Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-08 / nr. 3
Nu fresce ce potera prinde pe Jianulu. La capitanu trebuie capitanu. Prin descoperirea acést’a dlu Emilu de Girardinu si-a pusu cununa periloru sei albi, pe fati’a brazdata de ani. Daca acesta descoperire a lui Girardin se verifica prin acte, atunci noi, românii, nu mai putemu fi la indoiala despre sortea ce ne este scrisa de câtra inimicii latinitatiei, si trădătorii nu mai potu găsi nici intr’unu modu cuvinte de scapare in vindict’a poporului românu ! . . . 11 Afacerile furcolei Telegrafulu ne-a facutu cunoscutu, ma alaltaieri, ceea ce nu era indispensabilu, ca afacerile Greciei nu suntu tocmai la insemnatatea inttelegerei totei lume. La distantia, totu ce se petrece in acesta tiéra confunda spiritele cele mai perspicace. Este cu nepotintia a-si inchipui cineva situatiuni politice mai încurcate, mai amestecate decatu acelea ce-si imagina si creeza omenii politici ai acestei tieri. Se intreba cineva candu aleșii natiunei sau tempulu spre a guverna Grecia, ocupati cum suntu a crea majoritati si a le desface, a forma cabinete si a le pune in stare de acusatiune, a provoca crise si a pregăti alegeri. Tóte aceste diferite operațiuni forte simple in sperantia si complicate in realitate, cauta sa absorba trei cuarturi din esistenti’a loru si putiemu sa petreca sfertulu ce le remane spre a gustă unu repausu pre care negresitu l’au castigatu bine, se intreba cineva candu se mai gandescu ei la interesele morale si materiale ce le suntu incredintiate. O majoritate se formase in camera după alegerile si caderea cabinetului Tricupis ; acesta majoritate se grăbise a pune in stare de acusatiune cabinetulu Bulgaris, totulu parea clara, cum s’arudice in modu vulgaru, ca merge de minune. Este adeveratu ca acestu procesu intentatu unoru foști ministrii cari póte ca suntu culpabili dara póte ca suntu si inocenți, nu era facutu spre a mari prestigiulu Greciei in străinătate. Dara, din momentulu cându deputații greci nu crediusera ca trebuie sa se conformeze cu consiliulu datu odinióra de Napoleonu, care recomanda ca sa se spele rufele murdărie in familia, se putea supune ca voru remane uniti celu putienu până in momentulu cându voru mai limpedi situatiunea ce-si creaseră. Nu, acésta situatiune le-a parutu prea putienu încurcata, prea simpla, prea elementara, si, la cea dintâiu ocasiune, ei s’au grabitu a o complica si mai multu. Relativu la o cestiune forte neînsemnata, celu putieru din punctulu de vedere politicu, relativu la cestiune mai multe administrativa, numai decâtu ei se grabescu a desorganisă majoritatea. Nu pentru prim’a ora s’a vediutu desorganisandu-se o majoritate in Greci’a. Se póte dice chiaru ca in acésta tiera mai cu sema majoritățile nu moru de betranetie ; dara, până acum, nu se vediuse o amenintiare de crisa producendu-se in miciloculu unei asemenea situatiuni. Si apoi nu numai din caus’a situatiunei loru interiore omenii politici ai Greciei aru trebui sa dea proba de unu spiritu mai mare in conducerea loru. Este si din caus’a turnurei ce ia cestiunea orientului. Elenii din diu’a cându puterile au constituitu regatulu actualu alu Greciei, au tinsu totu-déun’a a dobendi partile vechei tieri a loru ce se mai afla inca in puterea turciloru. Acést’a este o ambitiune forte nobila si forte lesne de intielesu. Sa mai adaugamu inse ca n’au datu totu-déun’a proba ca merita marea positiune la care