Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-07-22 / nr. 59
Telegrafulu ese de done ori pre septeniana: Duminec’a sl .Tomi. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu preiumerațiunei pentru Sabiiu este pre arm 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Sabiiu, in 22 Iuliu (3 August) 1873. tin celelalte parti ale Transilvaniei 9 pentru provinciele din Monarohia pre anu hub 8 fl. iéra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tier streine pre anu 12 */a anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâia lara cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’aura cu 5 xi% cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 'a tor. v. a. br. 59 MULU XXL i Escelenti a Sea Archiepiscopulu sî Uletropolitanu Androni Baronii de * Siag nn ’a. (Urmare.) In anula 1870 lienu prea sânli’a sea alu doilea congresu nationalu biser. sî lotu odata cele din— lâiu in restaurat’a nóstra metropolia, pre bas’a statutului organicu. Cu durere trebuie se observamu, ca la acestu congresu intrevenira unele impregiurări, cari machnira si mai multu anim'a betranului metropolitu inca mai nainte ranita. In urmatoriulu anu 1871, mai la inceputu, prea de tempuriu imbetrinitulu si inalbitoru nostru roetropolitu, obosîlu de lupte grele fu lovita intâia sidata de boia cea grea, care mai pre urma totu i scurtă firutu vielici. De azi înainte numai avu dile senine. Dara sî află bolnavitiosu sî neputinciosu cum eră trupesce, caci spiritulu oelu mare nu-iu parași până la mórte, — la provocarea comitetului naționalii din Sbito, totuși se mai puse odata in fruntea afaceriorui naționali, in caiitate de presiedinte alu comitetului naționalii vechiu, dorindu din anima descurcarea si înaintarea causei nóstre naționali. Durere si acum fara de efectu. Cine a fostu caus’a ce impedeca si de asta-data nesfintiele lui cele pinceré, se scie deja, sî se va sei inca sî mai bine din hartiere oficióse respective, cari se voru publică ia tempulu seu. In urma ivirei bulei, celei grele, presimtiendu-si sfersîtulu ce se apropia cu pasi rapedi, pasulu celu dintüiu s fu a-si face testamentulu, pre carele cu ceva mai inainte la congresulu premersulu jumicise — si a-si inventă lósa averea miscatoria si nemiscatória, asiediendu amendóue actele acestea, adeca testamentulu sî inventariulu spre păstrare la Consistoriulu archidiecesanu. Astfel in cuprinșii de boia, cându mai usioru, cfindu iérasi mai greu, intre sperantia si ingrigire, o duse reposatulu până in lemn’a anului trecutu, cându coplesîndu-lu din nou zeulu, mai pre urma su aruncă la pata, de unde nici nu se mai sculă, dandu-si sufletulucelu nobilu in mânile creatoriului in 16 luniu a. c., in alu 65-lea anu alu vietiei sî alu 27-lea alu archipastoriei sele celei sbuciumate, pline de fapte strălucite sî de gloria. Presenir’a si-o păstră deasuri pana la cea mai din urma resuflare, luptandu-se in resignaliune admirabila cu martea. Cuvintele lui cele din urma fura : „Cu mine e gata, Nicolae ! Ce va vrea Dumnedieu, tale suntu in ordine. Fi-ti pe pace, aveti-ve bine, nu ve sfăditi.“ Cuvinte adeverutu parintesci ! Astfeliu se stinse neuitatulu nostru archiereu carele incatu pentru verst’asea aru fi mai pututu trai inca diece doue dieci de ani. Ból’a lui a fostu bola de apa provenita, cum spunu medicii, din defectu organica la inima (Hypertrophia et dilatalio cordis). Dara ból’a lui cea originala din care se născu si cea trupésca amintita, a fostu, cum dau cu socotel’a cei ce-lu cunoscura si-i cunoscura impregiurarile mai de aprope, ba precum se enuncia chiaru ei d. medicu si consiliariu reg. Dr. Pomutiu, carele inca ’lu visitu, — bóla psihica , superarea, machnirea. Putieni ómeni voru fi, cari prin meritele loru sî prin facerile loru de bine sa-si fi castigatu atâti inimici, atâtea neplăceri sî scârbe in deosebite direcțiuni, sî inca dela acei’a, câror’a le făcu mai multu bine, — ca reposatoru. Mai