Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-01-24 / nr. 7

Telegraful­ ese de dóne ori pre septemana: Duminec’a si Joi’a. — Prenume­rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a .oiei, pre afara la c. r. poște cu bani fat­a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumera­­tiunei pen cm Sabiiu este pre anu 7 îl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 îl. 50. Pen­tr. 7. ANLLU XXII. Sabiiu, in 24 Ianuariu (5 Febr. 1874.) ( I trn celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru pro­vineiele din Monarchia pre anu anu 8 fl.ieri pre o jumetate de anu 4 Il. v. a. Pentru prunc. si tieri sireine pre aim 12 '­, anu 6 fl. inseratele se platesea pentru intili­ a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 ‘­, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Nru 34. AEM. P­r*­o­c­o­p­i 11 , din mil’a lui Dumnedieu drept­­credintiosu Archieppu alu Tran­silvaniei sî Metropolis alu roma­­niloru greco-orientali din Unga­­ria sî Transilvanii; consiliariu intimu de statu alu Maiestatei Sale ces.­reg. si apostolice. Inbiririi eleni si popori din e­­parh­ia Aradului, Daru si pace dela Dumnedieu Tatalu si Dom­­nulu nostru lisusu Christosu ! Sub impresiuni dureróse v’ama fa­­entu cunoscuta prin harthi­a Nostr.i din 16/28 Septembre 1873 Nr. 202 AEM. despărțirea Mostra de eparchi’a Aradului, carea cu darulu lui Dumnedieu o amu pastoritu mai bine de 20 ani, pana ce urma radicarea Nóstra la demnitatea de Archiepiscopu si Metrupolitu, acum cu bucuria venima a Vi anunciâ voue, Iubitu cieru si poporu din eparchi’a Aradului­ ca genunulu episcopescu atu eparchiei Vó­­stre, veduvitu cu îndepărtarea Nóstra de acolo, se afla deplinitu iérasi, pentra ca sinodulu eparchiei Aradului, cunvocatu la Aradu pe 11 Novembre 1873, după nor­mele statutului organicu si­ a aiesu de episcopu pre archiniandritulu si vicariulu episcopescu din aceeași eparchia, Preacu­­viosulu Părinte Mironu Romanulu, apoi numai decatu preasintitulu sinodu archierescu adunatu totu acolo la 13. No­vembre 1873, censurandu alegerea sino­dului, eparchialu, si supunendu pre ale­sul« In esamenu canonicu, s a incuvi­­intiatu prin votulu seu acést’a alegere. ér­ Maiestatea Sea cesarea si apostolica regésca, gloriosu­lu Domnitoriu alu nostru Franciscu losifu­l. s a induratu prin resolutiunea preanalta din 7 Decembre 1873. prea graliosu a intari alegerea nu­mitului archimandritu de episcopu alu die­­cesei aradane ; si după tóte acestea ace­­la’si archimandritu Mironu Roma­nul­u , prin Noi, cu împreuna lucrarea Preasantitului Domnu episcopu diecesanu alu Caransebesi alui Io­anu Popasu, sub sânt’a liturgia celebrata in biseric’a cate­drala metropolitana din Sibiiu, Dumineca in 13 a Ionei curinte, după renduel’a sân­tei nóstre biserici s’a h­irotonito de archie­­reu si in poterea gramatei Nóstre me­tropolitane imanuate lui si s’a investita CU jurisdictiune episcopésca in eparchi­a Ara­dului. Că metropolitulu vostru legiuita cu bucuria si cu deplina multiumire si adu­­cemu acést’a la cunoscintta, sciindu, ca cu asemenea bucuria si multiumire Ve­ ti im­­bratisiá sî voi toti pre alesulu vostru, pre Preasantitulu Domnu episcopu alu Ara­dului Mironu Romanul­u, carele in poterea darului primita, si conforma pro­­missiunei si juramêntului depusu in