Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-03-22 / nr. 23
eneiloro s’aru polea motiva de representarea cetaliei sasesci Sabiiu, care numera abia 18,000 locuitori «□ totu atâti’a membrii in adunarea municipiului, câți tramitu tote comunele scaunali, cari numera preste 70000 locuitori pre cându românii acestui intregu municipiu făcu absoluta majoritate a locuitoriloru sî se deprindu cu cele mai întinse comerciumi, specie sî economii de vite sî cu meserii?! Este de prisosu ori ce motivu spre a arela ca prin atari representari ale cetatiloru se nimicesce cu totulu egal’a îndreptățire promisa de corpurile legislative ale Ungariei! Amu amintitu inse ca in fundulu regiu (in deosebi in scaunulu Sabiiului si districtulu Brasiovului) esista si alte referintie proprie speciali, cari pretindu totala deosebire a cetatiloru libere regie de catra municipioiu comuneloru ; cari referintie de natura posesionaria taia adencu in inim’a comuneloru scaunali. Inca din tempulu primii alu predomnirei cetatiloru, acestea prin oficialii loru au intinsu mâna sub diferite proteste si moduri in averile cumuneloru si locuitoriloru loru. Centumviratulu cetatiei ’si alegea pre senatorii magistratului sef, si pre autistele loru (Bürgermeister), cari faceau oficiulu administrativu alu cetatiei si scaunului, sî portă administrationea prin senatori, cu inspectori esmisi preste comunele rurali ceea ce chiaru sî in ciu’a de adi mai esista. Prin acești oficianți sî adleca prin esacliunile ce le faceau prin comune, (tacse salariați, vam’a porciloru, oiloru mieiloru, tacse de păduri sî pasiuni, descensu sî compusu de lemne, cristuri serbatoresci etc. etc.) și-au insusitu cetatile pretensiuni de posessione in pamenturile sî alodiele multoru comune mai alesu române, cari nici până astadi nu si-au perdusu urm’a, atari referintie încurcate de posessiune sî producu sî adi nenumerate procese civile sî politice intre cetati sî comunele scaunali pre cari nu ne lasa spatiule ale numeru. Comun’a nu-si pote trage sî regula venitele alodiali câci, o impedeca cetatea seu universitatea sasesca sî arendașii ei cu areturi sî procese la magistratulu cetatiei, locuitori comunei nu-si potu folosi lemparitulu sî pasiunilulu in pamenturile comunali cacii opresc« inspectorul! sî cetatea i arata magistratului, ce prevaricanti ; inspectorulu nu voiesce a luă sub juramentu pre pădurarii comunei sub cuventu ca aceea pădure este a cetatiei séu a natiunei sasesci; comun’a nu cutodia a-si păzi pa Analis’a spectrale. (După Dr. H. Schellen.) (Urmare.) Voindu vise sa niste la dispositiune cela mai înalta gradu atâtu de lumina, câtu sî de căldură, trebuie se parasimu teritoriutu chimiei si se infrâmu in ceia alu electricitatiei. Scimu ca fulgerulu orbegce cu lumin’a sen potemu dice — tienuturi esteose, sî cadiendu pre pamentu aprinde sî topesce sî cele mai netopiciose. Mai inse nu ne putemu folosi de acést’a lumina sî căldură colosala, trebuie deci sa ne multiemimu cu acele schintei electrice, care le capetamu cu aparatele nostre de prin cabinetele fiale caii. Cele mai intensive schinteli electrice le capetamu cu ajutoriulu masinei de influintia dupla. Cu ajutoriulu schintelei electrice, carea posiede sî lumin’a sî caldur’a mai mare ca tóte celelalte corpuri, potemu strepune gazurile in stadiu de invaparare. De inceste pana aici amentite se vede ca cele mai bune isvóra de lumina si căldură suntu : flacar’a gazului inflamatoriu, lumin’a Drumondiana si schintela electrica. Aru mai fi se amintim de aprindi etoriulu lui Bunsen, de inductorele schintelei, de tuburile lui Geissler-Plucker, sî de arculu de flacara electrica, dara spațiala sî lips’a de figuri nu ni permite. Analysa spectrala, cându voiesce se desemnedie esperimentalu sî detaiatu ori-ce legi sau fenomene, ce se referescu la materiale pamentesci sî la corpurile ceresci, folosesce acum unu isvoru de căldură sî lumina de in cele amentite, acum altoru, după cum e patur’a obiectului de esaminata. Teodora Ceonte a stud, fiilos. 