Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-01 / nr. 1

Telíigraful ese de dóne ori pre neptemarin.] Duminec’a si Joi’a. — Prenumeratiunea sol face in Sabiin la espeditur’a foiei, pre afara lui C. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretinsu prenumera ltiunei pentru Sabiin este preaima fl. v. a. iar pre o jumatate de aim 3 fl. 50. Pent Sabiiu 1113 Ianuariu XXIV. )trn celelalte parți ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pro mmn aim 8 fl.iera pre o jumatate de aim 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri I streine pre aim 12, anii 6 fl. Inseratele se platescu pentru intai’aim cu 7 cr. sirilu, pentru a d/m’a 5ra cu 5/» cr» si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Anulu nou. Dedarea face de multe ori pre omu nepasatoriu. Elu trece dela unu evenementu la altulu ca si caletoriulu dintr’unu satu la altulu, fara de a lua notitia seriósa despre cele ce a vediutu. Óre totu asta sa fia si cu trecerea dela unu anu la altulu ? Si pentru ce nu ? aru putenescine respunde, câci si asta tempulu, acestu saturau lacomu si nesaturatu, inghite cu rapacitate fia care anu unulu după altulu. Numai dela er a creștina incace eata ca 1875 de ani suntu înghițiți pentru vecii veciloru, si ce s’a intemplatu cu cei trecuti se va intempla si cu cei viitori. Despre acést’a nu are nici omulu celu mai simplu nici cea mai mica îndoiala. Inse, ce vedemu noi cându cautamu asupr’a aniloru trecuti in imensitatea, sau eternitatea tempului. Vedemu ca anii singuratici, anii cuprinși in secuii, in periade si asta mai departe au revastele loru neșterse, revaste increstate de faptele omeniloru, singurateci si multi, de faptele individiloru si ale popóreloru. Vedemu in revastele aceste rele si bune, rele de care se înfiora si ingretiosieza omulu după mii de ani si provoca împreunarea despretiului si a blastamului cu numele celoru ce au facutu reu; vedemu bune, de care si după mii si sute de ani se incaldiesce fiacare inima nestricata omenesca si provoca împreunarea apretiuirei, veneratiunei si a binecuventarei cu numele acelora ce au facutu bine. Nepasarea in trecerea dela unu anu la altulu nu pate dara are locu fara de a ave in urm’a sea scăderi si inca in multe cazuri scăderi nereparabile pentru toti seculii. Si ce e de facutu ? O controla a fapteloru din o palma sau schiopa de tempu, numita anu, si inca o controla rigurosa, pentru ca déca gasimu ceva de indreptatu sa indreptamu curendu, ca nu cumva anii, cari nu ne suntu scrisi in frunte sa se bate pentru noi mai curendu de catu e calcululu nostru si asta viitorimea sa gasesca numai rele neindreptate si nereparate in urm’a nóstra. 1874 Cându stămu pre pragulu anului amu fostu constrinsi a ne esprime dorintie, despre aceea ca in anulu acum espiratu vomu fi in pusetiune a inregistra mai multe bune. In inim’a nóstra credeamu ca vomu fi in stare ca acum cându avemu sa trecemu in anulu 1876, sa putemu dice ca cele rele sau spalatu cu totulu. Inse déca cautamu in impregiurulu nostru aflamu ca anulu espiratu a immultitu greutățile, inimile pare ca suntu mai restrinse in respiratiunea loru si cauta in viitoriu cu mai multa îndoiala s; fioru ca iu anulu trecutu. Putien voru fi intre noi, cr?i sa nu fia impressionati asta de tare de evenementele anului espiratu, incatu acele sa fia sterse deja din memoria. Si pentru omulu inclinatu spre flegmaticismu séu indiferentismu ele trebuie sa fia fostu asta de remarcabile, incatu, fara de a vré, sa si le fia inregistratu in memoria, sau, folosindune de o alta metafora, sa se fia inscrisu ele de sine in memoria. Ciceamu in primulu numeru alu anului trecutu: „Nimic’a nu aru pute fi asta dara mai imbucuratoriu pentru noi si desiguru si pentru cetitorii nostri si pentru tóta suflarea romana, decâtu cându in anulu acestu nou, amu fi in pusetiune de a înregistra acte, cari sa fia totu atâtea documente despre o concordia generale intre romani, cari sa fia totu atâtea documente despre aceea, ca interesulu comunii a reunitii pre tóta inteligetia romana din Austro-Ungari’a la o activitate comuna, carea sa reinsufletiesca națiunea nóstra spre fapte folositórie, ei si patriei, si sa o aduca celu putieru la respectulu, de care se bucura înaintea conlocuitoriloru de alte nationalitati cu unu deceniu înainte de tempulu acest’a.