Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-08-05 / nr. 62
242 Russi’a, aru ocupa Belgradulu cu trupele, cari stau sub comand’a vice-maresialului Szapárt. Intru câtu este intemeiata temerea acest’a, in momentulu de fatia nu se póte seibotaritu. Audu inse ca imperatulu rusescu pune mare pretiu pre sustienerea lui Milanu pre tronulu serbescu, si fiinduca nu aru aru fi nici in interesulu Austro-Ungariei o schimbare pre tronulu serbescu, este probabilu, ca regimulu austro-ungurescu vrea ca inainte sa statorésca tóte dispositiunile, cari s’aru areta de lipsa in decursulu eveneminteloru, pentru ca posetiunea principelui Milanu sa nu se pericliteze nici de cât la Porta, nici de catra contrarii lui personali din Serbia. Principele Milanu a parasitu cuartirulu generalu in 12 i. c. si s’a intorsu la Belgradu. Opiniunea publica in Belgradu motiveza intorcerea sea la ressedintia cu pvenementulu familiaru ce se astepta in curendu, cu nascerea Nataliei, motivele cele adeverate inse suntu politice. Ministeriulu n’a avutu scrie despre plecarea principelui din cuarticulu generalu, ci a aflatu numai după ce plecase principele. Indata după scriea acest’a a intrunitu Ristici pre miniștrii intr’unu consiliu, după care consiliu Ristici a esitu intru intempinarea principelui, cu buna sema ca sa lu câștige pentru părerile sele, cum s’a mai incercatu si cându a fostu in Paracinu. Pentru ca e fapta, ca principele nu armoneza cu miniștrii in ceea ce privesce resbelulu. In legătură cu venirea principelui la Belgradu s’au si inceputu a se vorbi de o crisa ministeriala. In cercurile politice ale Parisului suntu omenii forte nelinistiti de tienut’a cabineteloru europene si cu deosebire de tacerea cea adânca a Russiei, acum după victoriele raportate de turci. Lumea vrea sa scie ca Russi’a pregatesce ceva pentru deslegarea cestiunei orientale, dar a astepta numai momentulu binevenitu si preste nópte are sa se schimbe tóta situatiunea. Diurnalele rusesci, si acest’a e unu semnu, suntu forte agitate. Ele vorbescu forte prefatia ca Russiei i se cuvine initiativ’a in afacerile orientali, ca initiativ’a acest’a este dorinti’a natiunei rusesci si ca spriginulu ’lu va afla regimulu in poporulu russescu. „Golos’ dice, ca grab’a este de lipsa si ori ce desitare e periculosa si stricaciósa; e periculósa pentru ca póte obosi rabdarea acelor’a, carii preferindu pacea, mai credu in puterea morala a asigurariloru din partea puteriloru europene ; stricaciósa pentruca fiacare picătură de sânge slavicu trebue sa apese greu asupr’a milióneloru de inimi, cari se simtu inrudite cu slavii balcanici. Patimile unui poporusternite prin versare de sânge nu se asiedia asta in graba, si dela densele nu se póte așteptă o decisiune pacifica. Ce astepta Europ’a ? ... Ceea ce privesce pre Russi’a si-a documentatu de ajunsu iubirea ei de pace, a adusu jertfe destule pentru conservarea armoniei internationale. Dara déca pre lânga tóte opintirile ei n’a ajunsu la resultatulu doritu, ne remane noue sa ne spalamu mânile de urmari, fia catu de sangeróse, si cera d’i ce jertfe dela Europ’a. Întrebarea déca Russi’a este gat’a de resbelu a respunde alta fora afirmativa, dar adice ca e gat’a numai moralicesce si ca Russi’a este datore a intra in lupta, pentru ca nu pote suferi sterpirea slaviloru. „Déca Europ’a voiesce pacea trebuie sa imblandiasca pre turci si sa se intrepuna pentru creștini.