90 dările sî pasianele sele, caci magistratulu sî inspec— torului opresce totu sub acelu pretestu; locuitorii unoru comune nu cutodia a veni cu lemne de focu sî cărbuni din pădurile loru, cu cari se hranescu in piéti’a, cetatiei, caci antisti’a cetatiei se conosca marfa in piétia sub cuventu, ca este din pădurea cetatiei sî universitatiei sasesci ; cându se incerca comun’a a-si apera posessiunea se amenintta cu gendarmi si cu esecutiune militare, ceri se esmitu de câtra magistratulu cetatiei s. a. s. a. mii de acestea exemple triste. In deosebi in scaunulu Sabiiului nu exista mai nici o comuna româna, care sa nu se afle in atari procese dintumne politice (sî judecatoresci) cu cetatea Sabiiului sî cu universitatea. Dovada deplina dau procesele comuneloru Besînariu, Poplac’a, Bungardu, Sacelu etc. apoi procesele comuneloru sî scauneloru filiali a Saliscei sî Talmaciului devenite până in finalu dietei Ungariei. Asemenea sî procesele celoru 14 comune române sî magiaro-secuie din Branu sî districtulu Brasiovului, cu cetatea Brasiovu, si multe alte asemenea procese in mai multe municipie. In scaunele Sabiiului mai vine si aceea impregiurarea ca Universitatea sau a. n.stepte judetie ale natiunei sasesci (mai intaiu dimpreună cu Sabiiului, in urma singure) au facotu si face cetatea atari pretensiuni posessiunari asupr’a comuneloru scauneloru filiali a Saliscei sî Talmaciului sî a unoru altori comune, cari erau supuse in modu estraordinariu magistratului cetatiei Sabiiu sî pre care le administrau inspectorii acelui’a ca pre nisce comune subdite in bunuri străine. Sub atari impregiurari dura până magistratele si inspectorii depindu dela cetati si pana cându dupa ordinatiunile concerninte (a manistr. de intere din 14/3 1869 nr. 6201 si 963) inspectorii magistratului făcu la instantia politica,era magistratulu a II-a cari judeca in tote căușele politice, asta sî in cele ce atingu eserdiarea drepturilor de regale (ord. ministr. de interne din 7 iuliu 1868) in cele prevediute in legea de paduritu etc. nu se mai pute mira nimenea despre aceea ca comunele române si locuitorii loru au trebuitu sa porda sî cele mai drepte cause politice in favorulu cetatiioru si universitatiei (asemenea sî judiciari pana la facuta organisare a justiției, până cându acestea magistrate funcționau sî cu judecătorii), ceea ce au implutu pre acești locuitori de ingrigiri sî mari temeri sî pentru veritoriu. Chiaru sî posessiunea de otara sî drepturi in intrebuintiarea apeloru intre cele mai multe comune române sî sasesci se afla in asemenea stare de seculari procese, cari tóte s’au decisu si se decidă iu favorulu comuneloru sasesci de catra magistratele cetatiei despre cari sute de esemple potemu produce. Déca luamu sî aceea trista impregiurare in consideratiune ca de unu tempu incaee mai tóte comunele mestecate sasesci, unde făcu sasii séu cu nmerulu séu cu ceasulu majoritatea representantiei loru au instrainatu sî instraineza in modu ne mai auditu cu seu fara de titlu, bunuri sî averi mari (păduri, pamenturi, bani, crisme) etc. la bisericele si scólele sasesci-lnterane numai cu scopulu de ale trage folosulu cuveninciosu alu celorulalti locuitori nesaci, in contr’a catoru abusuri românii sî magiarosecuti in zadaru protesteza — apoi lasamu sa cugete fia care omu cu scmtiu de dreptu, nepreocupatu, ca cum se voru tracta atari cause — precum amu espusu pana aci — sî alte multe asemenea si cum se voru resolva resursele sî jalbele comuneloru române si magiaro-secuie sî ale locuitoriloru acestoru natiuni in representantiele municipali si déca oficiele alese din acelea, cându cetatiioru sî orasieloru sasesci li se voru concede atâti representanti acolo (V, 2/5 sîns parie) precum sustienu programele sasesci sî precum contiene si projecturu ministerialu, cându multimea acést’a de representanti sasi ai cetatiioru va ma cresce si cu numerulu representantiloru din comunele rurali la o ingrozitóre si eterna majoritate ! Supremati’a neimpacabila a natiunei sasesci si nimicirea celorulalte natiuni in fundulu regia, ara fi atunci sanctionata pre vece!!! Este data cea mai imperativa necesitate ca cetatile libere regii ale fundului regiu pre cari in deosebi le amintesce art. 1. 43 din 1862. §. 10, tractandu-se in sensulu legei dietali art. 42—1870. 1. sa se deosebesca ca totulu de catra municipiulu comuneloru rurali, caci numai asta se voru pute impace interesele ambeloru pârli sî se va ajunge egal’a îndreptățire. Dealtmintrea remane in voi’a cetatiloru după §. 