ambitioneza. Si astadi, mai multu decâtu ori cându, si arata ca nu sciu a se inspiră de importanti’a situatiunei. Intr’unu momentu cându totulu e posibilu in orientu, cându puterile creștine au pusu mân’a la afacerile Turciei, intr’unu momentu cându cestiunea orientului este in ajunulu de a primi o solutiune, aru fi bine că elenii, in propriulu loru interesu, sa dea probe de spiritulu loru politicu. In locu de a lucră astfeliu, in locu de a se pregăti pentru gravele evenimente, cari le potu redă patri’a loru intréga séu a decide de viitorulu loru, ei continua, că si in trecutu, a se dă la lupte navale intr’unu paharu cu apa, a-si dispută portofoliile, si apoi ceea ce este mai gravu, a aruncă póte chiaru la cele mai bune intentiuni din lume discreditulu asupr’a institutiuniloru loru, aretandu in tóta goliciunea loru nisce rane cari s’aru cuveni sa le ascunda. Voimu sa vorbimu de acusatiunile de simonia aruncate asupr’a fostiloru miniștri. Este dara tempulu că Greci’a sa se gandesca a se reculege, sa parasesca luptele intestine, cari nu făcu decâtu a o slabi si sa nu cugete decâtu sa dea Europei garanții de stabilitate politica pentru casulu cându puterile cele mari, in momentulu resolvarei cestiunei orientului, s’aru gândi sa realiseze dorintiele pre cari neincetatu le a esprimatu poporulu elenicu. București, 29 Decembre 1875. Scirile economice, pentru noi românii mai alesu, au o importantia mai totu atâtu de mare că si scirile politice. Poporu micu, dara laboriosu si economu, puterea nóstra este, mai multu decâtu la alte popóre, numai in avuția, si fiindcă avuti’a se dobandesce prin munca, si constitue aceea ce economiștii numescu muncaacumulata, orice va facilita si va incuragi munca, devine o sorginte de avuția, adeca de putere pentru noi. Institutele de creditu suntu cele mai puternice midilace de incuragiare pentru munca, pentru avuția. Déca proprietariulu nu aru avea capitala, nu va avea cu ce sa-si imbunatatiesca proprietatea sea, mosi’a sea. Déca cultivatoriulu, déca arendasiulu nu-si va putea procură cu înlesnire capitalulu de care are nevoia, nu va avea cu ce sa esploateze, cu ce sa faca productiva proprietatea ce cultiva. Déca industriasiulu, déca comerciantulu nu va avea capitalu, nu va avea cu ce sa continue sau cu ce sa desvolte industria si comercialu seu. Astă data noi românii, mai multu decâtu alții, trebuie sa incuragiâma si sa sustienemu infiintiarea de institute de creditu, a carora missiune speciala este de a procură capitalurile necesarie, de a inmulti aceste capitaluri. Băncile suntu pentru comerciu si industria a ceea ce drumulu de fera este pentru persone si obiecte. Prin ele se respandescu capitalurile, se întinde circulatiunea loru, si se face a se cresce astfel iu avuti’a publica, întocmai cum prin drumurile ferate se inlesnesce circulatiunea obiectelor si personeloru, si prin urmare crestea productiunei. O a trei’a institutiune de credita se forma la noi, este acum o luna, sub numele de Banc’a de Bucuresci, si noi felicitaramu nascerea acestui institutu, soiindu -a se creeza astfel cu o noua sorginte pentru a se inmulti si respandi capitalurile la noi in tiera. Scriea imbucuratoriu ce putemu da astazi este ca acestu institutu, care si-a inceputu operațiunile abia la 3/15 Decembre, urmeza aceste operațiuni cu unu mare succesu si totodată cu o prudentia ce se cuvine a se observă de o buna si prevedietórie administratiune. Timpii in