“ Dorinti’a acest’a nu s’a implinitu, pentru ca „cele trei milióne de români“ n’au voit sa „arunca faptele loru in cumpenile patriei“ si s’a retrasu si mai tare in neactivitatea de mai nainte, si asta nu numai ca n’amu gasitu imitatori si aliati in celelalte națiuni ale patriei, ci furamu despoiați si de unele beneficie, cari le avému mai nainte. Totu in acelu numeru diceamu atunci: „Avantagiulu celu mai mare visearu fi pentru romani, ca inimicii loru interni aru perde terenulu celu fructiferu pentru interese private. Vocea cea puternica a unui poporu, carele si-aru tienti tóta atentiunea numai spre scopulu celu mare alu salutei publice, si aru pune pre toti la umbr’a ignorurei sele si déca s’aru încerca si atunci sa bage neintielegeri intre ómeni, si aru e spune despre fiului seu.“ Nici dorinti’a acést’a nu s’a realisatu si este urmare firesca; caci déca nu s’a implinitu cele ce avau sa premerga, nu se putură împlini nici cele urmatóre. Terenulu politicu a remasu neocupatu de noi ca si mai nainte; elu a remasu unu câmpu de esplotatiuni pentru străini si numele de Madar Wodianer a fostu in anulu ea,ia^u înlocuite prin alte cari se“ana cu aceste. Sa intramu mai d'vs“a^u C010 ale anului trecutu ? Tuntru durerea cu care a intramu in an,in viitoriu si aceste suntu pre multe pentru ca contienu prea multu, ci tóté ca a vorbi catu de multu de P*10 densele nu aru fi de prisosu, pentru ca reulu nu se vindeca nu odata prin abandonarea lui, ci pi’* continu’a tratare, până cându este alungatu din corpu si până cându corpulu este pre deplinu restauratu. Pre terenulu nostru propriu unde suntemu noi intre noi, inttelegemu terenulu bisericescu, avemu putiene fapte de inregistratu. Cu tóte ca si aceste putiene nu trebuiescu trecute cu vederea. Noi de asta data le amintimu asta in trecutu,nu pentru asta, ci pentruca audimu ca acele incatu nu au perfecțiunea loru dorita se voru perfecționa in curendu. Sa speramu deci, inse speranti’a iubirei si priveghiarei. Déca evenemintele cari potu atinge patri’a nóstra, prin urmare si pi’e noi, s’aru restringe numai la cele de mai susu aru fi inca lucru de suferitu. Grigi’a nóstra aru puté fi cu multu mai mica pentru viitoriu. Inse cându sub povér’a cea grea financiara, sub carea se afla patri’a nóstra, ea după espirarea anului viitoriu sta in fati’a reinnoirei complanarei intre cele dóue jumetati ale monarchiei, carea este forte momentóla si candu in presentu la fruntariele sudostice se sbuciuma o insurectiune, care mane poimane se póte straforma intr’unu resbelu, carele póte sa aiba si pentru patri’a nóstra consecuintie impovaratórie, trebuie sa fiu ingrijirea nóstra îndoita. Intrarea nóstra dara in anulu viitoriu este cu privire la trecutu de o durerósa amintire, câtu privesce viitoriulu, insuflatoria de grigi, nu numai pentru desvoltarea eveneminteloru, ci si pentru ca ele ne afla cu sosirea mirelui din Evangeliu pre cele cinci fete nebune. Nu putemu dara încheia mai potrivitii aceste fire ale nóstre decâtu repetindu ceea ce amu disu in anulu trecutu la inceputulu anului espiratu: „Anulu ce ne sta inainte sa lu folosimu cu prudenti’a cea mai mare si sa nu damu dileloru rendu, caci după dil’a apostolului etnicu „dilele grele suntu,“ si déca nu lu vomu folosi asia nici dorinti’a nóstra carea este o dorintia comuna si de interesu comunu nu se va împlini“ Serile de iarna. in 23 Decenii 0 v III. Noroculu ardalu fi oulu, acesta nălucă amagitóre, nu jumai ca oribesce pre betulu muriVa sau> mai face inca pre acest’, ca sa"si uite si de cele petrecute Pana cându in fine ’lu face necapa’in cã eauiai sei cugeta senosu mer ^ ^a ceie ce pote aduce diu’a si riP^ea^a stragendu dela ur’a traditional a a magiariloru fatia de noi, alegi.agendu ca póte si noua ni va fi lipsitu uneori