Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-01 / nr. 1
3 In press’a Austriei se vede unufeliu de indignatiune catva unguri, cari, după cum se esprima cele mai multe organe, vom sa dezime unitatea monarchiei deslipindu-se incetulu cu incetulu de Austri’a si stabilindu in fine ca unic’a legătură cu monarchi’a uniunea personale. „Fr. Blit.“ dice, ca pertractările din Pest’a iau dimensiuni mari. O hotarire acum nu aru fi la tempu, caci ea fiindu influintiata de iritatiunea momentului aru pute duce la consecventie funeste si aceste ascundu in sine pericole nu numai pentru Austri’a, ci cele mai mari si pentru Ungari’a insasi. Esperimentarile cutezate pre terenulu economicii si creatiunile arteficióse cari nu satisfacu unei trebuintte, ci nutrescu numai fantasiele hypernationale si mani’a de potere mare, se voru semti mai tare chiaru in Ungari’a. Togm’a Ungari’a are causa a esamina seriosu orice noratiune economica. Noi nu disputamu dreptulu ei de a-si infiintia o banca, dara crearea acestui institutuaru aduce, după o perioda efemera de avantagiu economicii, mari conturbari in vietima statului ungurescu, o seracia si o storcere totale a tierei. In urma citatulu organu aduce aminte politiciloru unguresci, ca, déca acum horizontuin politicu nu este turburatu, se nu uite inse, ca in viitoriu voru apela iara la spriginulu „imperiului,“ pentru alti carui interesu nu au astadi semtiu si pricepere. Din străinătate comunicamu, ca in Franci’a s’a terminatu cu anulu vechili Adunarea natiunale, altcum numita si „lungulu parlamenti “ alu Franciei si s’au dispusu alegerile pentru o constituanta noua. Guvernulu a emisu done circularie electorali, unulu catva perfecți, unde li se da acestor’a instrucțiune pentru conduit’a loru la alegeri, iar’ celalaltu se referesce la legea de pressa. Primulu circulariu face pre prefecți cortesi obligati guvernului, iar’ alu doilea este indreptatu contr’a pressei republicane. Se opresce adeca purtatoriloru de jurnale a vinde jurnale in drumuri fara bileta de licenția dela dregatoriele politice. Prin mesura acest’a se va impedeca cu deosebire acțiunea pressei republicane in cele 4 despartiemente puse in starea de asediu. După „Liberté“ guvernulu face pregătiri mari pentru alegerile din Parisa. Agenții provocatori (agents provocateurs) de pin memoria din period’a lui Napoleonu suntu chiamati la fapte mari. Lupt’a intre monarhisti si republicani in campani’a electorale de acum va fi cu atâta mai inversiunata, cu câtu republic’a a ajunsu la ore care consistintia in period’a legislatorica trecuta. Gambetta calatoresce prin tiera, pentru a deșteptă simpathii pentru republica. In Spani’a resbelulu civilu nu e sugrumați inca. Egoismulu nemărginiții alu persóneloru mai insemnate, venatulu posturiloru inalte de statu, invidi’a si ur’a personale nu potu întruni toti factorii decisivi intr’o actiune solidara spre a pune odata capeta versurei de sânge. Din Serbia se respandescu solri sensationali. Din tóte aceste faime insemu faptu nu se póte tagadui si adeca ca situatiunea tierei e forte critica. Intre principele Milano si majoritatea Scupcinei exista diferintie relativii la caus’a resbelului. Majoritatea pretinde o politica resoluta si provocatoria contr’a Turciei, principele inse, sfatuita de representantii puteriloru străine dela curtea rea, trebuie sa predice pacea. Alternativ’a e dara: Scu resbelu séu disolverea Scupcinei si suspendarea constitutiunei ? Milano trebuie sa se decidă pentru un’a sau alfa. Proiectulu de reforma relativa la aplanarea controverseloru intre furci’a si provinciele resculate, cu care a fostu însărcinații contele Andrassy, s’a trimisu si puteriloru apusene, Franciei si Engliterei. „Coresp. pol.