fati’a bisericii, are sa guverneze apostolesce in Domnulu eparchi’a de Dumnedieu scutita a Aradului, si a pasce turm'a lui Christosu, insuindu cu tota poterea at­resignatiunea, ca lumin’a lui asta se lumineze inaintea ómeniloru, că vediendu faptele lui cele bune, se premaréscu pre Tatalu nostru celu din ceriuri. Încă ve vestimu subitiloru­ ca pen­tru introducerea noului vostru episcopu diecesanu in eparchi’a s’a, Noi cu privire la § 105, din statotulu organ­ cu, pre ar­­chimandritulu si vicariulu Nostru archie­­piscopescu de aici, Preacuviosulu si Prea­cinstitul Părinte Nicolau Pope’a l'omu denumitu de mandatariu atu Nostru metropolitanu, cu însărcinare, cu pre nou­­o hirotonitulu episcopu alu Aradului, Prea­­santitulu Domnu Mironu Rom­anu­lu, la terminulu, care prin contielegere lama pusu pre Duminec’a lăsatului de carne, adeca pe 3. Februsriu vechiu a. c. se­lu introducă solenelu in eparchi’a sea, dandu cetire in biseric’a catedrala din Aradu gramatei Nostre metropolitane la inceputuiu sântei liturgie, la carea solenitate dara ve poftimu, că după cuviintia se ve infa­­tisiati cată se póre mai multi din rendulu preotimei si alu poporului eparchialu, spre a vi manifesta in persona iubirea si ali­pirea vóstra, indetorat’a reverintia, supu­nere si ascultare e­lra noulu vostru ar­­chipastoriu. In fine poftimu sî indrumămu pre Onorat’a preoțime parochiala si pre toti creștinii noștri din tote părțile eparchiei Aradului, că in sântele rugăciuni se pomenéscu pre noulu seu episcopu die­cesanu Preusantitulu archiereo Mironu, si in tóte trebile duh­ovnicesci, unde se cere vre-unu svatu, îndreptare, judecata séu deslegare, catra același legiuitu epis­copu diecesanu se se intorca , — impar­­tasindu-se Noi tuturoru binécuventarea nóstra archierésca. S'a datu in Resiedinti’a Nóstra ar­­chiepiscopo-metropolitana din Sibiiu la 15 lanuariu 1874. Sus pomenitulu smeritii Archiepiscopu si Metropolis. Nr. 2112/Sc. 1873. Catra Părinții Protopopi si Ad­ministratori Protopopesci, ca In­spectori­ districtuali ai scoleiorn nóstre confesionali din ar­­chidiccesa ! Tn urmă a emisului înaltului minis­­teriu reg. ung. de culte si instrucțiune publica din 2 Novembre 1873 Nr. 30479, — prin care dispune delaturarea mai multoru defecte dauióse senatatiei tineri— mei studióse ce le a observatu Escelenti’a Sea dlu ministru reg. ung. de culte si instructiune publica cu ocesiunea visitarei a mai multoru institute de investamentu din patria, — se insarcine din inspectorii districtuali de scotele nóstre confessional', ca din punctu de vedere sanitarii­ sa fia cu tóta atențiunea asupr’a urmatóreloru impregiurari: 1- Oa localitățile de inven­amentu atâtu cele interne câtu si cele esterne sa se tiena cu cea mai mare curatienia prin maturarea gunoiului, stergerea pulberei si aerisarea sin tote bilele ; 2. Cá esitorile (uroblatórele) ase­menea sa se tiena curate, si in casa de lipsa, candu acelea aru contribui la stri­carea aerului, — sa se desinfectionedie ; 3. Odăile da prelegeri totu la f­ara sa se aeresca prin deschiderea ferestiloru pre vre-o câte-va minute, seu in modu arteficiosu, ca in modulu acest’a se póta intră aeru curatu in scala si esi cela stricatu afara . 