care s’a formatu acesta noua banca au fostu in adeveru camu grei. Cris’a scu gen’a financiara, care domnesce, esista nu numai la noi, déra in tóta Europ’a. Cu tóte acestea după informatiunile sigure ce avemu, acestu institutu nu s’a opritu de locu a lui, in astă scurtu tempu, o desvoltare cum rare ori s’a vediutu, si a se bucură de unu creditu, cum forte greu se da in vremea de astadi. Ce e mai multu, aflamu ca dóue mari casse de banca din Parisu, si din cele dentâiulu rangu din Europ’a, cas’a Fouldu si Camondo, suntu intrate că fondatori in institutulu nostru romain Banc’a de Bucuresci. Acestea dóue mari case nu suntu numai simpli corespondenți sau deschidiatori de credite in favorea institutului nostru romanescu, ci suntu, repetamu, chiaru acționari, chiar fondatori. Pentru prima o ora, ni se pare, astă mari case străină iau parte directa la formarea unei asociatiuni romanesci. Oricine deja inttelege lesne ca, odata ce numele Fould si Camondo, se afla alaturi cu nume romanesci si cu nume de bancheri din Bucuresci, cari inspira respectu si incredere, creditulu Bancei de Bucuresci era asiguratu ; si nu ne miramu de locu a află acum ca tóte casele de banca de intâiulu ranga din tóta Angli’a, Franci’a, Germani’a Itali’a, Itus si’a, din tóta Europ’a in fine, s’au grabitu a deschide credite însemnate Bancei de Bucuresci. Astfeliu si capitalurile străine potu fi atrase si respandite in Romania, spre a contribui la productiunea si desvoltarea productiunei acestei tieri avute. Uramu dera prosperitate acestui institutu care are înaintea sea unu fitoriu atâta de stralucitu. Ne esit’a lui astă de insemnata, pentru unu tempu atâtu de scurtu, probeza pentru noi unu adeveru esentialu , adeca ca creditulu romanu este stabilitu. Unu statu insa care are unu creditu este unu statu avutu; si unu statu avutu este unu statu forte. Iata cea mai buna scrie ce putemu dă fie carui banu românu. „Pr.“ Romaniia. Despartiementalu ala IlI-lea si presidentulu Asociatiunei transilvane. Domnule redactoru ! „Herm. Zig.“ a reprodusu in nr. 5. din acestu anu corespondinti’a mea aparuta in nr. 100 „Tel. Rom.“ cu datulu Sabiiu 18/30 Dec. an. tr. si a aretatu in modu potrivitu atâtu chiemarea presidentilui câtu si a membriloru unei societăți literare. De atunci incape insa 3 „Hermn. Zig. s’a convinsu prin formațiuni mai de aprópe“ ti PTM chiaru „cercetarea acteloru“. _ca amintit’a corespondintia a cuprinsu mai multe neadeveruri, cari vine acum in nr. 13. ale rectifică facendu, totdeodată „Telegrafului romanu“ imputarea, ca elu aru fi n^cocitu intr’unu tardiu chesti’a dei^ resolvita, pentru de a face stare la tiera si a atacă pre nedreptu 111111 barbatu meritatu, insa lui“ nesimpaticu. — Astfelu corespondinti’a mea trebue se para de tendentiósa si cuprinsulu ei basatu pre neadeveruri. Deci merogu a dă locu in jurnalulu d-vóstra urmatórei rectificări. — Corespondinti’a mea n’a coprinsu altcev’a decatu unu simplu raportu despre cele petrecute in siedinti’a subcomitetului alu despartiementului alu IlI-lea. Déca voesce cineva a se informă mai de aprópe despre adeverulu séu neadeverulu celoru petrecute intr’o siedintia publica, numai la unu isvoru se póte duce si acel’a e fara îndoiala, protocolulu siedintiei. O informatiune „mai deaprópe“ nu esista. Eu avendu onórea menumeră intre membrii subcomitetului si fiindu de fatia in siedinti’a din cestiune, potu asigură pre „Herm. Zig.