Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-09-21 / nr. 75
Telegram In ewe de dóue ori pre septemmnn:J Dumineu'a si Joi’». — Prenume int.nunea sei face in Sabiiu 1» espeditur’a foiei, pre afara la e. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate cistra espeditura. Pretiusu prenumera i tiunei pentru Pabiiu este pre atiu 7 îl. v. a. 1 ear pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pen Nr. 35. ANULU XXÎÎI. Sabiiu 21 Septemvre (3 Oct.) 1875. trn celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 a.iera pra o jurietate de anu 4 fl. V. a. Pentru princ. si tier» streine pre anu 12 ’, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâi’a ora cu 7 cr. siruin, pentru a lma ora cu 6 % crsi pentru a trei’a repetire cu 3 Cr. v. a nvitare de premimeratiune „Telegrafolu Romanii“ pre una patrariu de anu (Octomvre- Decembre) alu anului 1875. — Pretiusu abonamentului pre * * l% de anu e : Pentru Sabiia 1 îl. 57 cr. v. a. Pentru Monarchi’a austro-unguresca 2 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străinătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardia cu tramiterea prenumeratiuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie curatu, a se pune numai post’a ultima, dara nu câte dóue poște ultime, sî in locu de epistole de prenumeratiune recomandamuon. publ. avisurile poștali, (Posta-Utalvány. — Post-Anweisung.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune. Cu multi presenta aspira abonamentele de trei patrarie de anu si asia dela I Octomvre incolo especimu numai acelom pl. t. dd. abonanti, cari au trimisu abonamentulu. Editura „Telegrafului Romanu“ in Sabiiu, la Nr. 2666. Onoratului clern si iubitului popor credincioșii din archidieces’a greco-orient. transilvana. Preotulu nostru dela institutulu regiu de corectiune in Gherl’a, Titu Vespasianu Gheaj’a, petrunsu de zelu poetoralu pentru vestirea cuventului lui Dumnedieu, a compusu o seria de cuventuri de inmormentari pentru persone de feliurita stare, etate si secsu, cari le-a si tiparitu in tipografi’a nostra archidiecesana sub titlulu „Anghit’a crestina“. Consistoriulu archidiecesa nu implinesce o plăcută detormtia, aducendu la cunoscinti’a clerului si poporului nostru credinciosu acésta înmulțire a literaturei nóstre bisericesci, si recomanda cu tóta caldur’a tuturoru credinciosiloru noștri, preoți si mireni, acésta scriere, ca pre un’a, ce s’a censuratu din partea consistoriului archidiecesanu si s’a aflatu compusa in spiritulu sântei nóstre religiuni. Pretinsu scrierei este 1 fl. 50 cr., si aceea se póte trage scu dela tipografi’a nóstra archidiecesana din Sabiiu, séu dea dreptulu dela autorele din Gherla (Szamos-Ujvár). Din siedinti’a consistoriului archidiecesanu tienuta Sabiiu la 18 Septembre 1875. In absenti?a Escelentiei Sete Parint.i Archiepiscopu si Metropolitu Aicolau Popea, Archimandrite si Vicariu archiepiscopescu. Revista politica. Ceea ce privesce partea politicei interne aru si sa se concentreze in delegatiuni. Daca vreunu telegramu nu ne aduce vreo scrie mai noua dela Viena, unde suntu de astadata adunate delegatiunile, trebuie sa ne multiumimu numai cu scirea cea macra; delegatiunile lucra cu barbatia in comisiuni. „P. L1.“ in fói’a de séra Nr. 223 aduce o scire imbracata forte modesta in nepretentiosulu vestmentu alu unei noutati. Si noi impartasimu noutatea totu asta cu diurnalulu citatu, dara o temere totu nu putemu suprime, ca fapt’a despre care se trateza, sa nu aiba vre-o alta însemnătate mai ponderósa. Diurnalulu adeca ne spune, ca Avansementulu de tomna din estu anu in armata se va publică indata după 20 Octobre , mai departe ca la trupele de infanteria voru fi multe avansări. 