Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-06-10 / nr. 47

178 urm’a provincialisareî au devenita necesarie. §. 1. După ce M. Lea prin patent’a dela 9 lunin 1872 a desfiinti alu sistemulu confinisriu militario de pre teritoriulu confinieloru militari banatice ei alu batalionului de Titel sî dopa ce aceste pârli ale tie­­rei e’au incorporații cu Ungari’a atâtu ic privinti­a legislativa, câtu si administrativa, reincorporarea acest’a se in articuleza prin lege, sî cu privire la împărțire, la organisarea administrativa sî justitiaria, precum si cu privire la representarea acestoru pârli de tiera in legislativa se făcu urmatórele dispusetiuni: 2. Dispusetiunile ce M. Lea se-a facutu cu pri­vire la teritoriulu confinieloru militari aretatu in §. 1. sî cari sî afladi se afla in vigóre in aceste parti ale tierei, remânu sî pre venitoriu in vigóre, intru câtu adeca nu se vom­ strămută prin legea presenta. Aceste dispusetiuni sunt:: a) Legea dela 8 luniu 1871 despre organi­sarea comunitatiloru urbane si rurale ale confinie­­loru militari, precum si sfatulu comunitatiloru rurali­i sale.) b) Regulamentulu dela 8 luniu 1871 despre afacerile de instructiune in scolele poporali ale con­finieloru militari, apoi despre calificarea invetiato­­riloru sî a invetiat oreseloru pentru aceste stele , mai departe despre regularea referintieloru de dreptu a invetiatoriloru aplicați in scolele poporali sî des­pre inspectiunea scóleloru in confiniele militari, in fine. c) Rescriptulu reg. dela 9 iuniu 1872 sî or­­dinatiunea reg. totu de atunci, ambele referitorie la soóterea teritoriului confinieloru militari banatice sîba­­taliun. de Titel de sub admînistratiunea militară comuna si trecerea lui sub admînistratiunea civila ; ambele aceste acte făcu dispusetiuni despre asemeni referinlie, cari au potu forma obiectu alu lege sali unei comune după art. de lege 30 din 1808. 3. Foelulu regimentu romano-banaticu, pre­cum sî a dou’a spre diecea compania a fostului re­­gimentu serbescu banaticu, seu cercurile de astadi de Caransebesiu, Tergov’a, Bosoviciu si Orsiov’a se voru împreuna intr’o juredictiune indepedenta sub numirea „Comitatulu Severinului.“ §. 4. Teritoriulu companieloru 9, 10 sî 11 ale fostului regimentu serbescu-banatiou, precum sî teritoriulu ce cade pre maluru stânga alu riului Carasiu sî se tiene de com­pani’a 6 a acestui re­­gimentu, dinpreuna cu cumunitatile Iasenov’a, Dupl’a sî Albianu, adeca cerculu Beserecei-Albe, se va in­corpora cu comitatulu Carasiului. §. 5. Teritoriulu de pre malulu drepta alu companiei 6 a numitului regimentu serbescu-bana­ticu cu comunitățile Grebinati, Orosati sî Lagern­­dorf, mai departe companiele 5 si 8, precum sî com­­pani­a 4, cu comunitățile Carlsdorf sî Nicolii’a, in fine­nsia numitula pamentu de nisipu si pasciune ce cade in ambitusu acestui regimentu, pre lângă acestaa apoi teritoriulu companieloru 11 sî 12 ale fostului regimentu germanu-banaticu, sau cercurile de Carlsdorfu sî Cubion, se anecsedia comitatului Timisiu. <§>. 6. Cele­lalte pârli ale fostului regimentu serbescu-banatica, asemenea cele dintâiu diece com­panii ale fostului regim, germanii banaticu, adeca cercurile Pancior­a, Satulu-Nou, Albunari, Antons­­dorf sî Perlasu se incorporedia cu comitatulu To­­rontalului. §. 7. Batalionulu de Titel (cerculu Ciachisti— loru) seu cercurile de asladi Titel sî Iosefsdorf se anecsedia comitatului Baciu-Bodrogu. 8. Orasiele Panciov­ a, Biseric’a-Alba si Ca­ransebesiu se voru investi fia­care cu drepturi mu­nicipali independente. §. 9. Poterea art. de lege 42 din 1870 despre organisarea municipieloru se va estinde si asupr’a confinieloru militari provinciali sate, inse cu urmato­­rele modalități de esecutare. §. 10. In comitatulu Soverinului agendele con­­gregatiuniloru generali înșirate §§. 91 si 92 ai art. de lege 42 din 1870, se vom­ concrede unei con­­gregatiuni generali, ce se va form­a din represen­­tantii comunitatilorn fostului regimentu romano-ba­naticu sî ai companiei 12. a fostului regimŭ ser­­bescu-banaticu. §. 