Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-11 / nr. 4

tratu­ie marea négra — de buna sema sigura de spriginulu Prusiei. Astadi se dice ca Rusi’aiéravoiesce sa mai rupă o faia din tractatulu parisianu si sa-si adauge unu trenutu, prin care sa devină posesor’a guriloru Dunărei. Se va face apelu la puterile Signatare, la Franci’a, Angli’a si Itali’a. Faca An­­gli’a ce va voi. Câtu privesce pre Fran­ci’a ne rugamu a ne ingriji de gurile Penei si Moselei ca si de gurile Du­nărei si de marea mediterana ca si de marea negra. Amu facutu destula politica a la Francaise, va sa­dica po­litica ‘pentru altii, sa facemu odata po­litica a la anglaise, adeca pentru noi. A dou’a espectoratiune este a lui „Golos.“ Fai’a rusesca lupta pentru liberalismulu Russiei si iubirea ei de pace. Rusi’a a salutatu renascerea Italiei cu simpatiiiele sele si doresce din inima sustienerea republicei in Franci’a. Déca in orientu nu s’aru puté sustiene pacea caus’a nu va fi altu ceva,, ci numai urmarea naturala a desvoParei lucruriloru. Itussi’a n’a facutu nimic’a si nu vrea sa faca nimica, prin ce s’aru acceleră caderea Turciei. Preste totu articululu apostroféza intr’unu tonu despre tiuitoriu pre „Atu­sti cei noi cap­­tusiti cu Hegel,“ altcum si nemți nu­miti si vorbesce cu multa bunavointta despre Franci’a, deliciósa de 16 ani, cu ochii inchisi radicati spre temple, cu piciorele lungi cu degetulu si cu perusu atâtu de frumosu, incâtu eră cunoscutu de tata tier’a. Ea se numiă Mang. Cându betranulu Tsu-Yang află acest’a, eră sa móra de durere. Astu­­feliu junele cu mare greutate ’i ob­­tienu iertarea: inse atinsu de lacre­­mile fiicei sele, Tsu-Yang le permise in cele din urma a se casatori după mod’a chinesa, cu conditiune sa re­­mana cu elu. Casatori’a se făcu. Toc­mai in acelu momentu Ferdinandu Corvinu dedu noutati despre sine co­respondentului părintelui seu. Nou’a sea nebunia fu unu nou hapu de in­­ghititu, dara nu se putu face nimicu. Siese luni in urma Ferdinandu Corvinu, carui’a ’i eră uritu de morte si care nu mai arè decâtu o idea ficsa, a se intorce in Europ’a, primi intr’o di la Shang­hai, unde eră fără femei’a sea de 15 dile, unu pachetu si o scri­­sóre. Pachetulu contiene coda mag­nifica a femeiei sele; scrisórea eră asemene dela ea. In ea spunea bărba­tului seu, ca ne­voindu a fi unu ob­­stacolu pentru fericirea sea, care era in Europ’a, se decidea sa mora si ’i trimitea perulu seu că suveniru. O­ara in urma o alta scrisóre ’i spunea ca feme’a sea se otrăvise si ca socrulu seu se ucisese pre corpulu fiicei sele blastemandu-’lu. Aru fi injustu a spune ca acesta noutate nu cauta o emotiune violenta lui Ferdinando Corvinu. Elu plânse cu mare cuviintia pre femei’a sea, si după o luna para si Shang­hai spre a se intorce in Europ’a. Se inttelege ca luă cu sine perula amicei Mang. (Ya urmă.) 15 Not’a principelui Bismark din 14 Aprile 1867 si alianti’a celoru trei imperati. Sub acestu titlu aduce „National Zeitung“ de curendu unu articulu de­spre relatiunile intre Germani’a si Au­­stro-Ungari’a, care ni se pare destulu de interesantu pentru a fi cunoscutu publicului nostru, deci lu reprodu­­cemu lasându din trensulu păsurile mai putieru însemnate afara. Contele Bismark lega mai intâiu speranti’a intr’o relatiune amicabila cu Austri’a de interesele comune si trecutulu ambeloru state. S’a cerutu multu dela unu barbatu de statu au­­striacu că sa încheie înainte de a se termină anulu dela pacea din Prag’a, o aliantia de pace cu invingatoriulu. Cu tóte aceste nu s’a cerutu mai multu decâtu intielepciunea