Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-19 / nr. 15
Telegrafulu ese Duminec’a si Joi’h la fie-care i dóue Reptemani cu adausulu Foisiarei — Primn- jme rațiunea se face in Sabiiu la espeuitur’a roioi,»«e afara la 3. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate cA.tr« espeüimra. Pretiusu prenumera [tiunei pentru Sabiiu este pre unu 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pent Nr. 15. ANULU XXIV. Sabiiu 19 Februarie (2 Mart.) 1876. tru celelalte pftrici ale Transivanieî bî pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.ieru pre o* jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tier sireiue pre aim 12 */a anu 6 fl* Inseratele se platescu pentru intrit'a ónu cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cri 5 '/1 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 V, cr. v. a. Despre competintia in trebi administrative bisericesci. Me voiu sili a tractu materi’a intitulata in generalu si apoi a o aplica la unu obiectu specialu si la unu casu concretu, precum amu facutu si in primulu tractatu, despre competintia intrebi judiciari bisericesci, crediendu ca numai asta va fi tractatulu mai usioru intielesu si mai instructivu. De obiectu specialu mi iau: refularea si resparondarea protopresbiterateloru in archidiecesa. Casulu concretu este ca acestu obiectu se sustiene de unii ca se póte lua la discussiune in consistoriulu metropolitan, de unde s’a formulatu acea opiniune; ca regularea indicata trebuie sistata in archidiecesa, până atunci, până cându nu va fi decisu congresulu asupr’a proiectului de regulare, statoritu deja prin sinodele archidiecesane. Regularea resp. arondarea după cum vedemu s’a sistatu. Ca motivu pentru acést’a s’au adusu acea, ca după unu conclusu alu congresului din an. 1870 (a prot. pct. 157) unu atare proiectu condusu prin sinodulu archidiecesanu, numai după aprobarea congresului póte ave valore de lege. Stamu dar’ in fati’a unei cestiuni importante si demne de discussiune publica, adeca despre competinti’a congresului si a sinodeloru in cele administrative sau mai precisu, despre sfer’a de activitate a organeloru metropoliei in acte administrative, ce privescu numai pre o diecesa. Me voiu incerca a deslega cestiunea acést’a, precâtu mi servescu cunoscinttele si pre câtu sufer# spatiulu unui jurnalu, fara a preocupă alte păreri mai bune, anume ale acelor’a, cari ex professo suntu chiemati a studia astfeliu de materii. Chei’a deslegarei o cautu in canonele si asiediemintele bisericei nóstre gr. or. pentru ca acelea au pusu fundamentulu bisericei, conformu acelor’a s’au constituitu si biseric’a nostra gr. or. transilvanena, mai alesu de cându fericitulu Archipastoriu Andrei Siagun’a au luatu cârm’a ei (vedi actele sinadeloru din anii 1850, 1860 si 1864). Pre bas’a acelor’a s’au pretinsu si s’au castigatu restaurarea vechei nóstre metropolii gr. or. romane (vedi memorialulu lui Siagun’a catra ministrulu de culte din 1851, representanti’a lui catra Majestate din 1851, s. a.) si după acelea s’au constituitu si biseric’a nóstra metropolitana. Nici pre viitoriu nu ne vomu pote abate dela legile canonice, pre cari si le-au datu insasi biseric’a, ci numai unele modificatiuni raționali, si necesare vomu pote face, cari nu altereza principiile canonice. Séu seme servescu de cuvintele lui Siagun’a rostite in primulu sinodu din 1850: ca canonele sufera schimbare, inse numai intr’atât’a, incâtu, ceea ce se face spre a modifică sau a acomoda ore care canonu disciplinariu impregiurariloru locali, sa se faca cu paza, spre a nu vatama intentiunea primitiva a canonului. Se mai pute adauge, ca unele norme canonice cu tempulu au devenitu nepracticabile. Remânu iise nestrămutate acelea principii canonice, ce făcu fundamentulu organismului si alu libertatiei bisericei ca si acelea, pre cari se baeeza credinti’a si moral’a. Fiami permisu a premite dara pre scurtu unele principii in generalu despre organismulu bisericei si desvoltarea lui. Biseric’a nóstra ortodocsa pre catu au intentionatu ea, a lati credinti’a la tóte popórele si a le intruni pre acestea in una biserica, pre atat’a a conservatu ea libertatea elementeloru cari compunu organismulu ei, aducândule pre acestea intr’o armonia corespundietóre intregitatiei si unitatii ei. Acestu fundamentu eminentu alu organismului bisericei, s’au pusu mai intâiu prin