Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-01 / nr. 1
2 •bani buni. Doriamu din inima o atare înfrățire, si de acea ni placea a crede vorbeloru frumóse. Alicum apoi tonstantele mentionatu a datu espresiune via cuvintelorusele de înfrățire, numai cu 6 ani mai tarziu, ca autoru, descriindu-ne revolutiunea lui Horea. (A Hora támadás története !) cu atât’a patima si ura de carea mai tarziu s’a scarbitu multi chiaru si dintre magiari, si in specie, unu altu scriitoriu alu acelei revolutiuni. Nemții (asia numiamu noi conglomeratiunea birocratiloru de atunci) ne siopteu ce e dreptu, dicandu-ne: „Mei romani! fiti • cu minți, pre magiari nu-i dóre capulu de infratirea vóstra, ei ’si au planurile loru.“ Noi intr’aceea tieneamu mortisiu la înfrățire. Totu asta la an. 1861—62, pana cându in urma ne convinseramu, ca noroculu ce a ajunsu pre magiari, a prefacutu tóte sperantiele nóstre intru nimica, si ca tóte înfrățirile nóstre a fostu fraie, cuvinte sburatóre, visuri trecatóre. Si din tóte acele ni-a mai remasu astadi numai unic’a mângâiere, credinti’a in acelu adeveru eternu, ca reulu, necasulu si orice asuprire inca ’si au sfersitulu loru, precum trecu tóte in lume, precum trece orice desmirdaciune si fericire pamentesca. Din calamitatile ce nu apasa pre noi astazi, mai au parte si alte popóre de o serte cu noi, si acestea inca este o mangaere pentru noi. Unu momentu numai, si tóte se potu preface spre mai bine. Iara noi pana atunci se rescumperamu tempulu, fara a sta cu manile incrucisiate. Apoi sa nu mai intrebamu din cându in cându unii pre altii, sine ira et studio: Nu cumva mai portâmu si noi culp’a la o multime de calamitati ce nu apasa ? Ne tanguimu ca adversarii nu nu respectedia, ca nu făcureu unde numai ne potu. Dara noi pre noi romanii, pre ne scimu respectă ? Si cari pUitu faptele nóstre de bun’a credinta. ? tanguimu ca adversarii ne apasa. Cq vomu respunde inse, cându vedemu pra romanu ajunsu la domnia (respectu es,epidunitru) rivalisandu nu o data si invecantu de multe ori pre strainu, in tiinta despotismu. Ne tanguimu ca strâng 110 nj_au fostu nici cându sinceri, si de câte ori acesti’a ni-au promisu fratietate, perfidia li sta ascunsa după curse. Dara amu pute noi afirmă cu constintia curata, ca totu perfidi’a nu si-a sumtu afurisit’a rola si intre multi dintre omenii nostri, nu fatia cu străinii, ci latia in fatia, intre romanu si romanu ? iér’ promisiuni solemne, legaturi de înfrățire, imbratiosiri, totu intre noi, au devenitu nu odata profanate de minciuna si ipocrisia. Ne tanguiau ca străinii făcu in mijloculu nostru proselitismu, spre a ne desnationalisa, pre cându rusinosulu proselitismu confesionalu, carele ni-a adusu atât’a stricare, dela nefericit’a desbinare a bisericei romane, inca nici până astadi nu s’a perdutu urm’a dintre romani. Pre câtu tempu asiâ dara nu ne vomu curâ noi pre noi insine, fara a ne da pre manile doftoriloru străini si nechiamati, in daru ne vomu tângui la frunza si iarba, in daru vomu așteptă ajutoriulu strainiloru. Potemu rostogoli pétr’a lui Sisyphu, câtu ni place, nu vomu scote nimic’a la cale. Poterea de care avemu lipsa trebuie sa o cautamu in noi insine, si de o vomu sei caută, o vomu si afla-o. Unitatea nóstra ni va împrumută taria si puterea. Cându vomu ajunge odata la acestu limanu, n’are sa nu mai dara capulu apoi de câte esperimente netrebnice si fortiate, din partea acelor’a, cari aspira fara nici unu titulu, la esterminarea nóstra. Astadi cându cu ajutoriulu lui Ddicu intramu in patrariulu din urma