Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-26 / nr. 17

68 % Partnmiimt montes, nascitmr ri­­diculas vins*) si in­ca ce­va. Este curiosa si intemplarea câte odata, produce ce cu mintea n’ai gândi. Proiectulu de lege despre universitatea sasesca a avutu unu siru de comen­tare in publicistic’a tínguresca din di­verse puncte de vedere, inse tóte au aprobatu noulu proiectu, prin care se reguléza fundulu regiu. Este naturalu ca coleg’a nóstra de aici, „S. D. Ta­geblatt,“ carea traiesce cu predilec­­tiune in regiunile cele mai inalte politice si carea s’aru multi ami celu putienu cu unu regalu sasescu si cu unu vice­rege in frunte, nu putea trece asta usioru preste ivirea proiectului. As­­teptamu dara, cu dreptu cuventu, unu strigatu obicinuitu de durere, ca se prapadesce lumea fara de tiéra sasésca, unu strigatu, incatu sa tre­mure Carpatii dela Paranga până la Buceci, si mai departe, si legiunile cu „Vater Bismarck“ in frunte sa por­­nésca a dou’a di si sa oprésca cute­­zat’a întreprindere a ministrului un­­gurescu de interne. Suntu inse mo­mente in viéti’a popóreloru si a sin­­guraticiloru, in cari si cându voru sa faca unu lucru mare si seriosu gre­­siescu cărările si ratacescu pre ceea ce duce cu totulu in alta parte. Momente de aceste se vede a-si fi esercitatu in­­fluinti’a si asupr’a discussiunei despre nou’a regulare a fundului regiu. Pen­tru acest’a Carpatii stau inca cu cre­stele loru radicate spre ceriu, ca si mai nainte, si legiunile germane nici mobilisate nu suntu. Tóte suntu in cursulu loru natu­ralu, pentru ca strigatulu asteptatu nu se ivi­asia precum i­u asteptamu. Dara o alta intemplare. Fói’a din cestiune vine in diu’a dintâiu după „catastrofa“ fundului regiu cu bombas­­ticulu titlu: „ Voci magiare despre spar­gerea Sachsenlandei“ si după o scurta introducere reproduce unu comentariu la proiectu după „Ellenor.“ A dou’a di totu asta, cu deosebirea, cft repro­­ductiunea este după „Pesti Napló“ ; a trei’a di vine la rendu soror’a „Hr. Zig.,“ pre carea o regaleza ,„3. d. T.“ cu „natura de lacheu“ si „mameluca“ si reproduce articululu ei intregu dreptu esemplu inspaimêntatoriu pentru toti sasii câți nu se voru fi spaimêntatu, ve­­diendu ceea ce póte esi ierasi dintr’unu condeiu sasescu in favorea proiectului. Eramu in dreptu sa asteptamu dupa rapediciunile aceste, in trei numeri, unulu dupa altulu unu articulu in „S. d. T.“ care, déca nu are sa realiseze prim’a nóstra temere, celu putieru, sa turtesca proiectulu ministrului si din comentariele in favorea proiectului sa merga pusdarii. Din’a a patr’a se arata. Sarele resare, dara nu rostu, dupa cum aru fi presupusu ori­ce veteranu osteanu sa resara in diu’a bătăliei principale si deci dietórie. Cugetamu, credinti’a desparta totu credintia desiarta re­­mane , sa vedemu fói’a. Ceea ce n’a facutu surele, va se faca alu patrulea articulu. Si m­ulu 665 de Sambata 4 Martiu n. vine si dupa elu eata si alu cincilea in m­ului de dumineca. Până aici ne vomu margini privirile deocamdată. In fruntea celui de Sam­bata bombasteri’a e potentiala, pen­tru ca cu litere grase este tiparitu, ce e dreptu, cu colóre negra, fostulu ti­tlu : „Gegen die Lüge“ (contra min­­ciunei). Dara cetitorii tinea sa nu incre­­tiasca fruntile, pentru ca credinti’a de­sparta a raportatu de astadata vic­toria. Nu in esentia, ci in forma, pen­tru ca titlulu articulului amintitu, in­catu privesce martialismulu, este de­­stulu de catranitu. Totu asta celu de dumineca, care mai are si acea parte buna ca contiene si o dlósa mari siera de dispretia. Titlul a­cesta din urma este : „La ilegal’a regulare a fundului re­giu.