Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-26 / nr. 17
68 % Partnmiimt montes, nascitmr ridiculas vins*) si inca ceva. Este curiosa si intemplarea câte odata, produce ce cu mintea n’ai gândi. Proiectulu de lege despre universitatea sasesca a avutu unu siru de comentare in publicistic’a tínguresca din diverse puncte de vedere, inse tóte au aprobatu noulu proiectu, prin care se reguléza fundulu regiu. Este naturalu ca coleg’a nóstra de aici, „S. D. Tageblatt,“ carea traiesce cu predilectiune in regiunile cele mai inalte politice si carea s’aru multi ami celu putienu cu unu regalu sasescu si cu unu vicerege in frunte, nu putea trece asta usioru preste ivirea proiectului. Asteptamu dara, cu dreptu cuventu, unu strigatu obicinuitu de durere, ca se prapadesce lumea fara de tiéra sasésca, unu strigatu, incatu sa tremure Carpatii dela Paranga până la Buceci, si mai departe, si legiunile cu „Vater Bismarck“ in frunte sa pornésca a dou’a di si sa oprésca cutezat’a întreprindere a ministrului ungurescu de interne. Suntu inse momente in viéti’a popóreloru si a singuraticiloru, in cari si cându voru sa faca unu lucru mare si seriosu gresiescu cărările si ratacescu pre ceea ce duce cu totulu in alta parte. Momente de aceste se vede a-si fi esercitatu influinti’a si asupr’a discussiunei despre nou’a regulare a fundului regiu. Pentru acest’a Carpatii stau inca cu crestele loru radicate spre ceriu, ca si mai nainte, si legiunile germane nici mobilisate nu suntu. Tóte suntu in cursulu loru naturalu, pentru ca strigatulu asteptatu nu se iviasia precum iu asteptamu. Dara o alta intemplare. Fói’a din cestiune vine in diu’a dintâiu după „catastrofa“ fundului regiu cu bombasticulu titlu: „ Voci magiare despre spargerea Sachsenlandei“ si după o scurta introducere reproduce unu comentariu la proiectu după „Ellenor.“ A dou’a di totu asta, cu deosebirea, cft reproductiunea este după „Pesti Napló“ ; a trei’a di vine la rendu soror’a „Hr. Zig.,“ pre carea o regaleza ,„3. d. T.“ cu „natura de lacheu“ si „mameluca“ si reproduce articululu ei intregu dreptu esemplu inspaimêntatoriu pentru toti sasii câți nu se voru fi spaimêntatu, vediendu ceea ce póte esi ierasi dintr’unu condeiu sasescu in favorea proiectului. Eramu in dreptu sa asteptamu dupa rapediciunile aceste, in trei numeri, unulu dupa altulu unu articulu in „S. d. T.“ care, déca nu are sa realiseze prim’a nóstra temere, celu putieru, sa turtesca proiectulu ministrului si din comentariele in favorea proiectului sa merga pusdarii. Din’a a patr’a se arata. Sarele resare, dara nu rostu, dupa cum aru fi presupusu orice veteranu osteanu sa resara in diu’a bătăliei principale si deci dietórie. Cugetamu, credinti’a desparta totu credintia desiarta remane , sa vedemu fói’a. Ceea ce n’a facutu surele, va se faca alu patrulea articulu. Si mulu 665 de Sambata 4 Martiu n. vine si dupa elu eata si alu cincilea in mului de dumineca. Până aici ne vomu margini privirile deocamdată. In fruntea celui de Sambata bombasteri’a e potentiala, pentru ca cu litere grase este tiparitu, ce e dreptu, cu colóre negra, fostulu titlu : „Gegen die Lüge“ (contra minciunei). Dara cetitorii tinea sa nu incretiasca fruntile, pentru ca credinti’a desparta a raportatu de astadata victoria. Nu in esentia, ci in forma, pentru ca titlulu articulului amintitu, incatu privesce martialismulu, este destulu de catranitu. Totu asta celu de dumineca, care mai are si acea parte buna ca contiene si o dlósa mari siera de dispretia. Titlul acesta din urma este : „La ilegal’a regulare a fundului regiu.