Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-06-10 / nr. 46
1781 belulu din 1870 a creatu intre cele doue mari națiuni civilisate a continentului, rusii au devenitu arbitrii Europei, si voru fi pre câtu tempu va permite acést’a Germani’a. Gratia tolerantiei Germaniei, au pututu sfasiă, aprópe până la cea din urma pagina, si fara sa fi trecutu prin nici un’a din probele ce rădică sufletulu unui poporu, tratatele dela 1856 pentru caii Europ’a occidentala ’si impusese sciiti ce grele sacrificie. Póte va veni o di, chiaru destulu de apropiata, in care acesta mărire, mai multu aparenta decâtu reale va inspiră frica Germaniei care nu face decâtu a urmă unu planu metodicu, cautandu a-si însemnă frontier’a sea la estu in modulu cum si-a insemnat’o la sudu in 1866, apoi la vestu in 1870.“ tulu celu scrintitu alu statului. Despre Ioanu Bratianu se dice, ca se ocupa cu proiectulu unei banco nationale, care sa emită bani de harthiia cu cursu fortiatu ; medicamentulu acesta pare pentru creditulu statului mai periculosu decatu insasi bal’a. Se voru afla forte anevoia camere, cari sa imputerésca pre regimu — fia compusu ori si cum s a emite bani de harthia cu cursu fortiatu. „Incatu privesce politic’a esterna, trebuie sa recunoscemu, ca neutralitatea resp. obligamentele internationale ale tierei, ministrulu Cogalniceanu le sustiene in valorea loru cu multu mai multa seriositate decâtu Boerescu, Catargiu si Florescu. Este adeveratu ca Boerescu n’a incheiatu nici cându aliantia cu Serbi’a, ’si da iise totudeun’a o aparintia de a fi aplecatu spre o atare aliantia. Catargiu n’a organisatu bande bulgare, n’a pusu vise nici o o pedeca organisarei de atari bande prin comitete bulgare si agenți rusesci. Generalulu Florescu n’a cugetatu nici cându a bate cu armat’a româna, organisata de densulu, pre turci, dar’ elu posâ înaintarea tierei, inaintea domnitoriului Carolu si inaintea cabinetului din St. Petersburgu cu unu besiduce, a carui cugete si insunutie suntu indreptate spre a crea o armata, cu carea sa pota cuceri Constantinopolea si la tóta intemplarea si Vien’a. (Jidanulu totu jidanu ! Red.) „Cogalniceanu după unu lungu intervalu este primulu ministru in Romani’a care si-a datu cororea pe fatia in politic’a esterna. Elu a dechlaratu, ca Romani’a n’are de cugetu sa întreprindă cuceriri. Totu odata s’a sistatu inarmurile si s’a suspendatu recrutarea. Elu a protestatu contr’a sustienerei ca aru esista aliantia intre Romani’a Serbi’a si Muntenegru. N’a pututu impedeca trecerea bandei bulgare pre vasulu „Radetzky,“ pentru ca n’avea cunoscintia de peripetiele bulgaresci. După ce a aflatu vise cum stau lucrurile a dispusu cea mai strinsa priveghiare a fruntariei si a aratatu ca este seriosu prin aceea ca a inchisu preste 200 bulgari cari se pregăteau îi face o invasiune in Turci’a. „Intr’unu consiliu ministerialu ce s’a tienutu de curendu s’a iecisu a se improspeta articulii 57, 75 si 82 din codulu penalu prin publicare in Monitoriu. Conformu acestoru articuli suntu ameninttati cu inchisore împreunată cu munca de 10 ani, acei ce voru conspira pre pamentulu României, formându bande armate seuliferandu arme contr’a regimului internu séu contr’a sfaturiloru străine, si voru provoca unu resbelu, prin care Romani’a sa fia espusa represalieloru.