“ nu spune, ca depesi’a circulara a lui Andrassy a fostu bine primita in Parisu. Ducele de Decazes si-a datu consemnementulu seu si a invitatu si curtile din Roma si Londona a face asemene. Lordulu Derby si-a cerutu 8 dile terminu de cugetare asupr’a proiectului, se vede deci, ca Angli’a nu consemte cu mesurile initiate de cele trei puteri de la nordu. De altmintrenea Russi’a inca nu consemte deplinu cu acțiunea curtei din Viena, se vorbesce ca Russi’a juca unu rolu duplu si neîncrederea in politic’a ei a strabatutu in cercuri forte inalte. Se pare, ca caus’a orientare numai prin sorti’a săbiei se va decide. Orice încercare pacifica n’a succesu si cu greu va succede. Raporta catra sântulu sinodu alu sântei Userici autocefale ortodocse române, din partea membrilorusei, cari au fostu insarcinati a luă parte la conferinti’a religiósa dela Bonn. Prea Sânți Părinți ! Subscrisii insarcinati de prea sânti’a vostra a participa la conferinti’a ce s’a tienutu in ver’a trecutu la Bonn’a pentru unirea bisericesca a unor’a dintre creștinii apuseni cu biserica ortodocsa de resaritu, smaplinindu acesta insarcinare pusa asuprane, avemu onóre a ve aduce la cunoscintia urmatórele, despre cursulu si resultatulu acestei conferintie: La aceste conferintie au participatu aprópe o suta de persone de deosebite nationalitati, confessiuni profesiuni si conditiuni sociale, anume: Biserica mare de la Constantinople a fostu representata de doi archimandriti profesori, Anastasiadis si Vrceniu, diaconulu Filaretu Vasidesu si unu profesoru din Macedonia. Din partea bisericei ruse au asistatu doi protoierei Ianisieva și Tacialof, unu profesoru de teologie, Osiniu, doi consilieri de statu Filipovu și Suchotiu, Kircev, directorulu societății pentru cultura religiósa din Petersburg. Din regatulu Greciei, arhiepiscopulu Licurg si doi profesori dela universitatea de Aten’a, Damolos si Rosis. Din partea bisericei serbe au fostu unu archimandritu dela Belgradu si unu diaconu profesoru de teologie din Zar’a dela Dalmati’a. In fine subscrisii din partea României. Totu lu grup’a ortodocsiloru s’a numeratu si doctorulu Overbek din Anglia, care in anii din urma s’a unitu cu biseric’a ortodocsa, si tindea infiintia in Anglia o biserica ortodocsa apusena. Dintre vechii catolici au participate mai multi preoți, profesori si amploiați, in fruntea loru erau Dolingher, pressedintele conferintiei si episcopulu Reinken. Dintre englezi si americani-anglicani au participatu unu numeru de preste cinci dieci persane, intre care si episcopulu de Gibraltar Sandro.Au asistatu si câti-va dintre i>astorii protestantiloru germani . Fara insa a participă la lucrari'01 mai multe cu privitori. Conferintiele s’au irepusu la 12 Augustu st. n. si au continuatu până la 16 Augustu inclusIVU Conferintiele au fostu parte gp^rale, la care participau toti meml0ri menționați si se întruneau sp^r o sala a universității de Bonn’a Part0 partiale intre vechii catolici anglicani, si intre membrii ortodocsi a parte, cari toti acesti’a in arma se adunau la cartier’a negra si discutau asupr’a conclusiuniloru ce trebuiau a se formula si a se propune in conferintiele generale. Siedinttele generale se începeau totu-de-un’a cu câte unu discursu alu presiedintelui, in care