si sângele rece ala unui barbatu de statu, cunoscin­­ti’a adeverateloru interese reciproce. Contele Beust si luase dejă atitudine: „nici semtieminte, nici suveniri isto­rice“, dise densulu la 6 Aprile lega­tului seu in München, ci numai sigu­­ritatea si avantagiulu Austriei nu voru pute determină in privinti’a acest’a si aici nu vede decâtu sarcini si în­datoriri fara recompensa. Acest’a re­compensa nu o afla densulu nice in propunerile notei contelui Bismark dela 14 Aprile, pentru ca credea si speră, ca resbunarea va veni dela Franci’a. Cându s’a sfasiatu resbuna­rea, contele Bismark se intorse de nou spre Vien’a cu provocarea, că Austri’a in conscitati’a „comuniunei intereseloru si a corelatiuniloru vie­­tiei de comunicatiune“ a ambeloru state, sa se impreune cu Germani’a imperiale si puternica, fia si fara unu tractatu obligatoricu. Contele Beust vorbi celu putieru altmintrenea că mai înainte, elu dec­lara, ca ,,in tóte cercurile decisive din Austro-Ungari’a domnesce dorinti’a, de a se intretiene cele mai bune raporturi si ca si im­­peratulu Austriei e de cugetulu acest’a. Dara n’a fostu permisu acestui barbatu de statu care si-a schimbatu parerea, a corespunde unei situatiuni schimbate a sumei. Contele Andrassy lasă politic’a de „mana libera“ in fa­­vorulu „amiciției de încredere“ cu Germani’a. Prin acest’a s’a pututu incheiă alianti’a definitiva la care as­pirase principele Bismark in acea nota de la 1867. Ea s’a pututu incheiă si fara tractatu formalu, pentru ca pute­rea Germaniei ce crescuse asigura în­crederea aliatului si fara tractatulu formalu, fiinduca politic’a Austriei in anulu 1872 portă in sine recunosce­­rea celoru intemplate, Austri’a primi in fapta o­fertele ce i s’au facutu îna­inte cu ce­va mai bine de 5 ani. Ger­mani’a nu si-au schimbatu propunere rile intru nimicu, de vreme ce ea a devenitu prim’a potere in Europ’a, decâtu numai intr’aceea, ca nu mai cerea dela Austri’a o îndatorire for­male. Intru nimicu nu au urcatu până adi pretensiunile sele fatia de Aus­tri’a, intru nimicu nu a mic si oratu si­­guritatea ce putea sa dea atunci. A dă „siguritate in intru si afara“, ace­st’a este si adi pentru Germani’a in­­tielesulu positiunei sele catra Austri’a intre marginele aliantiei nordice. Déca Germani’a in constitutiunea sea dela 1867 nu eră in positiunea, de a dă pre tempu indepartatu promissiunea unei siguritati a Austriei intregi, déca sortea sea propria eră pre o cale prea nesigura, inca fara garanti’a solida a stabilitatiei, pentru a luă asupr’a sea o îndatorire durabila fatia cu vecinulu seu, astadi inse nu se mai cere res­­tringerea la „unulu până la trei ani“ sau numai la o parte a Austriei. Caci cresce in ambele parti cunosc inti’a, ca acea comuniune de interese, care o a relevatu principele Bismark a­­tunci, esista in fapta si in modu du­­rabilu si trebuie sa determine poli­tic’a reciproca. O schimbare a intre­­venitu firesce. Nu mai e vorb’a­celu putieru de­ocamdata nu, a sustiené nemedilocitu o aliantia defensiva con­­tr’a unei Francie amenint­atórie, ci mai multu a conservă pacea generale in tóta Europ’a, intr’acest’a consiste unulu dintre principalele „interese co­mune.