“ Scrii mai din cóce spunu ca resultatulu alegeriloru din colegiulu I n’au esitu in favorulu conservatoriloru. „Timpulu“ din care tocm’a astazi primi mu celu dintâiu numeru se plânge forte asupr’a influintiarei cu care se făcu alegerile si produce si probe inse cari figureza si o epistola a unui Stefanu Lakeman, cunoscutu in Romani’a sub numele de Mazar-pasi’a. Cuvintele ultime din epistola suntu forte apasatóre. „Fara îndoiala sub ministeriulu lui Catargi autoritatea avea mai multu respectu pentru demnitate si legi,“ dice de incheiare acel’a despre care sustiene „Press’a“ înainte cu vre-o jumatate de anu, ca „coalitiunea“ de a stadi dela putere era binevediuta in cas’a lui. Neliniscirile in cetatile cele mari ale Belgiului, provocate prin caderea liberaliloru in lupt’a loru inversiunata cu ultramontanii la alegerile din urma suntu intemplari regretabile ce probeza chiaru câtu de precarie suntu intr’adeveru relatiunile in multu laudat’a tieri siera a apusului. Liberalii cari din liberalismu falsu au neteditu calea celui mai negru ultramontanismu, ’si iau numai resplat'a ce o au meritatu. Ei ce e dreptu n’au perdutu la alegeri nimicu, ba au castigatu dóue scaune, dara in genere ei totuși suntu condamnați din nou la o minoritate fara sperantia pe doi ani. Foile liberale din Belgia esprima o adenca indispositiune asupr’a calamitatiei nenegavere după așteptări atâtu de încordate. Caus a caderei se atribue cu deosebire a pesarei ce a suferitu elementulu liberalu in cetatile cele mari prin impreunarea cu acestea a districteloru rurali, o impregiurare acest’a, care a supusu de astadata cetatea Antwerpen togm’acum a tranzitu acum doi ani Gentulu. Alegatorii liberali din cetatea Antwerpen aveu sa producă o majoritate de 800 voturi, dara acest’a majoritate s’au straformatu prin preoții catolici adaugendu-se alegatorii rurali la cei urbani intr’o minoritate de aprópe 150 voturi. Intre astfeliu de impregiurari, scrie „Independinti’a belgica“ sistemulu de guvernare representativu si parlamentariu apare numai ca o ficțiune derisorica si nesuferita si se afla intr’ensulu intr’adeveru unu pericolu, de care va pote suferi pacea publica. In fapta turburarile de liniste, la totu casulu forte regretabile, cari dealtmintrea, multiumita mesureloru ce le au luatu administraturele urbane, nu s’au repetatu, pute sa afle ore care pedeca in mani’a esplicabila a elementeloru celoru mai culte. Scandalele pe drumuri nu voru promova caus’a liberalismului, de aceea liberalii Belgiului voru face bine imbarbatandu-se cu paciintia si initiandu o actiune formatoria prin populatiunea rurale spre a castiga pentru ideile loru. Metropolitulu serbescu Michailu, o persona bine acreditata in cercurile curtiei si guvernului rusescu, se zice ca va sosi cu missiune dela principele Milanu in zilele aceste in Petersburg. Metropolitulu Michaelu va cercetă pe marele principe clironomu si va aștepta până se va reintorce imperatulu Alecsandru din Germani’a. A comunica particularități despre acést’a missiune a prelatului serbescu, aru fi unu lucru zedarnicu. Cu atâtu mai precisu se pate in degetă, ca missiunea se referesce la situatiunea Serbiei in momentulu acest’a, atâtu de criticu fatia cu Turci’a, care probabilu va cere câtu de curendu redressarea mesuriloru militarie. Incâtu pentru negocierile diplomatice ce s’au deschisu putieri înainte prin schimbarea de note intre marele veziru turcescu si guvernulu serbescu se comunica din Belgradu, ca se va trimite cu plenipotentiaru specialu la Porta cumnatulu ministrului Risticiu, dlu Cristici. Cristici a fostu mai multi ani agentulu Serbiei la Porte a otomana