Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-03-28 / nr. 26
Tel ffr Anula ese Duminec’a »i Joik, la fie-care doue septiemani cu adausulu Foisiorei . Prenumeratiunea se face in Babiju la espeditur’i roiei,pre afara la 3. r. paște cu bani gata prin scrisori francate, adresate eatraespeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Babiiu este pre unu 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de unu 3 fl. 50. Pentabiiu 23 Martiu (9 Aprile) 1876. tota celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarciia pre uun ana 8 fl.iera pre jmnetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prino. si fier streine pre anu 12, unu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intru'a ora cu 7 cr. siruli, pentru a doua ora cu 6 '. cr. si pentru a treia repetire cu 3'i. cr. v. a. i r. 20. anulu xxiv. Invitarea de prenumeratiune la „Telegrafulu Romanu“ pre unu pahariu de anu (Aprile-Iuniu) alu anului 1876. — Pretiulu abonamentului pre 4 de anu e . Pentru Sabiia 1 fl. 57 cr. v. a. Pentru Monarchi ’a austro-unguresca 2 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străinătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu insarctia cu traratterea prenumeraliuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie cu ralu, a se pune numai post’a ultima, dara nu câte doue poște ultime, sî in jocu de epistole de prenumeratiune recomandamuon. publavișurile poștali, (Posta-Utalvány — Post-Anweisung.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune. Editura „Telegrafului Romaim“ in Sabiiu. Unu romana in fruntea institutului geograficu militariu din Vien’a. Intemplarea, de care amintiramu si noi la tempulu seu despre unu furtu de planuri din institutulu geograficu militariu si care s’a efeptuitu de unu locotenente senatoriu, bar. Erte 1, a avutu si alte urmări afara de arestarea culpabilului. Se vede ca nici capulu institutului nu a remasu neatinsu de acesta regretabile intemplare. Desi necompromisu si necomplicatu in actulu de tradare, capulu de mai nainte alu institutului, pentru putien’a sea ingrijire de subalternii sei, a fostu transferatu la altu postu si inlocuitu prin generalulu Alessandru Guranu , romanu, de origine banatiana, de unde au esutu multi si bravi soldați. Pentru românii din Austro-Ungaria intemplarea acest’a este de însemnătate. Analele militare austriace sciu sa spună multe despre bravurele regimenteloru austriace compuse din romani, sciu spune si inca din tempurile cele mai vechi ale esistintiei regimenteloru austriace până in zilele nóstre. Noi nu scimu unde va vre-unu regimentu austriacu sa aiba o distingere atâtu de mare dela monarciu cu regimentulu romanu, fostu alu doilea confiniariu, cu centrulu in Njiflijsidji si acum compusu totu din romani, cu cerculu de asentare in Alba-Iulia. Ne aducemu aminte de asemănările lingusitorie ce le făceau oficieri, de origine străină, regimenteloru romane, in specialu regimentului de pre atunci Curoz, astazi Mecklenburg-Strelitz , cu cerculu de asentare in Sabiia. „Sa fii vediutu tu pre romanii mei“ dicea unu capitanu, catra altu oficieru, după finitulu campaniei din 1859, „cum dau peptu cu zuavii francesi si se luptau cu leii; cându vedéu ca nu mai au in catrau cu bratiele.“ Totu pre atunci romanulu din tier’a Oltului, astadi bar. Ursu de Margine, cu comandantu de batalionu a tienutu in sinh armat’a aliata franco-italiana mai multe ore, pentru care bravura fu distinsu cu ordinulu „Mari’a Teresi’a“, unulu din cele mai inalte ordine ce se dau in Austri’a. In anulu 1866, cându Austri’a era atacata de doua laturi si in armat’a de sudu, la Custozza, si in armat’a de nordu, soldații romani s’au purtatu S,bravu. înălțimile dela Somma Qama s’au pututu lua din mânile beieriloru italiani numai cu brigade combinate din regimente romane. Aceleasi baronii Ursu de Margine, după ce fu odata pensionatu, póte pentru ca inainta pre multi tineri romani la rangulu de oficieri in regimentulu ce ave sub comanda, mai numai din romani, oferindusi de nou servitiele, comanda postulu celu mai espusu din marea adriatica si pregăti laurii admiralului Tegetthol contr’a