Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-06-11 / nr. 47
185 dulu celor-lalti concetatieni, dara adese ori si cu cei mai credintiosi conducatori in apararea sigurantiei si intregitariei ei. — Al. VI. Déca totusi românii in enumerarea gravamineloru si postulateloru sele atingo si Gestiunea dreptului publicu de statu, apoi acést’a eseu numai intr’atât’a, in câtu se vede nu numai indreptatiti dara si necessitati d'a pretinde, cu dreptulu publicu alu statului, a cărui membri suntu si ei, sa nu se schimbe fara concursulu si cu atâta mai putieru cu ocolirea si cu ignorarea natiunei române. Al. VII. Pretinderea acést’a nu e o aparitiune nooa, nici momentana, ci ea e o cestiune istorica, in a cărei posessiune amu fostu si ne-amu luptatu de mai multi secii cu tóta determinatiunea si constantia, si care după cum vomu constată mai pre largu — ne constringe de a o elupta mereu si până atunci, până cându ea va afla indestulitarea ei deslegare in mesur’a, ce i se cuvine,“ — pentru siguranti a atâtu a ei propria, câtu si a statului. Al. VIII. Din datele istorice si diplomatare, anume : din istori’a lui Keza, care in lib. I capu V § a dice : „IstienimZacusi Hunorum residui, qaidum Vangaros in Panoniam iteratos cognoverunt, — non tamen in piano Panoniae,sed cum Blachis in montibus confiniis sortem habiteruot, unde Blachis comixti literig ipsorum uti perhibentur“; — apoi din istori’a anonimi Belae regis notarii, care la c. 27 dice :tone habitatores (Blachi) terrae (ultra silvanae) violentes mortem domini sui (Blachi Gelu), sua propria voluntate dextramdantes dominum sibieligerunt. Tuhutum — quia die ille terrain illam obtinuit pacifice et felicitera; — mai departe din diplomele regelui Andreiu dela a. 1211 si 1222 date cinci miloru teutoni, caror’a ii se conferee tier’a Borza (Barcia — Borsa) cu dreptulurum multum tributum debeans persolverecum transieriut per terrain Siculorum ant Blachorum, homines nunc quoque terrain habitanti sa. — Apoi ’si» diplom’a acelui’asi rege dela a. 1223, prin se reguléza referintiele de drepta ale colectii. Io,I.ori fundului regiu sasi români,----intre altele dice : Silvam Blachorum et Bisenorum com aqaisusus comunes exerpendo cum praedictis Blachis et Bissenis, eisdem Coutuli ra us, ut praefata gaudentes libertate nulii in deservire tone antare; — precum si din diploma regelui Andreia III dela a. 1291, in care se dice : Cum nos universis nobilibus Saxonibus, Siculis et Olachis in partibus transilvaniei 8 apud Albaniale pro reformatione status eorondem congregationem cum iisdem fecissemus, ab essdem nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olachis diligenter inquiri fecissemus etc.a — si din alte nenumerate acte publice se vede, ca sistem a de națiuni politice, in Transilvani’a, care s’a sustinutu cu atât’a scrupulositate până in an. 1848 a avutu sergentele seu dela primitiv’a venire a loru in contactu un’a cu alta, a celoru trei nationalitati genetice principali adeca a magiaro-secuitoru, a teutonico-saxoniioru si a româniloru. AI. IX. Dara acesta sistema de națiuni politice, la care după cum amu vediuto mai de aprópe din Dec. Iii Andreiu III din a. 1291, participau si Olachii că atari, luă mai târziu prin inmuriati’a feudalismului si mai cu sema a lupteloru religionarie o direcțiune in detrimentulu natiunei române, care se tieneau de rilulu orientalu, pentru ca mai cu sema dela 1437 incóce prin lig’a nobililoru secuiloru si sasiloru in contr’a ignobililoru, apoi după separarea Ardealului de Ungari’a prin acordele re- igionare dela an. 1542—1588 (apr. const. P. 1. T. I. 1—3 — sî Tit. 8 s. 9.) cu cari națiunea si religiunea româna se scote din concertulu politicu a statului, românii cari au voita a trece la un’a din cele patru națiuni recepte, se desbracara de drepturile publico-politice ale tierei. — Al. X. Românii ardeleni reclamara si protestară indata si totu deun’a in contr’a atentateloru asupr’a celoru mai vitali si nealteravere drepturi publico-politice, ce le-au avutu si li competu ; — dara aceste proteste precum si complanarea din a. 1437 a „(Universitatis regnicolarum tara Hungarorum quam Valachorum, et per eandem Universitaten) ad intrascripta efectus deducenda electia — unde iidem Hungari et Valachi provocant ad instrumenta St. Strans regis, in qua de suis