Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-15 / nr. 5

18 fiind­ca totu eu stim datoriu. Ce e dreptu ca erau si alte la alti mem­brii ai comiteteloru dela fonduri, cari se împrumutase de multu ca capita­­lulu sa nu se vada mai multu. Odata erau 15 — 20 de omeni bogati prin sate, adi casele si mosier’a suntu da­tore averea nationale, judeca­ti-o dela fie­care satu sumati veti vede ca suntu totu cu mine.­­ Acestea inca me ne­­odih­nea, me invertea mintea si cu­­getulu cu mustrare ca un Jadu, fiind­ca de mai amu semtiu de onore, mai vreau se tiu cinstea, de care m’amu bucuratu in societate. Credi ca nu sciu déca amu mancatu in 11 dile ? nu sciu déca amu dormitu, pentru­ ca amu facutu pomenirea tuturoru fap­­teloru mele din zilele anului celui greu 1876. — La socotel’a crescirii si a edu­cației fiiloru n’amu ajunsu, ca au ve­­diutu fii cum ’mi petreceamu, ca se le aratu bucurie si loru­i­tieneamu cu mine până pre la doi nóptea­i puneamu si pre ei se-si petreca acum si vremea, ca atunci candu voru fi ca mine destulu se voru trudi; i amu lasatu pre copii copile si pre drăguții cu feiiiele, le amu datu si loru din beutura vinu. Ce acumi stampagne ca se­­ făcu se cobesca a trai bine; se le lasu ce­va de moștenire, fiindu-ca cum trage omulu asta ajunge, cine trage a seracu, seracu ajunge, cine trage a d­omnu v’a ajunge domnu si-si póte petrece, caci ce asta are lumea acést’a ? Au auditu ei, câtu e de afu­risita saraci’a, m’a vediutu de multe ori inotandu in [necasuri carpindu si ciupindu dela vecini, din funduri de unde a datu Dolieu. Au auditu ei prea de multe ori cum injuramu pre frate si pre cum­­natu de pisma, caci le dedea mân’a mai bine si cându mi veniau credi­torii si me strengau cu usi’a sgarcitii nu me ajutau. De altfeliu amu trenutu fii cu mancarea buna, amu avutu ori n’amu avutu parale, dar’ 3—4 feliuri de bu­cate si unu vinu bunu amu avutu pe mas’a mea. Amu grigitu de ei ca pă­rinte sa le cresca trupulu bine sa devină voinici, frumoși, crescerea loru moderna inca amu ingrigitu, ei stiu bine juca, potu merge in ori­ce baiu, potu sa fia in societati, ca i-amu la­­satu la teatre, la petreceri, ca sa in­­vetie viéti’a de Salom­. Acést’a nu se face cu cartea, ci cu esemplu. Ce vedu Peru in vipera. (Fine) La 8 Mart. a. c. desbarca la tatalu seu, care credien­­dulu multu mai intristatu decatu era in realitate ’lu primi bine. In fondu desperarea lui Ferdi­­nando Corvinu se sinuscise, dara acea desperare fusese înlocuita prin terori nebune, halucinatiuni inspaimentatóre. Intr’o nópte, pre mare, pre cându se preumbla singura dinapoi’a vapo­rului, ’i păruse ca vede fantom’a fe­­meiei rele si crediuse ca aude o voce murmurandu-i la urechia, in rea an­­glesesca, cum vorbia Mang. — Vei fi pedepsitu prin perulu meu . . . prin perulu meu! Ferdinandu Corvinu intra iute in cabin’a sea si voi sa arunce perulu in mare. Dar’ cându puse mân’a pe coda, i păru inghietiata cu unu sierpe si credin ca o simte svercolindu-se sub mân’a sea. A dou’a di fu gasitu lesinatu, dar’ ’si veni iute in sine. Trei nopti in urma noua halucinatiune: crediu ca vede spectrulu socrului seu. Spectrulu ’i dise: — Vei fi pedepsitu prin perulu seu . . . , prin perulu seu! Ferdinandu Corvinu asta-data dadu din umeri si se duse in liniste sa se culce. Dar’ nóptea avu unu nou visu. Cad’a mortei esise din sertarulu seu, si tareindu-se cu unu sierpe, svar­colindu-se prin camera, incolacindu-se in giurulu patului, se urcase in elu si