“ Foile berlineze inca suntu contr’a turciloru, englesii tienu meetinguri, cari se pronuncia contr’a turciloru; in fine si parisianulu „Journal des Debats“ se pronuncia, ca o putere care se tiene numai cu influintia străină si cu bani străini nu e vrednica sa traiasca. Situatiunea in Romani’a dicu foile vienese, se face din di in di mai neplăcută. Principele Carolu carele a ameninttatu iara cu „pachetarea“ s’a retrasu la Sinai’a. Acestu locu acomodatu de a petrece vér’a are in tempulu de fatia si bunetatea, ca scutesce de surprinderi cum fu cea a lui Cus’a, fiindu situatu in apropierea fruntariei. Nu credemu ca plăcerile aceste din urma a induplecatu pe princincipe la caletoria ; cele ce se petrecu tocm’a acum in Bucuresci suntu mai multu scandalose, decatu periculose si daca nu ne indoimu, ca roșii au voitu numai sa amaresca bilele principelui pre câtu se va pute si sa concentreze tóta puterea in mân’a loru, credemu totuși ca se voruferi ca sa comită vre-unu actu de fortia contr’a dinastiei. Unu astfeliu de pasuaru impinge Romani’a in nisce încurcături incommensurabile si o aru face unu jocu alu intereseloru slavice, discreditându-o totu odata totala înaintea Europei. Campani’a rosiiloru este de astadata indreptata numai asupr’a consiliariloru principelui in tempu de mai multi ani si ca principele n’a voitu sa fia de fatia la acesta comedia miserabile, carea se produce in camera, se intielege. După cele ce aflamu in foile bucurescene senatulu si camera s’au inchisu printr’unu mesagiu domnescu la...........pre care la cetitu dlu Vernescu. La 5 ore d. primu-ministru a datu cetire mesagiului urmatoriu pentru includerea sessiunei estraordinare : Cleru senatori! Y’amu convocatu in sessiune estraordinara ca sa indeplinesca dispositiunile art. 95 din constitutiune si pentru ca corpurile legiuitóre se fia puse in positiunea se ocupă cu o zi mai inainte de regularea numeróseloru cestiuni de interesu generale remase pendinte si a caror’a solutiune nu suferea nici cea mai mica intarziare. Petrunsi ca si mine de interesele tierei si lasându la o parte ori-ce alte ocupatiuni, n’ati crutiatu nici unu sacrificiu pentru a veni acolo unde datori’a ve chiama si v’ati consacra tu tóta activitatea dv. in tempulu celu mai putieru priinciosu alu anului la aducerea imbunatatiriloru imperiosu reclamate de tiera la discutarea si votarea celoru mai multe din mesurile legislative pe cari guvernulu meu le-a supusu la deliberarile d-vóstra. Multiumindu-ne dara pentru zelulu si patriotismulu cu care a-ti respunsu la apelulu meu si pentru concursulu sinceru si lealu ce a-ti datu guvernului in aceste impregiurari si considerandu ca tempulu este pre inaintatu astadi pentru a se pute prelungi acesta sessiune estraordinara, in basa art. 95 din constitutiune, eu declara inclusa sessiunea actuala a camerei. Datu la Sinai’a, 31 Iuliu 1876. CAROLU. Unu mesagiu identicu s’a cetitu si la camera. Manifesturu insurgenți!«:*« catra națiunea englesa. Diurnalele dela 1 si 2 Augustu, publica urmatoriulu manifestu adresatu de curendu de serbii erzegovineni si bosniaci catra națiunea englesa : „Frați englezi! Este unu anu, de cându poporulu serbu din aceste tienuturi a luatu armele spre a scapa de jugulu otomanu. Caus’a sânta pentru care amu luptată până adi, nu ne-a lasatu sa perimu si nici vomu peri. Momentele de fatia suntu decisive pentru soria nóstra. Suptamu pentru libertate, si déca va trebui, vomu sei sa murimu până la celu din urma omu. Dar’ ve rugamu pe voi, fratiloru englesi, sa ne ascultați, acum celu putiemu, ca ne aflamu pe pragulu momenteloru supreme. Nu ve ceremu nici pâne, nici bani, nici arme. Ceea ce ve ceremu este dreptatea, pe care trebuie sa ni-o dati. Ve ceremu numai sa ne lasati a ne rafui cu inimicii nostri de morte. „Voi sunteti liberi de atât’a tempu, incâtu nici mai puteti inttelege ce va sadica cuventulu sclavu.