taculu celu nimeritu politicu, in mare parte inse ’mi vine a crede ca chiaru noroculu momentanu a pututu face si pre magiari, ca sa-si uite cu totulu de cele petrecute sub tempulu odiosului sistemu absolutisticu. Densii au uitatu cu pamentulu, câta frica si spaima duceau si ei pe atunci de germanismu si germanisare, desi mesurile germanisatóre de pre acelu tempu, nu erau nici a diecea parte atâtu de drastice, precum suntu cele magiarisatóre din dium a de astadi. Institutulu consiliariloru școlari cu referinti in agendele școlare lângă locotiinti’a de atunci, sternisa in magiari pre acelu tempu pare ca mai mari banueli decâtu ce suntu banuelile nóstre fatia cu atâti inspectori școlari reg. din diu’a de astadi, desi diferinti’a intre acei’a si acesti’a atâtu in privinti’a caracterului natiunalu si confesionalu, câtu si cu referire la sfer’a loru de activitate este ca ceriulu de pamentu. Ca sa tacemu alte multe de pre acelu tempu, le-amu mai puteaduce aminte magiariloru inca si de multele lupte si demonstratului câte a trasu după sine cunoscut’a patenta din an. 1858, cu referire la biseric’a protestanta din Ungari’a, cându in sirulu luptaciloru, de ’mi mai aducu bine aminte, se numeru si actualele ministru presiedinte de astadi. Celu mai bun pasiu nemtiescu de pre acelu tempu producea spaima si fiori intre magiari. Erau ce e dreptu mai multe cause ce produceau acea trema, dara in lini’a prima caus’a era „fric’a de germanisare.“ Si cum priveau noi atunci la tóte luptele loru ? Se priveau ca lupte justificate, lupte pentru esistintia, la care au necontestatulu dreptu, atâtu individi, câtu si nationalitatile , caci, cine puté sub sare mai bine cunosce si simti decâtu romanulu, ce va sedica „lupt’a pentru esistintia.“ Dara eata tempulu s’a schimbatu, si noroculu care i-a radicatu, si li-a datu magiariloru puterea de astadi i-a facutu ca sa-si uite de tóte acele, ba mai multu decâtu atât’a, i-a facutu ca sa ne insereze, sa ne inculpe atâtu de greu, de câte ori apelamu si noi astadi la „dreptulu pentru esistintia.“ Ni mai aducemu aminte ore, câte învinuiri aspre, câte blasteme grale nu se descarcau pe atunci contr’* biruriloru celoru mari importatóre, chiaru din gurile aceloru pragiari liberali, cari astadi totu în dragi de liberali, colo in came’a din Pest’a, vorodia cu radical’a îidiecitu mai mari biruri ? in contr a câror’a o tenguire câtu de lina, se notifica de agitațiune, seu celu pi^enu de nepatriotismu. Tempulu-chmba tote! pji du ca veni vorb’a despre episode trecute, si uitate din tempulu ghemului absol. cându si magiarii erau îmbrânciți de alții mai tari de câtu densii, cându si asupr’a capului loru domina o mâna suprematisatóre, fara a mai resuscita cele petrecute pre atunci, ’mi pare ca noua abia ni-a mai remasi alta suvenire mai plăcută din acelu tempu, decâtu acea ilusiune perduta, credinti’a in posibilitatea unei înfrățiri adeverate a magiariloru cu romanii. Sortea cea vitriga dar egala de pre atunci nu impretenisa si apropiesa binisioru unii de altii. Nu odata nu aflamu pre atunci in societati unii cu altii, unde cantamu pe’ntrecute : „Nu amu pâne nice sare, tóte le-a dusu darea mare,“ incâtu déca noroculu nu s’aru fi coboritu ca prin o minune in bratiele magiariloru cu total’a nóstra ignorare, a-ti fi vediutu, cum noi eramu si remanemu până in dium a de astadi, totu amici si omenii cei buni. Noroculu loru inse m-a stricatu infratirea, noroculu loru a fostu nenorocirea nóstra, si la o infratire magiaro-romana ne mai putemu aștepta numai atunci, decumva nu va fi pre tardiu, cându noroculu, acést’a nălucă peritóre, ’si va intorce cându-va fati’a de câtra magiari, perchendu-si urm’a. In vér’a anului 1860 făcuse mare svonu prin diuaristic’a magiara si uim banchetu ce s’a tienutu in Clusiu intr’o gradina, cu care ocasiune unulu dintre fruntașii aristocrației magiare din Transilvania, veni a inchina unu paharu, seu decare mai place, a toasta in onorea natiunei romane, respective pentru infratirea magiariloru cu romanii. Noi tóte aceste le luaremu de 200.