Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-08 / nr. 12
Xelegrafurn ese Duminec’a ai .loi'a la fie-care dóue septtimani cu adansulu Foisiarei — Preuumeratiunea se face in Sahiiu la espeditur’a roiei,pre afara la a. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate eot traespeditura. Pretium prenumeratiunei penna Salam este pre min 7 fl. v. a. ar pre o jumetate de aua 3 fl. 60. Pentr. 12. ANULU XXIV. Sabiiu 8120 Februarie 1876. tru celelalte pftrti ale Transilvaniei b pentru provinciele din Monarhia pre ana ana 8 fl.ieri pre o jumetate de aim 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tieri streine pre ana 12 */* ana 6 fl. Inseratele se platesc pentru inta i’a fr« ea 7 cr. siraln, pentru a ddu’a era ca 6 ', cr. si pentru a trei’a repetire ca 3V, cr. v. a. Cestiunea vamale. Avendu in vedere ca bunastarea economica si financiara a unui statu, adi e conditiunea cea mai prevalenta pentru posetiunea sa politica, nu ne póte prinde mirare, caci se pune astadi atât’a pendu, in statulu nostru, pre resolvirea favorabile a cestiunei vamale, fatia de provinciele de preste Lait’a si se pune totulu in miscare spre a se putea dobendi unu resultatu favorabile, pentru Ungari’a. Domnii dela potere si cu ei dimpreună toti patrioții buni si cugetători, recunoscendu ca noi in privinti’a materiale si financiale mergemu intr’un’a spre zeu, nu potura trece cu vederea giur starea acést’a, carea invalva mare pericolu chiaru pentru esistinti’a statului si astfeliu se puseră seriosu pre cugere, meditandu cum s’aru puté delatura zeulu. Unulu dintre medilacele pentru ameliorarea starei nóstre economice si financiari, s’a aflatu in esuperarea dela provinciele de preste Laut’a conditiuni mai favorabile si pentru noi mai avantagiase, in privinti’a venituriloru din dările indirecte, — decâtu cum s’au fostu stipulatu acestea cu ocasiunea conventiunei încheiate la anulu 1867. De aceea s’a si abolisu, din partea Ungariei valorea conventiunei pentru viitoriu, in terminulu presiptu anume spre scopulu acest’a in conventiune. Acum curgu pertractările intre miniștrii ambeloru părți contrahente si intru câtu se póte vede până acum cu forte putieru prospectu spre unu resultatu favorabile. — Viitoriulu ne va areta de le va succede ministriloru complanarea cestiunei acestei’a de atât’a interesu pentru ambele părți ale monarchiei, inse chiaru succediendu-le loru întreprinderea acest’a, prin ast’a cestiunea inca nu va fi deslegata, fiindcă complanarea definitiva aterna inca dela învoirea delegatiuniloru, apoi dela învoirea corpuriloru legiuitóre a ambeloru părți ale monarchiei si in fine dela vocea monarhului, carea in casa de învoire intre ambele părți se esprima prin sanctiunarea invoirei, in casa de divergintia inse are sa aduca decisiune. Noi nu ne vomu ocupa de deslegarea intrebarei, ca are succede-va complanarea si preste totu castigarea de conditiuni mai favorabile in obiectulu acest’a, pentru Ungari’a, sau nu ? Si acést’a c omitemu cu atât’a mai vertosu, cu câtu lipsescu momente sigure, pre care s’aru puté basa opiniunea temeinica in privinti’a acést’a si de aceea totulu celu presinta presi’a nu de obste lectoriloru sei, se reduce simplu la unele conjecturi, despre a câroru îndeplinire, nimenea nu póte lua garanția asupra’si. Deci tienendu-ne de partea practica a lucruriloru, vomu intra in meritulu infernu alu cestiunei, cercetandu, care suntu folósele ce si le promite patri’a nóstra, din strămutarea conventiunei vamale si mercantile in sensulu doritu de ea ? Si potu-se ajunge folósele dorite, sêu delatura relele aparate, prin strămutarea conventiunei, chiaru cându acést’a aru succede astfeliu după cum se intentioneza din partea representantiloru patriei nóstre? Si in fine, ce folosu aru avea din strămutarea acést’a si tier’a si poporulu, si nu cumva s’aru mari prin tr’ens’a veniturile vistieriei statului, inse totu numai pre contulu miserei plebs contribuens ? Dela inceputu trebuie sa marturisimu, ca noi prin pertractarea materiei acestei’a in sensulu dejà aretatu, chiaru déca póte nu amu consimti intru tóte cu asceptarile optimistice ale unor’a si altor’a in privinti’a imbunatatirei starei nóstre materiali, prin nou’a conventiune ce se intentioneza, nici decum nu voimu, si nici ca putemu, sa paralisamu modificarea conventiunei in sensulu intentionatu de representantii statului. Ne tienemu inse de datoria patriotica, a