Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-08 / nr. 3
T 10 Celelalte resultate sa le reservamu tempului, unei politice intielepte a Portiei, si consolidarei pareriloru moderate in Constantinopole. Nu ide’a unei reforme, care sa satisfaca tóte pretensiunile, ci ide’a unei pacificatiuni reclamata de interesele europene este lucrulu principalu. Proiectulu puteriloru nu potu merge mai departe decâtu a statori de o parte mesur’a concesiuniloru neaperatu de lipsa pentru insurgenți, de alta parte inse macsimulu a promissiuniloru ce trebuie sa le faca Turci’a. Aru fi bine, ca puterile sa se intielega si asupr’a unei atitudini cu privire la întrebarea ca ce garanția da Turci’a pentru esecutarea reformeloru. Cestiunea orientale, dice „P. L.“ a venitu la unu stadiu, unde numai consecuenti’a si energi’a suntu la locu. Déca voimu ca rescul’a sa nu provoce la primavéra sguduiri si mai puternice, atunci avemu lipsa de curentu categoricu si de lucrare categorica. Intardiemu in momentulu presentu, cându deplin’a inttelegere a Europei e favorabila unei atari actiuni, atunci acest’a nu semnifica mai putieru decâtu desfassurarea cestiunei orientali in extinderea ei intréga, si genesca complicatiuniloru, a caroru insemnatate si dimensiune nu se potu calcula. Cetimu in „Indépendance beige“ dela 31 Decembre, urmatórele reflecsiuni asupra tractatului românu de comerciu Austro-Ungaru. Aceste reflecsiuni ale unui organu republicanu suntu de recomandatu radicaliloru români. „Conventiunea comerciala încheiata intre Austro-Ungari’a si Romania, care a fostu mai intâiu obiectulu mai multoru observatiuni din partea Porției, depărtate in modu norocitu mai in urma, n’a fostu crutiata nici la Pest’a nici la Bucuresci înaintea opozitiunei sicanatare a partideloru nemultiamste. Ambele guverne au avutu sa apere dinaintea camereloru loru respective, acesta lucrare atâta de eminamente utile. „Tractatulu austro-românu totuși se va adoptă de câtva adunările legiuitóre ale ambelor cutieri. Aceste guverne au luatu cu tane apararea unei transactiuni comerciale de o importantia vitala pentru ambele parti.“ Gasimu in „Pres’a“, tradusu dintr’unulu din numerile mai de aprópe ale Gazettei d’Itali’a, urmatoriulu articulu: Romani», turcii si slavii. „Cându se trata in congresulu din Parisu de a se reconstitui Romani’a, plenipotențiarii puteriloru occidentale, si mai alesu ai Franciei si Italiei, incredintiaza ca noulu statu de la Dunăre va fi unu elementu de ordine si libertate. „Romani’a a confirmatu aceste prevederi. In desiertu, sub inspiratiunea unei politice detestabile si pentru a imperfeca desvoltarea junei națiuni, cabinetulu austriacu de atunci si sublim’a Porta se serviră de protestele cele mai nefundate, spre a declară : una ca Romani’a va deveni unu focaru periculosu, si cealalta ca Romani’a se prepara a fi o punte de trecere contr’a Turciei. Guvernulu principelui Carolu, prin o conduita ferma, reale si franca, a imprastiatu orice banueli. „Fara a pastra nici o resburare, in tempulu acest’a, cându isbucnira atâtea dificultăți pentru Turci’a, Romani’a ’si aminti numai de datoriele sele internationale. Ea se tiem de o stricta neutralitate ,care-i este impusa de positiunea sea geografica si de tractate; si facil acést’a cu atât’a sinceritate, incâtu chiaru acei’a, cari de obicinuitu le suntu ostili, nu mai potura aretâ nici o indoiala in acésta privintia. „Totu deodata tactulu guvernului seu fuse atâtu de mare, incatu populatiunile oprimate’de pre tiermulu dreptu alu Dunărei nu l’au pututu acusa de indiferentia. Pentru ca densulu afirma simpatiele sele si manifesta dorinttele sele, ca sa se acorde aceloru populatiuni o mai buna sorta, dara nu le dete speranti’a de ajutore materiale, pre cari in nici unu chipu nu are sa le acorde. „Acei cari dorescu a judecă bine lucrurile orientale si a presimnți până la ore-care punctu eventualitățile, nu trebuie sa uite ca Romani’a formeza unu feliu de casa latina perduta intr’o mare slava, si ca prin urmare déca are legaturi intime cu poporele ce o incungiura, legaturi dependinte de trebuinttele generale ale civilisatiunei, nu póte inse impartasi si pasiunile lor, pentru ca nu are aceleasi interese ca densele. Acesta positiune esceptionala i-a impusu datorii particulare, cari se deducu din paginele istoriei sele si cari astadi suntu intocmai acelea cari fusera ori. „Preocupați numai de ideea de a apera naționalitatea loru ameninttata cându de o parte, cându de