“ si me ofera a dovedi oricându prin protocolulu siedintiei, ca corespondinti’a mea este unu estrasu scurtu, inse fidelu alu protocolului. — Prin urmare „informatiunile mai deaprópe“ ale „Herrn. Zig.“ se reducu simplu la frase gole. Despre siedinti’a subcomitetului numai unu singuru adu s’a luatu si acelasi e iarasi numai protocolulu. Déca „Herrn. Zig.“ ne spune ca ea a cercetatu „actele“, si stimu ca in lips’a altoru acte, uniculu actu adeca protocolulu siedintiei nu s’a pututu cercetă, aflandu-se inca in man’a actuariului, devine si acést’a o frasa pomposa. „Informatiuni mai deaprópe“ si „cercetarea acteloru“ suntu cuvinte cari trebue se impună oricarui laicu in cestiune. Nefiindu ele insa basate pre realitate ci numai trase, se degrada la mijloce nepotrivite si cu totulu nedemne unui jurnalu, care pretinde are si care stima. — Cu privire la scopulu corespondintiei, elu n’a pututu fi altulu, decatu corespondinti’a se servesca dreptu icóna a celoru intemplate in siedintia. Dovada este lips’a de ori ce observări subiective, lipsa de orice învinovățiri, lips’a unui atacu asupr’a vre unui barbatu meritatu, fie simpaticu, fie nesimpaticu „Tel. Rom.“ si presta totu stilulu raportoricu. Cestiunea astadi inca neresolvita n’a sulerat’o intr’unu tardiu „Tel. Rom., ci fiindu siedinti’a subcomitetului in 17/29 Decembre a. t., corespondinti’a cu datulu 18/30 s’a publicatu in numerulu din 19/31 Decemvre. — Prin urmare si aci, „Herm. Zig.“ in locu de a rectifică a mistificatu, in locu de a areta adeverulu a sedusu dea dreptulu opiniunea publica pre bas’a unoru „informatiuni mai deaprópe“ ce nu le au dobanditu, si pre bas’a unoru „acte,“ care departe sa le fie vechiutu, necum sa le cer’ceteze ! O mai deaprópe caracterisare unei astfelu de procederi, o lasu in bun’a chipsuire a publicului cetitoriu. Corespondenti du D-tale. Varietati. Catastrofa dela Helliconu. — Grenzpost da detaliile de mai josu asupr’a unei catastrofe intemplata in unu satu din Elvetia» cu ocasiunea serbarei pomului de Craciunu. „Satulu Helicon, populata de vreo 700 locuitori, in districtulu Rheinfeld, se afl intrun’a din acele numerose vai cari descindu spre rîu din cursuri despre miadia-nópte alu Jurei. D>2iiconulu este unu satu de frumósa aparentia, alu carui ornamentu principalu este, nu o biserica (caci e unitu cu satulu Wegensteten spre a formă o singura parochia) ci o scala cu doua etagiuri situata intre dóue case pre o inaltime, cu laciade spoite albu si cu o clopotnitta in miniatura. In acestu edificiu regentulu si sor’a sea, ajutate de persóne amice ale copiiloru, organisara unu pomu de Craciunu pentru tinerimea din scala. Pe la siése pre sér’a, tóta trup’a vesela se grăbi a se adună la locura de intelnire. Pridvorulu, dóue scări si coridórele ambeloru etaje erau pline de curioși si fara a mai socoti si pre cei 110 copii din scala, cându deodata aparu regentulu in mijloculu acestei mulțimi in numeru de aprópe 300 persóne, că sa deschidia sal’a etagiului alu Il-lea care fusese destinata pentru serbare, abiă pusese chiei’a in brusca cându deodata se audi o trosnitura spaimentatóre, urmata de țipete de groza; nici unu minutu nu trecu si coridóre, scări, pridvoru nu mai formau decâtu o graznica gramada de daramaturi in mijloculu caror’a se aflau grămădite tóte persanele cari se aflau in capulu scarei si in coridoru. Grinda cea mare care suportă unulu din coridorele etagiului de alu doilea putredise; ea se rupse sub