supremulu si singuru adeveratulu principiu , ca unulu singuru Christosu este capulu bisericei, de unde urméza, ca tóte elementele omenești constituitóre de corpulu bisericei, ca membre ale unui trupu suntu egalu indreptatite la vitalitatea organismului bisericescu, ier’ functiunile acestora elemente, stau in o corelatiune armonica prin care se intregesce organismulu. Libertatea si egalitatea asta o au extinsu biseric’a la tóte elementele organismului seu; asta la cele personali sau la toti membri bisericei, precum si la cele sociali dela parochie incepându pana la metropolie si patriarchatu. Si precum a recunoscutu biseric’a in organismulu ei libertatea individuala, asta au conservatu ca libertatea sociala sau autonomie a elementeloru sociali. Consecventu după acestea principii s’au desvoltatu organismulu bisericei si in partea ierarchica. Următorii apostoliloru : Episcopii suntu egali intre sine, precum au fostu si apostolii. Asemenea egala este clara si sfintieni’a loru precum si potestatea loru jurisdictionala si administrationala. Prin urmare si tienuturile de ei ocârmuite (eparchiele sau decesele) au remasu intre sine coordinate si autonome in trebile loru proprii. Spre a se sustienea cu atâtu mai tare acestu organismu si a se sprigini autonomi’a eparchiiloru, precum si spre a-si ajunge poporulu credinciosu mai usioru si mai curendu fericirea sea prin ascultarea si urmarea invetiatoriloru crestinesci si prin celebrarea cultului divinu; biseric’a nóstra au ridicatu organismulu ei inca si la unu altu principiu naturalu si vitalu, alu nationalitatiei, si din mai multe episcopii de unu neamu, de un’a limba au constituitu unu corpu alu metropoliei inca prin canonele apostoliloru (v. can. 34). Se intielege de sine, ca biseric’a au introdusu apoi in acestu organismu frumosu ordinea in tóte partile si elementele lui, dandu fiacarui agendele ce i se cuvinu atâtu in episcopatu, câtu si in metropolia, ceea ce au produsu armoni’a in organismu. Biseric’a nóstra inse au datu acestui organismu si o forma de tractare a lucruriloru bis. cându au depusu in canone acelu principiu maretiu „ca nici unii sa nu faca fara de ceilalti“, si anume forma colegiala si constituționala sau sinodalitatea, prin care au vrutu se impedece ori-ce creatiuni de caste si privilegii, de absolutismu si despostismu si ori-ce abusuri ale slabiciunei omenesci, caci numai capulu bisericei nerediutu este infalibilu. După acestea premise generali, se apropiu de obiectu si voiu incerca cu canóne positive a dovedi de o parte, ca prin crearea metropoliei nu numai s’au sustienutu autonomi’a eparchieloru in afacerile loru proprii, ci tocmai s’au spriginitu acee’a, delaturandu-se orice centralisare, carea aju sta in contradicere si cu principiele fundamentali mai susu espuse, iar’ de alta parte, ca in sfer’a administratiunei si respect, legislatiunei organeloru metropolitane cadu numai acelea lucruri, cari se refera la intreg’a metropolia. O dovada despre decentralisatiune in biseric’a nóstra metropolitana — de carea propria va fi aci vorba — ne da si acea impregiurare, ca Metropolitulu este numai unulu dintre episcopii eparhhiali, că celu dintâiu, adeca totu odata si Archiepiscopulu, care nu póte fi ca episcopi autonoma totodată si Metropolita centralista, va sedica, archidieces’a autonoma iar’ diecesele sufragane centralisate in ea si sub capulu ei. Lasu mai departe sa vorbésca insusi canónele, in materi’a sulevata : Canapost. 34 prescrie, ca episcopii fiacarei natiuni se cunosca pre celu mai mare intre densii de capu, si nimicu mai momentosu sa nu faca fara elu; iar ei numai acelea sa le faca, ce se refera si se cuvinu la eparchi’a sea si la satele loru supuse. Dar’ nici capulu se nu faca fara de ceilalti nimicu. Can. 9 Antiochi’a asemenea prescrie : ca fia-care episcopu se aiba stăpânire preste eparcia sea si sa o ocarmuiésca după cuviinciós’a religiositate a fia cui, si se aiba grige pentru intregulu trenutu, care este supusu cetatiei sele, ca se hirotonisea presbiterii si diaconii, si tóte cu judecata sa le faca, iar’ mai incolo se nu faca nimicu fara episcopulu metropoliei, nici acesta fara sentinti’a celorualalti. Can. 104 Cartagena mai lamuritu supune căușele intregei biserici după lipsa obstesca sinodului generalu, apoi dice: „iér’ căușele cari nu voru fi comune sa se judece in eparhiele proprii.