“ Ei dara ce are sa faca? cându vina tréb’a sa adeca, sapient’a fora radiema, n’amu crede omulu, de disele „Albinei“ si ale „Gazetei Transilvaniei.u Intemplarea acést’a ne-a adusu aminte de o anecdota pre carea noi nu pu­­temu sa nu o comunicamu cetitori­­loru. „Unu tieganu, dice anecdot’a, se intorce odata dela cârciuma, palmuitu reu. Ajungendu acasa se plânge asu­pr’a­celoru patite. Atunci fiiulu seu celu mai mare aprinsu de m­âna lu ia de mâna si ii dice: „tata vina cu mine !“ Se ducu amendoi séra la câr­ciuma. Acolo intreba tieganulu, fiiulu­­ mei care aui datu in tat’a.“ „Eu!“ respunde unulu din cei ce sredeau in cârciuma. „Ei bine vino si mai da si acum sa te vedu !“ Fara de a respunde unu cuventu provocatulu vine si i trage tatal tieganului o palma. „Mai da odata !“ replica tieganulu si i mai trage un’a. „Mai da!“ continua tie­ganulu fiiulu si tata seu capeta si a trei’a palma. „Vin’a casa tata !“ dice acum vitezulu fiiu, „ca, precum veciu, acest’a nu glumesce.“ Pana aci anecdot’a. Asta si faima „S. d. T.“ reproduce mai intâiu trei palmi ce i le da principieloru ei ru­ginite si atenuate de privilegiele evu­lui mediu si la urma, cându era sa vina sa adeca, sa astupe gurile pal­­muitoriloru se arunca in bratiele „Al­binei“ din Pest’a si „Gazetei Tran­silvanei.“ Cea dintâiu, dupa unele rătă­ciri capitale, ce le indruga intr’unu ar­ticulu are si bunatatea de ai pune pre sasi intr’o paralela cu „asupritorii magiari“ sau „unguri“ si termina, ca „stapanitorii nostri“ (asia tituléza „Albin’a“ pre magiari) nu ne voru imbata cu apa rece. „Albin’a“ asia dara, dupa „S. d. T.“ organulu prin­­cipalu alu romaniloru (!?!), figuréza ca fiiulu dadei, care era sa resbune palmele, dar a le resbuna de minune ca e mai pre aci sa dea si ea a patra palma. „Gazet’a Transilvanei“ este si mai slaba, ea lauda in fati’a asupri­­riloru unoru magistrate sasesci dela nasulu ei ce facu si astadi cu nisce alpi pre pepturile a sute d­e mii de romani, scosi din proprietățile loru sub preteste inca nedovedite si mân­gâie pre poporulu sasescu cu aceea ca, pre lumea acést’a tóté suntu su­puse schimbarei, ba chiaru si peri­­t­i­u­n­e­i. La prim’a vedere voru cade unii in ispita de a crede ca in cestiunea acé­st’a este realisata dicerea nemtiesca „spiritele mari se intalnescu.“ Inse impregiurarea ca dóue păreri ale duoru­lui romane, se vedu putieri cunoscute cu referintiele fundului re­giu,­­unde romanii din tienuturi în­tregi inca si astadi porta procesu, pentru ca sasii voru sai degradeze si astadi din omeni liberi la starea io­­bagiei), nu imputineza importantia proiectului regulatoriu, si nu ame­­nintta pre autorii lui, dupa cum aru dori „S. d. T.“, si asta face tóta opin­tirea in atati numeri, pre putieru disu, comica. In zadaru radiemulu pre vo­cile induse in erore ale foiloru ro­mane. Principiulu ruginitu si feudalisticu are sa cada si speramu ca va cade. Atunci „S. d. T.“ sndica „Albinei“ sa scrie ceti­­toriloru sei, ministeriulu, ori care va fi, si acest’a nu glumesce, veniti sa ne impretinimu cu ide’a egalei îndrep­tățiri a tuturoru cetatieniloru, caci cu atari avemu noi destulu de lucru cu totii. Organulu nostru, care nu are fe­ricirea de a figură înaintea fetiei lui „S. d. T.