11. In acele parli ale confinieloru militari, cari s’au incorporatu cu comitatele Carasiu, Timisiu, Torontalu si Baciu-Bodrogu constituirea se estinde numai asupr’a intregirei comitetului municipalu, care întregire se va efectui asta, ca representantii comu­nitatiloru militari din partea incorporata la comitatu devinu membri ai comitetului municipalu. Acest; membri ai comitetului municipalu iesu din comitetu, conformu art. de lege 42 din 1870, in dóue pârli egale dimpreună cu cei­lalti membri aleși ai comitetului , jumatatea ce va ave sa iasa mai intâiu este de a se determină prin sorti. In juredictiunile menționate, inca mai inainte de ce s’aru alege membri noi in loculu acelora mem­bri ai comitetului cari dupa trei ani au esitu, este de a se stabili de nou numerulu totalu alu mem­­briloru comitetului cu privire inse la părțile incor­porate ale confinieloru militari si la §. 21. alu ari. de lege 42 din 1870, si juredictiunea este de a se imparti de nou in cercuri electorali, si pro acesta casa noua are sa se faca apoi alegerea noiloru membri ai comitetului municipalu in loculu celoru ca au esttu. Numerulu actualu alu membriloru virili remâne neschim­batu până la o noua stabilire a numerului totalu alu membriloru comitetului. 12. Oficierii administratori, aplicați că ofi­ciali in confin. milit. potu remâne in funcțiunile loru până la finele an. 1873, chiaru si după ce se va fi facutu susu amintit’a constituire, iéra déca in acestu tempu de chiara, ca voru se remana in func­țiunile loru, apoi atunci potu până la incheiarea restauratiunei. Posturile oficialiloru districtuali după constitu­ire, de-o­camdata nu se supunu restauratiunei, si a nume in comit. Severinului nu se supune pana atunci, până cându jumătate din membrii aleși pen­tru comitetulu municipalu nu voru fi venitu sub noua alegere , iara in părțile anecsate comitateloru, amen­­zile nn §. 9. pana la tempulu, cându conformu §. 65 art. 42 din 1870, se voru face alegerile oficiali­­loru pre intregu teritoriulu juredictiunei. Posturile ajunse vacante intr’aceea se voru umplea după §. 72 alu legei despre organisatiunea juridictiuniloru. 13. Organismulu celutiloru, investite cu dreptulu jnredictionariu in lenorea § 8 alu legei actuale, ’su prescrie art. de lege 42 din 1870. tatulu Insa cu privire la cetatea Caransebesiu comni­ŭ supremu se póte concrede si comitelui su­premu alu cotului Severinului. ¹, 14. Art. de lege 18 din 1871, ce suna despre organisarea comu­­neloru se estinde si asupr’a confinieloru militarie ung. Actualele representantie si antishie comunali remânu după cum suntu organisate trei ani inca dela publicatiunea legei presinte. După acești trei ani representanti’a sî antisti’a comunale este de a se organise dupa determinatiu­­nile legei amintite. 15. Judecatoriele regesei de prim’a instanti din Caransebesiu, Biseric’a-alba si Panciov’a , pre­cum si judecat, montana din Caransebesiu, apoi ju­­decatoriele districtuali din Caransebesiu, Borovitiu, Teregov'a, Orsiov’a-vechia, Biseric’a-alba, Carlsdorf, Cubinu, Panciov’a, Perlasu, Antonsdorf, Glogonu, Abbunari, Titelu si Iosefsdorf remânu in activitatea loru până cându legelatiunea va fi statorita defini­tiva locurile judecatorielora de prim’a instinlta. Cu privire la judii, cari se voru numi dupa inactivarea legei presinte este de a se aplica art. 4 din 1869, sî favorulu cuprinsu in §. 26 ala acestei legi se va estinde asupr’a auditoriloru si ai confinieloru­milit. sî dela ai judecatorieloru presinte. séra nedreptatea ce ni se face cu scopu, sau vol­­nicia. Cu o diversa intensitate se arata acesta du­­rere morale, togm’a ca sî cea fisica, după diversi­tatea senisibilitatiei subiective in totu individulu, care inca nu s’a tempita de totu, adeca nu s’a dedatu la o faptica nedreptate, si­ iu provoca a combate caus’a, din carea provine, nu atâtu pentru a multumi acesta simtiu durerosu, ci mai multu pentru a-si conservă sanetatea amenintiata. E­nogm­a aceea admonitiune câtva detorm­ti’a conservarei de sine morale, pre carea o face si durerea fisica cu privire la conservarea de sine fi­sica. — Sa luamu casulu celu mai nedubiu, casulu vatemarei de onóre si sa luamu statulu, in care simtiulu de onóre e mai sentibilu, statuia oficieri— loru. onóre Unu oficieru, care a suferitu o vatemare de cu rebdare, nu mai e atare. Pentru ce ? Sustienerea onórei e desorintia pentru fia­care, pen­tru ce accentueza statulu oficieriloru as­ă tare im­­plinirea acestei deforintie ? Pentru ca are simtiula celu adeveratu, ca unu stătu, care după natur’a sea trebuie sa represente in forma visibila curagiulu sea personala, nu póte se sufere lasitate, fara de a sa