Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-01-28 / nr. 8
concurinli a tuturoru cresciniloru unei parochii, ci numai prin acestea, tieranii nostrii aru fi multu ajutati, pentru ca lupa acoperirea speseloru comunali géu bisericesci si scolari, banii prisositori din acele fonduri s’aru da loru imprumutu, spre intempinarea necasuriloru. Ori cine póte fi convinsu, cu câta buna-vointta aru contribui tieranii nostri, la asemenea fonduri candu aru vedea ca banii din ele, in mare parte se intorcu totu in folosulul om. Aici sa mi se ierte a aduce de esemplu numai parochi’a Vladeni, din districtulu Fagarasiului, carea desî ser8ca ca sî poporenii ei, in cursu de 14 ani, cându n’avea decâtu 30 îl. in lad’a bisericei, prin ebruint’a câtoru-va fruntași, prin concursulu intregei comune bisericesci, și au inmultitu capitalulu bisericei sele până aprópe la 7000 fi. v. a. mai vertoîusî din acelu indemnu, ca poporului carele traiesce mai multu cu carausi’a, sî cu specul’a, sa aba unu fondu din care sa se împrumute la vreme de trebuintia, — care capitala aflându-se intregu cu procente moderate in mânile poporului, nu numai’a desceptatu pre acest’a la specule si comerciu, dara a sî contribuitu la inaintarea lui. A-si poté aduce sî mai multe asemenea esemple. Noi avemu fonduri frumóse la Archiepiscopi’a nóstra, dintre cari, cele mai multe s’au intemeiatu la staruinic’a pre demnului nostru capu bisericescu, prin asociatianea séu concursulu tuturoru cresciniloru nostri, iéta dare alta esemplu despre acea câta potu ajuta asociatiunile. După modest’a mea părere, logm’a sî din aceste fonduri, s’aru poté da óre care împrumute tieraniloru, séu sî comuneloru nóstre, macaru sî cu procente de 8 °/0 sau 10 °/o in locu de a se pune la cassta de păstrare cu 5—6 ° 0 ,5 in fine pre lângă tóte acestea avemu institutulu nostru nationalu de creditu si economii „Albin ’aa a carui clamare principale este a veni intr'ajutoriulu poporului nostru tioranu cu medite ce banali pentru portarea sî desvoltarea economiei sele etc. infiintiându spre acestu scopu sî prin tienuturi reuniuni de creditu etc. tóte acestea, totu atâtea înlesniri pentru tieranulu nostru. Ia modulu acest’a adeca , prin poteri asociate — tieranulu nostru nu numai are scapă de pericolulu esproprierei — celu amenintia — dara inca elu cu incetolu si-aru mai mari proprietățile sele, — in modulu acest’o s’aru descepta in elu degrabu semnulu de asociatiune sî aplecarea catra specula, comerciu, industria sî altele, sî atunci tieranulu românu, sî prin elu națiunea româna, aru deveni aceea — 30 ce aro trebui sa fia celi mai vechiu, sî mai numerosu poporu sî națiune in patria. I. M e t i a n u Ppu. Din marginea Câmpiei in Ianuariu 1873. Fericiti cei nepasattri de binele comunu, sî multiumiti cu ajungerea scopuriloru loru legale de interese personali, căci a loru este imperati’a pamentena. Nu multa spargere fie capu se cero pentru ca unu barbatu din intelegiit’a româna sa.si câscige convingere deplina, ca corpuru natiunale, — națiunea româna — este plina de rane, cari s’au afundatu până la osu ! Are acésta națiune si bărbați in intieligenti’a esita din senulu ei însuflețiți de binele comunu, cu mia cutra confrații loru rtstici, si carii — cu unu medicu conscientiosu, sî necrutiatoriu de ostenela pentru vindecarea patientului ce 'si puse încrederea in elui in bun’a vointia ’si încorda tote poterile si intrebuintiéza tóte medilócele pentru a vindecă ranele , dara dorere ! acésta națiune multu cercata are din nefericire unu numera nu neinsemnatu de individi inteligenți in statulu clericalu, câtu si celulaltu si nepasatoriu , leneși si interesați numai pentru persón’a propria. Nu se ingrigescu pentru binele comunu, nu se ingrigescu pentru promovarea causeloru naționali, nu ’si bătu ei capulu sa invetie, sa descepte, si sa lumineze poporulu ! acest’a au fostu si este lasatu prada jidaniloru, este devenitu calicu, din nepăsarea acelora mai multu, cari au in prima linia chiamarea sa-i verse lumina, sî sa-lu apere de căderea in abisu ! Dara sa mergemu mai departe sî sa spunemu, ca nu putiem si-au continuatu sî au absolvatu studiele cu stipendie românesci si cu colecte, sî totusi