cautase a se innoda in giurulu gatu­lu­i acea făcu. Educație intra in ei pe nesemtite, ca aerulu prin porii cor­pului, si trebuie sa luamu aera dom­­nescu de parfumu, ca de josu intra aera necuratu in ei. Le amu facutu haine de salomu, sa fiu pretiuiti, nu mi e rusine ca soiu, sa se porte. Potu sa mérga intre nemesi ca nu-’lu voru cunosce pre tataseu ca e dintre opincari. Acestea si alte câte amu facutu pentru crescere si educatie me tră­geau de desaga, ca aveu legaturi in­­dereptu. Nu puteamu sa miscu picio­­rulu a pasi pre punte, ca sa trecu si eu macara cu omenii seraci, ne tor­­turatu in anulu 1876. M’amu cugetatu la moduri si chi­puri cum se scapu, cum sa me ustu­­rezu si nu puteamu pasi. Amu disu : „Dómne ! Déca m’aru fugari vre-o re­­volutiune, pre ce a-si face ? Cum m’amu gatitu eu, n’asi are locu mai la indemana decâtu in apa. M’amu ciuditu dicendu: „Nu putemu eu sa fiu putienu cu mintea mai deșteptată, sa nu rîdiu nóptea, ca se plângu din’a­ cutra apusulu vietiei nu puteamu eu se oprescu dîr’a prin bolte si se lasu furciloru aceste sdrantie fia si de metase si aceste diamanticale, scli­­péscu macara. Nu putemu eu se dau paralele date pre acestea si pre dis­tracții ori chiaru si creditulu, care l’amu datu pre astfeliu de diavolii, sa­ lu fi datu pre pamentu, sa fi cumperatu o mosiera, ca n’avému se o ducu pre umeri, ca desagi, ci chiaru déca m’asi fi dusu unde se ducu muritori, rema­­nea ce­va după mine fiiloru si se ve­dea ca amu asudatu si eu cu urma­­toriu lui Adamu. Multu mi-amu plânsu pecatele cu legaturile ce amu avutu de anulu tre­­cutu si de ceilalti. Amu cercatu la fruncia si la iarba si d’abia mi-amu deslegatu belelele. Amu lasatu ticalo­­siele cu desagi cu totu si amu trecutu usioru in anulu acest’a. Amu disu : Dómne ! Fa-me sa fiu minte sa invetiu din patienia. Alti soti audindu-me dise : „Asta e lumea, asta mergemu, nu vedi bețivi, câtu cadu si se lovescu, datornicii câți patiescu si nu mai invetia nimic’a. Mai incolo amu disu nu mai dau cu crescere numai cu carte si domnie, ci me voiu scula de diminetia la munca si sa se scule si fiii cându voru fi de 15 ani se voiu dice, nu haine, nu petreceri, ci vedeti, câtu veti castiga atâtu veti manca. Asia fiisoru ! Sa nu stati si voi cu lui seu. Scóse unu tipetu, se tredi si gasi in adeveru cad’a sosu. Dar’ ’si dadu sema de ceea ce se intamplase: avusese unu accesu de somnambulismu si o scosese din sertaru. Avu ocasiu­­nea de a spune acest’a tatalui seu care crediú ca fiiulu seu devenia pu­tieru nebunu. N­u consilia a-i da lui cad’a, si o strenie in sertarulu seu. Se pare inse ca cele dóue istorii ce­’i narase fiiulu seu ’lu loviseră ima­­ginatiunea, caci tóta noptea vediu sierpuindu cod’a prin camer’a sea, ra­­dicandu-se câte odata in estremitatea sea si leganandu-se cu unul reptilu. Se tredi cu o sudare rece, printr’unu hasardu singularu brusc’a, reu inc­usa, jucase si tablet’a se lasase. Pre acea tableta se afla cod’a chinesei. . . Nu vorbi de acelu visu fiului seu si fiindu ocupatu cu afacerile, nici elu nu se mai gândi. La 12 Aprile trecutu se duse la fiulu seu si ’i dise: — Scumpulu meu copilu, ’ti res­­pectu durerea, dara nu póte cine­ va plânge eternu morții, ori­câtu de gre­­situ sa fia câtva ei. Vrei sa te insori de a dou’a ora ? . . . Scii ca visulu meu a fostu totu­ deun’a de a te vede luându pe ver’a ta Blanc’a... Nu-lu vei realisa? Junele primi si casatori’a se facu. La 8 Maiu, 4 zile înainte de diu’a căsătoriei, d. Corvinu