“ Ei dara ce are sa faca? cându vina tréb’a sa adeca, sapient’a fora radiema, n’amu crede omulu, de disele „Albinei“ si ale „Gazetei Transilvaniei.u Intemplarea acést’a ne-a adusu aminte de o anecdota pre carea noi nu putemu sa nu o comunicamu cetitoriloru. „Unu tieganu, dice anecdot’a, se intorce odata dela cârciuma, palmuitu reu. Ajungendu acasa se plânge asupr’aceloru patite. Atunci fiiulu seu celu mai mare aprinsu de mâna lu ia de mâna si ii dice: „tata vina cu mine !“ Se ducu amendoi séra la cârciuma. Acolo intreba tieganulu, fiiulu mei care aui datu in tat’a.“ „Eu!“ respunde unulu din cei ce sredeau in cârciuma. „Ei bine vino si mai da si acum sa te vedu !“ Fara de a respunde unu cuventu provocatulu vine si i trage tatal tieganului o palma. „Mai da odata !“ replica tieganulu si i mai trage un’a. „Mai da!“ continua tieganulu fiiulu si tata seu capeta si a trei’a palma. „Vin’a casa tata !“ dice acum vitezulu fiiu, „ca, precum veciu, acest’a nu glumesce.“ Pana aci anecdot’a. Asta si faima „S. d. T.“ reproduce mai intâiu trei palmi ce i le da principieloru ei ruginite si atenuate de privilegiele evului mediu si la urma, cându era sa vina sa adeca, sa astupe gurile palmuitoriloru se arunca in bratiele „Albinei“ din Pest’a si „Gazetei Transilvanei.“ Cea dintâiu, dupa unele rătăciri capitale, ce le indruga intr’unu articulu are si bunatatea de ai pune pre sasi intr’o paralela cu „asupritorii magiari“ sau „unguri“ si termina, ca „stapanitorii nostri“ (asia tituléza „Albin’a“ pre magiari) nu ne voru imbata cu apa rece. „Albin’a“ asia dara, dupa „S. d. T.“ organulu principalu alu romaniloru (!?!), figuréza ca fiiulu dadei, care era sa resbune palmele, dar a le resbuna de minune ca e mai pre aci sa dea si ea a patra palma. „Gazet’a Transilvanei“ este si mai slaba, ea lauda in fati’a asupririloru unoru magistrate sasesci dela nasulu ei ce facu si astadi cu nisce alpi pre pepturile a sute de mii de romani, scosi din proprietățile loru sub preteste inca nedovedite si mângâie pre poporulu sasescu cu aceea ca, pre lumea acést’a tóté suntu supuse schimbarei, ba chiaru si peritiunei. La prim’a vedere voru cade unii in ispita de a crede ca in cestiunea acést’a este realisata dicerea nemtiesca „spiritele mari se intalnescu.“ Inse impregiurarea ca dóue păreri ale duorului romane, se vedu putieri cunoscute cu referintiele fundului regiu,unde romanii din tienuturi întregi inca si astadi porta procesu, pentru ca sasii voru sai degradeze si astadi din omeni liberi la starea iobagiei), nu imputineza importantia proiectului regulatoriu, si nu amenintta pre autorii lui, dupa cum aru dori „S. d. T.“, si asta face tóta opintirea in atati numeri, pre putieru disu, comica. In zadaru radiemulu pre vocile induse in erore ale foiloru romane. Principiulu ruginitu si feudalisticu are sa cada si speramu ca va cade. Atunci „S. d. T.“ sndica „Albinei“ sa scrie cetitoriloru sei, ministeriulu, ori care va fi, si acest’a nu glumesce, veniti sa ne impretinimu cu ide’a egalei îndreptățiri a tuturoru cetatieniloru, caci cu atari avemu noi destulu de lucru cu totii. Organulu nostru, care nu are fericirea de a figură înaintea fetiei lui „S. d. T.