28 de căpitani voru fi inaintati la gradulu de maiori, 160 locotenenți super devinu căpitani si 300 locoten. devinu locotenenți super. La trup a de artileria cadetii alesi din scal’a de cădeti voru fi inaintati numai decâtu la gradulu de oficieri, fara a fi servitu mai multu decâtu doue septamâni la trupa. Caus’a la acestu avansementu este după „P. LI “ lips’a de oficieri, fara caus’a publicarei timpurie este pentru ca sa se puta esecuta ordinulu de avansare si in garnisónele cele mai îndepărtate. Încercările consuliloru de a pacifica pre insurgenți au remasa fara de resultatu. Versarea de sânge se continua. Insurgenții se inmultiescu si turcii de alta parte gramadescu trupe preste trupe in partile învecinate cu cele resculate. Situatiunea in Serbia este forte primria. Mișcările de trupe catva îraiBarie dau tierei unu aspectu resboiosu : cererea cetatieniloru ca regimulu sa incuviintieze unu muratoriu generale, pentru ca ca cei ce au de a salvi datorii sa nu fia năpăstuiți de creditori, testeza ca opiniuma publica este pentru resbelu. Lucrulu sta acum intr’unu firu de peru si resbelulu intre Turci’a si Serbi’a pute erumpe in totu momentulu. Turcii au ordinu sa ocupe insul’a Drina militaresce, serbii au ordinu sa opresca ocuparea cu ori ce pretiu. Déca diplomati’a nu va pute impedeca conflictulu intre serbi si turci dimensiunile resbelului nu se potu vede. Scupcin’a serbésca se strămută dela Craguievatiu la Belgradu. Unele foi vedu si in dispusetiunea acést’a unu actu de precautiune pentru eventualități seriose, altele o aducu iise in combinatiune cu cununi’a principelui Milano, carea se va serba la 10 Octombre in catedral’a Belgradului. Din Belgradu se scrie ca spiritele s’au mai calmatu; celu putieri omenii inteligenți au inceputu a se pronuncia contr’a resbelului si a calcula eventualitățile la cari s’aru espune Serbi’a si tronulu in casa de neisbutire. Cu tóte acestea mass’a poporului este inca in feriere si nu se póte sei ce s’aru pute intempla, déca de esemplu aru veni unu casu de provocare séu conflictu la hotăra intre turci si serbi; putienu lucru aru trebui ca sa faca a isbucni resbelulu chiaru fara voi’a guvernului. D. Ristici, ca omu politicu distinsa, evita declararea de resbelu si voiesce a usa mai intâiu tóte midilacele diplomatice posibile. De pre câmpulu de lupta din Brzegovina nu e nimicu nou de câteva zile. Insurgenții suntu mai multu in defensiva ca si turcii. Se vorbesce despre formarea unui corpu de voluntari si insurgenți de 12,000 sub comand’a lui Stratimirovici, vechiu militaru austriacu, care a adunatu pre cei mai multi din foștii grăniceri ai confinieloru Dalmației. Luptele de care ne vorbise dilele trecute telegrafulu intre turci si insurgenți aprópe de Trebinje si alte localități au fostu seriose si succesele erzegovineniloru confirmate de corespundintiele străine. Astufel iu cetinu in „Standard“ dela 21 urmatórea corespundintia din Vien’a care descrie astfel iu acele fapte militare: „Insurectiunea din Erzegovin’a a isbucnitu din nou. Aprópe de Novi trupe de insurgenți au navalitu in nord-vestu. In Bosni’a au navalitu trupe de insurgenți, care au ucisu 24 de turci. Relatiunea trecuta despre isbucnirea revoltei in districtulu Grakhov’a, in Bosni’a de apusu, este confirmata in tota întinderea ei. Insurgenții s’au aretatu si in Pesusje in dreptulu orasiului dalmatu numitu Ianoaki. Pare ca locuitorii din totu districtulu Bosniei prelaturea despre apusu intre Bisbac si Livno s’au unitu cu insurectiunea. Sambeta a avutu locu o crâncena lupta intre Trebinje si lotandu Austriei. Insurgentii, care erau tabariti in munții Drjin, primindu ajutore din munții dela Libubinje au atacatu satulu turcescu Zabice, au ucisu 19 locuitori, au luatu cu densii vitele si apoi au atacatu pre nisce austriaci care venise cu provisii dela Ragus’a la Trebinje, imprastiara escorta militară turcesca si luara 52 de cai încărcați cu provisii. Trupele otomane se grăbiră a merge dela Trebinje la valea Greasc’a si dislocară pre insurgenți din positiele loru, dar a mergea du fara bagaje de semn, cadiura intr’o cursa si perdura 100 soldați.