parte se facea istoriculu diferintieloru ce s’au introdusu in doctrin’a bisericiloru orientala si apusana, parte se descriau tendintiele bisericei papale de a domină tóta creștinătatea, din care motivu au si urmatui aceste mari diferinti pre terenulu dogmaticu si disciplinara. In prim’a siedintia din partea vechiloru catolici s’a propusu ortodocsiloru spre studiu că punctu de plecare o formula de doctrina, compusa spre impacarea doctrinei apusene cu cea orientala despre purcederea Sf. Dudiu. La întrunirea ortodocsiloru urmata in ser’a acestei dile, formul’a vechiloru catolici, au fostu criticata de ortodocși si s’a decisu a nu o acceptă in unele parti. A dou’a conferintia s’a trenutu intre vechii catolici si anglo-americani, la care ei s’au intielesu asupr’a concesiuniloru ce trebue sa faca apusanii orientaliloru in privinti’a dogmei despre purcederea Sf. Duh, la care ocasiune, intre altele, Dölinger a rugatu pre anglo-americani a lucră pentru unire in punctulu acesta cu cea mai mare pacientia, si cu unu sinceri sentimentu alu iubirei de pace. A declaratu ca adaosulu „filioque“ la simbolulu credintiei este unu abuzu de autoritate din partea bisericei române, ca spre a restabili adeverat’a doctrina a bsericei in acesta dogma, trebue sa ia de basa doctrin’a parintiloru bisericei nedespărțite. In sredinti’a a trei’a, la 13 Aug., tienuta cu ortodocșii, după ce ortodocșii au aratatu ca nu acceptu formul’a propusa loru in siedinti’a precendenta, s’a luatu decisiune de a se formă o comissiune compusa din câte câtiva membri ai tuturora diferiteloru biserici, spre a formulă conclusiunea ce trebue a se luă de o conferintia pentru unire in dogma despre purcederea Sf. Duh, care formula apoi sa se discute in siedintia plenara. Asemenea propunere s’a facutu si angloamericaniloru, in siedinti’a tienuta cu ni in aceeasi zi, si ei au delegatu trei persone : predoctorulu Liddonu, Meyre (ambii englesi) si pre unu americanii, doctorulu Newell. In ser’a dela 13 toti membrii ortodocsi s’au intrunitu in siedintia particulara la cartierulu subscrisitoru, unde s’a tractatu prealabilit despre formul’a ce póte fi primita de ortodocși in espunerea dogmei despre purcederea sântului dudiu, si totu atunci s’a alesu membrii comissiunei propusa in conferinti’a din acea di anume : archiepiscopulu Licurg, arat.1" mandritii dela Constantinopoli, Vianu si Anastasiadis, protoereulu Tanisieru si profesorulu Osiniu dela regersburg. In dimineti’a dilei ^ 14 sa in* trunitu comissiunea fr^ntionata, care a stabilitu formul’r unirei si in siedinti’a publica Aenula după amedi, pressedintele rhinger după unu discursu alu s'a esplicativu, a cetitu urmatórele Patru puncte, asupr’a caror’a comisiunea a isbutitu a veni la comuna co inttelegere. 1. Noi consimtimu a priimi simbolurile ecumenice, si definitiunile de credintia ale bisericei antice. 2. Noi consimtimu a recunosce ca adaogirea „filioque“ la simbolulu credintiei s’a facutu in modu nelegalu, din punctulu de vedere alu dreptului canonicu bisericescu. 