“ de organu principalu, s’a pronunciatu, nu odata, asupr’a referintieloru din fundulu regiu, alias „Sa c lisen 1and“ (1ucusa non fucendo). Elu s’a pronunciatu si cu ocasiunea proiectului din cestiune, in mulu trecutu, intr’unu modu corespundietoriu starei faptice din tempurile nóstre presente pre fundulu regiu. Organulu care, celu putienu, dupa sine, va fi desiguru organulu principalu alu sasiloru, se va supera si acum, ca si de alte ori pre organulu nostru, pentru ca nu frangemu si noi o lance pentru învechitele institutiuni ce le apera. Inse, déca va cugetă seriosu, se va convinge, ca romanii, privați de moșiile loru, de drepturile regale etc. până in diu’a de astadi, nu voru ave gustulu de a apera amintitele învechituri. Din contra romanii fundului regiu, desi nu multi amiti cu proiectulu ministrului, vedu intrensulu unu pasu înainte câtra dorit’a egala îndreptățire faptica, carea incetu si cu multe greutati, dara totu se apropia. Sa nu creda nimenea ca noi amu fi predomniti de antipathie natiunale. Noi stimamu pre poporulu sasescu incatu se cuvine a fi stimatu unu poporu, ’i recunoscemu totu ce dorimu sa ni se recunosca noue cu poporu; inse nu putemu fi asta de neseriosi, ca, pentru ca scimu ca amu face cuiva o plăcere momentana, sa venimu cu riscari ditirambe sperbolice, la cari sa ni se aplaudeze si sa simulamu o fariseasca, sau sa esprimamu o ignoranta durere. Desvoltarea constitutionala a patriei nóstre, referinttele sau lipsele locuitoriloru patriei suntu legion, inse suntu cu totulu altele, de cum suntu cele imaginate de „S. d. T.“ O operatiune comuna a acelora ce vedu periculu in multe lucruri, cari resaru din desvoltarea constitutionale cum se desvolta la noi, aru fi necesaria; provocarea sasu amintita la foi românesci o dovedesce, inse nu pentru de a repară edificii stricate si derimate deja pana in temelii de spiritulu tempului si nu de a le repară pentru comoditatea unor’a, din care pentru alții, si in casulu nostru pentru români, sa urmeze numai póte mil’a si poman’a, investite dupa arbitraj in despretiu. In adeveru noueni pare reu cându vedemu puteri asia eminente cum suntu cele de care dispune „Siebenb. d. T.“, cari aru pute contribui cu ponderositatea loru la multe imbunatatiri în io poporului patriei de ori ce nationalitate, ca de oparte suntu respingetóre, fatia cu tóta lumea chiaru si fatia cu măgulitorii loru dela Albina si Gazeta, de alta parte se consuma in opintiri, cari suntu contra spiritului secuiului si contra tuturoru principieloru de egalitate si dreptate, precându puterile aceste eminente aru avé unu câmpu forte largu in cestiuni politice si sociali, inse practice, sa scrie sa lumineze, sa combata in inttelegere, in armonia cu toti cei ce simtu lipsa de egalitate si dreptate in politica, si de progresu in cele sociale. In procederea acest’a aru trebui sa respecteze ori si cine superioritatea ideiloru de pura umanitate. Procederea acest’a aru face de prisosu cochetarea cu Germani’a si n’aru mai scapă nimenea din vedere lips’a de dinaintea ochiloru pentru imaginări de o mare „imperatia a mijlocului“, carea sa se rachime de marea nordica si baltica si de marea adriatina si negra, inclusive cu bosforulu dela Constantinopole. Atunci muntii sclintiei si ai culturei nu s’aru mai vede siliti sa se umfle pentru că, dupa multe scrematuri, sa producă unu si precelu ridiculu! Din ruda Ungariei. In ssedinti’a casei deputatiloru dela 4 Martie deputatulu Dr. I*olitia cuventulu pentru a interpelă pre ministrulu presiedinte in caus’a cestiunei orientali. Déca afacerea orientale e de natura a atrage atențiunea aprópe a Europei intregi, atunci Ungari’a că celu mai de aprópe si nemidilocitu vecinu togm’a alu aceloru provincie, unde insurectiunea ’si desfasiara de luni spectacolulu seu sângerosu, trebuie sa fiu interesata in mesura mai mare si parlamentulu ungurescu credu ca are dreptulu sa pretindă o orientare in acest’a afacere însemnata. Cându deputatulu E. Simonyi îndreptă de vr’o câtu-va tempu totu in acést’a afacere