Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-07-22 / nr. 58
Xehgranum ese Dumíneca si Jói«, la fie-care doue septemani cu adausurii Foisiórei. — Preuumerațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a roiei, pre afara la 3. r. poște ca baui gat’a prin scrisori francate, adresate coltraespeditura. Pretiusu p remumerațiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Ar 58. . AKULU XXIV. Sabiiu 22 Iuliu (3 Aug.) 1876. jtruf celelaltu pftrtînieamiifsilvaniei si pentru provinetele din Moiurcin pre anu anu 8râtu Sra pr«® J o jumetate de anu 4 îl. v. a. Pentru priuc» si tren streinu pre anu 12, arin 6 Ü. I Inseratele se platescu pentru intrui’a <5ra I cu 7 cr. sirulu, pentru a doiu'u ora cu 6 '/» cr.si pentru a trei’a repetare cu cr. v. a. Cercul arin catva toti protopresbiterii si administratorii protopresbiterali din archidiecesa. Nr. 1935. Preș. Maiestatea Sacesaria si regioapostolica s’a induratu prea gratiosu a emite sub 22. Septembre 1875, urmatóri’a resolutiune preanalta : „La propunerea ministrului meu de culte si instructiune publica ordinezu, ca asemnarea ajutorului de statu de 25,000 fl. aplacidatu cu resolutiunea mea din 29 Main 1861, pe partea biserică greco-orientali din Transilvania, se se efectueze prin numitulu ministru alumeu câte pe unu anu, conformii bugetului tierii, si anume in asia moda, ca din acestu ajutoriu 1000. fl. se remana destinata totdeuna pentru sustienerea seminariului greco-orientalu, archidiecesanu din Transilvani a; apoi din celealalte 24,000 fl. numitulu ministru alumeu se puta împărtăși după cuviintia pe langa parochii si respective protopresbiterii din archidieces’a Transilvaniei, anca si pre comunele greco-orientali de acolo; cr sum’a, carea densulu dóra nu o va fi impartitu la singuratici, spre distribuire cuviintiósa intre preotimea inftriata se o póta pune la dispusetiunea actualului archiepiscopu si metropolitu greco-orientalu romanu, carele in acesta afacere, prin conttelegere cu consistoriulu archidiecesa nu va urmă astfeliu, incâtu ajutor inti’ a unui preotu de rondu la anu se nu fie mai mare de 100 fl. dar nici mai mica de 50 fl. si numai protopresbiteriloru se se pota da o ajutorintia mai mare, pana la 200 fl., apoi acestei ajutor intie se se faca partasi numai acei preoți, cari fiindu avisati la aceea din caus’a venituriloru sale celoru mici parochiali, pe langa o cualificatiune mai inalta s’au distinsu prin fidelitate si zelu in oficiulu loru. Acestu ajutoriu nu se póte folosi spre altu scopu, si archiepiscopulu-metropolitu e detoriu despre intrebuinttarea sumei puse la dispusetiunea lui atâtu pentru sustienerea seminariului, câtu si spre împărțire la preotimea inferióra, a substerne la numitulu meu ministru in totu anulu ratiociniu, care se va censura prin elactoratu.“ Conformu acestei preanalte resolutiuni, Escelenti’a S’a domnulu ministru reg.ung. de culte si instrucțiune publica, din ajutoriulu de statu, care legislatiunea l’a votatu pe anulu trecutu spre scopurile bisericei grecoorientali, si anume in contulu celoru 25.000. fl. resolviti archidiecesei nóstre, a binevoitu a asemna la dóue comune ale nóstre bisericesci o ajutorintia de statu in sum’a totala de 700 fl. ér restulu de 24,300. fl. prin rescriptulu ministerialu din 8. Octobre 1875 Nr. 23435. l’a datu la man’a mea pentru impartire la seminariulu si la preotimea nóstra archidiecesana. Dupa ce dar citat’a resolutiune preanalta o - amu adusu la cunoscinti’a sinodului nostru archidiecesanu in sessiunea anului cuvinte, si dupa ce sinodulu nostru cu privire la celea din trecutu a luatu unu conclusu in cele ce convinu cu interesele archidiecesei nóstre, ordinandu totodată ca ajutoriulu de statu se se imparta după normele din aceeași preanalta resolutiune, — viu acumu a face cunoscutu (tit.) Dtale, si pe calea acést’a preotimei parochiale din tractulu de acolo, ca după intielegerea, ce o amu cu consistoriulu nostru archidiecesanu, amu pusu la cale împărțirea ajutoriului de statu resolvitu archidiecesei nóstre din bugetulu de statu alu anului trecutu, si pentru asta data amu resolvitu pentru fiesce care protopresb teru actualu unu ajutoriu cute de 200.; pentru administratorii protopresbiterali, cu esceptiunea celoru intrati in funcțiune de la anulu nou, câte 120. fl. ér pentru preoții parochiali, cari de asta-data au pututu fi considerați, si a cator’a lista, incatu privesce tractulu protopresbiteralu alu (tit) Dtale, se alatura sub .., unu ajutoriu câte de 50 fl., reservanduse