jertfi pre sine, pentru ca sustienerea tare a perso­­nalitatiei e o conditiune morale de viétie a puse­­tiunei si a chiar oârei sele. Pentru ce nu face ace­­st­ a h­eranulu, care cu tóta cerbici’a ’si apera pro­­prietatea si cu privintta ia onorea sea ? Nu o face, pentru ca elu inca are unu simtiu adeveratu de conditiunile sele de esistintia propria. Chiamarea sea e lucrulu, na curagiulu, proprietatea inse nu e altu ce­va decâtu form­a visibila a lucrului seu din tempulu trecutu. Lucratoriulu de pamentu lenesiu, care nu grijesce agrii sei si ’si chieltuesce cu minte usióra averea sea, e in clas’a economiloru togm’a aslă despre tiuita, că si unu oficieru, ce nu da ni­­mic'a pre onorea sea, in statulu oficieriloru. Unu lieranu nu face imputare celui—Ialtu, căci nu s’a de­­misu la balâi pentru vutemarea de onore și unu Lupt’a pentru dreptu. (După Rud. de Jhering.) (Urmare din nr. tr.) Proceso-mani’a l­eranului necultivatu nu e altu ce­va, decâtu abaterea simtiului de proprietate, o abatere, carea semena cu fenomenulu analogu in amoru , cu gelosi’a, carea ’si intorce arm’a contr’a gea insasi, si nimicesce togm­a aceea in succesu, ce voiesce a mântui. Acést’a ne-o demostra dreptulu romanu vechiu. Aceea neîncredere a lieranului, carea la totu conflictulu de dreptu presupune o tendintta reulnciósa din partea contrariului, se esprima aci in nostome de dreptu. Simb­ulu iritatu nu se inde­­stulesce numai cu restituirea dreptului seu, ci elu mai pretinde o satisfacere pentru aceea, căci con­­trariulu, vinovatu séu nevinovatu, s'a apropiatu pré tare de dreptu. Déca sî in tempurile aceste aru mai putea tioranii sa-si faca insesi dreptulu, amu poté presupune, ca aru consună ca celu romanu vechiu ; inse acésta neîncredere in dreptu s’a dela­­turatu dejă in Rom­a inaintandu cultur­a prin des­părțirea nedreptului in dóue pârli: nedreptulu subiectivu seu culpabilu si nedreptulu obiectivu (ne­­culpabilu). Acesta contrasta e pentru condoii’a celui va­­tematu in dreptulu seu falia cu nedreptulu de o în­semnătate secundaria, căci esprima modulu, după care dreptulu considera obiectulu sî d­aresce urmă­rile, ce le trage nedreptulu după sine, dara pentru modulu, ca cum se iriteza similulu de drepta a subiectului prin nedreptatea ce i se face, — sim­tlulu, care nu pulseza dupa noțiunile sistemei, — nu e dataioria de mesura. Impregius­urile casului singuraticu polu sa fia astfeliu, cu indreptatitulu sa aiba temeiu a pune in unu conflictu de dreptu o tendintia presu­mali­­tiósa, o nedreptate soiula, din partea contrariului sî in asemenea casu judecat’a sea falia de nedreptatea contrariului póte se fia cu totu dreptulu data foria de mesura. Dreptulu ’mi asigura pretensianea mea atâtu contra mostenitoriului debitoriului meu, care ’mi respinge solvirea din causa ca nu soia seu ca cere doveda positive, câtu sî contra acelui debitoriu, care tagaduesee imprumutulu capetalu din reutate séu mi-­­n reioseza fără nici unu temeiu. Procederea ace­storu individi diferesce, sî eu trebuie sa-mi aco­­modezu după impregiurari procederea mea. Debi­­toriulu, târe din reutate respinge solvirea pretensiunei mele, sta pre o linia cu furulu, pentru ca elu vrea sa me despuie de pretensiunea mea cu scirea sea, cu scopu, aci e volnici’a, carea se revolta contra dreptului, sî eu trebuie sa o combătu că in per­­són­a furului. Moscenitoriulu debitoriului meu asemenea celui ce posiede obiectulu meu din cre­ e­dintia buna (ex bona fide), elu nu negéza acsiom’a, ca debitoriulu trebuie se solvedie detori’a, ci numai afirmarea, ca elu aru fi debitoriulu. Falia de de­bitoriulu meu, eu trebuie sa-mi cautu dreptulu cu ori-ce pretiu, déca nu faca acést’a, nu jertfescu numai acestu dreptu, ci dreptulu iu genere. Aci se polo obiec­ă, ca ce scie poporulu de dreptulu proprietatiei, obligatiunei, că a unoru con­­ditiuni morale alu persónei ? Nu scia, inse ’su simte că atare. Poporulu nu scie de organele inte­riore a corpului că a unoru conditiuni el a vietiei fisice, inse intieparea plamâniloru seu a inimei o simte ori si care, pentru ca durerea fisica e semnalulu, ca organismulu a suferitu o conturbare, si ca e o influintia m­imica in trensulu. Durerea ne deschide ochii falsa cu pericululu amenintiatoriu si prin su­­ferintta ne constringe a-i preveni. Togm’a acést’a se intampla si cu durerea morale, pre carea o cau­

Next