marinei italiane. In negur’a dela Chium remasese parasitu maiorulu romanu Ioanu de Neacu cu o mica trupa de unu batalionu infanteria, dóue companie de venatori, o jumetate de bateria si unu micu despartiementu de cavaleria, si după ce se vediu parasitu de tóte partile o lua la lupta cu armat’a prussiana, vru sa ocupe inaltimile dela Chlum, lasate de provedinti’a ne prevedi etaria din acea di presem’a prussianiloru, si póte ca i succede, déca nu jiruiu unu glontiu de tunu capulu comandantului, carele la vr’o câte-va dile s’a desteptatu in captivitate prussiana. Câte alte esemple de feliulu acest’a amu puté cita despre regimentele compuse din români; dara óre cându amu intreba după datele despre recunoscinti’a aratata româniloru, pentru bravuri, amu găsi ca acele se apropia numai de coversirea fapteloru loru de bravura ? Astadi abia vedemu pre alu doilea barbatu românu din diecile de mii ce au servitu si servescu in armata, carele s’a pututu urca pre scar’a graduriloru militarie până la gradulu de generalu, pre generalulu Alessandru Guranu. Cu tóte ca casulu de vedemu pre unu românu distinsu cu asia onorifica încredere, cu punerea lui in fruntea institutului geograficu militariu, vorbesce tocm’a pentru impregiurarea, ca românii cu caracterele si talentele lor aprobate meritau demultu o mai buna consideratiune. A trebuitu multumise până ce in cercurile cele inalte ale ministeriului comunu de resbelu nu s’a mai datu crediementu sioptiriloru, cari se puneau mai nainte in drumulu inaintarei unui soldatu de origine româna. Românulu are o natura binecuventata in ceea ce privesce patriotismulu. Elu nu cauta ce resplata va lua pentru împlinirea deformtielo rusele patriotice. Elu le implinesce pentru ca sa corespunda acelui cultu inaltu politica, prin care se sustitienu sfaturile , fara câtu pentru sine nu perde speranti’a nici odata, ca binele trebuie sa capete odata o resplata. Auror’a acestei resplatiri pare ca se ivesce. Semnele păru a se areta si intre alte semne si încrederea din cestiune pusa tocm’a intr’unu românu. De aceea noi, cari seimii înfruntă toti periculii patriei fara de a cauta după remuneratiuni, fia si in monet’a recunoscintiei, suntemu recunoscători si apretiuimu si putienulu ce ni se oferesce, pentru ca elu intaresce, celu putienu, ca nu suntemu după cum aru dori multi dintre compatrioții nostri sa fimu si după cum ne arata ei lumei ca suntemu, fara de a fi asta. Sa fimu dara mândri ca noi fara de a ne bucura de beneficiele egale ale unui statu, care are sa fiu patria comuna imparțiale tuturoru, damu statului totu concursulu nostru possibilu, dâmu in fine si unu contingentu de vre-o 70—80 mii bratie înarmate, din cari numai pre Ardelu cadu vre-o 6 regimente de infanteria, fara de ce se impartu la alte trupe. Diurnalulu „Der Osten“ din Vien’a, care un mului de duminec’a trecuta scrie totu despre obiectulu acest’a dice, ca si in cele-lalte cașuri de necorectitati descoperite in anii trecuți in ministeriulu de resbelu, diversele raportări la Berlinu, nici odata n’a compromisu pre vre-unu oficieru slavicu scu românu. Desiguru unu testimoniu de totu acceptabilu si magulitoriu, si ne pare bine de acésta fara recunoscintia in press’a străină, dara de alta parte putemu trece asta lesne cu vederea, ca suntu forte rari cașurile unui avansementu de óre-care însemnătate cu români? Acum avemu vre-o trei patru maiori, dara doi coloneii; la gradulu de generalu noi nu scimu pre alții decâtu pre generalulu Traianu Dod’a, carele fu pensiunatu toam’a cându ajunsese generalu si pre Alessandru Guianu. Este acesta de a se pune in comparatiune cu multimea celora in serviciu si cu insusirile care vine sa le testeze si „Osten“ ? Distinctiunea generalului este in adeveru o fapta carea ne arata ca barier a cea vechia e rupta cu totulu , in bucuria lui „Osten“, care se dice ca facturu din cestiune dovedesce, ca hegemoni’a germano-magiara nu se estinde si asupr’a armatei, nu ne putemu amestecă, pentru ca de unde putemu noi judecă, după unulu sau doue exemple, ca hegemoniile nu voru reinvia ? Amu dori inse sa se implinesca ceea ce dice „Osten" si sa vedemu câtu de curendu pre feciorii nostri comandați de mai multi oficieri, cari nu au numai acel’asi patriotismu, dara si cunoscinti’a de limba si de năravurile fecioriloru. Atunci bravur’acestora din urma va fi iumiita si patri’a comuna va castiga de o suta de ori mai multu decâtu a perdutu in trecuta prin angustietatile urmate din siopuri nesincere dela unii si alții, mai neplăcute. Omenii din străinătate cari au efecte austro-unguresci, le tramita cu gramad’a acasa. „Deutsche Zig.