ne da si noi parerea nóstra la obiectulu acest’a, fără de nici o reserva, pentru ca obiectulu acest’a atinge, pre lângă interesele statului ca atare, sau ale vistieriei statului, si cele ale poporului din statu si bunastarea statului aterna neconditionatu, dela aceea a poporatiunei sele ! — In privinti’a releloru ce se crede ca provinu din conventiunea de până acum’a in vigore, precum si in privinti’a foloseloru ce se astepta dela modificarea conventiunei in modulu intentionatu, s’au formatu deja in opiniunea publica, opiniuni mai multu sau mai putiem apliate. Noi deci in pertractarea obiectului, n’avemu de câtu se supunemu opiniunile aceste unei analise din punctulu nostru de manecare ; astfel iu apoi va unna resolverea problemei de sine. Mai înainte de a intra in meritulu singuraticeloru puncte ingreunatóre, trebuie se premitemu ca prin art. de leg. XII si XVI din 1867 s’a stipulatu, ca Ungari’a va compune dimpreună cu provinciele cislatiane, unu teritoriu comunu, sub durat’a celoru diece ani pre cari s’a fostu incheiatu conventiunea. Mai departe ca veniturile comune din ramuri, sa se imparta intre ambele jumetati ale imperiului, in proportiunea aceea, in care contribue fiacare din jumetatile imperiului spre acoperirea speseloru comune. Va se dica in proportiunea de 30%*) pentru Ungari’a si de 70% pentru provinciele cislaiane. Punctulucelu dintâiu de nemultiumire pentru Ungari’a de aici, chiaru in modalitatea impartirei venituriloru comune din ramuri, sustienendu Ungari’a ca consumtiunea nu aterna dela sum’a dariloru, ci dela numerulu locuitoriloru, prin urmare, impartirea venituriloru după dari, n’aru fi cheia potrivita spre scopulu acest’a. Intru câtu e de adeverata premis’a obiectiunei acestei’a, intru atât’a inse enelogicu condusulu care se trage din ea. Fiindu ca spre deslegarea intrebarei, care pote fi chei a cea mai potrivita pentru o dreapta împărțire a venituriloru comune din ramuri, asa se consideră si alti factori si in prim’a linia acel’a, ca in ce proportiune contribue fincare parte spre acoperirea speseloru comune. Si inca factorulu acest’a din urma e cu atât’a mai ponderosu cu câtu veniturile statului suntu chiaru isvorulu naturalu, pentru acoperirea speseloru. Deci déca Ungari’a contribue din veniturile sele la acoperirea speseloru comune numai in proportiunea de 30 ° C pre candu celelalte provincii austriace cu o populatiune in proportiune mai mica decâtu a Ungariei, in proportiunea de 70%, atunci oricine impartial va trebui se recunosca, ca nici proportiunea impartirei venituriloru comune, nu se póte numi chiaru vatematare intereseloru Ungariei. De alta parte iara nu e chiaru nemotivatu resenementulu nemtiloru, cari sustiem ca ei cu plăcere ne dau noua o parte si mai buna din veniturile comune, numai atunci se luamu asupr’a ne si o sarcina mai mare din spesele comune. Nu póte incapea vre-o indoiala, ca Ungari’a numai in casulu dintâiu aru avea profitu, cându adeca veniturile sele prin modificarea conventiunei de până acum’a, s’aru urca fara ca sa se urce totu-odata si sum’a erogatiuniloru sele pentru afacerile comune ; ca de alta parte in casulu contrariu nu numai ca nu aru avea nici unu castigu dar’ póte chiaru paguba. E deci lucru naturalu, ca Ungari’a va tinde din tóte puterile sa esupereze modificarea conventiunei de până acum’a in sensulu singura favorabile indigeratu mai susu: intrebarea inse e, ca da’si voru nemtii de preste Laut’a consimtie mentulu loru la o atare modificare, favorabile numai pentru Ungari’a ? Si in casa de controversa, ca decideser’a chiaru monarculu, spre a resolvi in ultim’a instantia cestiunea, in sensulu doritu de Ungari’a ? (Va urma) Presanti’a Sea P. Eppu alu Aradului Ioanu Metianu a plecatu ieri cu trenulu de sér’a la Aradu. *) Proportiunea acest’a s’a alteratu prin articolulu d. I. IV. ex 1872, in urm’a provincialisarei confinieloru militarie intru atât’a, incâtu incorporandu-se si acestea teritoriului Ungariei si luându in urma incorporarei acestei’a Ungari’a si pentru confiniele militarie de odiniara 2% din spesele comune asupra’si astadi sta proportiunea intre ambele jumetati ale imperiului de 32 , 68 %. Revist’a politica Proiectulu de lege despre comissiunile administrative a venitu in dilele aceste la deschitere si in cas’a magnatiloru. Ministeriulu soivndu bine, ca punctulu de greutate alu opositiunei parlamentarie se afla in cas’a de susu