si se bucura in cercurile turcesci de precari simpatriii. Relativu la acést’a missiune delicata insasi nu incape nici o indoiala ca nu se va realisa asta usioru. Pentru o renunciare neconditionata la programulu politicu de până acum nu s’a aflatu in consiliulu de miniștri alu Serbiei nici o majoritate. Ei voiescu sa inițieze in Constantinopole o despăgubire teritoriale pentru sacrificiele cele mari ce le-au impusu natiunei serbesci insurectiunea din provinciele învecinate si urmările ce au provenitu de aci pentru Serbi’a. Cabinetulu Steoci’a Ristici convine asupr’a punctului, ca fara de o astfeliu de despăgubire nu se va pute justifica renundarea la politic’a de până acum inaintea natiunei. Firesce guvernulu din Belgradu voiesce sa faca numai unele pretensiuni modeste si sa abstraga program’a omladinista, ca intréga Bosni’a trebue sa se faca serbesca. E insa forte problematica, ca concedera Pórt’a acesta „compensatiune“ dorita, chiaru prelânga promissiunea, ca Serbi’a ’si va pune tóta influinti’a pentru a face pe insurgenți sa depună armele. Ce se va intempla cându pretensiunile serbesci se voru desconsideră in Constantinopole, despre acest’a nu nu se póte face nici o conjecturia deocamdata. Cabinetulu serbescu seu ’si va tiene promissiunea séu va mărturisi in publicu fiasculu seu politicu. In casulu din urma națiunea serbescu va sei sa apretiuiésca frasele cele pompose ale elicei omladinistice după adeverat’a loru valóre. Garnisónele turcesci din Prevesa, Arta siVolo la fruntariele grecesci se sporescu totu mai tare din septaman’a din urma. Si din partea Greciei s’au trimisu o bataliune catra districtele dela fruntarie. O epistola din Berlinu in „Cor. pol.“ esprima câtu de pe fatia suspiciunea, ca Engliter’a are de cugetu sa puna mân’a pe flot’a turcesca. „Journal des Debares“ resuma in modulu urmatoriu starea diplomatica a cestiunei orientului: „Esindu din formulele unui optimismu stimabilu negresitu, inse putiem banalu, trebuie sa recunoscemu ca situatiunea esteriora nu merge de locu ameliorandu-se de o luna incóce. Nu ca nu s’a facutu putiena lumina in Europ’a deorece tóte puterile, afara de Germani’a, au fostu aduse succesivu a lasa sa se vada aprópe in fondu intentiunile loru. Nu se mai póte nimene indoi astazica Angli’a si Austria nu se simtu legate dinainte un’a de alta prin interesele loru comune. Si fiinduca Angli’a are deprinderea de a cantari cu atâtu mai maturu hotaririle sele cu catu Austri’a este putieru stapana pre ale sele, ne intrebamu acum daca aceste puteri au pututu trage un’a audaci’a sea, cealalta încrederea sea, de aiure decâtu din siguranti’a ca se afla in deplina comunitate de idei cu Germani’a. Caci eata in adeveru terminu in cari se pune cestiunea palpitanta a momentului ■ După Angli’a si Austri’a sea după Russi’a se tiene ascunsa Germani’a care amenintia, cu sfinxulu, pre acei ce nu i-a rugaci enigm’a politicei sele? „Corespondentulu nostru din Berlinu, pe a carui prevedere ,o apreciamu cu dreptu cuventu, s’a pronunciatu deja in mai multe renduri si in modu destulu de daru pentru prim’a din aceste supositiuni ... elu ne a semnalatu invariabilu motivele comerciale sau politice cari voru face precara amiciti’a celoru doue imperie nordice. Insistenti’a ce a pusu de a lamuri, in mijloculu atâtoru evenimente diverse, acesta trăsătură fundamentala a situatiunei, acesta insistentia ne face sa ne oprimu si ne aduce a presenta câte va observatiuni. „E forte adeveratu