Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-05-04 / nr. 35

Telegraful« ese de dóue ori pre septemana: Dum­inec’a si Joi’a. — Prenume­rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara la e. r. poște cu bani gat­a prin scrisori francate, adresate coutra espeditura. Pret.iusu prenumera­­tiunei pentru RabTiii este pre anu­l (1. v. a. ear pre o jum­­etate de anu 3 îl. 50. Peu­ Nr. 35. ANULU XXIII. Sabiiu in 4116 Maiu 1S75. tin celelalte pftrtî ale Transilvaniei si pentru pro­vinciei« din Monarchia pre mm anu 8 fi sera pre o jumetate de anm 4 fl. v. a. Pentru priite, si tieri »freiue pre anu 12­­­, anu 6 fl. inseratele se platescu­ pentru întâi­a cm ■•si 7 cr. simnli», pentru a c­u’a ora cu 5 W. W. si pentru a treia repetire cu a'/t cr. v. a. care ne facea sa credemu ca capaci­tatea sea nici nu ajunge mai departe. Astă a fosta C. Tisza, pre carier’a sea de 15 ani n’a prenunciatu unu principiu positivu, n’a aretatu o idea concreta de guvernare, din care amu potu conchide, ca la care scala apar­­tiene. Sabiiu 3.15 Maiu __ E memorabile din’a de astadi si totusi de abia audimu dintr’unu coltiu departatu seu din altulu mai de aprópe vre-o scrie inabusita despre vr’o timida încercare a junimei de arangiă ce­va in suvenirea dilei. Unde voru fi eroii din anii trecuti, cari adunau conferintie si declamau cuvinte in­­nalte despre strănepoții strabuni­­loru celoru mari de odinióra, pen­tru ca aureol­a departata a celoru din urma sa lucésca ce­va si celoru dintâiu ? Ni se pare ca au strabatutu convin­gerea, ca precum străbunii numai prin fapte au stralucitu in istoria si stră­nepoții numai prin de aceste potu ajunge la valore si asta cei ce se temu si fugu de incomoditatea fapteloru, astadi s’au facutu nevediuti, in intu­­nereculu tacerei. Eroii cuvinteloru au avutu totu-deun’a o esistintia efemera și de aceea acei’a, la a catoru adresa erau îndreptate cuvintele loru, n’au luatu mai multu notitia despre densii decâtu au avutu tocma ei de lipsa. Ei au avutu totu-deun’a o esistintia efemera si de acea acei ce si-au in­­credintu sortea cuvinteloru loru au fostu cei amagit­. Sa ne intorcemu privirea dela la­­turea acést’a négra a vietiei nóstre natiunali si sa cercamu sa ne aven­­tumu la inaltimea, in carea s’a aflatu poporulu românu in dium a de carea amintimu. Atunci românii au juratu credintta neclatita tronului, patriei si nationalitatiei sele si s’au promisu a sacrifică si viéti’a pentru aceste. Ce sublimu semtiementu a trebuitu sa electriseze inimile poporului, carele in urma a doveditu prin grele suferintie resolverea grandiósei probleme ce o incarcase pre umerii sei. Cându aru bate acel’asi pulsu in inimile române aru fi trebuitu ca lupt’a materiale de atunci sa o fimu continuatu in modu trafiguratu in lupta de principie si sa ne fimu feritu ca de focu, ca in fati’a unui esemplu asta de viu si asta de prospetu, sa ne ascundemu la spatele unei notiuni negative, spre a o pute esplora multi din declamatori in dau­­n­ a caracterului natiunalu si spre fo­­losu particular iu materiale. Sa ne intornamu la traditiunile si la faptele antecesoriloru nostri si sa incopoiamu si noi acolo ale nóstre si atunci cu bucuria si mandria mai multa vomu aștepta aniversarea cea epocala in viéti’a nóstra nationala. Astadi sa serbamu pocaindu-ne de gresierele trecutului si punendu voiu ca ne vomu interesă de sortea poporului nostru că antecesorii nostri, de cari ne aducemu cu pietate aminte. Ministrulu presiedinte Bela Wenkh­­­eim, Béla Szende si Ludovicu Simonyi voru intempină pre Maj. Sea la Fiume, la ocasiunea reinturnarei din caleto­­ri­a dalmatina. Acolo se va trene sub presidiulu Majestatiei Sele unu con­siliu de miniștri, in care intre alte se va statori definiti­va si curentulu de tronu pentru incheiarea sessiunei die­talé. Incheiarea sessiunei este dara forte aprópe. După „Hon“ in 20­1­ c. Unele drumale ni spunu ca trenut’a curentului de trenu va fi in termini de totu generali. Alegerile dietali inca nu mai suntu departe. Pregătirile de totu feliulu pentru densele s’au terminatu in multe cercuri, si astă alegerile se voru incepe in jumetatea prima a lu­­nei lui Iuliu. Conferinti’a româna ca­rea sta in legătură cu alegerile se va întruni preste optu­rile Foile magiare si sasesci discuta forte multu alegerile in­tórne din