alta, Romani’a n’a facutu nici odata causa comuna cu creștinii contr’a turciloru, precum n’a facutu nici cu turcii contra crestiniloru. Mai nainte de tóte ea veghia ca sa nu fia absorbita. „Ei bine, s’aru crede are? Fatia cu o purtare atâtu de nereproșabila a cabinetului din Bucuresci si intr’unu tempu cându cea mai simpla prudentia aru trebui, sa consilieze Portei ca sa nu-si creeze noi dificultăți, vedemu in locu de acést’a ca guvernulu turcescu disputa cu guvernulu românu pentru nisce motive, cari de altmintrelea suntu de nimicu. „Este vorb’a despre trecerea poștei internationale dela Leopolu prin Bucuresci la Constantinopole. Delegatulu turcu n’a voitu sa dea actului ce trebuia semnatu cu guvernulu românu caracterulu unei conventiuni si n’a mai voitu asemenea ca sa dea tierei românesci numele, cu care se servescu puterile cele mari. Staruindu a intrebuintia espresiunea de principateleunite Moldov’a si Valachi’a in locu de Romani’a, sublim’a Porta inttelege in realitate a face reserve asupr’a fapteloru seversite de mai multi ani pre tiermii Dunărei, in puterea vointiei nationale si cu consimtiementulu Europei. Guvernulu principelui Carolu nu pute ceda capriciiloru Turciei; elu era siguru ca camerele nu aru fi consimtitu sa ia in cercetare unu altu nume de câtu acela de Romani’a. Nu este greu inse de a vede, ca in mijloculu dificultatiloru cari aru cere cea mai seriosa atentiune. Part’a se perde in vanitati de nimicu. Si cându in mijloculu unoru pericule atâtu de grave se vede ca unu guvernu se obstina in a voi sa conserve o umbra de preponderantia anormala si in a sustiene nisce proteste nelegale, neaprobate de tóte puterile, astufel nu se potu prespera concesiunile ce forte cu dreptu au fostu cerute de supusii cei resculati ? Ne displace forte multu, ca turcii nu abandoneza politic’a de ostilitate catra unu populu care nu cere altu decâtu numai sa traiasca in pace cu densii. Dara oricum aru fi, Romania va continuă ca sa urmeze aceeasi politica liniștita si reservata. In adeveru, e unu lucru demnu de atențiune a observă, ca Romani’a in orientu, ca si Itali’a in occidentu, se inspira de la o aceeași idea politica, sciu a tiene unu dreptu ecuilibru intre diferitele interese, se ferescu de întăriri periculose si cantarescu fiace actualu loru, ca sa garanteze drepturile si interesele loru, fara a sacrifică principiile justiției. Acesta analogia politica e o confirmare mai multa a afinitatiei de rasa si a geniului celoru doua popore.“ Detimu in „La France“, ca dlu Emilu de Girardin a pusu de curendu sub tipariu o scriere volanta care va apare chiar u dilele aceste, contienendu proiectulu unei conventiuni de aliantia ofensiva si defensiva intre Austri’a si Prussi’a, produsa la anulu 1867 de principele Bismark si inaintata cabinetului din Vien’a prin contele de Tauffkirchen. Acestu proiectu de aliantia, divulgata in mai intaiu de dinantele „La France“ si „Neue freie Presse“, consiste din urmatórele puncte mai remarcabile: „Prusi’a se obliga a nu pune nici o pedeea Austriei in urmărirea scopului acestei a, de a se întinde spre orientu , iér’ Austri’a se obliga sa ofere Prussiei totu concursulu possibilu din partea sea, pentru realisarea unitatiei germane, scopu urmaritu de Prussi’a. „Prussi’a se obliga a interveni la sublim’a Porta, pentru cedarea României, Serbiei, Bosniei si Muntenegrului, cari provincii, in schimbulu unei indemnisari negresitu, sa treca sub protectiunea Austriei si sub suzeranitatea imperatului Franciscu Iosifu. Sub aceste conditiuni apoi, presupunendu, ca Perta va ceda si insul’a Cret’a Greciei si va decretă egalitate de drepturi tuturoru confessiuniloru religiose, — Austri’a si Prussi’a voru garanta integritatea teritoriala a imperiului otomanu. „Pentru tóte aceste Austri’a se angagieza a nu se opune intru nimic’a armatei generale a Prussiei, si fiinduca statele germane ale Austriei intra si ele in confederatiunea germana, Austri’a se obliga a pune in casa de resbelu, la dispositiunea regelui Prussiei, tata armat’a sea. „Printr’acést’a aliantia Austri’a si Prussi’a garantandu-si in modu reciprocii integritatea teritoriala, voru asigură pacea generala a Europei.