— O alta depesta din Vien’a cu dto 20 Septembre confirma ca perderile turciloru in acesta ocasiune lângă Trebinje au fostu considerabile. Atragemu atențiunea asupr’a ultimeloru sciri. Fatia cu neliniscea ce bantue tierile de preste Dunăre neresculate si nesiguranti’a despre cele ce se petrecu in cele resculate, aceste sciri au mare importantia. Se scrie din Berlinului „Standard“ cu cito de 18 Septembre ca imperatulu Germaniei a decisu in modu positivu a face la 3 Octombre, caletori’a proiectata in Itali’a la Milano, spre a intorce visit’a regelui Victoru Emanuelu si a strenge legaturile de amicitie cu acesta tiara. Imperatulu va fi, oice o alta corespondintia, insotitu de feld-maresialulu de Moltke si generalulu Manteufel. Catu despre principele de Bismark nu se scie inca, déca va insoti pre imperatulu Wilhelm in acesta calatoria; dinarele italiane esprima dorinti’a de a vede pre acestu mare barbătu de statu visitandu Itali’a. Nr. 94. Multu an. redactiuni a „Telegrafului Romanu,“ Avemu onóre a ve trimite unu esemplariu din „Relatiunea gen. despre starea fundat. lui Gozsdu dela 3 Februarie 1870 până la a finea 1874 si totu odata a ve ruga, sa binevoiti a publică iu pretiuitulu organu alu dvóstre ca doritorii de a o ceti, si o potu castiga atâtu dela esactoratulu fundat. lui Gozsdu Budapest’a kiralyutza 15 câtu si dela Consistoriulu archidiecesanu si a dieceseloru Aradu si Caransebesiu, unde suntu spre vendiare depuse si pretinsu unui esemplariu s'a defiptu cu 50 xr. iara după 10 esemplare cumperate se da unulu gratis. Cu distinsa suma. etc. Demetriu Ionescu. Relatiunea gen. despre starea fundatiunei lui Em. Gojdu de la 3 Febr. 1870 pâna la finea anului 1874. Emanuilu Gozsdu, nascutu la a. 1802 din părinți macedo - romani negotiatori la Oradi’a - mare, sora mam’a lui a fostu fiia lui Demetriu Pognar din Bihari’a. După absolvirea studieloru juridice, se asiedia cu advocatu in Pest’a, a fostu si asessoru tabulara in mai multe comitate; la a. 1861 se denumi de comite supremu alu Carasiului si membru alu casei magnatiloru din Ungari’a; la a. 1866 fu alesu de ablegatu alu dietei Ungare, in anulu 1867 decoratu cu ordulu leopoldinu cl. III. si 1869 denumitu de jude la curtea judiciara suprema a Ungariei, in care functiune repausa la 3 Febr. 1870. —~ Elu a fostu casatoritu in doue renduri, mai intâiu cu repausat’a Da. Anastasia născută Pometa veduva Vulpe, toti macedo - romani din Pest’a; séra a dou’a era cu Dn’a Melani’a acum veduva Gozsdu născută Dumcea familia asemenea macedo - romana din Pest’a. Ne avendu fericitulu Emanuelu Gozsdu copii a dispusu asupr’a însemnatei sele averi prin testamentulu seu din 4 Nov. 1868, ce se vede aci adnecsatu sub lit. A), in favorea fondului lui Gozsdu ca proprietate a româniloru gr. orientali din Ungari’a si Ardealu. Acestu testamentu publicandu-se indata după mortea testatorului la 30 Febr. 1870, si averea testata inventandu - se prin judecatori’a pestana, pertractarea de ereditate s’a inceputu la intrevenirea esecutoriloru testamentari, si a Metropolitului de a atunci Andreiu lr. de Siagun’a. Provocandu-se mai intaiu prin citatiune edictate a se insinua cei ce au vre o pretentiune la massa, si facendu-se totudeodata si pasii prescrisiin testamentu pentru instituirea representantiei fundationali, — la propunerea Metropolitului — de doi membri din partea archidiecesei Ardealului, a episcopului din Aradu si a episcopului Caransebesiului —■ asemene de câte doi membri civili si cu votulu datu din partea esecutoriloru testamentului, a domnei veduva Melania Gozsdu, si a familiei Pognar din Bihari’a descendenți din mosiulu despre mama a testatoriului, s’a alesu prim’a representantia statatoria din Metropolitulu Andreiu br. de Siagun’a, de episcopulu Aradului Procopiu Ivacicoviciu, din episcopulu Caransebesiului Ioanu Popasu , ca atari, apoi cu membrii civili aleși anume: Ioane Alduleanu si Ioane Puscariu, Ioane Fauru si Dionisiu Pognar, Georgiu Mocioni si Nicolau Ioanovici. Despre acesta alegere incunosciinttandu-se fiacare membru de adreptulu prin resolutiunea judecătoriei pestane din 23 Aprilie 1870 Nr. 19834, membrii fundationali s’au intrunitu la prim’a siedintia prealabile in 4 Iuniu 1870, in care s’au facutu dispositiunile preliminarie pen-