alu seculului XIX nu mai póte peri o națiune, déca ea va seifirmu si resolutu pronunciă înaintea lumei: „Voiescu a trai“. Ne aflamu si altcum la finea anului, e tempulu a-ti trage fiesce cine socot’a cu sine insusi. Erorile comise in trecutu, fia pre terenulu politicii, fia pre celu bisericescu, ne potu servi de vii esemple, spre a le evită, si spre a nu câștigă facultatea de a sei cugetă, intru tótu mai seriosu pre viitoriu. Cugetu ca acum va fi de ajunsu pentru asta sera die red. Mâne este ajunulu Crăciunului. Deci ve poftescu d-vóstra si la totu sufletulu romanescu. Serbatori fericite! Séra déca cumva n’amu mai reveni in aceste putiene dile ce ni-a mai remasu din anulu acest’a, incheiu, că pentru anulu viitoriu: „Cele rele sa se spele. Cele bune sa s’adune.“ •— I. Revista asupra sferei nóstre politice, culturali si economice. I. Recunoscerea zeului e pasulu primut spre îndreptare. — Dara chiaru si recunoscerea binelui nu pace avea decâtu o influintia buna pentru recunoscatoriu , caci imbarbatoria la mai mare progresu, — la perfecționare. După cum suntu acsiomele acestea fatia de omulu singuratecu, — totu atât’a suntu ele de adeverate si fati a de unu poporu intregu, de o națiune. — Si de aceea e neaperatu de lipsa, că fia-care poporu voindu a-si cunosce si asigură viitoriulu seu sa-si privésca din cându in cându presentulu si trecutulu seu si sa le esamineze , ca intr’ensele ’si va află negresitu embriulu viitoriului. — Conduși de ide’a acést’a vomu cercă a face o scurta revista asupr’a starei nóstre presente, politice, culturali si economice; a cercetă incâtu starea acest’a se póte privi de multiamitóriu si incâtu nu — si de cumva nu, care suntu căușele zeului ? pentru că sa le recunoscemu, evitamu si delaturâmu in viitoriu! Incepentru deslegarea cestiunei ce ni o propusemu, mai intâiu cu starea nóstra de acum politica, dela inceputu trebue sa constatamu — ceea ce altcum orice românu cugetatoriu insusi o scie si o recunosce — ca adeca, ea e câtu se póte de trista si nemultuumitória. — Pre lângă tóta solidaritatea ce se accepta, potemu dice unanimu, in conferintia nu demultu in Sabiiu, pre lângă totu zelulu ce se areta din tóte partile, că lasandu odata interesele personali la o parte — in viitoriu se procecemu in căușele si facerile ce privescu intrég’a nóstra natonalitate, cu unu cugetu si cu o imn«, • în realitate nu s’a aretatu nici batem o umbra de solidaritate ! Interesbe personali jucara acum că si până acum rolulu principalu la alegerile de curentu intemplate , strancinandu solidaritatii, acceptata in temeliele ei, cele inc«, abiă puse. — Capi si conducători ai Mimei, câtva cari plebea abiă indrasniă *si inaltiă ochii, si a câtoru cuvinte — ori câtu de netemeinice aru fi fostu — spre_tiuiau orbisiu si treceau in carne, sângele bietului poporu, neespertu s. putieru cugetatoriu, ’si fofolosira influinti’a acést’a nemeritata, spre a împărți gratii candidatiloru străini si spre a-i face pre acesti’a că sa-si caute si câștige mandatulu din binevointi’a — desiguru scumpa — a domniiloru loru ! — In multe cercuri de alegere curatu române, nefericit’a passivitate absoluta, după cum si-o croisera unii sîreti — anume — se esercita sau nu, după cum cerea interesulu atâtui candidatu protegiatu de marii conducători natiunali, ier’ intre altele poporulu alesse după chipsuril’asea, pre cesu mai meritata — de punga! — Inca se mai aflara unele cercuri electorali române, care acum numai convingendu-se ca aru fi o absurditate a cassă terenulu câtoru-va alegatori neromâni — practicară passivitatea activa; adeca aleseră astfel iu de candidați, cari sa nu intre in dieta. — Vederemo până cându ’si vomu remanea si acesti’a consecventi! Astfel iu deci se practica solidaritatea acceptata ; astfel in passivitatea absoluta plăsmuită! Unii corifei ’si trasera refenelele pentru comedi’a esecutata. — Poporulu nepriceputu inse care scu pre barb’a atarei Măriei sele — seu pentru câtiva potorasi si nuielu traiu bunu, ’si dede votulu seu atarui domnu tramisu . •— va reinapoiă elu prin darile ce mereu se votéza, bacsi siulu primitu, instititu si inmiitu si apoi cu tempu va câștigă o mai mare idea, despre ceea ce insemneza, a-si dă si cui a-si dă votulu. Compatrioții de nationalitate magiara, de-si suporta — in urm’a egalitatiei, in privinti’a acest’a negresitu pre deplinu practicate — totu atâtea poveri, câte si poporulu nostru, — se mai potu multumi cu convicțiunea ca se satisface idealului magiarisatoriu si magiarulu aduce bucurosu ori-ce jertfa, cându i se satisface ambiti unei sele natiunali. — Pentru noi vi se lipsesce ori-ce multumire, ori-ce recompensa, cându ni se detragu chiaru si putienele subventiuni de până acum sub proteste cari din punctu de vedere alu intregitatei statului, nu se potu rectifică după nici o teoria a dreptului moderau de statu. Astfel cu unii corifei nationali au repetatu de nou oper’a nenatiunale si nepatriotica, fatia de națiune , iér’ poporulu nepriceputu a jertfitu „mii de slănini, pentru unu cârnetieru !“ Sa cercetamu vise acum ca fost’a potrivitu seu corespundietoriu ? fost’abateru practisabilu condusulu de passivitate absoluta ? Si potutus’a realisă pre basea acestui’a solidaritatea acceptata ? După parerea nóstra nici un’a, nici alt’a ! Potrivitu seu corespundietoriu scopului intentionatu, nu a fostu nu a pututu fi, condusulu pentru passivitate absoluta , din causa ca elu a fostu basatu pre aeru si nici decum precuriturile, intre care traimu si intre care avea sa se efeptuiasca. Elu a fostu astfel cu o amagire proprie precarea viitoriulu prossimu si giursiurile desconsiderate negresitu trebuie sa o vedesca — după cum intr’adeveru a si vedit’o. — Pentru că sa potemu deliberă asupr’a intrebarei, ca : are satisfacut’a scu putut’a simplu satisface condusulu de passivitate absoluta, intentiunei ce s’a urmatu prin elu ? trebue că mai intâiu sa cunoscemu intentiunea acest’a — o premissa, carea la aducerea concusului, s’a ignoratu cu totulu ! Si intentiunea condusului desu pomenitu nu a fostu si nu a pututu fi alt’a, decâtu că prin abstienerea totale dela alegeri nu numai sa se arete ca poporulu românu nu e multiumitu si nu consimte cu sistemulu de guvernare actualu — celu putieru cu administratiunea practicata de regimu, nu — ci totudeodata sa se si ignoredte lucrările poterei de statu actuale — că pentru noi nefavorabile — I si prin neparticipare la legislatiune sa stirbesca constitutiunea. — Dar’ noi trebue sa consideramu, ca din r f,uiu de statu alu nostru de acum — T)re care noi numai iu închipuire ni-lu potemu formulă altfeliu, de cum este -n fapta — desi negresitu in detrime^uiu nostru si alu celoru-lalte natiunal>âU nemagiare din patria fapti ce nu e,,î îsce — că odinióra representarea si participarea la legislatiune din partea nationalitatiloru “ ca atari, ci numai din partea anumiteloru cercuri electuaje _ Prin urmare, chiaru déca unu cercul alegatoriu sau altulu — conformu ^0. I intiei alegatoriloru, cari in sine negri, stiu ca trebuie a apartiene la atare nationalitate din patria — nu-si trimite