“ Can. 2 Sin. N. opresce pre episcop a trece otarulu eparchiei si a hirotoni seu ,a se ver si functiuni administrationale afara de eparchia sea si dice . Acest’a sa se pazésca pentru diecese, fcra afacerile metropoliei sa le administreze sinodulu metropoliei. Asia si can. 8 Sin. III si multe alte (vechi si can. 14 apost. can. 22 Antiochi’a etc.) De aci limpede se vede, ce cade in competitti’a metropoliei si in a diecesei, si adeca in a celei dintâiu numai căușele comune ale intregei metropolii. Cari suntu aceste cause comune, si cari proprii ale diecesei ? Canonele specifica unele de acestea in generalu. Anume can. 37 apostolice , ca sinodulu episcopiloru metropoliei se cerceteze dogmele religiose , iar’ can. 6 sin. VII prescrie ca sinodulu metropolitanu sa se adune pentru căușele canonice si evangelice. Acestea firesce se intielegu despre sinodulu curaturii. alu episcopiloru. De alta parte nuse specifica unele canone cause administrationali si jurisdictionali, cari se tiem de competinti’a eparhiei. Asia dice can. 38 apost, ca episcopulu se porte grige de tóte lucrurile bisericesci si sa le ocarmuiasca iér’ după can. 41 apóst, se administreze si averea bisericei, pre care o împarte celoru ce se cuvine prin presbiterii sei, iar la asta avere nici metropolitulu se nu se amestece ci in tempu de vacantia sa o pastreze preoții bisericei (după can. 35 S. VI). Mai incolo orenduiesce can. 17 sin. IV si can. 25 sin. VI, ca parochiele dela tiera tierenesci si satesci sa remana sub potestatea si administratiunea episcopului. Multe canone supunu hirotoniele numai potestatiei episcopului eparchialu. Can. 13 sin. Andr’a, can. 8 Antiochi’a, in deosebi can. 10 Antiochi’a si can. 89 sft. Vasilie, vorbindu de competinti’a choroepiscopiloru séu protopresbiteriloru, supunu administratiunea parochieloru si a protopresbiterateloru, precum si alegerea si denumirea preotiloru si protopresbiteriloru numai potestatiei episcopului loru. Can. 10 Antiochi’a dice espresu: „Choroepiscopulu sa se faca de câtra episcopulu cetatiei, căruia este supusu“; iaru can 89 sft. Vasilie demanda, ca preoții esaminati si aleși sa se supună episcopului spre întărire. Bata ca in canone positive gasimu deslegarea cestiunei in obiectulu intitulatu, si in casulu concretu, caci din acelea urmeza, ca de competinti’a metropoliei si a organeloru ei se tienu, (afara de căușele dogmatice religiose, evangelice, morale) tóte căușele ce suntu comune si atingu pe intrég’a metropolia ca atare; iar’ tóte celelalte cause ce atingu lucrurile, averile, alegerile si hirotoniele presbiteriloru si prin urmare si a protopresbiteriloru si alte, ce după natur’a loru suntu locale eparchiale, se tiemu de competinti’a esclusiva a eparchiei si a organeloru ei resp. a administratiunei archieresci de carea nimenea nu o póte instraina, caci can. 37. sin VI. dice : „ca nici injuri’a tempuriloru se nu póta invalida otarulu administratiunei archieresci“. Din canonele citate concludu dar, ca tóte căușele din o eparchia séu din parti ale ei, ce atingu hirotonirea, alegerea intarirea preotiloru si protopresbiteriloru, formarea reformarea si regularea parochieloru si protopresbiterateloru (vechi si Compend. drept, can. § 256) precum acelea ce atingu averile bis. si scolari, instituirea personalului scolara si priveghierea asupr’a lui si alte asemenea loru, cadu in esclusiv’a competintia a eparchiei si in ultim’a linia a sinodului eparchialu. Iér’ pe langa căușele dogmatice, evangelice, pe cari le tracteza toti episcopii cu Metropolitulu si presbiterii chiemati in sinodulu metropolitanu, tóte celelalte cause, cari suntu comune si atingu intrég’a metropolia ca atare de fonduri si institute metropolitane precum si acelea, cari suntu prea momentóse, a carora natura recere o uniformitate in intreg’a metropolia, d. e. crescerea morala si inventamentulu, apoi justiti’a bisericésca, competu la metropolia si la organele ei. (Va urma.) Revista politica. Amu atinsu, forte pre scurta, in numerulu trecutu de unu proiectu nou de lege, care atinge esclusivu fundulu regesem Astadi publicamu acelu proiectu. Se vede din aparinti’a acestui proiectu ca reorganisarea Tranniei întregi nu este departe. In Budapesta este înăbușită politic’a de terorea estindarei; cu tóte aceste in dieta s’a promulgatu legea sanctionata, prin carea s’a inarticulatu meritele lui Deák. Urméza acum câ