Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-01 / nr. 1

2 •bani buni. Doriamu din inima o atare înfrățire, si de acea ni placea a crede vorbeloru frumóse. Alicum apoi tons­­tantele mentionatu a datu espresiune via cuvinteloru­sele de înfrățire, nu­mai cu 6 ani mai tarziu, ca autoru, descriindu-ne revolutiunea lui Horea. (A Hora támadás története !) cu atât’a patima si ura de carea mai tarziu s’a scarbitu multi chiaru si dintre ma­gi­ari, si in specie, unu altu scriitoriu a­lu acelei revolutiuni. Nemții (asia numiamu noi con­­glomeratiunea birocratiloru de atunci) ne siopteu ce e dreptu, dicandu-ne: „Mei romani! fiti • cu minți, pre ma­­giari nu-i dóre capulu de infratirea vó­­stra, ei ’si au planurile loru.“ Noi in­­tr’aceea tieneamu mortisiu la înfrățire. Totu asta la an. 1861—62, pana cându in urma ne convinseramu, ca noroculu ce a ajunsu pre magiari, a pref­acutu tóte sperantiele nóstre intru nimica, si ca tóte înfrățirile nóstre a fostu fraie, cuvinte sburatóre, visuri treca­­tóre. Si din tóte acele ni-a mai re­­masu astadi numai unic’a mângâiere, credinti’a in acelu adeveru eternu, ca reulu, necasulu si ori­ce asuprire inca ’si au sfersitulu loru, precum trecu tóte in lume, precum trece ori­ce desmirdaciune si fericire pamentesca. Din calamitatile ce nu apasa pre noi astazi, mai au parte si alte popóre de o serte cu noi, si acestea inca este o­­ mangaere pentru noi. Unu momentu numai, si tóte se potu preface spre mai bine. Iara noi pana atunci se re­­scumperamu tempulu, fara a sta cu manile incrucisiate. Apoi sa nu mai in­­trebamu din cându in cându unii pre altii, sine ira et studio: Nu cum­va mai portâmu si noi culp’a la o mul­time de calamitati ce nu apasa ? Ne tanguimu ca adversarii nu nu respectedia, ca nu făcu­reu unde nu­mai ne potu. Dara noi pre noi ro­manii, pre ne scimu respectă ? Si cari pUi­tu faptele nóstre de bun’a cre­dinta. ? tanguimu ca adversarii ne apasa. Cq vomu respunde inse, cându vedemu pra romanu ajunsu la domnia (respectu es,epidunit­ru) rivalisandu nu o data si inv­ecan­tu de multe ori pre strainu, in tiinta despotismu. Ne tanguimu c­a strâng 110 nj_au fostu nici cându sinceri, si de câte ori acesti’a ni-au promisu fratietate, per­fidia li sta ascunsa după cur­se. Dara amu pute noi afirmă cu constintia curata, ca totu perfidi’a nu si-a sumtu afurisit’a rola si intre multi dintre­ omenii nostri, nu fatia cu străinii, ci latia in fatia, intre romanu si romanu ? iér’ promisiuni solemne, legaturi de în­frățire, imbratiosi­ri, totu intre noi, au devenitu nu odata profanate de min­ciuna si ipocrisia. Ne tanguiau ca străinii făcu in mijloculu nostru pro­­selitismu, spre a ne desnationalisa, pre cându rusinosulu proselitismu confe­­sionalu, carele ni-a adusu atât’a stri­care, dela nefericit’a desbinare a bi­­sericei romane, inca nici până astadi nu s’a perdutu urm’a dintre romani. Pre câtu tempu asiâ dara nu ne vomu curâ noi pre noi insine, fara a ne da pre manile doftoriloru străini si nech­iamati, in daru ne vomu tân­gui la frunza si iarba, in daru vomu așteptă ajutoriulu strainiloru. Potemu rostogoli pétr’a lui Sisyphu, câtu ni place, nu vomu scote nimic’a la cale. Poterea de care avemu lipsa tre­buie sa o cautamu in noi insine, si de o vomu sei caută, o vomu si afla-o. Unitatea nóstra ni va împrumută taria si puterea. Cându vomu ajunge odata la acestu limanu, n’are sa nu mai dara capulu apoi de câte espe­­rimente netrebnice si fortiate, din par­tea acelor’a, cari aspira fara nici unu titulu, la esterminarea nóstra. Astadi cându cu ajutoriulu lui Ddicu intramu in patrariulu din urma alu seculului XIX nu mai póte peri o națiune, déca ea va sei­firmu si resolutu pronunciă înaintea lumei: „Voiescu a trai“. Ne aflamu si altcum la finea anu­lui, e tempulu a-ti trage fiesce cine socot’a cu sine insusi. Erorile comise in trecutu, fia pre terenulu politicii, fia pre celu bisericescu, ne potu servi de vii esemple, spre a le evită, si spre a nu câștigă facultatea de a sei cu­getă, intru tótu mai seriosu pre vii­­toriu. Cugetu ca acum va fi de ajunsu pentru asta sera die red.