“ de organu principalu, s’a pronunciatu, nu odata, asupr’a refe­­rintieloru din fundulu regiu, alias „S­a c li­s­e­n 1­a­n­d“ (1­u­c­u­s­a non f­u­c­e­n­d­o). Elu s’a pronunciatu si cu ocasiunea proiectului din cestiune, in m­ulu trecutu, intr’unu modu cores­­pundietoriu starei faptice din tempu­­rile nóstre presente pre fundulu regiu. Organulu care, celu putienu, dupa sine, va fi de­siguru organulu princi­palu alu sasiloru, se va supera si acum, ca si de alte ori pre organulu nostru, pentru ca nu frangemu si noi o lance pentru învechitele institutiuni ce le apera. Inse, déca va cugetă seriosu, se va convinge, ca romanii, privați de moșiile loru, de drepturile regale etc. până in diu’a de astadi, nu voru ave gustulu de a apera amintitele înve­chituri. Din contra romanii fun­dului regiu, de­si nu multi amiti cu proiectulu ministrului, vedu in­­trensulu unu pasu înainte câtra do­­rit’a egala îndreptățire faptica, carea incetu si cu multe greutati, dara totu se apropia. Sa nu creda nimenea ca noi amu fi predomniti de antipathie natiunale. Noi stimamu pre poporulu sasescu in­catu se cuvine a fi stimatu unu po­­poru, ’i recunoscemu totu ce dorimu sa ni se recunosca noue cu poporu; inse nu putemu fi asta de neseriosi, ca, pentru ca scimu ca amu face cuiv­a o plăcere momentana, sa venimu cu riscari ditirambe sperbolice, la cari sa ni se aplaudeze si sa simulamu o fa­­riseasca, sau sa esprimamu o igno­ranta durere. Desvoltarea constitutionala a pa­triei nóstre, referinttele sau lipsele locuitoriloru patriei suntu legion, inse suntu cu totulu altele, de cum suntu cele imaginate de „S. d. T.“ O ope­ratiune comuna a acelora ce vedu pe­ri­culu in multe lucruri, cari resaru din desvoltarea constitutionale cum se desvolta la noi, aru fi nece­­saria; provocarea sasu amintita la foi românesci o dovedesce, inse nu pentru de a repară edificii stricate si derimate deja pana in temelii de spi­­ritulu tempului si nu de a le repară pentru comoditatea unor’a, din care pentru alții, si in casulu nostru pentru români, sa urmeze numai póte mil’a si poman’a, investite dupa arbitraj in despretiu. In adeveru noue­ni pare reu cându vedemu puteri asia eminente cum suntu cele de care dispune „Siebenb. d. T.“, cari aru pute contribui cu pon­­derositatea loru la multe imbunatatiri în io poporului patriei de ori ce na­ti­onalitate, ca de oparte suntu respin­­getóre, fatia cu tóta lumea chiaru si fatia cu măgulitorii loru dela Albina si Gazeta, de alta parte se consuma in opintiri, cari suntu contra spiritului secuiului si contra tuturoru principie­loru de egalitate si dreptate, pre­­cându puterile aceste eminente aru avé unu câmpu forte largu in cestiuni politice si sociali, inse practice, sa scrie sa lumineze, sa combata in intte­­legere, in armonia cu toti cei ce simtu lips­a de egalitate si dreptate in po­litica, si de progresu in cele sociale. In procederea acest’a aru trebui sa respecteze ori si cine superioritatea ideiloru de pura umanitate. Procede­rea acest’a aru face de prisosu coche­tarea cu Germani’a si n’aru mai scapă nimenea din vedere lips’a de dinaintea ochiloru pentru imaginări de o mare „imperatia a mijlocului“, carea sa se rachime de marea nordica si baltica si de marea adriatina si negra, inclu­sive cu bosforulu dela Constantinopole. Atunci muntii sclintiei si ai cul­­turei nu s’aru mai vede siliti sa se umfle pentru că, dupa multe scrematuri, sa producă unu si precelu ridiculu! Din ru­d­­a Ungariei. In ssedinti’a casei deputatiloru dela 4 Martie deputatulu Dr. I*olit­ia cuventulu pentru a interpelă pre mini­­strulu presiedinte in caus’a cestiunei orientali. Déca afacerea orientale e de natura a atrage atențiunea aprópe a Europei intregi, atunci Ungari’a că celu mai de aprópe si nemidilocitu vecinu togm’a alu aceloru provincie, unde insurectiunea ’si desfasiara de luni spectacolulu seu sângerosu, trebuie sa fiu interesata in mesura mai mare si parlamentulu ungurescu credu ca are dreptulu sa pretindă o orientare in acest’a afacere însemnata. Cându deputatulu E. Simonyi în­dreptă de vr’o câtu-va tempu totu in acést’a