujeff. Deci ne resemnamu la pucina rebdtare câci preste pucinu speramu a vedea desnodamentulu. Se scrie dela Petersburg cu dat­a de 10 Aprilie d jurnalului „Republique Francaise :* „Deschiderea Bazarului slava la Moskwa face ’obiectulu tuturoru conversatiuniloru in Russi’a. Sciți tendiniiele russificatóre ale slavofililoru in genere, tendiniiele poetului Pogodin sî ale amiciloru acestui’a. Organisarea bazarului acestui’a nu va lipsi d’a eser­­cita o influintia considerabila presta toti populii slavi. Panslavistii, cari nu se preocupa de câtu a tot a face propaganda russasca, s’au gândita ca nimicu n’aru fi mai nimerita a le servi scopurile de­câtu crearea unui stabilimentu in care „frații lorn din Occidentu*, sa pota veni a constată superioritatea muscaliloru preste tóte cele­lalte nume ale acelui’a­­si nemti. Da aci apoi originea faimosulu bazaru care va contiene urmatórele divisiuni : „1. O secțiune de instrucțiune publica, in care profesorii universitatiei din Moskwa sa predea te­­neriloru slavi , istori’a, limb’a, literatur’a Russiei, si in care sa faca cursuri in scivnttele militare oficierii statului minjoru ; 2, o sectiune de petreceri in care sa se jace in tóte dilele fragmente de opere si de metode russesci ; 3, unui hospelu pentru visitatorii slavi, si 4, magasinuri la etagiulu de josu (rez-de­­chausée.­ Veniturile acestora din urma divisiuni, pretiusu de intrare la concertări, suntu consacrate pentru intretienerea si educatiunea rusesca a tine—­riloru slavi. Cea mai mare parte a cheltueliloru este in sarcin­ a guvernului. Pogodin sî Popoff st­­au sî inceputu cursurile. Celu dintâiu a pronunciatu, cu ocasiunea deschiderei bazarului, unu discursu asupr’a importantiei istorice a Moskovei care, după densulu, este destinata a deveni capital’a lumei slave. Popoff s’a incercatu a demonstra ca famili’a impe­riala are drepturi necontestabili asupr’a Constanti­­nopolei, sî s’a intemeiatu mai cu sema asupr’a ma­­rtiagiului Crarului loanu III cu o nepota a ultimului din Paleologi, principes’a Sofi’a. începuturile acestea reveleza de ajunsu scopulu ce a predomnitu la fundarea bazarului.* „Romanulu*. A r a d n , 9 Maiu s. n. 1872. Adunarea natiunala, a cârei descrieri mi o reservu pre mai apoi, la propunerea dlui Dr. Alesandru Mocioni a primitu urmatoriulu Proiecta de resolutiune. Conferinti’a acest’a decide, ca parlid’a româna natiunala are sa se sustiena si mai departe, atâta sub decursula alegeriloru, câtu sî in diet­a tierei, ca „partid’a politico-natiunala de sine statatoria,* prin­vesce de chiamarea sea a lucră cu tóte mediló cele legali sî loiali spre aceea, ca in câtu mai multe cer­curi sa se alega membri pronunciati sî resoluti de ai partidei nóstre. Se statoresce urmatorea programa pentru „par­tid’a politica-nationala româna de sine statatoria :* 1. Solidaritatea cu națiunile patriei de ase­menea direcțiune politica. 2. Conferinti’a pretinde, ca cestiunea de na­ționalitate sa se deslege intre marginile integritatei politico-teritoriale ale tierei sî fara a face impossi­­bila o administratiune regulara pre basea egalei îndreptățiri natiunale câtu mai curendu in sensulu acelui proiectu, ce clubulu natiunalu l’a asternutu dietei in an. 1868. 3. Fara a prejudeca decisiuniloru conferin­­tiei generale a româniloru din Transilvania ce va sa se treca, acesta conferinl­a până atunci tiene la proiectulu de resolutiune, ce in an. 1868 clubulu natiunalu l’a asternutu dietei, avendu acelu proiectu de scopu a netedî calea pentru o complanare a di­­ferintieloru ce subsista intre unele dispuse linii le­gislative si intre interesele îndreptățite ale popo­rului românu din Tranni’a. Dara in virtutea identitatei de interese intra noi si frații nostri din Tranni’a, acesta conferint­a se crede indreptati la a-si esprime dom­nii’», ca in ca­­sulu, déca românii din Tranni’a in conferinti’a loru eventuala s’aru pronuncia pentru participarea la alegeri, voru sa-si siena de chlamarea loru natio­nala, ca in tóte cercurile in cari densii suntu ma­joritatea, sa alega numai deputati pronunciati de partid’a nationala româna. 4. Fiindu ca după esperiintiele de pana acum n’a polutit a nu se observa unu­feliu de nesui in­terim intre art. de lege XII. din 1867 si intre ne­­gatiunea egalitatei de drepta pentru națiunile ne­­magiare , din caus’a acést’a este detorm­ti’a partitei natiunali a­ lu combate ca tóte mediló cele legali. 5. Partid’a natiunala dorescu sa se estinda câtu mai multu dreptulu de alegere si anume tiene de datorintia a lucră spre aceea, ca legea electo­rala din Tranzi’a ce batjocorindu idea dreptului, scote din cadrulu constituirinei mai multa de % ale poporaliunei, sa se reforme câtu mai curendu

Next