ca insurectiunea rafaleloru nu era in sine insasi de natura a tulbură Europ’a, si civilisatiunea se pute desinteresă inca 20 ani de cestiunea de a se scide ca creștinii trebuie in sine sa inlocuiasca pe musulmani in rolulu de taiatori de capete, caci pentru primii ani celu putieri, cestiunea va fi acest’a. Insurectiunea nu e in realitate decâtu o manifestatiune locala a unui zeu profundu de care sufere Europ’a. Se pate chiaru că acestu zeu se fia tocmai acela pre care dinarele englese si diverse organe importante din pres’a germana l’au caracterisatu că are o crescere de influintia politica disproportionata cu capacitatea morala a natiunei rusesci in secululu 19. Prusia a culesu in adeveru fructulu celoru doue victorii dela Sadov’a si dela Sedanu ce n’o costaseră nimicu. Inse e de regula ca unu bunu venitu cu facilitate inbeta, germanii au facutu singuri acésta esperientia cu miliardele ce nu erau fructele muncei loru. „Astadi gratia scisiunei ce ies lângă Aradu la serbatorile înosalii lor n. V. Pentrucă d. Babesiu sa-si câștige unu spriginitoriu potiite intentiuniloru sale anticonstituționali, si pentru că se nu poticnesca cineva a presupune, cum ca majoritatea poreclita de dsea coalitiune a procesu si demonstratu cumva in contra d-sale — pricepandu-se de minune la mistificări, dar’ si patimindu preste mesura de morbulu, de a nu crede in posibilitatea că cineva, omu cu minte, se nu fia de unu acordu cu densulu intru tóte, — apoi iérasi de a se bucură de lingușiri și laude provină ele chiaru si dela copii, — enareza nescari povesti, ce că in persona se nu lu supere i le va fi spusu vr’unu lingușitorui, si din acestea vine a constată cum ca „coalitiunea a fostu in contra episcopului.“ Ast’a vise, scurtu disu, nu este adeveratu. Fia de ajunsu spre resturnarea acestei aserțiuni, cum ca domnulu episcopu — care sub decursulu desbateriloru de altmintrea si din presidiu are datina a se intrepune pentru reiesirea propuneriloru de cari specialu se intereseza — nu numai ca dofeliuiu s’a intrepusu pentru reiesirea propunerei comissiunei organisatorio, ci din contra espressiunile Presantiei sale „cumca buroulu seu este unu cuibu de intrige etc. etc.“ au servicii de motive pentru propunerea lui Paguba, si lu potu afida pe d. Babesiu cumca condusulu primitu i-a venitu bine la socotela Episcopului. Sinodulu de cumva va află cu care a-si esprime nemultiumirea cu vr’o despusetiune a episcopului, seu se impedece efeptuirea vr’unei fapte a Presantiei sale, care n’aru fi in consonantia cu „statutulu organicu“ si aru fi daniasa pentru biserica, totudeun’a o va face acea pe fatia, cu barbaria si loialitate cum a facutu-o si in trecutu, si nu se va folosi de culi ascunse, sau de suspiciunari cum face d. Babesiu totu in acelu articulu. Sinodulu inse sce a pretiui impregiurarea cumca episcopulu este omu nou in diecesa, care are lipsa de tempu că se o cunosca. Si de cumva in tempulu acest’a din pró multu zelu de a folosi biserices a si cam trecutu ici colea preste marginile competintiei sale — cu care iise nici o dauna n’a facutu eparhiei sale ■— n’a aflatu de lipsa a redică grava mine in contr’a lui, cu atâtu mai vertosu ca Presanti’a sea pré bucurosu sa scrie si pe cale privata despre cele ce i se descoperu. Scopulu coalitiunei dice d. Babescu era „a infrenă furie a episcopului de a investiga tóte si a blamă pe toti! o infrenă prin indepartarea cu ori-ce pretiu din consistoriu a ómeniloru unelte agere ale lui.“