“ este forte posomorita de intemplarea acest’a si deriva dintrens’a o caracteristica a situatiunei c’am in urmatórele : „Ori in care parte ne indreptamu privirile nu vedemu decâtu derangiare, disolutiune si lipsa; in tóte partile apasa nesiguranti’a viitoriului.“ Alta fola dire . In Vien’a nu vorbescu ómenii de catu de crisa financiare si in necasulu loru nu-si sciu ajuta altfeliu decâtu luându-si refugiulu la ajutoriulu statului. Ast’a a fostu caus’a de intr’unulu din consiliele ministeriali a presidatu insusi imperatulu, cu alte cuvinte, obiectulu desbaterei iu consiliu a fostu ingrijirea cea mare ce domnesce iarasi in piatr a financiare. Precumu suntu cunoscute resultatele acestui consiliu suntu departe de a multiumi opiniunea publica. Unufeliu de supergarantia pentru percentele prioritatiloru deja garantate si o „regulare“ a cestiunei privitorie la deficitele dela drumurile de feru: suntu mijloce forte putieri corespundiatare pentru cris’a de astadi si regimulu aru trebui sa arate ca elu insusi are incredere in efectele austriace, cari suntu astadi atâtu de descreditate. Din cele ce urmeza mai departe se vede ca in 30 a lunei trecute unu delegata alu regimului a enunciatu la bursa ceva in intielesulu de mai susu in numele regimului. Revist’a politica. Conferintiele ministriloru din Cissi Translautani’a decurgu cu ușile încuiate. Nimenea nu póte sei ce se petrece in finulu conferintieloru. Bieții raportatori ai diurnaleloru trebuie de asta-data sa se multiumesca cu cele ce afla dela portatorii ministerieloru si adeca cu aceea, ca cine a intratu in conferintta, câtu a remasu in conferintta si alte bagatele de aceste. Cugetarea opiniunei publice inse nu póte sta in locu, si asta in loculu scii’iloru din „isvoru siguru“ si întemeiate pre împărtășiri „demne de tóta credinti’a“, vedemu conjecturile cele mai varte. Intre varietatea acestoru sciri se amesteca si scirea carea nu cumpanesce putieru si carea se póte explica de o prevestire de cele Unu corespondentu scrie la 3 A-prile lui „Pest. L1.“ din Belgradu: D-ta póte esti informatu desa pre cale telegrafica despre pasulu desperatu ce l’a facutu guvernulu serbescu, anume despre escrierea asia numitului imprumutu de buna voia in suma de 12 milióne denari, adeca: 1 milionu galbini. Cum ca acestu imprumutu de fapta e unu imprumutu sfortiatu, dovedescu „îndrumările ministrului de financie catra representantiele comunali,“ cari s’au espectatu pe — cale secreta. Aci vedemu indata § 1 care suna din cuventu iu cuventu asia. Pre temeiulu unei resolutiuni a poterei legislative dela 19 Ianuariu (st v.) 1867 care se va publica la tempulu seu (pentru ca in acea resolutiune se cuprinde si dechiaratiunea de resbelu catra Porta) repartitiéza comitetele comunali in comunele loru respective unu imprumutu de statu, servindu de mesura relatiunile de avere ale cetatieniloru.“ Asia dara administratur’a comunale escrie acést’a contributiune, unde póte fi aci vorb’a de unu imprumutu de buna voia? Alu doilea paragrafu demanda representantiei sa arete numele cetatieniloru cu stare buna. § 3 lasa pre comitetu sa decidă ca cine póte solvi mai multu . § 4 dispune, ca comitetulu sa traga la prestarea de contributiune pre atâti membri din comuna câți suntu de lipsa pentru prestarea sumei ce se vine pre comuna. Pre scurtu avemu de lucru cu unu imprumutu sfortiatu veritabilu. De vomu consideră, ca poporulu sta forte afundatu in cris’a economica, ca pre tata diu’a falimente noue făcu pustiiri mari intre posesori, ca tierenulu abiă platea până acum contributiunea sea de 12 fl. ca poporatiunea de vre-o câti-va ani incóce seracesce pre di ce merge totu