“ Si trebuie sa se surprindă fia­­care vedienda in not’a aceea dela 1867 presemnata politic’a aliantiei celoru trei imperati nu numai in genere, ci chiar­ si cu privire la o întrebare speciale, cea turcesca, si inca cu so­liditate si acuratetia, că si cându not’a ar­ fi scrisa numai de vre-o câte-va saptamani. Speranti’a esprimata atunci, „ca va câștigă pre o perioda restrinsa aprobarea Russiei la sustienerea sta­tului quo in tierile confiniarie tur­cesc:",u s’a adeveritu, cele trei puteri au statu de atunci incace pre poli­tic’a statului quo. Cum ca principele Bismark a stătu atunci in negocieri cu cabinetulu din Petersburg asupr’a acestui lucru si ca si-a pronunciatu speranti’a sea catra Austri’a, acest’a se vede chiaru din situatiunea diplo­­mateca a acelui tempu cu privire la Turci’a; câci numai patru zile după compunerea acelei note de principele Bismark a sositu unu memoriu dela guvernulu rusescu câtra marile pu­teri, care in legătură cu unu memo­­randu datu dejă la 24 Martie a ace­lui anu face propuneri detasate spre reforme in Turci’a, prin cari se sus­­tienu statutu quo. De atunci puterile orientali nu s’au indepartatu nici unu pasu dela acest’a cale. Déca in not’a acea se pare indicata politic’a ce vrea sa urmaresca principele Bismark, a­­tunci putemu presupune ca progra­­mulu de atunci e acuratu celu de as­tadi; pentru ca conditiunile au remasu totu acelesi, numai medifócele spre esecutarea programului au crescutu. Contele Andrássy dise intr’o cuven­­tare după ce a intratu in oficiulu de acum, ca o politica, ale carui scopuri finali trebuie tienute ascunse, abia este demna de tăinuire. După acea dechiara, ca fatia de Turci’a vrea sa se tiena de politic’a traditionale a Austriei. De­si densulu póte in pri­vinti’a dintâiu a venitu la alta părere, totuși nu este unu secretu, ca cabi­netulu din Vien’a a remasu credintiosu acelei politice orientali traditionali. Se pare ca positiunea contelui in pri­vinti’a acést’a nu e totu­ deun’a usióra, se pare ca e impinsu adeseori de con­trari slabi la o politica, care se opune atâtu densului, câtu si parerei ce o doresce cancelariulu germanu cu pro­­iectulu curatu defensivi­, — noi cre­­demu, ca dela constanți’a sea nu s’a aș­teptatu prea multu. Déca Germani’a a fostu gat’a a­scuti după puteri de siese ani incace pre Austro-Ungari’a contr’a atacului din afara, atunci spriginulu acestei politice defensive traditionali ce póte sa­ lu ofere influinti’a Germaniei aru pute fi asiguratu in Vien’a. Acest’a face in consecuenti’a naturale din con­ditiunile, pre cari s’au creatu starea puteriloru orientali conformu progra­mei ce s’a statoritu in not’a dela 14 Aprile 1867 si pre cari se baseza si astadi: sustienerea pacei generale in Europ’a. Intru­câtu acest’a pace sta in legătură cu relatiunile de pre pe­­ninsul’a balcanului, status quo se pare si astadi că inainte de acest’a cu piese ani că bas’a, pre care trebuie sa stea alianti’a orientale, dela care Germa­ni’a togm’a astă de putieri se va de­­partă că ori­care alfa dintre puterile orientali, pana cându un’a dintre aceste puteri coaliate nu va sei sa propună alta basa comuna pentru acțiunea puteriloru orientali sau chiaru si a Europei. Din diurnalele putiene ce pri­­mimu noi din Romani’a vedemu ca partidele de acolo se lupta si acum in fati’a eveneminteloru ce se desvolt­a in nemijlocit’a apropiare din tóte pu­terile. După câtu putemu judecă din cele ce cetimu, acolo esista acum o partida ofensiva si un’a defensiva. Cea dintâiu este aceea pre carea o mai numesce lumea a „rosiiloru cea din urma conservativa liberala sau a „guvernului.