imunitatibus agatur etc. — (despre care testeza intre alti si Prag Iadis in anul. pag. 163) se vede a nu fi avutu efectulu duratoriu, — fara reclamările loru in contr’a legiloru aprobatali, avura numai acelu resutatu, ca (in pag. I. tit. 8.) li se concese liberulu esercitiu religionaru sî dreptulu de a-si alege pre episcopu, apoi (in pag. 1 tit. 9.) națiunea româna de si nu recepta, se suferi in tiera (admitaltator) si nobililoru români li se permise a-si tienea ritulu loru religionaru fara prejudiciula altor’a. AI. XI. Urmarea naturale a eschiderei româniloru nobili si liberi din sistem’a politica a tierei, remanandu-si acestor’a numai usuarea relativa a si a numiteloru libertăți individuali, fu, ca cu ocaasiunea trecerei Ardealului sub cas’a domnitóre Habsburgica ca regi ai Ungariei, națiunile si religiunile cele privilegiate ’si asigurara drepturile de statu prin diplom’a Leopoldina din an. 1691 nu mai multu sub vechia numire de nobiles, Siculi et Saxones, ci sub numirea ce corespundea fapteloru de Hunguri, Siculi et Saxones, si de patru religiuni recepte : romano-catolica, reformata, luterana sî unilaria cu total’aeschidere a româniloru. XII. Vediendu astă data românii atâtu din diploma Leopoldina, câta si din acordele susu numiteloru națiuni si religiuni privilegiate, apoi a resolutiunei Alvintiane sî a diplomei supletarie din an. 1693, ca până si noblimea româna si cetatienii români de prin prestele libere si din fundulu regiu, mai cu sema din punctulu de vedere Higionariu — pre atunci fórte cardinalu — se eschidu dela drepturile publico-politice, se vechiura necessitati de a cugetă la denaturarea acestui obstaculu si de aceea trecură parte mare la unirea cu biserica romanocatolica pre lângă castigarea unoru diplome din an. 1699 si 1701 dela Leopoldu I, prin cari li se promita pre lângă sustienerea ritului bisericescu aceleași drepturi, de cari se bucura romano-catolicii. XIII. Ii se pre târdiu ! — pentru ca in poterea diplomei Leopoldine din an. 1691 in contr’a egalei îndreptățiri a româniloru cu celelalte națiuni privilegiate — afara de obstaclulu relgionariu — acum obsta si caracterulu de nationalitate. — De aceea incercarile româniloru la dieta din 1744 pentru rescumperarea drepturilor politice nu putură ava altu resultatu, decâtu articululu de lege VII din același anu, prin care episcopatulu greco-catolicu se in articula in legile tierei cu promissionea acelor beneßeie de care se bucura biseric’a rora.cat., cu care s’a unitu, fara prejudiciulaceloru—lalte religiuni, — sau cu alte cuvinte, — ei se făcură apendice la un’a din cele patru religiuni domnitore, ca si nobilii si liberii români de religiunea grecocatolica, cu apendice la un’a séu alta din națiunile dominante. Al. XIV. După atât’a esperiatia trista, românii devenira in fine la convicțiunea aceea, precum ca numai schimbarea radicale a sistemei politice din punctulu de vedere atâtu confessionale câtu si nationale, si póte ajută la egala îndreptățire cu cei’alalti locuitori ai tierei, si de aceea in representatiunea loru catra diet’a din an. 1791 preliaseră recunoscerea si in articularea natiunei române si a confessiunei loru că egali iri dreptatite cu celelalte națiuni politice si confessiuni recepte. — Inse resultatori acelei representation fu numai din nou’a pronunițare a celoru trei națiuni sî patru confessiuni recepte de factori politici ai constitutiunei ardelene iara pentru români se adause numai articululu 60 din 1791, prin care confessiunea gr.-or. neunitd, care până atunci eră numai tolerata, i se garantă liberulu esercitiu religionariu, iéra credinciosiloru acestei religiuni li se promise ca : ,pro sua conditione ad instar relinquorum incolarum traetenturu. AI. XV. Câtu de vaga iu acésta determinatiune legislativa, s’a vediutu apoi din gravaminele româniloru îndreptate câtra diet’a din 1842, in care ei se plangu, ca nici chiaru locuitorii liberi romani din fundulu regiu, — care „omnem diversitatea jurium excladit“, — nu se admitu nici la administratiunea municipale, 8? chiaru nici la inversarea sî esercitarea vre-unei industrie, — ba in tempurile cele mai recinti națiunea sasesca, prediasa unei sisteme vage teritoriali si a unoru privilegii neesplicabile se încercase, si se incerca inca sî adi a esclade din fundulu regiu si