tat’a, deschi­­d­endu-si sertarulu, vediu cod’a bie­tei Mang, in absenti’a fiului. — Ce peru frumosu! ’si dise elu... desagii la capulu punții si alții se treca in trăsură. Epistola grea ace­st’a Amice amu obositu iérta sa in­­cheiamu dicendu la revedere ! V. Bi •asiovu 11. Ianuarie 1876. Serbarea filantropica ce s’au usu­­atu de câti­va ani a se face aici, s’a esecutatu si in anulu acest’a, si anume adi intr’unu modu demnu de înregi­stratii. Filantropi’a candu se serbeza se simte in tóta societatea, fiindu­ca omenii cari o serbeza, dovedescu, ca suntu creștini adeverati, trecu înain­tea lumei culte de barbati culti, de ómeni ai humanitatii. Serbarea a statu din impartirea de vestminte la școlarii seraci, inse la mulțime de școlari. Ea se incepu de dimineti’a, preste 160 de darabe de vestminte se carau in sal’a gim­­nasiului. Acésta sala a aparutu aici in doue moduri; in launtrulu ei până a nu se aduna publiculu parea, ca era o mica espositiune de vestminte. In afara si după ce s’au adunatu pu­bliculu, parea ca nestieau ómeni ca la o biserica. — Numai dinaintea acestei’a pre aici se vediu mulțime de seraci, cum se vedeau dinaintea gimnasiului mulțime de mame cu copii loru, pre cari vest­mintele i dovedeau mai alesu iarn’a­u destulu de seraci. Pre la 10 ore din comercianți si cu altu publicu înce­pură a se aduna la gimnasiu, ca la o biserica. Pre la 11 ore un­a suta cinci­spre­­diece copii si copile intrara cu inve­­tiatorii loru in sal’a gimnasiului. Cine a privitu la ei, credu ca i au plânsu inim’a. Se vedeau sermani incaltiati déru degetele picioreloru gele afara; erau cu nadragi, insa ismenele oprea, ca sa nu li se vedia pelea avea spen­­iiele, insa camasi’a le trenea de frigu, caci prin acestea venturu n’avea de ce se opri. —­Nu o mirare, fiindu-ca se scie ca jumatate din numerulu sufleteloru ro­mane din Brasiovu de 10 mii, putemu dice ca suntu serace si a 6-lea parte din numerulu familieloru suntu mun­citori de oi si inca de munca grea de ridicatura incatu mulțime de ve­­duve si mulțime de copii orfani le au remasu in urma. Fetiele, ochii ace­stora copii orfani rideau de bucuria. —• O. d. directoru Dr. I. Mesiota . Tocmai de­colarea perului nororii mele... Pre cându ’lu elamina, acest’a intra . •— O ! ce coda frumósa­­ dise ea... A cui e? ■— A fiiului meu, respinse tatalu cu încurcătură, o curiositate ce a adus'o din Ch­in’a. Si ne sclindu ce sa dica, caci spusese fetei ca prim’a soția a băr­batului seu se ucisese cadiendu din­­tr’unu precipitiu, adause. — Acestu peru provine dela un’a din imperatricele Chinei. Jun’a feta declara indata indiendu ca voia numai decâtu sa porte peru de imperatrice si insista atât’a incâtu d. Corvinu in cutodia sa-i refuse cod’a reservandu-’si a i-o cere a dou’a dî înainte de intorcerea fiului seu. Tóta din’a sun’a fata se preumbla cu cod’a. Sor’a se retrase in camer’a sea. A dou’a di diminetia fu găsită marta. Cod’a era ca legata in giurulu gâtului seu si se distingea bine semnulu unei usoare presiuni asupr’a petei. Era evidenta ca jun’a fata, intorcendu-se in patulu seu, fara scire ’i inodase impregiurulu gâtului seu cad’a, si de aci urmase, nu o gâtuire, ci o dificul­tate de respiratiune, care din caus’a starei de estrema anemia a copilei, determinase mortea. Ferdinandu Corvinu, ca si nebunu de durere, a fostu luatu de tatalu seu si au plecatu se faca o calatoria lunga, deschisu solenitatea impartirei acestora vestminte. Prin cuventulu seu arata insemnatatea faptei filantropice si re­­sultatulu ei, arata scopulu celu ma­­re fiu alu asociatiunei contribuitoriloru romani pentru impartirea de vestminte scolariloru. Consulta pre­scolari, ca dreptu multiumire se fie pre viitoriu cu purtare mai buna cu silintia mai mare si cu recunoscintia catra bine­făcători si încheia prin intonarea sir­­maniloru școlari: „Se traiesca bine­­facetorii!