afacere o interpelatiune catra guvernu, dlu ministru presiedinte a respunsu forte evitandu, pentru ca, cum dicea densulu, in acést’a afacere s’au inceputu unele discussiuni si contiele­­geri. Se pare ca aceste contielegeri si-au ajunsu deja sfersitulu si ca ele si-au aflatu espressiunea in not’a con­telui Andrássy dela 30 Decembre au, trecutu relativa la reformele turcesci. Nu se póte negă, ca guvernulu ungurescu a avutu cu privire la acestu actu insemnatu lipsa de influinti’a ce­i da legea si anume § 8 din art. de lege XII, 1867 si numai cu respectu la legea acest’a póte fi not’a amintita a contelui Andrassy obiectu de des­lusire in parlamentulu ungurescu. Relativu la not’a acest’a trebuie sa se constate faptulu in bucuratoriu, ca monarchi’a nóstra a ocupatu in pro­cederea diplomatica fatia de Turci’a o positiune strălucită, strălucită, pen­tru ca doue state asia puternice cum suntu Germani’a si Rusi’a au datu ro­­lulu de conducatoriu Austro-Ungariei, cu atâtu mai strălucită, cu câtu sta­tele puternice arare ori lasa intr’o afacere asia (momentuósa cum e si cestiunea orientale, din mânile loru proprii, dirigerea unei atari cause in­­semnate, déca nu voiescu sa rostogo­­lésca aceea responsabilitate pre statulu mai slabu si sa traga din acést’a res­­ponsabiltate pre care folosu. Nu me indoiescu, ca guvernulu ungurescu, cum ia parte la resultatulu si glori’a ce a obtienutu not’a lui An­­drassy, asta e si gata a lua asupr’a sea responsabilitatea pentru tóte evenimen­tele ce potu proveni din not’a acésta. Not’a contelui Andrassy diferesce in modu esentialu de politic’a ur­mata până acum fatia cu Turci’a. Ea sta in contradicere eclatanta cu prin­cipiulu de neinterventiune, care e forte respectata. Pana acum Europ’a a aflatu in acestu principiu cele mai bune ga­rantii contr’a ambitianei Russiei fatia de Tuxci’a. Tractatulu. de Pariau a pronunciatu in modulu celu mai so­­lemnu principiulu de neinterventi­une in afacerile interne ale Turciei. Prin not’a contelui Andrăssy acestu principiu s’a vatamatu. In not’a con­telui Andrăssy nu numai i se făcu imputări Porției caci nu observeza hatehumatulu, ci i se propunu spre pri­mire si proiecte cu totulu detaiate des­pre administratiunea interna. Ca in Turci’a domnesce o mino­ritate, musulmanii, asupr’a unei majo­ritati, a crestiniloru, si ca acesti’a nu suntu multiemiti cu acest’a domnia, o domnia a minoritatiei asupr’a majori­­tatiei se mai intempla si pre aiurea, dar a ce consecventie aru provocă in­­terventiunea ? Intielegu forte bine, ca Germani’a si Russi’a aprobeza interven­­tiunea fatia de Turci’a, dara ca unu bar­­batu de statu ungurescu da ansa la acést’a interventiune, acést’a numai asta mi-o potu explica, ca interventi­­unea a urmatu nu contr’a Turciei si in favorulu crestiniloru, ci pentru Porta si contr’a crestiniloru. Dara togm’a interventiunea acést’a in favorulu Turciei póte duce la ore cari consecuentie, cari au lipsa de o deslusire. Reformele contelui Andrassy nu au adusu nimicu nou. Cine cunosce genesea tractatului de Parisu, acel’a va sei bine, ca inbunatatirea starei crestiniloru din Turci’a form­a punc­­tulu IV de garantia in preliminarie si ca in urm’a acestui’a Pórt’a era constrinsa de „buna voia“ sa dea hat­­hamatulu. înainte de acest’a cu 20 ani Pórta promitea tóté togm’a asia cum promite si acum. Dara unde e garanti’a pentru esecutare? Cum ca prin reformele con­telui Andrăssy se va produce o schim­bare in starea crestiniloru, acest’a abia o va mai crede cineva, pentru ca Turci’a ca atare, nevreadu sa-si veda esistinti’a sea periclitata, numai e de Se umfla muntii si se nasce unu șiarece ridiculu.

Next