afara de acestea o remuneratiune pentru preoții, cari suntu asesori consistoriali nesalarisati, sau cari si altcumu merita deosebita considerare, precumu si o rebonificare de cuartiru pentru asesorii ordinari. Din lista alăturata se vede la loculu seu, déca care va dintre cei notați acolo, a primitu deja ajutoriulu resolvitu seu ba, pentru cei ce inca nu l’au primitu, se alatura aicia sumele cuvenite, si anume pentru tractulu (tit) Dtale .... florini cu acea insemnare , ca după usulu din trecutu s’au detrasu aicia dela fiesce care câte 10 °/o in folosulu fondului menitu pentru dotarea preotimei archidiecesane, împărțirea acestoru ajutorie in tractulu de acolo o concredu (tit.) Dtale, si spre scopulu acést’a alaturu aicia trebuintiósele tipărituri de cuitantie, cu acea insemnare, cu cuitantiele suntu de a se scrie pe timbru corespund ietoriu ; in acelea suntu de a se cuită sum’a intréga, adeca computate si percentele detrase aicia, si in fine cuitantiele inctimate de oficiulu protopresbiteralu suntu de a se tramite aiia fara amanare, intțelegandu-se de sine , cu cuvtantiele protopresbiteriloru respective ale administratoriloru protopresbiterali se voru inctima aicia. Oricumu se fie privite modificările, ce le vedemu in nou’a resolutiune preanalta fatia de cea dela anulu 1861, noi si in actulu de fatia trebue se recunoscemu parintésc’a ingrijire a Maiestatei Sale cesarie si regioapostolice pentru clerulu nostru archidiecesanu, precumu si bunavointi’a regimului Maiestatei Sale catra noi; de acea sum convinsu, ca preotimea nóstra va afla in acestea unu indemnu nou de a nutri si propagă din resputeri credinti’a neclatita catra Maestatea S’a Domnitoriulu nostru, si indetorat’a supunere fatia de regimulu Maiestatei Sale. Sibiiu, la 16. Iuliu, 1876. Miroim Romanul m. p. archiepiscopu. Revist’a politica. Ide’a de a se anecta Bosni’a la Austri’a se manifestase deja pe la inceputulu complicatiuniloru orientali, dara abia in stadiulu de astadi alu cestiunei orientali a luatu o forma ceva mai concreta si mai precisa. Cându isbucnirescul’a pe insul’a Balcanului, se proclama principiulu de neinterventiune, care se si observa cu strictetia in tote rasele, prin cari a trecutu fatal’a cestiune orientale până acum. Publicistic’a magiara fara diferintia de colare politica adera si acum cu perseverantia la principiulu neinterventiunei si se vede óresi cum surprinsa si ingrigiata de rapid’a schimbare a opiniunei publice austriace in favorulu unei interventiuni militare in Bosni’a. Oficiosele din Vien’a se intrecu intru a areta folosele politice si economice, ce aru resulta pentru monarci’a austro-ungara din ocuparea Bosniei si incorporarea ei la Austri’a. „Fremdenblatt,“ care s’a pronunciatu deja fara reserva pentru anectarea Bosniei, arunca o ochire asupr’a situatiunei actuali si revine apoi tin nou la eventualitatea ocuparei. Acestu organu constata, ca abdicerea lui Muradu V si suirea eventuale a lui Abdul Hamid pe tronulu Turciei nu altereza in modu esentialu situatiunea momentana . Turci’a nu aterna dela persón’a domnitoriului, după cum dovedesce desvoltarea evenementeloru dela 29 Maiu incóce. Sultanulu Abdul Aziz era unu periculo pentru ecuilibrulu europénu, pentru ca devenise o marioneta in mân’a unui diplomatu ambitiosu care a trecutu departe preste instructiunile sele. Ori cine se va sui pe tronu in Stambulu, nu se va mai ingagia la rolulu acest’a. Situatiunea nu s’a schimbatu, ba ni se pare, si credemu ca nu ne incetaiu in judecat’a nóstra, ca relatiunile incepu a se lamuri intr’unu modu, care numai in favorulu patriei nóstre póte reusi. Nu trebuie sa ne tememu, ca din resbelulu intre serbi si turci, care parea o amenintare seriósa, se va desvolta o catastrofa ce ne aru pute acoperi cu ruinele sele asemenea unei lavine. Panslavismulu, de care ne inspaimênta ramu pe unu momentu, ca va sfarimu tóté cu unu leu ce racnesce, nu s’a aretatu asia infricosiatu. A făcutu sgomotu multu, dara o fortia politica deosebită nu a doveditu. In ambele masuri, séu voru învinge turcii séu serbii, monarchi’a nóstra va veni intr’o positiune mai favorabila ca până acum. De va succede Portei se suprime pe Serbi’a, se va sustiene statulu quo teritorialu si acest’a nu ne póte geni de locu. Bosniacii si erzegovinenii la unu asemene casu se voru multiumi cu reformele acordate prin not’a din 30 Decembre a. tr. si prin memorandulu din Berlinu. In provinciele turcesci lângă confiniele nóstre se voru crea stari mai suportabile, si acestea