fun­­dulu regiu si impartu mandatele după placulu loru individiloru declararati pentru un’a séu alta partida. Perspec­tive alegatoriloru români este mai putienu favorabile că in trecutu, din causa ca legea cea noua electorale a eschisu pre multi dela dreptulu de alegere. Cas’a magnatiloru a primitu in siedinti’a dela 13 Maiu legea votata de cas’a deputatiloru in privinti’a re­­organisarei judecatorieloru. Despre caletori’a Majestatiei Sele­ni da unu biletu imperatescu datatu din Liss’a dovedite cele mai credibile, ca a fostu unu sîru de manifestatiuni de alipire si loialitate catra tronu. Cu acésta ocasiune aflamu ca baro­­nulu Bodich, locutiitoriulu Dalmației, fu decoratu cu crucea cea mare a or­dinului Leopoldinu, séra generalulu Ioanovici fu promovata la rangulu de baronu. In legătură cu caletori’a acést’a inregistramu unu actu de curtenire politica anu Maj. Sele si adeca deco­rarea principelui muntenegrean Nicolau cu crucea cea mare a ordinului Sf. Stef­anu si investirea acelui­a cu ran­gulu de capu alu regimentului 29 de infanteria (conte Thun Hohenstein, cerculu Becichereculu­ mare). Paladii cunoscutulu istoricu na­tiunalu si conducatoriu ce chicu a pu­­blicatu in zilele din urma o prome­­moria îndreptată asupr’a nemtiloru si magiariloru. Elu dice ca in senaturu imperiale si in diete nu se decreteza ceea ce pretinde libertatea si drepta­tea, ci, ce voiescu nemtii. Mai de­parte dice, déca monarchi’a nu are vointta si putere de a dă ajutoriu na­­tiunei (celtice), nici națiunea nu se va simți in conscitati­a ei obligata de a contribui pentru susu­tienerea mo­narchiei Cestiunea belgiana dispare si apare neintrerupta de unu tempu incoce. Din Brussel’a, din Parisu, din Londona si din Berlinu se asigura mai pre tata din’a ca din cestiunea acest’a nu se póte nasce nici o diferintia mai seriosa. Cu tóte aceste nelinistea si neîncrederea generale preocupa spiri­tele in tóte tierile continentului eu­­ropeanu. Presenti’a imperatului Russiei in Berlinu este tram­bitiata de oficiosele din Berlinu dreptu de anu semna de pace, si parerea acest’a a fostu bine­venita si bine primita si in alte parti, unde pacea este nu mai putienu do­rita. Dara de alta parte mai acelesi foi si oprescu, printre siruri, ca pacea are a se decide acum in Berlinu in presenti’a imperatului rusescu si a cancelariului seu, carii suntu omenii pacei. Totu acelesi foi seiu sa spună ca imperatulu Russiei, cându aduna­rea natiunale din Versailles a votatu legea cea noua militaria, a batutu sicu’a ambasadorului francesu de lângă curtea din St. Petesburgu, că sa pri­­cépa, ca cabinetulu rusescu nu este aplecatu a suferi sternirea pacei prin pre grabuii’a urmare a Franciei, iara principele Gorciakoff s’a dechlaratu in­tr’unu cercu, ca astadi, cându este atâ­t’a vorba si temere de tendinttele cele resbelice ale Franciei sa nu se dea uitarei ca Russi’a nu voiesce că sa se turbure pacea Europei si nici ca se va tulbură. Nu e mirare cându intr’o agita­țiune generale de spirite lumea se lega cu tóte mânile de ori­ce i se pare ca va asigură pacea. Ea ’si creaza singura curiositati de totu feliulu, după cari aru si a se deslegă cestiunile ne­­deslegate pre calea pacei. Intre alte se vorbesce de unu congresu generale continentalu, in care spre a împacă pre Franci’a sa se disolve regatulu belgiana si partea valonica sa se aron­deze la Franci’a, fara cea flamica sa se arondeze la Oland’a si in fine du­­catulu Luxemburgului sa se adauge la tierile imperiale germane, Russiei si Austriei sa li se dea voia a deslegă după placulu loru cestiunea orientale. Ministrulu de interne C. Tisza a indreptatu catva tóte juris­dicțiunile, catva toti comiții supremi, judii reg. supr., căpitănii supr. si catva com­itele fondului regiu o ordinatiune circularia, in care ministrulu aduce aminte co­­mitateloru sa fia relese si conscien­­tiase in afacerea selvguvernamentului; se provoca totu odata toti comiții su­premi sa arete numai­decâtu pre toti acei oficiali municipali, cari ’si voru neglige datorinttele loru, spre a-si luă pedéps’a meritata. Ministrulu rele­­veza cu energi’a propria­lui, ca va aplică cea mai aspra rigore de câte ori va vedé, ca numele celu bunu alu administratiunei municipale e pericli­tații prin erorile singurateciloru ofi­ciali si prin indulgenti’a ce se va aretă