3. Noi toti ne tienemu de espunerea doctrinei despre sântulu dudu in acea forma in care se espune la părinții bisericei nedespărțite. Noi renuntiamu la ori-ce conceptiune si la ori-ce modu de esprimare in care s’aru cuprinde vre-o recunoscere a dóue principii, séu duxu séu aiia in treime. Dölinger in discursulu trenutu in acésta sredintia a disu intre altele că motivu la unirea bisericiloru. In timpulu presentu, de ce merge totu mai multu se invapaiaza lupt’a intre credinti’a creștina in genere si intre necredintia sau materialismu. Noi nu putemu privi fara frica la acesta lupta uriasia, pentru ca cine scie in acesta lupta câte perderi va suferi cultura si civilisatiunea nóstra cea crestinesca; pentru aceea noi nu putemu a ne repausă numai pre nisce formule teologice si abstracte si a continuă cert’a pentru densele numai pentru ca strămoșii nostri s’au certatu pentru ele, diferintiele cele de o mica valora traditiunile spiritului celui sfatnicu, polemicu, desbinatoru alu partiteloru teologice anteriore sa lu lasamu la o parte. Totu in acésta si edintia, Dölinger a datu ortodocsiloru orecare lămuriri asupra hhirotoniei anglicane, care se póte parea netemeinica, din causa ca Anglicanii nu socotu chirotoni’a intre misterile credintiei. La acestea Dölinger a observatu, ca anglicanii numescu misteru numai acele Ierurgii, cari au de scopu comunicarea harului tuturora credinciosiloru, precum este botezulu si eucharisti’a, dóra ca in privinti’a instituirei, materiei, formei si lucrurei hirotoniei, anglicanii cugeta întocmai că ortodocșii. Membrii ortodocși numai au ascultatu acést’a, déra nici n’au discutatu nici n’au luatu vre-o decisiune asupr’a acestei materii, marginindu-se numai la dogm’a despre purcederea sântului dudiu, precum au fostu de timpuriu anuntiate. (Va urmă.) Hundrubechiu in 27 Decembre 1875. Motto : Domne daca din exemplulu altora sa ne ’nveti amu noi. Stimate die Redactoru ! E adeverit ca multe si in multe privintie s’a vorubitu si se vorbesce despre scóle, cu preferintia de cele poporale, si de mijlócele salutari, ce potu duce la progresulu celu adeveratu. Ni se da in’a trist’a ocasiune de a vede, ca ici colea, tóte vorbirile, tóte corespundintiele din diarele nóstre suntu glasulu celui ce striga in pustie. Nu me indoiescu nici cum nici despre aceea, ca acesta corespondintia va fi urmata conformu binelui celu contiene, ci si ea va fi abandonata si pusa adada că multa alte. — Dara nici despre aceea nu ma indoiescu, ca ea aru merită o deosebita atențiune. Cu tóte acestea nise avendŭ cu o deplina convicțiune decpre cele ce voiu e spune mai josu, aerosindu iesu înaintea publicului cu aceste modeste păreri individuale culese din esperintia, caroru sire verogu die Redactoru a le dă locu in pretiuitulu diariu „Telegrafulu Romanu“ ce indigiati. Poporulu nostru — putienu inca carturariu — pretinde intru adeveru multu dela invettatorii sei. Elu pretinde că copii lui, chiaru si începători, crescuți că bureții in pădure — adesea — resfatiati, cu putiena crescere intelectuala, nesciindu baremu binetie a dă, si cui a da ? ba nici chiaru vorbi, — după ce-i mâna la scala, in scurtu tempu se reda sporiu, caci altu-cum invetiatoriulu indata e incarcatu cu epitete — adesea — nemeritate, ca e de nimic’a ca numai de géb’a ’i dau simbri’a mare! s. a. Dara, cu deosebire, la ce e mai pretensivu poporulu nostru ?* La aceea, că copii de scóla sa fia de omenia! — Si in ce se cuprinde cu preferintia „omeni’a“ pretinsa de poporu? După esperintia in aceea, a dă scolariulu binetie celoru mai in versta. Me amu miratu de astă pretensiune, caci baremu atât’a aru pote si părinții face acasa, insa ei o lasa si acést’a in grij’a si spatele scólei, precum tóte celelalte. Déca dóra poporulu acest’a nu o face, apoi scul’a se o faca in prim’a linia! Spre motivarea acestei păreri individuale volunară pre scurta, ca cum se porta copii sasiloru nostrii — Cultul Volkului, — intre cari si cu