pre urma se desgustase de tóte. Elu nu mai primiu pre nimeni la sine. —Dura pre lângă faptele cele măreție înșirate mai susu, mai severi presânti’a sea par. Metropolis Andreiu inca o mulțime altele, nu mai putiemu strălucite că acelea pre terenulu bisericescu, scol., natiunalu ei sociolu. Indata la inceputulu an. 1850, incetându turburarile, sî conoscendo necessitatea sî puterea presiei, infiintiu tipografi’a archidiecesana, cu propunere spese si pre lângă mari gredâli sî pedeai purtându chiaru sî procesa cu mai marii tempului. Scopulu tipografiei archidecum vediuramu in testamentulu reposatului publicatu in nr. precedentii, celu mai salutariu : înlesnirea tiparirei cârtitorii si a autoriloru români ortodocși, precum si ajatorirea veduveloru preotese. Averea de astadi a acestei tipografii suie la dieci de roii, care pre lângă o administratiune totu asta de buna, cum fu a reposatului, va pute cu tempulu cresce la sume considerabili. Dara tipografi’a acest’a pre lângă fondulu amintitu sî pre lângă folosulu celu mare alu cârtiloru tipărite in trensa mai are inca sî ficelu bine nepretiuitu, ca ca in viéti’a sea de 23 de ani, dete contingent atu cela mai mare pentru industri’a nationala. Unu numeru însemnații de sodali români eslti din tipografia nóstra archidiecesana, sburara, pre la tóte tipografiele din Transilvanii, Romani’a, ba sî la Pent’a, Vien’a sî Parisu inca ajunseră unii dintre acei’a. Nu multu după aceea, in an. 1852, infiintiu elu si dîuariulu nostro „Telegrafulu Romani“, carele astazi se afla in alu 21-lea anu alu vietiei sele. Presanti’a sea infiintiu mai încolo institutulu archidiecesanu teologica de 3 ani, sî celu pedagogicu de 2 ani, provediendu-lu cu profesorii recerati cualificati pre la universitățile din afara ; es opera infiintarea a doue gimnasii române ortodocse, unulu completu superioru in Brasiovu, si altulu inferioru in Bradu, precum si a mai multor scóle capitale, si la 600 scóle elementari, in intreg’a archidiecesa. Compuse insusi o mulțime de carti bisericesci, dogmatice, canonice, istorice sî școlari, intre cari cele mai renumite suntu : istori’a bisericescu, dreptulu canonica, enchiridionulu seu prescurtarea pidalionului, pastorala, antorismosulu etc. inavutindu astfel iu in modu considerabilu literatur'a bisericésca, si familiarisându totu odata pre români cu lteratur’a bisericesca si in specie cu canonele, despre care pana la densulu mai nimenea nu scă nimicu. Tóte curtile bisercei nóstre rituali de totu voluminóse, percurse sî îndreptate de elu insosi, o labore din cele mai ostenitióse arest’a, le retipări in lipogafi’a sea, incepindu dela b blia, mineie etc. sî până la oclichulu celumicii, inzestrăndu bisericile române din monarchia, Rumani’a sî Turci’a cu ele. Elu ajută cu sume mari institutele nóstre de investamentu, intre cari cu deosebire gimnasiele din Brasiovu, unde pre lângă cile 2—3000 fl. in bani cumpera sî o casa pentru locuinti’a directorelui, sî celu din Bradu cu 2000 fl., apoi mai multe scóle capitale precum pre cea din Salisce sî Fagarasiu etc., sî biserici precum pre cea dn Gusternlia lângă Sabiiu, ce tocm’a acum se zidesce cu 3000 fl. pre cea din Laculu-Negru (Fekete Tó) in Ungari’a cu unu orologiu de turnu in pretio de 600 fl. pre cea din Oradea mere cu unu baldachinu de mare preliu s. a. s. a. apoi elu mai imparti mulțime de stipendie tineriloru noștri de pre la deosebitele institute sî facultăți. Era unu tempu, cându in Ardelu nu se scriu de alte stipendii decâtu numai de ale Metropolitului Siagun’a, ba, cându densulu nu mai pote ajută, se îndrepte insusi pre la alții pentru ajutorirea entului si cutârui studentu româna lipsitu d.e la Sin’a mai nainte, Hagi Const. Popu, la comun’a nóstra biseri— césca din Vien’a etc. Elu introduse celu dintâiu intre români, ba sî intre strenii din patria, conferiotiele invetiatoresci, sî totu elu fu celu dintâiu, carele se luptă sî aduse