si calculandu si cu partisanii autonomiei municipali, cari de asemene nu se impaca cu unu proiectu care sterge vechi’a libertate a comitateloru, s’a grabitu din bunu tempu a chiamu pre comitii supremi sa participe la siedinttele casei magnatiloru spre a asigura sortea acestui proiectu. Opositiunea dreptei combătu proiectulu din principiu si cu argumentele ce le desvoltu si in cas’a representativa, iar’ ceealalta grupa, a municipalistiloru, care intr’alte cestiuni e de acordu cu guvernulu, respinse acést’a lege din pietate catra vechi’a autonomia municipale. Intre oratorii ce au aperatu séu combatutu acestu proiectu s’au distinsu conții Georg si Albert Aponyi si ministrulu pressedinte Tisza. Cei doi oratori au desfassuratu, unulu din punctu de vedere teoreticu, celalaltu din celu practicu, deosebirea intre autonomia si servadministratiune. Albert Aponyi afirmă ca autonomi’a s’a desvoltatu intr’unu tempu cându potestatea statului se afla in decadintia, iar’ ministrulu presiedinte replicandu la argumentatiunile acestui oratoru pronuncia unu cuventu, care in gur’a unui ministru e o afirmatiune curiósa, denulu dise, ca „libertatea se cuceresce numai atunci, cându potestatea statului e slala.“ Discursiunea casei de susu nu ne ofere momente remarcabile, ea s’a invertitu pre langa argumentele aduse si in cas’a de josu. Proiectulu s’a primitu in ssedinti’a dela 16 Fauru si asia se astepta numai sanctionarea. Punendu-se apoi la prada, si va areta vitalitatea. Ministrulu pressedinte Tisza si ministrulu de financie Széli E’au reintorsu dela Vien’a, unde se pare ca au fostu numai pentru petrecere. Celu putieru foile din Viena nu ne spunu decâtu ca miniștrii unguresci au cercetatu cutare si cutare restauratiune, au conferitu cu mai multe personalități notabile etc. Un’au signaliseza organele de publicitate din capital’a Austriei, ca adeca pertractările de complanare intre ambii paciscenti s’au intorsu spre bine. „N. fr. Presse“ constata, ca ministeriulu ungurescu nu mai sta mortisiu pre punctulu de vedere de până acum. Despre acést’ar continua citatulu organu — suntemu asigurați atâtu cu privire la cestiunile politico-comerciali câtu si relativu la cestiunea bancei. Specialu in cercurile informate nu se indoiesce nimenea mai multu, ca desi conventiunea vamale si comerciale este anunciata, totuși tratatulu comercialu italianu se va realisa si se va substerne inca in Iuniu a. c. senatului imperialu spre aprobare. De vreme ce încheierea unui tratatu comercialu nou presupune unu teritoriu vamalu unitariu, atunci exista convicțiunea, ca unitatea vamale a monarciei nu mai e problemateca. Despre resultatulu pertracturiloru intre ministrii unguresci si banc’a nationale nu avemu sciri positive, dara si despre acést’a ne asigura, ca suntu prospecte fundate pentru o aplanare, care va multiumi pre câtu se va pute nu numai pre Ungari’a ci si interesulu ce au amendoue jumetatile imperiului la sustienerea unitatiei monetarie.“ „Fremdenblatt“ din Vien’a nu comunica, ca banc’a de note ungurésca se va infiintia cu banii bancei natiunale austriace, remanendu acést’a din urma posesóri’a tuturora actieloru. „Banc’a ungurésca va primi acuratu acele statute si regulamente, ce le are banc’a austriaca, cu care ea va încheia unu cartelu relativu la acceptarea reciproca a noteloru si relativu la relatiunile de acoperire ecuiparande in fiacare luna si la reserv’a de note.“ Noi impartasimu aceste sciri numai cu o mare reserva. Sorgintea acestora multumiri neașteptate o aflamu intr’o corespondintia din Buda publicata intr’o foia notorica din Berlinu, din care estragemu urmatórele: „După intemplarile din septamânile ultime dispusetiunea cercuriloru politice cu privire la negocierile economice de complanare s’a domolitu in modu considerabilu. Aducerea aminte de asprele lupte ce le a luptatu Deák până ce a realisatu complanarea intre ambele diumetati imperiali a datu ansa unoru politici sa cugete asupr’a starei actuali a lucruriloru si resultatulu finalu alu acestoru consideratiuni nu putea fi altulu decâtu ca o conttelegere intre partile continente trebuie sa urmeze neconditionatu. Déca nu acum, mai tarziu, dara si până atunci e o necesitate urgenta de a crea unu modus vivendi si a pune capeta certelru. Fatia de intemplarile din orientu si rescolirile partideloru reactionaria desbinarea intre Austri a germana si Ungaria nu trebuie sa dureze mai J