fatia de acești vinovați. O controla mai rigurosa a administratiunei de ca­tra ministeriu, e o necessitate impe­rativa, mai alesu la noi, cari avemu o administratiune forte slaba. Admi­­nistratiunea nóstra a primitu o lovi­tura mare luandu-se si prin art. IV din 1869 înainte de vreme puterea jurisdictiona uia din mânile dregatori­­loru politici, cari astadi nu potu re­­solvi trebile curenti intr’unu modu grabnicu intempinandu multa reinten­­tia din partea subalterniloru, fara că sa se puta aplică in fia-care casa con­creta rigórea judecatoriului. Din incidentulu acestui circulariu redactorulu dela „Magg. Politika“ dice despre ministrulu de interne, ca bar­­batulu acest’a este o enigma. Nu s’a pututu decide până acum, ca este C. Tisza unu barbatu de statu sau nu­mai unu omu de comitatu. Elu a fostu unu siefu de opositiune energicu, te­nace si desteru. Ce este apta a gu­vernă ? trebuie sa probeze inca. Cul­­tulu idololatricu alu puterei, in butulu inmenseloru desamagiri, este in na­țiune atâta de mare, câta ea crede, ca celu ce are destula pricepere pen­tru a ajunge la potere, va­sei si guvernă intieleptiesce. Amu urmaritu de 15 ani cu atențiune pre C. Tisza pre ca­­rier’a vietiei publice sine ira et studio recunoscemu calitățile sele politice, dara nu aflamu in­tr’ensulu ven’a unui barbatu de statu. Admiramu spiri­­tulu seu inventiosu pre terenulu ne­­gatiunei si sîreti’a sea in jocu cu sem­­n­ulu publica, arfa sea superióra de cortesiu in conducerea de partide, po­­lemic’a in discussiune care se demite in detaiuri si — ceea ce e lucrulu principala —■ acea nepreocupatiune, Sinodulu archidiecesanu, Siedinti’a VIII. (dela 27 Aprile v.) După autenticarea protocolului din ssedinti’a V si VI si presentarea esibiteloru, deputatulu Strevoiu face propunerea, ca de vreme ce celu mai co­respund]­etoriu monumentu pentru unu barbatu mare suntu faptele sele, iéra acestea se eterniséza mai potrivitu prin înregistrarea loru intr’unu opu istoricu demnu de ele, care servescu posteritatei spre instruire si imbarba­­tare, — astă ven. Sinodu sa designeze din fondurile întemeiate de neuitatulu Metropolitu A­n­d­r­e­i­u unu premiu de 300—­500 fl. pentru cea mai buna biografia a acestui mare barbatu. Ven. Consistoriu sa se însărcineze cu ese­­cutarea acestui conclusu. Se transpune comissiunei pentru propuneri. Deput. Pred’a interpeleza presi­diulu, de are cunoscintia, ca in anii 19—20 din 9/21 Martai a. c. al „Fe­­deratiunei“ a aparutu unu articula datata din Sabiiu 27 Fauru a. c. si, după cum probeza contestulu, din pe­­n’a unui elevu alu institutului nostru teol., prin care articulu se ataca in modu de onestatoriu atâta corpulu pro­­fesoralu câtu si Ven. Consistoriu si chiaru si institutulu insusi stigmati­­sandu-se de „Institutulu făradelegiloru“y si deca are cunoscintia, este aplecata, a luă mesurile necesarie pentru a spală macul’a acest’a de pre­gnarea institutului ? Presidiulu respunde, ca n’are cu­noscintia despre acesta articulu ten­­dentiosu, pentru ca nu a pututu ur­mări jurnalistic’a in detaiu, din caus’a ocupatiuniloru, dara va luă mesuri pentru a ch­larifică lucrulu si a dis­pune cele de lipsa. Interpelatoriulu se dec­lara mul­­tiemitu cu respunsulu presidiului. După acést’a se continua rapor­tata comissiunei scolarie. Ref. Mihaltianu cetesce parerea Consistoriului scol., care dice ca sa se determine numerulu asesoriloru consistoriali in senatulu scol. defigan­­du-se salariele loru că si la senatulu bisericescu si anume acei’a sa constea din trei asesori ordinari salarisati, unu preotu si doi mireni, si trei asesori onorari. Cei salarisati ordinari sa fia barbati fara de alta ocupatiune, cu zelu si capacitate. Asesorulu ordinariu póte fi din senatulu bisericescu si sa se lase presidiului a imparti agendele numai intru catu nu aru fi destulul de ocupatu cu cele bisericesci. Cei doi asesori voru fi referenti avendut sa visiteze scalele după trebuintta. In comissiune se iviră in respec­tata acest’a doue păreri: un’a, ca con­­formu propunerei comis. scol. din 1873 sa se remunereze toti patru asesorii scol. cu câte 300 fl. pre anu impar­­tiendu-se agendele intre densii si sus­­tienendu-se 600 fl. pentru visitatiuni, féra alf­a, că până la alta tempu mai potrivita sa remana status quo. PreskUdu din parte-si recomenda

Next