4. In atati prelegeri nu suntu locuri, unde odăile de destalu de luminóse, — sa se ingrijesea pentru asiediarea de feresti in nuraeru si mărimea de lipsa, asiediendu-se acestea precum si scaunele de sied­utu de regula numai in o parte a edificiului, că se nu puta bate serele din mai multe parti in scala, ce e forte stripaciosu pentru ochi . 5. Ca scaunele de siedium­ sa ha potrivite cu etatea si marimea eleviloru, unde acestea nu corespundo, sa se into­­cuiésca cu altele corespund ietóre, cari contribuesco­u fórte multu la desvoltarea corpului eleviloru ; 6. Că la edificarea de scoli noue, se fia totu­deun­a cu atentiune, ca acelea sa se asiedie la locuri iventate, se fia luminóse, sa spatiese, sa se pata usiora aeri, si ca se provéda cu mobilile de lipsa si corespund ielórie. Cele ad­­espuse se aduca prin ace­st’a la cunoscinti’a Parintiloru Protopopi si Administratori protopopesci, ca inspec­tori districtuali, si preoti mei parochiali, cu directori locali de scóle, spre acomo­dare si strens’a observare in casuri oli­­veniente. Sabiiu, din siedinic’a Consistoriului archidiecesanu, cu senatu scolariu, tienuta in 29 D­cembre 1874. Procopiu Ivacicoviciu­ ro­p. Archiepiscopu sî Metropolitu. Sabiiu 23 Ianuariu 1874. Din Budapest’a afiamu, ca proiectulu de lege privitoriu la regularea afaceriloru dru­mului de feru resaritenu s’a desbatutu sî s’a sî votatu. Siedintiele in cari s’a desbatutu proiectulu a fostu forte incordate. Votarea a fostu nominale. 166 voturi a fostu pre par­tea guvernului si 155 contra, asta dara o maciritate de totu mica de 11 voturi pre partea guvernului. Acest’a ni se spune ca va mai remane, dara nu e multiumitu nici decum cu resultatulu ce l'a reportatu Cris’a dara se amana, nu este inse delaturata. Resbelulu trojanu,­­Pre la anulu 1200 n. de Christosu) după Grube. I. Scene din Iliiada. I. Ospetiulu lui Peleu cu Thetis. Copdu se cunună Peleu, regele The­­saliei cu Thetis, fii'a mării, invitase la gerbxteria pre toti Dien­ si pre tote die—­esele, afara de Eris, diees’a discordiei, hindu ca se temeau, ca déca va veni a­­cest’a, după obiceiulu ei, va da ansa la certa si disputa si in modulu acest'a ara conturbă numai petrecerea. Eris, mani­­asa pentru desconsiderarea asi’a, se cu­getă de resbunare. Pre cându era bu­­curi’a mai mare, pre cându ospetii ’si pe­treceau mai bine, deschide usi’a salei si arunca in launtru unu meru de auru cu inscaptiunea : „Celei mai fro­­iD­ó­s ea. Abia vediera dicesele merula cu inscriptiunea sî indata sa esca intre ele o disputa înfocata, a carei se fia me­­rulu, de­ore­ce fia­care afirma ca dens’a e cea mai frumósa. Mai mari pretensiuni faceau inse­m­u­n ’a , regin’a ceriului, so­ci a lui Joe, M­i­n­e­r­v ’a, diees’a iulie— sepciunei si V­i­n­e­r­e­a , diees’a amo­rului, Fiindu ca nici un’a nu voia sa ceda, Joe, ca sa termine disput’a, in sar­­cina pre nunciulu diesloru, M­e­r­c­u­r­u , se conducă dieesele disputatorie la unu principe renumitii pentru fmmsetia, adeca la P­a­r­i­s­u , fiulu lui P­r­i­a­m­u re­gele Troiei , acest’a se ’si dee pă­rerea deci dietoria in disput’a loru. Fru­­mosulu fiiu de rege chiaru pascea turmele tatanes’o pre muntele 1 d 'a , cându aparura înaintea lui cele trei die— ese si­i spuseră cans’a disputei loru. Acum fia­ care se încercă prin prom­isiuni sa­ lu câștige pentru sine : J­u n ’a­i pro­mise, ca déca o va dec­lara pre dens’a de cea mai frumósa