la vaiare caracterulu confessiunalu alu scóleloru nóstre, pre cându alti bărbați naționali Mu tioneau de zeu, si i faceau opusetiune, recunoscendu astadi cu totii bunetatea acestui principiu salutariu. Présauti’avea mai departe infiintia unu numero forte frumosu de fundatiuni sî fonduri spre deosebite scopuri, parte din averea propria, parte prin colecte la care inse deasuri inca participă cu sumele cela mai mari. De aici se tiene fundatiunea Franciscu-Iosefiana pentru studenții seraci, sî cea pantasiana intru amintirea repausatului seu protosincelu Dr. Gregoriu Pantasi , apoi fondurile urmatóre : alu arhiepiscopiei, alu seminariului, alu bisericei catedrale, alu preotimei archid., alu bisericeloru serace, alu scóleloru serace, alu inveliatoriloru seraci, alu personalului bisericei catedrali, alu personalului cancelariei archid., alu sinodului archid. si altele mai meritnte, cari tóte la inceputu si după aceea tempu indelungatu se administrare printr’ensulu, iara astadi se afla in administratiunea Consistoriului archid. si respective a celui epitropescu, si crescură binistoru. Prosansi’a sea castiga arhiepiscopiei respective archidiecesei, iérasi parte din averea propria, parte prin colecte in modula indicata, precum si din fondările acurale prin trensolu, 10 case dintre cari resiedinti’a cea noua archiepiscopésca cu unu fundus instructus, cu care nu se mai afla aiculu la nici o episcopia seu arhiepiscopia, si edificiulu serainarialu suntu unele dintre cele mai frumóse edificie din Salna, precum si grădini si alte realitati. Casele seminariale singure le cumpera cu 30.000 fl. de averea propria si le darui archidiecesei pentru de a se folosi de institulu seminarialu pedagogico-teologicu. Presansi’a sea ne micidoci din vistieri’a statului 54,000 fl. pentru cleru sî invetiamentu, sî anumitu 50,000 fl. pentru Consistoriu, seminaria sî preotimea archidiecesana, iira 4000 fl. pentru gimnasiula din Brasiovu. Presanti’a sea in fine ’si asecură vieli’a ca 100,000 fl pre semY bisericei, ne lasă sî aparo la morte o fundatiune frumósa pentru bisericile si scólele serace, testandu-si astfel inteta averea sea însemnata bisericei spre scopuri bisericesci, scolari si filantropice. Inse preste tóte acestea sa nu uitamu, ca presanti’a sea par. Metropolitu Siaguna e acela, carele sub tempulii archipastorirei sele ne rădică clerulu sî poporulu decadiutu la gradula de cultura sî la demnitatea cei compete; ca elu restitui vadi’a bisericei, ce se perduse si se calcase in piciure in tempurile cele de suferintie , ca elu restatori ordinea sî disciplin’a nu cleru sî preste totu in biserica, ce iesea de totu mai inainte, si ca elu ne recâștigă autonomi’a sî libertatea bisericei naționali, ne restaură vechi’a metropolia sî ni-o organisa pre basele cele mai liberali in inttelesulu canoneloru si alu bisericei primitive, incâtu rara biserica se mai afla astadi bine organisato, cu biseric’a nóstra ! (Va urma.) Andreiu Siagun’a* Archiepiscopulu si Metropolitu si revindicatoriulu autonomiei bisericei române ortodocse din Transilvani’a, Banatu sî Ungaria, column’a Românismului sî fondatoriu alu societaliloru patriotice din Transilvanii, trecuta la eternitate 16 luniu or’a 6 ser’a. Anulu 1873 fu anulu lacremilora. — Napoleonii, Cuz’a sî Andreiu Siagun’a in jumetatea acestui anu, trecură la eternitate, trei uriași luptători pentru români sî romanismu. — La trecerea loru, de pe acést’a lume, lacremile au cursu sî curgu de la Tis’a până la marea Negra. — Lacremile nu suntu tributulu omului: suntu tributulu ce da natur’a prin omu pentru devinitatile destinate de susa a lucră la conservarea operei creatoriului, la conservarea progresului genului umana, legi indispensabile ale creatiunei. Si că proba, ca lacremile suntu tributulu naturei, este ca la Inartea acestoru trei goliati, versara lacremi chiaru si aceia ce in viéti dle nu-i iubea. — Dîsu este, ca legea naturei sa