“ Pentru acest’a v’ati uitatu de noi cari gemeniu gârboviți sub povér’a jugului. „V’aru cuprinde florile, frați englesi, cându ati cunosce crudimile turciloru, este de necredintu ceea ce comitu densii; si cu tóte acestea noi indurumu aceste fara-de-legi de cinci sute de ani. „De a-ti face voi, englesiloru, cându cineva aru cuteză sa atinga caminurile vóstre, familiele vóstre ? Ce a-ti face, cându aru trebui sa tremurati in fiacare momentu, ca va veni unu turcu, care sa ve tortureze nevasta séu copil’a vóstra, si pe urma sa o desonoreze in fati’a vóstra ? Séu, ce a-ti face voi, cându unu părinte englesu aru fi silitu prin fortia si torturi sa-si manance copilulu friptu ? Ce groza, ce fiori v’aru cuprinde ! Si serbii suferu aceste grozavii de cinci sute de ani! Nici viéti’a, nici averea loru, nu suntu asigurate. Turcii le prostitue familiele, ’i fortieza sa-si manance copiii fripți, si după tóte acestea, le taie mânile si piciorele si ’i infigu in tiepe ! . . . Englesulu n’aru tolera unele cu acestea, pentru ca elu ’si are consciinti’a demnitatiei sele; serbulu suferă, pentru ca este rai’a, este parasitu uitarei si sclaviei! „Mum’a serba nu scie, déca va puté sa-si nasca copilulu in pace, caci turcii adese ori macelares cu femeile nóstre îngreunate. Vóne vi se păru incredibile asemenea monstruoeitati, dar serbii trebuie sa le îndure Balum tirnutu in 11 Aug. cu ocasiunea adunată generale a Asociatiunei traine. Frumosulu scopu ce urmaresce Asociatiunea nóstra intrunindu in fiacare anu o mare parte a inteligintiei romane pentru a-si da unuia altui’a séma asupr’a mesuriloru luate si de luatu in favorulu culturei poporului, acestu frumosu scopu, necum sa escluda, elu pretindu chiaru a da publicului cultu si in deosebi tinerimei de ambele secse ocasiune sa pasiasca impreuna pe scen’a vesela a distracției, salutandu-se cu simpati’a proprie românului, impartasindu unulu altui’a tainele inimei si adencindu-se in farmeculu ochiloru, cari obositi de seriositatea vietiei, acum au privilegiulu sa sclipésca in fericire petrecendu fatia in fatia cu alés’a loru atâtu de dragai asie. — Destulu ca precum asta data asta si acum munc’a seriósa desvoltata in siedintiele adunarei cu dreptu cuventu a fostu insocite de o petrecere sociala, boteciata in limb’a oficiasa „baiu românu“. Déca balulu a fostu „românu“, nu scimu, atât’a scimu, ca conversarea până si sióptele tainice (esperientia propria) au decursu in limb’a romanésca. Este totuși cu potintia, ca unulu sau altulu sa fiu abusatu de balulu „românu“ impartasindu tainele animei sele in limb’a străină. Oricum va fi, „balulu românu“ a reusitu asta data de minune. Nu putemu decâtu sa felicitamu pre „comitetulu festivu locale“ pentru bunulu gustu ce a desvoltatu incependu petrecerea cu unu dantiu forte nimeritu, cu „hor’a“. In adeveru, era o nespusa placere a vede cunun’a mare impletita din florile cele mai alese, o cununa imposanta, care face sa sarie inim’a fiacarui românu puteadu cuprinde cu o singura ochire lamur’a generatiunei june. Ospetii de nationalitate străină priveau cu surprindere acesta privelisce maretia admirandu acum istețimea miscariloru gratiase acum toaletele strălucite. Dintre