ablegatii sei in corpulu legiuitoriu, conformu dreptului de statu actualu, — desi alegatorii cercului respectivu apartienu la o nationalitate anumita —• nu se pote dice ca nationalitatea respectiva, ci numai ca cerculu electoralu respectivu sau chiaru numai, ca deputatii aceluiasi cercu, nu iau parte la legislatiune. — Prin urmare, déca chiaru tóte cercurile electorali, in care alegatorii români suntu in majoritate, nu aru luă parte la legislatiune, inca si atunci conformu dreptului nostru de statu, nu s’aru potea dice, ca românii seu nationalitatea româna — desi faptice asta aru fi — se abtiene dela legislatiune; pentru ca legea recunosce odata că națiune politica, numai pre națiunea ungara, carea insa de unii se identifica cu cea genetica magiara, — si la legislatiune numai acest’a se representa si póte representa — conformu constitutiunei, prin alegatorii singurateciloru cercuri electorali! Aci in destinatiunea acest’a a legei, a dreptului nostru de statu actualu, face realu, care a voitu sa lu delature condusulu pentru passivitate absoluta. — Incatu vise s’a urmatu calea cea potrivita spre ajungerea scopului acestui’a si incatu nu, se va mai vedea si din urmatórele : A ignoră o jur stare, unu faptu, o lege nemultiumitóre. — e negresitu o dovada de displacere, de nemultiumire. — Inse e numai o manifestatiune muta, pre carea cine vrea o observa si apretiuesce, cine nu vrea nu. Prin urmare ignorarea nu e remediulu celu adeveratu, in contr’a unui evenimentu sau a unei legi, pre carea seriosu voiesci sa o delaturedi , ci aci se cere munca, truda, activitate in directiunea ce o doresci si pre calea, care póte sa te duca la scopu. — Deci daca nu ne convinu noue normativele dreptului de statu, pentru noi in adeveru apelatorie, atunci nu e de ajunsu că sa concludemu un’a ’ntr’un’a la passivitati si sa stârnu cu mânile in sinu, până ce voru pică de sine cópte, pomele passivitatiei sedite, ci trebue sa lucrâmu — si inca sa lucrâmu, lucrâmu. Inse cum ? Că națiune. Revista politica. Obiectulu discussiunei in publicistic’a nóstra e cu deosebire conventiunea comerciale si vamale. Pertractările ambeloru guverne in capital’a Ungariei s’au terminătu, resultatulu loru inse nu se scie, caci miniștrii s’au indatoratu a tiene cea mai mare discretiune in privinti’a acest’a. Unele foi ne spunu, ca s’au delaturatu diferintiele principiali si s’au dobenditu o basa pentru desbaterile ulteriori ce se voru continuă in Viena, dara cele mai multe organe nu asigura despre contrariulu. Desbaterile n’au avutu resultatulu doritu, multi se temu, ca se voru nasce complicatiuni seriose si conflicte intre ambele jumetati ale imperiului, pentru ca ambele guverne spriginite de parlamente, nu voru sa faca concesiuni reciproce. Ministeriulu nostru s’a pronunciatu in programulu seu de inaugurare, ea va lucră pentru sustienerea unitatiei teritoriului vamalu, dara opiniunea publica maghiara, care a inscenatu o agitatiune intensiva in favorulu pretensiuniloru ce le face statulu nostru Austriei la renovarea conventiunei comerciali si vamali si la infiinttarea bancei nationali, n’a impartasitu parerea ministeriului, asta incâtu se credea la inceputu, ca intre guvernu si opiniunea publica esista unu antagonismu neimpacabilu. Desbaterile din Pest’a iise, alu caroru resultatu positivu este ascunsu sub velulu discretiunei, ne arata incâtu-va, ca ministeriulu nostru, incâtu privesce interesele vitali co>mune, nu parasesce punctulu seu de vedere si atitudinea sea prevenitoria la inceputu a fostu numai o tactica.