după ce au devenitu de sine stătători, in locu de a G multi amitori, de a lucră că patrioti buni pentru binele comunu, in locu de a veni poporului intr’ajutoriu se îngâmfară si in îngâmfarea loru se sloboziră la lacomiu si in pofid a de a-si face stări sî a se imbogati in 3—4 ani, începură a dubi poporului poti acesta cu celu ce vediendu sterpele inghetiatu de frigu, facendu-i-se mila de elu lu rădică sî-lu puse in setiu, care vise după ce se incaldi, lu muscă ! — Nu vorbescu frase, nu esagerediu, vorbescu din esperintia sî din convingere propria, ca afurisit’a lacomia de care suntu sufocati multi barbati din cleru, afurisit’a lacomia sî inclinitiunea in coruptiune a multoru din inteligenti'a laica, sî nepăsarea mai generale a preolimei nóstre au causatu căderea poporului românu la starea de proletariatu de astadi. Sa aruncamu o ochire la districtulu Naseudului, unde funcționarii sunsu toti din senulu natiunei române, ca jidanii suntu mai numeroși sî că in comitate sî se imbogniiescu vediendu omuia cu ochii de pre spatele româniloru fierani ! Totu asta sta lucru in districtulu Fagarasului, despre a cârui’a populatiune scrisese mai in anii trecuti domnu Brust — unu magiaru — ca este devenitu la sepa de lemnu, ca locuitori români inainte cu 10_12 ani cu stări bune suntu acum servitori in vinarsariele jidaniloru etc., pentru ce inse unii barbati din inteligenti’a nóstra se rusinara sî indignați ’lu luara in foile publice la 3 parale, in locu de a caută remediulu pentru vindecarea zeului. Sa cautamu acum in munții apuseni, unde inca nu s'au inmultitu jidanii că in Câmpeni se dede inainte de ast’a cu câțiva ani pentru prim’a ora cârcimaritulu unui jidanu sub rudele procesuale românu, asemenea in comun’a Lupsi’a pentru la óra in anii din urma trecetu unu jidanu iéra sub alta unde procesualu — szolgabiró — românii. Mi se va obiecta ca jidanii inca suntu supuși ai statului, stau sub legile vigente sî suntu îndreptați a luă la licitația cârcimaritulu in arenda déca dau mai multu că creștinii. Prea bine, data aceea inca este sciutu, ca unu jidanu in unu satu locuitu de români, — a caroru părinți sufletesci nu ’si invetia poporenii a se feri de cursele jidaniloru. Ci, un exemplu docent, precum suntu multe esemple — se ducu multi chiaru si sânlicio loru la jidani in cârsima — i se racesce in 4—5 ani, apoi munții acei’a au o situatiune de totu nefavorabile, bucate nu se făcu, iéra jidanii le scota si ultimulu emeeriu din cureva, câtu in câti-va ani suntu incspaci de a mai plati contributiune prin ce se pagubesce chiaru statulu. Mai incolo au dala acei munți feciori robusti in armata, dara câtu vom incepe a bea bcaturile spirituale siarcate, falsificate cu totu feliulu de specie stracacióse stomadului si seraciti mai rabdandu sî fume, armat’a din acei munti, nu va mai capelă bratie sanetóse si tari, ci nisce feciori calb^ziosi, si apoi soima si aceea ca jidanii la unu pericolu nu voru apela tiér’a cându iéra statuia va păgubi. = Sî prin urmare doii judi procesuali, protopopi sî preoți rom, trebuia sa îndemne sătenii creștini că ei sară cârcimaritulu comunale in arenda, sa midilocésca deprinderea loru in calculu iérareulu si din nepasarea de a instruă adulții) sî déca totusi se peteau păgubi arendatorii români comun’a se potea iertă o parte din arenda, si in modula ast’a jidanii s’aru constringe a-si agonisi sî ei pânea de tóte dîlele dopa munc’a mâciloru că creștinii in modu onestu sî nu cu insielacioni, — dara eu credo, ca astadi sa voiésca unu jidanu a se asieda in ore-care comuna rom. că cârcimariu numai parochulu localu Contr’a critica. la C r i t i c ’a d 1 u i 1. M. M o 1 d o v a n u. (Vechi’a Metropolia de N. Pope’a)) (Urmare.) Sa ne folosimu de unu esemplu. De aru fi fostu sî frații noștri de presle Carpati desbinati in mai multe confessiuni, cum suntemu noi cești de dincóci, — de nu aru fi fostu ei o tiéra, o națiune, o biserica : are succesu-se-aru fi lorut asta lesne întrunirea celoru doue principate — realisarea României ? Mai incolo, afirma d. M. : „ea déca românii de confessiune diversa s’au persecutatu, maltratata sî sferticatu sî ei intre sine, cum dîce autoriulu v. metr. la p. 130. acést’a