ilustrii ospeti, cari au onoratu acesta petrecere cu presenti’a loru amintimu pre Escelenti’a Sea Par. Archieppu si Metr. Mironu Romanulu, Escelenti’a Sea comandantele generalu bar. Ringelsheim, Escelenti’a Sea generalulu bar. Rosenzweig, Ilustritatile Loru domnii : Vic. N. Pope’a, cornițele unversitatiei fundului regescu M. Conrad, Giebel primariulu cetatiei, colonelulu comandantu Uracca etc. etc. Până a nu trece mai departe la vedemu care a fostu „regin’a balului“ ? Respunsulu celu mai nimeritu la acesta întrebare delicata aru fi dicendu: câte dame atâtea regine. Asta amu dice, déca nu ne-amu tiene a veni in conflictu cu inim’a proprie, care in totu balulu nu a aflatu decâtu o singura regina. Sa spunemu, care ? Nu se póte, nu, feresca Dolieu ! Nu . . . caci inim’a de-si petrece cu dragu sburandu in taina spre regin’a alesa dintre regine, sa ne ierte ori si cine, daca nu ne vine la socotela sa destainuima tain’a cea mai mare, mai mare si mai presusu de curiositatea (pardonu de espressiune!) Onorabililoru cetatieni si Amabileloru cetitóre. Dar’ chiaru déca amu destăinui regin’a nóstra, óre nu se voru fi gasindu o multime altii, cari si ei voru fi aflatu fia care o alta regina ? Deci in interesulu liniscei sufletului si unor’a si altor’a credemu a nu gresi repetiendu: câte dame atâtea regine. Cu atât’a amu fi invinsu rubric’a cea mai primejdiósa si astfeliu sa trecemu acum la alte meruntiusiri. Aci apartiem toaletele, la cari nu ne prea pricepemu, un’a tocmai fiinduca suntu meruntisiuri, alfa si mai alesu, fiinduca, s’o spunemu verde, ne-a parutu mai resonabilu a ne confundă privirile in luciulu ochiloru răpitori decâtu sa studiemu maiestri’a aplicata in alegerea podóbeloru esteriore. Ce ne aducemu totusi aminte este, ca metasariile au fostu la ordinea dilei, ca sa ne servimu de unu terminu parlamentara. Cheltueli zadarnice! Metasarii, ca si candu zimbetulu dameloru române nu aru fi de ajunsu pentru a scote funii din fire. Inadinsu ne-amu furisiatu printre diferitele parechi voindu sa cetimu pe fetiele invapaiate a ceea ce se petrecea in launtrulu inimei. Bucurosu amu fi ascultatu si conversati’a in care, aci unii calea alții erau cufundați, dara nu stimu cum si ce, destulu ca tocmai acei cari se privau neintreruptu ochi in ochi, in locu sa converseze asta ca sa-i mai auda cine-va, ei si optiau unulu altui’a lucruri cari nu este datu noue ómeniloru prosaici a le inttelege. Sperantie de aura! Adi surideti pentru a dispare póte mâne in fati a realitatiei, adti ve inaltiati in regiunile ceresci pentru a ve cobori mâne in prapasti’a desamagirei! La ce vise ratacimu asta pe departe ? Oare nu este acolo amoru, pururea vicleanulu copilu. Zimbesce siretulu stându la pânda cu sageata pe arculu intinsu. Acum ochieste .... o clipita ... si inim’a tresare lovita cumplitu de sageata ascutita. Siretul e urmeza-ti calea. Vedi inse, nu cumva sa sfersiesci săgețile din tolba. Caci cine sa aline suferintiele, déca inim’a ei va remane impetrita. Impetrita? Nu, nu se póte. Amorulu este unu copilu siretu, dara milosuelu se pune de nou la pânda si iata-lu indreptatu cu ascutitulu sagetei spre inim’a ei..... De aci incolo, nu stimu ce s’a mai intemplatu. Se póte ca nu fia care a parasitu balulu „românu“ cu inim’a sagetata, dara desiguru nu exista care sa nu fiu dusu cu sine unu suveniru din cele mai plăcute, unu suveniru, care va remâne scrisu cu litere nepezitóre. Cei din urma ospeti au parasitu petrecerea deodata cu auror’a diminetiei. Y