“ Noi, cari stamu departe de pre­­ocupatiunile de acolo si cari jude­­camu după resultatele ce le vedemu ca le-a reportatu guvernulu, mai bine de patru ani incóce, ne miramu de framentatur’a ce o vedemu intre cele doue partide tocm’a acum. Mai alesu nu gasimu noi in putierulu ce ni se oferă de acolo nimic’a ce ara pute infatisiă partid’a dela putere de „trabatere“ si „aventurasa“ si câte i se atribuie de ceealalta parte. Nóu e ni se pare, si nu credemu ca nu insie­­lumu, ca referinti’a de dincolo e mai aceea dintre noi si dintre presump­­tivii nostri „liberali“ si „natiunali“, cari cu gura făcu multa libertate si nationalitate ; cu fapt’a nise strica si putienulu ce putemu mântui pentru români in tempulu de fatia. In tempulu din urma se incusă partid’a dela guvernu ca voiesce sa pasiasca agresiva contra Turciei, pen­tru ca pre calea acest’a sa duca tier’a­la totala independintia. In alte impre­­giurari ori­cine aru privi in asemenea tendintia o virtute patriotica. Foile amice guvernului respingu cu destula inteligintia învinuirile aruncate din partea opusetiunei, dar a nu nega ab­­solutu possibilitatea participarei Ro­mâniei la deslegarea cestiunei orien­tali. Cându s’aru puté negă acést’a aru fi tristu pentru Romani’a. Ne miramu cum de patrioti mari combătu si pen­tru astfeliu de eventualitati pre gu­vernulu, carele a castigatu o frumósa reputatiune României in afara. Un’a nu putemu intielege. Pen­­tru­ ce se va fi retrasu ministrulu Boerescu de unadile din cabinetu, Boe­­rescu, carele a fostu sufletulu politicei esterne. Insemna acésta retragere o siraformare totale a cabinetului in prospectu? Se póte. Pentru evene­­mente mari se cere unu cabinetu, care se fia la inaltimea missiunei sele. Unu astfeliu de cabinetu este de do­­ritu pentru Romani’a, acum mai multu că ori­cându alta­ data. Romani’a cai’ea a avutu alte dati norocu din afara, astadi este avisata a si­ lu caută numai in sinulu ei. De aceea, cându unu Cus’a e mortu si unu Negri in retragere, este greu de a se inttelege unu ca­binetu bunu si romanescu, fara de capacitatea de barbatu de statu a lui Basile Boerescu. Regele Greciei va face­ in cu­rendu o caletoria in străinătate. Se anuncia plecarea sea­că forte apro­piata. Instituirea unei regentie tem­­porarie, representata prin cabinetulu actualu, a intalnitu­are­cari dificultati. Mai multi deputați, vechi miniștri, ce­ruseră camerei sa numesca regentu regatului, in absenti’a regelui, pe un­­ch­iulu seu, principele Ioana de Hol­stein Gücksburg, punere a cadiulu. Dara acesta pro­f. Comunduros, capulu cabinetului a demonstratu ca, in virtutea constitutiunei, nu se póte institui o regentia decâtu in casa de mortea regelui, sau déca suveranulu nu este in stare­a guvernă singura. O telegrama din Londr­ a anuncia ca la 10 curentu a avutu locu intru­­nirea posesoriloru de obligațiuni oto­mane din 1854, 1858 si 1871. S’a decisu a se autori să pre­dinm­ Dent Palmer si Compani’a a face tóte de­­marsiele, a negotia tóte m­voelele si a face tóte concessiunile ce voru crede convenabile in interesulu purtatoriloru. O scr­isóre a dlui Otway, cetită in adunare, recomanda unirea intre purtători. Ea dice ca lord Derby nu pate sa nu cunosca drepturile loru privilegiate. Ea exprima cugetarea ca ori­ce demarsta a lordului Derby va avea cooperatiunea ducelui Deca­­zes. D. Otway regreta ca nu se potu continuă la Constantinopole negotia­­tiunile deschise la Parisu. Elu reco­manda inainte de tate stabilirea unei inttelegeri intre purtătorii englezi si cei din alte tieri, specialmente cei din Franci’a, si apoi trimiterea unui re­­presentante la Constantinopole. Se asigura ca regin’a Victori’a va deschide parlamentulu anglesu in per­sona. ___ O telegrama din Ragus’a spune ca frigulu a cerutu victime numerose dintre trupele regulate; unu mare numeru de soldați degerați suntu la­­ospitalu. Se zice ca inca trei sute au­ ­

Next