nu póte fi numai binevenita. O victoria a Turciei póte ave de urmare o lovitura morale, care pentru noi va fi numai avantagiosa. Serbiloru li se va da o sectiune, ce nu o voru uita usioru ; ei se voru fi convinsu, si inca in modulu celu mai drasticu, adeca pe spesele loru, ca ce platesce speranti’a in ajutoriulu Itussiei cu care se maguliau. Suntemu departe de a face o imputare politicei oficiale rusesci, politic’a oficiale a Rusiei e reala si onesta, dara noi amu disu adeseori, ca alaturea cu politic’a oficiale a cabinetului din St. Petersburg pasiesce alta politica, care se nesuiesce a realisa testamentulu apocrifu alu lui Petru celu Mare. Acest’a politica neoficiale a Rusiei porta vin’a resbelului si a resculeloru. Serbii se voru convinge din o calamitate, ca acest’a politica rusesca nu are vointi’a sau nu e in stare sa-i apere, si voru trebui sa-si puna insisi întrebarea, nu cumva reclama interesulu loru a merge mâna in mâna cu Austro-Ungari’a, care e patri’a unui numeru mare de frati inruditi si care in sfarsitu e uniculu statu, care va pute redobândi in modu durabilu tierile dela Dunarea de josu si dela nordulu Balcanului pentru civilisatiune. Serbii voru trebui sa ajunga la cunoscinti’a, ca pre câtu tempu ei erau cei mai inversiunati inimici ai Austriei, nu au ispravitu nimicu si ca li va merge mai bine resolvindu-se a fi cei mai buni amici ai Austriei. Se pare ca principele Milanu si dlu Ristici nu voru cugeta nici cându astfeliu, dara principele Milanu si dlu Ristici nu suntu poporulu serbescu, acest’a va invetia a cunosce curendu in scal’a nenorociriloru, ca numai cu noi ’si va pute realisa scopurile si aspiratiunile sele indreptatite, dara contr’a nóstra nici cându. O victoria perfecta a turciloru semnifica, după a nóstra părere, sfersitulu influintiei rusesci in Belgradu. Moscenitórea acestei influintie in cetatea, de alu carei nume e legatu numele printiului Eugenu pentru toti tempii, póte fi numai Austro-Ungari’a. Venimu, dice citat’a fara la a dou’a eventualitate, presupunem« cafeniu neprobabilu, că va succede insa Serbiei a se aperă de Turci’a si a cuceri Bosni’a. Atunci aru veni in jocu unu interesu austro-ungurescu directu. Noi suferimu destulu de greu prin economi’a cea rea a turciloru in Bosni’a, care e pentru noi unu sorginte permanentu de neliniscire si care ia orasieloru nóstre de pe litoralulu dalmatinu ori-ce possibilitate de a prosperă. Dara noi nu putemu concede că Bosni’a sa devină o provincia serbesca si déca Serbi’a s’aru încercă a se asiediă acolo, acesta incercare aru trebui sa provoce o interventiune armata. Noi putemu sa ocupamu Bosni’a si suntemu convinși ca la unu astfeliu de casu acésta ocupatiune va fi urmă in fapta. Si ocupându odata Bosni’a noi nu o vomu mai puté cede. Nu o putemu dă serbiloru pentru ca acest’a e contr’a interesului nostru; nu o putemu redă Turciei, pentru ca nu ni e permisu a jertfi mosleminiloru pe o populatiune creștina si binevoitóre. Bosniacii de confessiune catolica au semtiementu austriacu, grecii vom preferi domni’a nóstra, celei a semilunei, mosleminii se voru supune numai pentru a nu se face șerbi. Abstragendu pe unele cercuri specifice unguresci, aici acasa nu se va respinge o sporire a monarchiei Déca Bosni’a prin o victoria a serbiloru, prin crescerea insurectiunei sau prin o lupta de rasa va deveni prada anarhiei, intre-care sensu unu bunu fara stapânu, atunci noi nu vomu pute declină chiamarea, de a duce acést’a tiera frumósa dara atâtu de nefericita la cultur’a europeana. Unu statu are cu atâtu mai multa valore in concertulu natiuniloru, cu câtu mai mari suntu datorintiele civilisatorice, ce le ia asupr’a sea. Intre impregiurari nu putemu declină dela noi datorinti’a de a anecta Bosni’a, remanemu credinciosi chiamarei nóstre istorice si implinimu fatia cu Europ’a, o missiune ce ni-o impune istori’a. Ori ce aru dice jurnalele unguresci si foile turcesci scrise nemtiesce din Pest’a si Vien’a, idei’a de aneesiune a prinsu astadi deja radecini in poporele monarchiei, cari totudeun’a au fostu gat’a de câte ori principii loru le chiamă pe o cale plina de datorintle seriose. Piedeci nu se voru pute opune la acest’a aneesiune* Nime in Europ’a nu are interesu sa ne opresca in procederea nóstra. Puteriloru apusene si Italiei si póte fi numai binevenita ori ce consolidare a Austriei, orice pasiu destinata a aduce stari durabile pe insula Balcanului. Pe asemene punctu de vedere sta si politic’a germana. Tient’a ei trebuie sa fia in prim’a