89. art. 42—1870, ca sa se siraformeze ele insusi pre sine ; si întielepuiesce sî mai corectu va fi déca astadi ele se voru organisa in seciola acelei legi cu tóte cetatile libere regii ale regatului, sî straforiuarea loru se va lasă apoi in voi’a loru pre ban’a aceleiasi legi. ad. III. Dreptulu de jurisdictiune autonoma celu promite §. 10 art. 43—1868, municipieloru sî cetatiloru fundului regiu credemu, ca de asta data, după impregiurarile generali de până acum este garantatu prin art. leg. 42—1870, iéra in privinti’a comuneloru prin art. 18—1881 ; sî de aceea si noi dorimu, ca după acestea legi sa se faca organisatiunea in partile nóstre. Deorece iise nu numai prin art. I. alu Ungariei din 1848. 5. sî art. I alu Ardelului tota din acelu ana promitu corpurile legiutórie atâtu egal’a îndreptățire a tuturoru locuitoriloru ambeloruieri, câtu si sustienerea, libertatiloru locuitoriloru Ardelului, dara in specia prin §. 10. art. 43 — 1868 in privinti’a organisarei politice a fundului regiun espresu se ia in consideratiune „drepturile basate pre legi sî contracte câtu sî egal’a îndreptățire a tuturoru locuitoriloru acestui pamentu de ori-ce nationalitatea apoi se născu done intrebari sî adeca , cari suntu acestea eminente drepturi ale locuitoriloru fundului regiu ? si ca aflase acelea respectate in legea generala, municipala sî comunala? Celu mai eminente dreptu alu unui cive libera de statu adeca dreptulu liberu de alegere, l’au avutu de secuii toti locuitorii fundului regiu ca unu dreptu fundamentals Acestu dreptu fundamental după originea sî esercearea lui, nu e inhaumatu in form’a de administratiune a fundului regiu, ci in insusirea locuitoriloru singuratici ai aceluia. In fundulu regiu ca atare au posesu acesta dreptu fundamental, caci acestu pamêntu s a privitu ca unu feudu aiu regelui, sî locuitorii lui s’au bucuratu de deplin’a libertate sî egalitate, inca mai înainte de ce au sustatu Universitatea, comitiatulu sî împărțirea munic pieloru de astadi, precăndu acei locuitori liberi (condiționări regali) fara deosebire de nationalitate si confessiune eferceau liberulu dreptu de alegere a representantiloru sî oficialilorusei, in comune sî apoi in municipiele ce s’au formatu. Municipiele s’au schimbatu cu tempulu. Din cele 7 scaune primitive s’au facutu 9 scaune, la cari regii au incorporatu sî alte teritorie regelui apoi mai in urma s'au impreunatu ca ele si cele 2 districte, — comesulu acestor’a a fostu parte alesu, parte ca unu representante a regelui denumitu — sî nu totudeun’a din națiune sasesca. Universitatea inca a trecutu prin multe rase, chiar a sî form’a administratiunei s’a modificatu prin usuri, statute sî legi. Din contra iise susu atinsele drepturi fundamentali ale locuitoriloru din fundulu regia nici cânda nu s’a schimbatu, nici au pututu sa se schimbe, caci de acestea drepturi , libertatea personala sî materiala, sî egalitatea era legata de natural fund, regiu, prin cari aceste a se deosebea de celelalte pârli ale tierei, unde era nobilulu si iobagiulu, sî din acésta causa nu au pututu fi in fundulu regia iobagia sî diversități de drepturi. Numerose acte de statu, legi, decrete regesei amu pute produce despre acestea dise deca ne-ara concede volumulu acestei representatiuni, presupuneam inse ca acelea suntu cunoscute. Din natur[a acestoru drepturi fundamentali urmeza ca acelea trebuie sa remâna neatacate, baia unu statu liberu ceru ele a fi respectate si sustie nute (precum se inttelege art. 43 — 1868. §. 10); urmeza mai incolo ca pentru sustienerea loru na se pretinde o provincia, o Universitate sau unu comitiatu, cari institute au servitu până acum tocmai din contra spre nimicirea egalei îndreptățiri in fundulu regiu. Legea municipala art. 42—1870. p. 19 etc. apoi 27 si legea comunala art. 18—1871. p. 34 etc., prin introducerea voturiloru virili asemenea si prin restringerea dreptului de alegere in municipiu, la unu censu, precum se cere elu ia legea electorale pentru dieta lierei, nu corespunde nici amaintiteloru drepturi fundamentali, nici impregiurāriloro speciali ale locuitoriloru fundului regiu. Dreptulu de participare la afacerile publice in comunele sî municipiele fundului regiu resp. dreptulu de alegere era legatu numai de cualitatea locuitorului posessiunatu sî prestatoriu de contributiunea sî servitiulu regelui, in egala forma fara cuantu de contributiune sî fara privilegiu. Impregiurarii p în cari aaraiia si mai trăiesc»