­ Mâne este ajunulu Crăciunului. Deci ve poftescu d-vóstra si la totu sufletulu roma­­nescu. Serbatori fericite! Séra déca cum­va n’amu mai reveni in aceste putiene dile ce ni-a mai remasu din anulu acest’a, incheiu, că pentru anulu viitoriu: „Cele rele sa se spele. Cele bune sa s’ad­une.“ •— I. Revista asupr­a sferei nóstre politice, culturali si economice. I. Recunoscerea zeului e pasulu primut spre îndreptare. — Dara ch­iaru si recunoscerea binelui nu pace avea decâtu o influintia buna pentru recu­­noscatoriu , caci imbarbatoria la mai mare progresu, — la perfecționare. După cum suntu acsiomele ace­stea fatia de omulu singuratecu, — totu atât’a suntu ele de adeverate si fati a de unu poporu intregu, de o na­țiune. — Si de aceea e neaperatu de lipsa, că fia-care poporu voindu a-si cunosce si asigură viitoriulu seu sa-si privésca din cându in cându presen­­tulu si trecutulu seu si sa le esami­­neze , ca intr’ensele ’si va află negre­­situ embriulu viitoriului. — Conduși de ide’a acést’a vomu cercă a face o scurta revista asupr’a starei nóstre presente, politice, cultu­rali si economice; a cercetă incâtu starea acest’a se póte privi de mul­­tiamitóriu si incâtu nu­ — si de cum­va nu, care suntu căușele zeului ? pentru că sa le recunoscemu, evitamu si delaturâmu in viitoriu! Incepentru deslegarea cestiunei ce ni o propusemu, mai intâiu cu starea­ nóstra de acum politica, dela inceputu trebue sa constatamu — ceea ce alt­cum ori­ce românu cugetatoriu insusi o scie si o recunosce — ca adeca, ea e câtu se póte de trista si nemultuu­­mitória. — Pre lângă tóta solidarita­tea ce se accepta, potemu dice una­­nimu, in conferintia nu demultu in Sa­­biiu, pre lângă totu zelulu ce se areta din tóte partile, că lasandu odata in­teresele personali la o parte — in viitoriu se procecemu in căușele si f­acerile ce privescu intrég’a nóstra n­atonalitate, cu unu cugetu si cu o imn«, • în realitate nu s’a aretatu nici batem o umbra de solidaritate ! Interesbe personali jucara acum că si până acum rolulu principalu la alegerile de curentu intemplate , stran­­cinandu solidaritatii, acceptata in te­­meliele ei, cele inc«, abiă puse. — Capi si conducători ai M­im­ei, câtva cari plebea abiă indrasniă *­si inaltiă ochii, si a câtoru cuvinte — ori­ câtu de netemeinice aru fi fostu — s­­pre_­tiuiau orbisiu si treceau in carne,­ sângele bietului poporu, neespertu s. putieru cugetatoriu, ’si fofolosira in­­fluinti’a acést’a nemeritata, spre a îm­părți gratii candidatiloru străini si spre a-i face pre acesti’a că sa-si caute si câștige mandatulu din binevointi’a — de­siguru scumpa — a domniiloru loru ! — In multe cercuri de alegere cu­­ratu române, nefericit’a passivitate ab­soluta, după cum si-o croisera unii sîreti — anume — se esercita sau nu, după cum cerea interesulu atâtui candidatu protegiatu de marii conducători natiu­­nali, ier’ intre altele poporulu alesse după chipsuril’a­sea, pre cesu mai me­ritata — de punga! — Inca se mai aflara unele cercuri electorali române, care acum numai convingendu-se ca aru fi o absurditate a cassă terenulu câtoru-va alegatori neromâni — prac­ticară passivitatea activa; adeca ale­seră astfel iu de candidați, cari sa nu intre in dieta. — Vederemo până cându ’si vomu remanea si acesti’a consecventi! Astfel iu deci se practica solidari­tatea acceptata ; astfel in passivitatea absoluta plăsmuită! Unii corifei ’si trasera refene­­lele pentru comedi’a esecutata. — Po­porulu nepriceputu­ inse care scu pre barb’a atarei Măriei sele — seu pen­tru câti­va potorasi si nu­ielu traiu bunu, ’si dede votulu seu atarui domnu tramisu . •— va reinapoiă elu prin da­­rile ce mereu se votéza, bacsi siulu primitu, instititu si inmiitu si apoi cu tempu va câștigă o mai mare idea, despre ceea ce insemneza, a-si dă si cui a-si dă votulu. Compatrioții de nationalitate ma­giara, de-si suporta — in urm’a ega­­litatiei, in privinti’a acest’a negresitu pre deplinu practicate — totu atâtea poveri, câte si poporulu nostru, — se mai potu multumi cu convicțiunea ca se satisface idealului magiarisatoriu si magiarulu aduce bucurosu ori-ce jertfa, cându i se satisface ambiti unei sele natiunali. — Pentru noi vi se lipsesce ori-ce multumire, ori-ce recompensa, cându ni se detragu chiaru si putie­­nele subventiuni de până acum sub proteste cari din punctu de vedere alu intregitatei statului, nu se potu rectifică după nici o teoria a dreptu­lui moderau de statu. Astfel cu unii corifei nationali au repetatu de nou oper’a nenatiunale si nepatriotica, fatia de națiune , iér’ po­porulu nepriceputu a jertfitu „mii de slănini, pentru unu cârnetieru !“ Sa cercetamu vise acum ca fost’a potrivitu seu corespundietoriu ? fost’a­bateru practisabilu cond­usulu de pas­sivitate absoluta ? Si potutus’a rea­­lisă pre basea acestui’a solidaritatea acceptata ? După parerea nóstra nici un’a, nici alt’a ! Potrivitu seu corespundietoriu sco­pului intentionatu, nu a fostu nu a pututu fi, cond­usulu pentru passivi­tate absoluta , din causa ca elu a fostu basatu pre aeru si nici decum pre­curiturile, intre care traimu si intre care avea sa se efeptuiasca. Elu a fostu astfel cu o amagire proprie pre­carea viitoriulu prossimu si giursiurile desconsiderate negre­situ trebuie sa o vedesca — după cum intr’adeveru a si vedit’o. — Pentru că sa potemu deliberă asupr’a intrebarei, ca : are satisfacut’a scu putut’a simplu satisface cond­usulu de passivitate absoluta, intentiunei ce s’a urmatu prin elu ? trebue că mai intâiu sa cunoscemu intentiunea ace­st’a — o premissa, carea la aducerea conc­usului, s’a ignoratu cu totulu ! Si intentiunea cond­usului desu pomenitu nu a fostu si nu a pututu fi alt’a, decâtu că prin abstienerea to­tale dela alegeri nu numai sa se arete ca poporulu românu nu e mul­­tiumitu si nu consimte cu sistemulu de guvernare actualu — celu putieru cu administratiunea practicata de regimu, nu — ci totudeodata sa se si igno­­redte lucrările poterei de statu actu­ale — că pentru noi nefavorabile — I si prin neparticipare la legislatiune sa stirbesca constitutiunea. — Dar’ noi trebue sa consideramu, ca din r­ f,uiu d­e statu alu nostru de acum — T)re care noi numai iu închi­puire ni-lu potemu formulă altfeliu, de cum este -n fapta — de­si negre­situ in detrime^uiu nostru si alu ce­­loru-lalte natiunal>âU nemagiare din patria­­ fapti ce nu e,,î­ îsce — că odi­­nióra representarea si participarea la legislatiune din partea nationalitati­­loru “ ca atari, ci numai din par­tea anumiteloru cercuri electu­aje _ Prin urmare, chiaru déca unu cercu­l alegatoriu sau altulu — conformu­ ^0. I intiei alegatoriloru, cari in sine negri,­­ stiu ca trebuie a apartiene la atare nationalitate din patria — nu-si tri­­mite ablegatii sei