o interpelatiune catra guvernu, dlu ministru presiedinte a respunsu forte evitandu, pentru ca, cum dicea densulu, in acést’a afacere s’au inceputu unele discussiuni si contielegeri. Se pare ca aceste contielegeri si-au ajunsu deja sfersitulu si ca ele si-au aflatu espressiunea in not’a contelui Andrássy dela 30 Decembre au, trecutu relativa la reformele turcesci. Nu se póte negă, ca guvernulu ungurescu a avutu cu privire la acestu actu insemnatu lipsa de influinti’a cei da legea si anume § 8 din art. de lege XII, 1867 si numai cu respectu la legea acest’a póte fi not’a amintita a contelui Andrassy obiectu de deslusire in parlamentulu ungurescu. Relativu la not’a acest’a trebuie sa se constate faptulu in bucuratoriu, ca monarchi’a nóstra a ocupatu in procederea diplomatica fatia de Turci’a o positiune strălucită, strălucită, pentru ca doue state asia puternice cum suntu Germani’a si Rusi’a au datu rolulu de conducatoriu Austro-Ungariei, cu atâtu mai strălucită, cu câtu statele puternice arare ori lasa intr’o afacere asia (momentuósa cum e si cestiunea orientale, din mânile loru proprii, dirigerea unei atari cause insemnate, déca nu voiescu sa rostogolésca aceea responsabilitate pre statulu mai slabu si sa traga din acést’a responsabiltate pre care folosu. Nu me indoiescu, ca guvernulu ungurescu, cum ia parte la resultatulu si glori’a ce a obtienutu not’a lui Andrassy, asta e si gata a lua asupr’a sea responsabilitatea pentru tóte evenimentele ce potu proveni din not’a acésta. Not’a contelui Andrassy diferesce in modu esentialu de politic’a urmata până acum fatia cu Turci’a. Ea sta in contradicere eclatanta cu principiulu de neinterventiune, care e forte respectata. Pana acum Europ’a a aflatu in acestu principiu cele mai bune garantii contr’a ambitianei Russiei fatia de Tuxci’a. Tractatulu. de Pariau a pronunciatu in modulu celu mai solemnu principiulu de neinterventiune in afacerile interne ale Turciei. Prin not’a contelui Andrăssy acestu principiu s’a vatamatu. In not’a contelui Andrăssy nu numai i se făcu imputări Porției caci nu observeza hatehumatulu, ci i se propunu spre primire si proiecte cu totulu detaiate despre administratiunea interna. Ca in Turci’a domnesce o minoritate, musulmanii, asupr’a unei majoritati, a crestiniloru, si ca acesti’a nu suntu multiemiti cu acest’a domnia, o domnia a minoritatiei asupr’a majoritatiei se mai intempla si pre aiurea, dar a ce consecventie aru provocă interventiunea ? Intielegu forte bine, ca Germani’a si Russi’a aprobeza interventiunea fatia de Turci’a, dara ca unu barbatu de statu ungurescu da ansa la acést’a interventiune, acést’a numai asta mi-o potu explica, ca interventiunea a urmatu nu contr’a Turciei si in favorulu crestiniloru, ci pentru Porta si contr’a crestiniloru. Dara togm’a interventiunea acést’a in favorulu Turciei póte duce la ore cari consecuentie, cari au lipsa de o deslusire. Reformele contelui Andrassy nu au adusu nimicu nou. Cine cunosce genesea tractatului de Parisu, acel’a va sei bine, ca inbunatatirea starei crestiniloru din Turci’a forma punctulu IV de garantia in preliminarie si ca in urm’a acestui’a Pórt’a era constrinsa de „buna voia“ sa dea hathamatulu. înainte de acest’a cu 20 ani Pórta promitea tóté togm’a asia cum promite si acum. Dara unde e garanti’a pentru esecutare? Cum ca prin reformele contelui Andrăssy se va produce o schimbare in starea crestiniloru, acest’a abia o va mai crede cineva, pentru ca Turci’a ca atare, nevreadu sa-si veda esistinti’a sea periclitata, numai e de Se umfla muntii si se nasce unu șiarece ridiculu.