Iu va face domni­toriu preste tóte tierile pamentului . Mi­ne­r v ’a­i promise mărirea si glori­a de care se bucura unu intteleptu ; Vine­rea inse­i a promisa pre E­t­e­n ’a , fe­­mei­a cea mai frumósa din lume. Darulu acest’a, Parisu ’lu preferi celoru­lalte ; elu dechiaru, ca Vinerea este dhees’a cea mai frumósa sî-’i predade merulu de auru. Vinerea in semnu de multiumita pentru acést’a, conduse pre Parisu la Spart’a in Greci­a, la regele M­e­n­e­l­a­u , care era casatoritu cu Elen’a cea frumósa. Me­­nelau primi pre principele troianu forte amirabilu, acest’a inse­i resplati reu os­pitalitatea. Pentru ca intr’o dhi, pre cănda lipsea regele, i-amagi soci’a cu tóte pretinsele si o conduse la Troi­a. Din caus’a acest’a, principii Greciei jurara sa-si resbune asupr’a troianiloru sî după ce regele Priamu n’a voitu sa redee pre Elen’a cea răpită, grecii au începută contr’a Troiei lupta, care trenu diflee ani, si cere se termină prin spu­nerea imperiului acestui’a. 2. Grecii in Aulisu. Mai tare ce pregăteau de lupta Me­­nelau si fratele seu Agamemnonu, regele de Argosu si Mycene, celu mai puternicu intre principii grecesci. Dara au chia­­matu sî pre regii tuturoru celoru-lalte cetati grecesci , nu dură multu sî scur­seră din tote părțile cete de armați, cá se ia parte la lupt’a de resbunare con­­tr’a Troiei ingomfate. Eroii se adunara in Beoli’a in portulu Aulisu, for­­mandu­ o flota de 1200 noi cu preste 100,000 luptători. In portu au ascep­­tatu multu că sa plece, dar a­venturu nu-i favorea de locu. Intr’aceea in armata erupse nemultiumire. Ca sa afle caus’a ventului nefavoritoriu, provocara pre pre­­dicetoriulu C­a­r c­­­a­s­u, sa-si dea pă­rerea sî sa-i sfatuiésca totu odaia, ca cum s’aru putea ajuta. Predicetoriulu le anuncia, ca D­i­a­n ’a , dhees­ a venatului aru fi maniasa din causa ca Agamemnonu i-aru fi ucisu o capriora, ce era santita densei si ca mani’a Dianei s’aru puté im­­blandi numai prin sacrificarea I­p­h­i­g­e­­­n­i­e­i a fotei lui Agamemnonu. Anim’a parintésca a regelui sângeră la auditilu acestei sentintte , dara cei­lalti prin­cipi stetera de densulu, ca trebue sa se plece ; unu conducatoriu dintre cei mai vorbare fiu Ulysse, regele din I­ha­­c’a se duse la Argosu si amagi vergur’a din bratiele mamei sele sub pretestu, ca are sa se cunune in castre cu A­chil­le, celu mai bravu dintre toti grecii. Deja sta feciór’a pre altariulu de sacrificiu, preotulu rădicase deja cu titulu se o stră­pungă, cându eata Dian’a se’ndura de den­s’a, o inveltie cu uiu noru desu si o conduce in T­a­u­r­i­d ’a , ia tiermurii marei­ negre, unde o fece sie si preotésa. La altariu in locuia ei se află o cerbóia alba. Diens’a era impacata ; unu ventil favoritoriu inflă­pândrele nailoru, cari a­­junséra fara periculu la tiermurii iui mici. Dara inca înainte de plecare se dice, ca li s’am­ fi aretatu printr'unu semnu zeu, ca resbelulu va tiene indelungatu. Se dice adeca ca cu ocasiunea unui sa­crificiu au esîtu de sub altariu unu ba­­lauru infricosiatu, so sui pre unu platanu (arbore), ce se întindea preste altariu, ingh­it optu pai de pasere impreuna cu mam’a loru sî se straformă indata de J­o­e in o pétra. Carchasu explică acést­a in­­tr'acolo, ca grecii noue ani voru stă ina­intea Troiei si nuum in alu diecelea o voru cuceri.

Next