dela pârtiei— crearea la drepturile politice sî economice ale aceluia pre cele mai însemnate parti a acelui’a, locuite numai de români asiă pre scaunele filiali a Solistei sî a Talmaciului sî pre comunele senatóre de teritoriulu Branului, oct roi ii du aci principie urbariaM, cari nici cându nu au esiatatu in fundulu regiu. Charii in programulu sasiloru din 4—5 in anu 1872 facutu la Mediasiu, rădică ei atari pretensiuni asupr’a scauneloru Salistei, Talmaciului si a trenutului Branului, cari atingu ia una esențiala parte sî pre fostulu regimentu I românu de granitia, sî se silescu in genere pre toti românii din fimduru regiuni esehide dela participarea la averea acelui’a, până cându pre de alta parte pretindu pentru sine, că națiune sasa, o predomnire nationale privilegiata , tote acestea pre bas’a unei interpretări a legiloru transilvănene susti citate. Al. XVI. Despre aceea, ca câtu de mare inmurintia si consecintia de femavura eschiderea româniloru dela drepturile publico-politice chiaru si asupr’a drepturiloru individuali de conlocuitori ai tierei, amu putea enumera exemple cu miile — va ajunge inse de a constată aci pre lângă cele ar^ tale numai atât’a ca chiara si in ajunulu anului 1848 mai multi tineri, si ai cetasieniloru brasioveni se respinseră din punctulu de vedere nationale si religionariu dela admiterea la praca lângă magistratura municipale, si dela inversarea meseriei de caldarariu, saponariu si a. Ba până acolo mergea rigorea consecintțeloru sistemei de națiuni si religiuni privilegiate, incâtu românii brasioveni, oari pre tempulu absolutismului iosefinu radicara o biserica comuna cu vre-o câtiva greci din Brasiovu se eschiveza mai târziu dela administratiunea bisericei, sub cuventu ca românii, ca cetatieni neprivilegiati nu suntu capace de a participă la administrationea unei corporatiuni bisericesci, care de aceea se transpune greciloru străini că la omeni privilegiați, si vatemarea acést’a principale a româniloru, cu tóte ca deosebirea acésta intre ómeni privilegiați si neprivilegiati politicesce au incetatu, — nu se putură vindecă nici până astadi sub constituliunalismulu cela. liberale alu Ungariei. — Al. XVII. După astfeliu de resultate durerósa a diuturnului procesu politicu alu româniloru fatia cu legea natiuniloru si religiuniloru privilegiate in Transilvani’a, uniunea acestei tieri cu Ungari’s, care despre o parte se enunciase prin art. VII a dietei din Pojona din an 1847/8, fara de alta se pregătea a se primi si in diet’a Ardelului, a trebuitu sa interesedze si pre românii ardeleni cu atât’a mai mare încordare, cu câtu ei sperai cu totu dreptulu, ca prin atare actu nou de statu se voru putea mai usioru vindecă șî vechile injurie, ce le-au suferitu ei dela tenuitatea sî ingustitatea de anima a legislatiunei ardelene. al. XVIII. De aceea românii nu au fostu si nici nu s’au declarata vre-odeta in contr’a principiului uniunei ca unei legaturi strinse intre Ardelu si Ungari’a, de cum a esistatu dela an. 1726 incóce . — data e docii prin trist’a esperientia făcută cu ocasiunea acteloru de stătu dela an. 1437/8, 1526/8, 1691/3 1744 si 1791, ce le-amu atinsu mai susu, cu totu dreptulu s’au pututu teme, ca intocmindu-se actulu uniunei prin o dieta, din care românii erau eschisi, celelalte națiuni si confessiuni vomu transplanta iéra tote viiturile sistemei politice ardelene sî in noulu statu ca periclitarea intereseloru locuitorilorii români, care temerea durere in urma s’a si aratatu ca n a fostu nefundata. Al. XIX. Deci românii ardeleni cu doue saptamâni înainte de deschiderea dietei din Clusiu adunandu-se din tote partile Ardelului in 15 Maiu 1848 la Blasiu, si consultandu-se aci sub asistenti’a comisariioru regesei intre altele si asupr’a cestiunei de uniune, au indreptatu atâtu catra domnitoriolu, câtu si câtra diet’a Ardelului o representatiune cu rugarea, ca mai inrâiu sa se inarticuleze națiunea româna si confessiunile ei, si prin urmare numai conchiamandu-se ca atare de a lua parte la legislatiune cu factorii egala indreptarita cu celelalte națiuni si confessiuni politice, sa se iasî cestiunea uniunei la pertractare, — altcum protesteza in contr’a ori-carei olariri de nobis sine nobis. Al. XX. Déca se ascultă cererea cea drepta a românilor, macara in ora a 11-a, uniunea Ardă-