in corpulu legiui­­toriu, conformu dreptului de statu actualu, — de­si alegatorii cercului respectivu apartienu la o nationalitate anumita —• nu se pote dice ca natio­­nalitatea respectiva, ci numai ca cer­­culu electoralu respectivu sau chiaru numai, ca deputatii acelui­a­si cercu, nu iau parte la legislatiune. — Prin urmare, déca chiaru tóte cercurile electorali, in care alegatorii români suntu in majoritate, nu aru luă parte la legislatiune, inca si atunci conformu dreptului nostru de statu, nu s’aru potea dice, ca românii seu na­­tionalitatea româna — de­si faptice asta aru fi — se abtiene dela legislatiune; pentru ca legea recunosce odata că națiune politica, numai pre națiunea ungara, carea insa de unii se identi­fica cu cea genetica magiara, — si la legislatiune numai acest’a se repre­­senta si póte representa — conformu constitutiunei, prin alegatorii singu­­rateciloru cercuri electorali! Aci in destinatiunea acest’a a le­gei, a dreptului nostru de statu ac­tualu, face realu, care a voitu sa­ lu delature cond­usulu pentru passivitate absoluta. — Incatu vise s’a urmatu calea cea potrivita spre ajungerea sco­pului acestui’a si incatu nu, se va mai vedea si din urmatórele : A ignoră o jur stare, unu faptu, o lege nemultiumitóre. — e negresitu o dovada de displacere, de nemultiu­­mire. — Inse e numai o manifestatiune muta, pre carea cine vrea o observa si apretiuesce, cine nu vrea nu. Prin urm­are ignorarea nu e remediulu celu adeveratu, in contr’a unui evenimentu sau a unei legi, pre carea seriosu vo­­iesci sa o delaturedi , ci aci se cere munca, truda, activitate in directiu­nea ce o doresci si pre calea, care póte sa te duca la scopu. — Deci daca nu ne convinu noue normativele dreptului de statu, pentru noi in ade­­veru apelatorie, atunci nu e de a­­junsu că sa concludemu un’a ’ntr’un’a la passivitati si sa stârnu cu mânile in sinu, până ce voru pică de sine cópte, pomele passivitatiei sedite, ci trebue sa lucrâmu — si inca sa lu­­crâmu, lucrâmu. Inse cum ? Că națiune. Revista politica. Obiectulu discussiunei in publi­­cistic’a nóstra e cu deosebire conven­­tiunea comerciale si vamale. Pertrac­tările ambeloru guverne in capital’a Ungariei s’au terminătu, resultatulu loru inse nu se scie, caci miniștrii s’au indatoratu a tiene cea mai mare dis­­cretiune in privinti’a acest’a. Unele foi ne spunu, ca s’au delaturatu dife­­rintiele principiali si s’au dobenditu o basa pentru desbaterile ulteriori ce se voru continuă in Vien­a, dara cele mai multe organe nu asigura despre contrariulu. Desbaterile n’au avutu resultatulu doritu, multi se temu, ca se voru nasce complicatiuni seriose si conflicte intre ambele jumetati ale im­periului, pentru ca ambele guverne spri­­ginite de parlamente, nu voru sa faca concesiuni reciproce. Ministeriulu nostru s’a pronun­­ciatu in programulu seu de inaugu­rare, ea va lucră pentru sustienerea unitatiei teritoriului vamalu, dara opi­­niunea publica maghiara, care a in­­scenatu o agitatiune intensiva in fa­­vorulu pretensiuniloru ce le face sta­­tulu nostru Austriei la renovarea con­­ventiunei comerciali si vamali si la infiinttarea bancei nationali, n’a im­­partasitu parerea ministeriului, asta incâtu se credea la inceputu, ca intre guvernu si opiniunea publica esista unu antagonismu neimpacabilu. Des­baterile din Pest’a iise, alu ca­roru resultatu positivu este as­­cunsu sub velulu discretiunei, ne arata incâtu-va, ca ministeriulu no­stru, incâtu privesce interesele vitali co>mune, nu parasesce punctulu seu de vedere si atitudinea sea preveni­­toria la inceputu a fostu numai o tactica.

Next