“ O trăsură caracteristica amintescu din aceea vorbire, adeca asupr’a sem­­n­ului de onore alu demnități natio­nale ce se cresce si in școlari. Nesce școlari seraci de pre sate n’au voitu se primésca vestminte, ca le rușine ca se primésca de cersitu, deci voru ingriji părinții cum voru pute. — Pressedintele comitetului din Di­­amandi I. Manole strigă câte unulu dintre copii se vina a-si primi vest­mintele ceilalți don membri ai comi­tetului pentru impartirea de vestminte caut’au vestminte sa se potrivesca după mărime si scolarii le primeu — parea ca din mân’a unui patriarhhu — dela dlu Dimitrie Iencieviciu. N’amu observatu nicairi in adunari o atenti­une mai deosebita a publicului, o multiumire mai deplina ca in acest’a adunare serbatorésca. — De acést’a­dicu, se traiesca mem­brii comitetului, se traiesca binefăcă­torii, se traiesca dlu Diamandi I. Ma­nole, care dela infiinttarea acestei serbări n’a lucratu numai cu zelu, ci cu învăpăiere. A colectă astadi in lips’a cea mare de bani preste patru sute de fiorini nu e lucru usipru. — După ridicarea acestei serbări la astfeliu de gradu, după insemnatatea ei se mi se ierte a­rice ce­va pentru ca ea se vreze, sa se póta esecuta si in viitoriu. — Nu voi stărui, ca sa se faca im­partirea înaintea de serbările nascerii si botezului Dlui Christosu, fiindu­ ca chiaru acestea serbări au fostu mij­­locu de colectare. Erà necesitate, ca la serbare se fie publicu mai nume­­rosu din poporulu de josu, ca sa se indemne, sa audia cele pentru scóla. Altfel iu impartirea se póte face pri­­vatu cu mai multa convingere de se­­raci’a scolariului. Deosebitu voiu se cicu despre viéti’a acestei serbări. Déca dlu Diamandi Manole si ceilalți membrii ai comitetului voru ave zelulu de adi, cum au adusu fon­­dulu la capitalu de 1400, póte sa lu marésca, ca se aduca procentele de 400 si inca e departe până atunci. Acum se face prin colecta, insa déca pre dlu presiedinte lu voru sili aface­rile se lipsésca de aici cu alta-data, serbarea póte totu se va esecuta, dar nu pre deplinu cu adi. De acést’a bine a vorbitu dlu directoru de aso­­ciatiune, fiindu-ca ea aru fi sa se for­­meze, pentru-ca numai astfeliu vedu eu a fi asigurata pre viitoriu impar­tirea de vestminte scolariloru seraci. Sa se formeze „societatea româna filan­tropica­“. Déca se voru înscrie 2—300 de membrii cu unulu doi sau trei si. pre anu, imbracamintea scolariloru seraci pentru iarna aru fi asigurata, serbarea filantropica se va face si pre viitoriu ca si adi. Aru si ca si damele se formeze odata ceea ce vor­­bescu de trei ani de dile, sa imiteze pre cele ale catoliciloru: a ingriji de copilele serace dela scula de vestmin­tele necesarii. Societatea formata cu inscrieri de membri ’si póte întinde filantropi’a­sea si la necesitatea cea mare, la lips’a de cârtile cele scumpe dela scólele medii, care oprescu pre multi școlari romani a studia mai departe, se póte întinde a ajuta la incuartizarea stu­­dentiloru lipsiti, cu acést’a s’aru în­multi numerulu studentiloru si aru inlesnu se lésa mai multi juni studiați natiunei nóstre.

Next