nu au provenitu de acolo, ca românii s’au desfacutu in dóue confessiuni, ci mai vertosu din nepricepere séu egoismulu pârtiloru“. Aceea dara sta, si după d. M., ca românii destinati se persecutară, maltratara si sferticara si ei intre sine, prin cerculu deveni inca si mai sentitoriu. Dara aceea inca trebuie sa stea, ca, neexistandu uniunea, românii nu s’aru fi persecutatu, maltratatu si sferticatu si ei intre sine, — ca prin urmare reulu acest’a nu aru fi venitu de locu asupr’a loru, déca nu s'aru fi facutu unirea. Deci, cine a produsu si reulu acest’a, déca nu uniunea ? nascui eu deca : „ca astazi desbinarea confessiuaru pare sa nu mai impedece intru nimica progresulu“ r— déca n’aru fi egoismulu celu spurcatu s? o tinia de alte passiuni omenesci. Dara acestea se vede ca nu vom inceta asta corendu d. M., si pana atunci progresulu va totu patimi. Este acést’a spre binele nostru ? Lasu sa judece cei nepreocupati. „Ce libertate, ce autonomia, ce independintia au perdutu dara uniții, cându s’au unitu ?“ intréba mai departe, după ce afirma mai susu, ca românii nici mai înainte de unire nu aru fi avutu nici una din acestea, nei. Recunoscu si eu, ca românii in tempulu uniusî preste totu sub principii reformați, nu au avutu o deplina libertate, autonomia si independintia a bisericei loru, dara totuși le avura pre tóte trei, numai de totu resprinse, detrunchiate , câci, precum amu mai dîsu, pre lângă tóte asupririle calviniloru ei, românii, ’si aveau provinci’a loru metropolitana, cu metropolitulu in frunte, sî aveau sinódele loru, bisericesci natiunale, iéra după unire le perdura pre tóte, suprimendu-se v. metropolia de totu, iéra biserica unita subordinandu-se formalmente Archiepiscopului papistu din Strigoniu. Apoi românulu dice : „ereu cu reu, dara mai reu fara de reu “ Si autoriulu v. metropolii n’a voitu sa arate alt’a, decâtu ca românii prin uniune au perdutu sî ce au avutu, sî ca nedesbinându-se, mai lesne le-aru fi fostu de o suta de ori a-si susliene sî a-si reîntregi aceea ce au avutu. Mai încolo, dice d. M. : „La p. 136, se disputa mirei chiaru sî meritulu da a fi ajutatu cultur'a româniloru. Sî are cu ce feliu de argumente ?® Bata-le ! „Totu respectulu câtra părinții literaturei române S. Klain, Sincai si P. Maioru , dara sa nu uitâmu, ca aceste suntu meritele loru proprie sî nu ale uniunei, — sa nu uitâmu, ca totu pre tempulu acel’a românii ortodocși iaca dedera barbati mari, dice v. metr. sî amintesce pre G. Lazaru.“ Mai apoi intreba: „ortodocșii cu care stau mai inderetu in cultura, decâtu partea, ce se uni Sî apoi adauge, ca aci autoriulu v. metropolii se afla in mare aberatiune, pre tóle liniele. séra eu dîcu, ca d. M. sî aici se abatu forti multu dela fidelitatea de critica ce si-o atribuie , se folosindu-me de chiaru spressiunile d-lui dîcu , ca a. In. aici inca se află nu de trei ori, cum imputa densulu intr’unu locu autorelaiv. metr., ci mai multu decâtu de trei ori câte trei, si indata dispărură totu atâtea, nu cuvinte dara diceri întregi, argumente din vechi’a metrop. la loculu citatu. Si ca deosebire nu amintesce d-lui chiaru nicairi, despre o impregiurare faptica, evidente, si prospeta, la care inca se provoca autoriulu v. metrop, spre intarirea asertiuniloru sele : la starea de fatia a bisericei ortodocse rom. din Ardelu, Banatu sî Ungari’apuse, D. M. vorbindu relativu la citatele acum esdespre statulu de cultura la români inainte de uniune, sî după acésta, afirma, ca la uniti a fostu mai multa cultura, sî ca cultur’a acést’a s’a midilocitu prin uniune , caci „episcopii uniti trimiteau teneri cu talente eminente la Tirnavi’a, Vien’a, Rom’a, Leopolea si pre alti, de unde se reintorceau cu mintea cultivata, cu anim’a plina de sentiaminte nationali si cu zelu Inflacaratu pentru radicarea româniloru“. E adeveratu, ca inainte de uniune, sî in tempulu acestei’a, era mai putiena cultura preste totu la români, sî acést’a totu asia a fostu sî după uniune lungu tempo, pana camu câtra capetulu véculi alu XVIII. Dara sî aceea inca e adeveratu, ca nu numai la români, ci sî la alte popóre din patria, desî cele favorite de sórte, inca eră mai putiena cultura pre acele tempuri, eî acest’a din