“ Jurnalele austro-magiare si germane, ca „Nord deutse Algemeine Zeitung“, „Neue freie Presse“, „Hon“, luându unu aeru de indignare pentru acésta destăinuire, pre care nu le dà mân’a se o desminta, tramitu feliu de feliu de insulte la adres’a lui Girardin, comparandulu cu Lamarmor’a si Arnim, cu alte cuvinte lasandu a se ceti printre renduri, ca aru fi unu tradatoriu ! Până nu faci focu, fumu nu iésa. Se vede, ca fumulu ce iesia in anii acei’a, mirosindu a carne de omu, iesia din nabusti’a învoiala inferna dintre Prussi’a si Austri’a, pe omenirea de rassa latina si rassa slava. Dove mii de ani, de cându rass’a germana, mimica de morte si naturala a rassei latine, precum este mimica prin instinctu pisic’a siarecelui si copoiulu iepurelui, o pandesce in natur’a-i perfida, nu precum alerga ogarulu se prindă iepurele, dar’ precum Tu sicaneaza Tu persecuta, si’lu per siu varisesce. Tóte suntu cu putintia, si nimic’a bunu pentru noi românii nu va fi, pre catu tempu ceriulu nostru nu se va lumină si luceferulu nostru nu va resari. Ceriulu nostru este Franci’a si luceferulu nostru Napoleonu. Germani’a a batutu pre Franci’a : a batutu tóta latinitatea. Se va rădică Franci’a, se va radica tóta latinitatea. Se va reurca pe tronulu Franciei Napoleonu : bulevardulu latinu se va incheia si se va inclesta omogenu si omodoxu dela Lisabon a până la Sicili’a. Marele publicistu, regele dinaristiloru, trebuie ca nici in betranettele lui sa nu abandoneze missiunea, pre care a urmărit’o cu atât’a târia in totu cursulu vietiei sele. Spicuire in corfa unei redactiuni. (Urmare.) După ce s’a terminatu procedur’a descrisa a redactorului, impinsu de curiositate, m’amu apropiatu de corfa, se intielege după ce cerusai voi’a. „Binei, dise redactorulu, vise dt’a scri ce va sadica discretiune. O redactiune semana in unele privintie cu unu scaunu de confessiune!“ „Amu intielesu“, respinsei si după ce amu depusu votulu, ca nu voiu spune nimenui mai multu decâtu vede cetitoriulu, amu luatu odata cu mân’a din corfa, amu luatu si a dou’a ora si a trei’a ora si a siéptea ora si amu inceputu a frunchiari si a si sorta, incâtu mi era trebuinti’a, lucruri mai vechi de lucruri mai noue. Minunea minuniloru! Ce vedéu ochii mei ? „Lucruri necredibile“ eschiamaiu dintr’odata si aratândui o hârtia mai vechi a continuat in răpirea mea „se póte die redactoru ca.........sa fiu scrisu aceste, omulu .. . .“ Era sa mai dicu multe, déca nu me prevenea cu o căutătură camu mitorósa si cu unu ascutitu si necuviinciosu post!!! „ Stemperate die! “ resuna tunetulu după fulgeratur’a de mai nainte, „ca daca nu, ti denega mai departe satisfacerea curiositatiei.“ Eu voiamu ca din vederea hârtiei acestei’a sa torcu o conversatiune de ochi si sa nu me satura de mirarea mea, cum se póte află câte o ................ carea se schimba mai tare cu tempulu din dilele babeloru. Dar’ cuvintele rostite ’mi taiara tóta poft’a de vorbitu si asia m’amu multi amitu numai cu reflessiunile ce mi le faceamu insumi. Cugetamu in mine, uitate, o corfa si ce póte ascunde dintr’odata, dara câte voru mai fi fostu de aceste in corf’a acest’a, lucruri cari nu le mai scie si cunosce lumea. Cugetamu mai departe, ca uitândute de dinafara cine aru crede ca intr’o corfa potu varia atâtea obiecte, bune si rele si prin asociatiunea de idei sosistemu acolo se asemana corfa cu capatien’a unui omu, in care câte nu se cugeta nu se croiescu si producu si déca nu esprima nimic’a zăcu tóte acolo ca si intr’o corfa si nimenea din cei din giurulu ei nici nu viséza despre cele ce se cugeta si producu. Ca sa nu perdu firulu trebuie sa spuna ca harti’a ce m’au miscatu asia tare, — v’asi spune si numele, déca n’asi fi depusu votulu; asta trebuie sa lu făcu si sa spunu numai lucrulu, a fostu o schimbare subita a unui individu, carele in tempulu absolutismului purta corabi’a cea mai mare absolutistica in capu, in tempulu lui Schmerling era celu mai mare austriacu in costumu nationalu romanescu si in 1865 s’a „convinsu* ca nimic’a nu e mai folositoru pentru români cu uniunea Transilvaniei cu Ungari’a si in 1869 era celu mai mare passivistu etc. etc. si Ddicu sa lu tiena la multi ani! ca inca cine scie ce metarmofose politice i voru mai fi pastrandu ursitele in corf’a loru déca au si ele vreun’a. Dealtmintrea nu este uniculu carele se schimba astfeliu, caci de astfel de ómeni suntu mai multi. Profitai in intemplarea ce e narasei, ca cele ce le ^ai vechiui, póte si mai admirabile cu cec dintâiu, nu ne mai răpiră asia tare ^ asta in linisce mi-amu facutu o murime de notitie si estrase pre lângă dist>,retiunea publica, va sndica cu pronajgiune sa nu merga mai departe decât…, până la p. t. publicu , căci nastu vrea sa-mi perdu încrederea ce o are in minodiu redactoru. (Va urma.)