Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-01 / nr. 1

3 In press’a Austriei se vede unu­feliu de indignatiune catva unguri, cari, după cum se esprima cele mai multe organe, vom­ sa dezime unitatea monarchiei deslipindu-se incetulu cu incetulu de Austri’a si stabilindu in fine ca unic’a legătură cu monarch­i’a uniunea personale. „Fr. Blit.“ dice, ca pertractările din Pest’a iau dimensiuni mari. O h­o­­tarire acum nu aru fi la tempu, caci ea fiindu influintiata de iritatiunea momentului aru pute duce la conse­­cventie funeste si aceste ascundu in sine pericole nu numai pentru Au­stri’a, ci cele mai mari si pentru Un­­gari’a insasi. Esperimentarile cutezate pre terenulu economicii si creatiunile arteficióse cari nu satisfacu unei tre­­buintte, ci nutrescu numai fantasiele h­ypernationale si mani’a de potere mare, se voru semti mai tare chiaru in Ungari’a. Togm’a Ungari’a are causa a esamina ser­iosu ori­ce noratiune economica. Noi nu disputamu dreptulu ei de a-si infiintia o banca, dara crea­rea acestui institutu­aru aduce, după o perioda efemera de avantagiu eco­nomicii, mari conturbari in vietima sta­tului ungurescu, o seracia si o stor­­cere totale a tierei. In urma citatulu organu aduce aminte politiciloru unguresci, ca, déca acum horizontuin politicu nu este tur­­buratu, se nu uite inse, ca in viitoriu voru apela iara la spriginulu „impe­riului,“ pentru alti carui interesu nu au astadi semtiu si pricepere. Din străinătate comunicamu, ca in Franci’a s’a terminatu cu anulu vechili Adunarea natiunale, altcum nu­mita si „lungulu parlamenti­ “ alu Franciei si s’au dispusu alegerile pen­tru o constituanta noua. Guvernulu a emisu done circularie electorali, unulu catva perfecți, unde li se da acestor’a instrucțiune pentru conduit’a loru la alegeri, iar’ celalaltu se referesce la legea de pressa. Primulu circulariu face pre pre­fecți cortesi obligati guvernului, iar’ alu doilea este indreptatu contr’a pressei republicane. Se opresce adeca purtatoriloru de jurnale a vinde jur­nale in drumuri fara bileta de licenția dela dregatoriele politice. Prin me­­sur­a acest’a se va impedeca cu deo­sebire acțiunea pressei republicane in cele 4 despartiemente puse in starea de asediu. După „Liberté“ guvernulu face pregătiri mari pentru alegerile din Parisa. Agenții provocatori (agents provocateurs) de pin memoria din pe­­riod’a lui Napoleonu suntu chiamati la fapte mari. Lupt’a intre monar­h­isti si republicani in campani’a elec­torale de acum va fi cu atâta mai in­­versiunata, cu câtu republic’a a ajunsu la ore care consistintia in period’a le­­gislatorica trecuta. Gambetta calato­­resce prin tiera, pentru a deșteptă sim­­pathii pentru republica. In Spani’a resbelulu civilu nu e sugrumați­ inca. Egoismulu nemărgi­niții alu persóneloru mai insemnate, venatulu posturiloru inalte de statu, in­vidi’a si ur’a personale nu potu în­truni toti factorii decisivi intr’o ac­tiune solidara spre a pune odata ca­­peta versurei de sânge. Din Serbi­a se respandescu solri sen­­sationali. Din tóte aceste faime inse­m­u faptu nu se póte tagadui si adeca ca situatiunea tierei e forte critica. Intre principele Milano si majoritatea Scupcinei exista diferintie relativii la caus’a resbelului. Majoritatea pretinde o politica resoluta si provocatoria contr’a Turciei, principele inse, sfa­­tuita de representantii puteriloru stră­ine dela curtea rea, trebuie sa pre­dice pacea. Alternativ’a e dara: Scu resbelu séu disolverea Scupcinei si suspendarea constitutiunei ? Milano trebuie sa se decidă pentru un’a sau alfa. Proiectulu de reforma relativa la aplanarea controverseloru intre fur­ci’a si provinciele resculate, cu care a fostu însărcinații contele Andrassy, s’a tri­misu si puteriloru apusene, Franciei si Engliterei. „Coresp. pol.“ nu spune, ca de­­pesi’a circulara a lui Andrassy a fostu bine primita in Parisu. Ducele de De­­cazes si-a datu consemn­ementulu seu si a invitatu si curtile din Rom­a si Londona a face asemene. Lordulu Derby si-a cerutu 8 dile terminu de cugetare asupr’a proiec­tului, se vede deci, ca Angli’a nu con­­semte cu mesurile initiate de cele trei puteri de la nordu. De altmintrenea Russi’a inca nu consemte deplinu cu acțiunea curtei din Vien­a, se vorbesce ca Russi’a juca unu rolu duplu si ne­încrederea in politic’a ei a strabatutu in cercuri forte inalte. Se pare, ca caus’a orientare numai prin sorti’a să­biei se va decide. Ori­ce încercare pa­cifica n’a succesu si cu greu va succede. Raporta catra sântulu sinodu alu sântei User­ici autocefale ortodocse române, din partea membriloru­sei, cari au fostu insarcinati a luă parte la conferinti’a religiósa dela Bonn. Prea Sânți Părinți ! Subscrisii insarcinati de prea sân­­ti’a vostra a participa la conferinti’a ce s’a tienutu in ver’a trecutu la Bon­­n’a pentru unirea bisericesca a unor’a dintre creștinii apuseni cu biseric­a ortodocsa de resaritu, smaplinindu ace­sta insarcinare pusa asuprane, avemu onóre a ve aduce la cunoscintia ur­­matórele, despre cursulu si resultatulu acestei conferintie: La aceste conferintie au partici­­patu aprópe o suta de persone de deosebite nationalitati, confessiuni pro­fesiuni si conditiuni sociale, anume: Biseric­a mare de la Constantino­ple a fostu representata de doi ar­­chimandriti profesori, Anastasiadis si Vrceniu, diaconulu Filaretu Vasidesu si unu profesoru din Macedonia. Din partea bisericei ruse au asistatu doi protoierei Ianisieva și Tacialof, unu profesoru de teologie, Osiniu, doi con­silieri de statu Filipovu și Suchotiu, Kircev, directorulu societății pentru cultura religiósa din Petersburg. Din regatulu Greciei, arh­­iepiscopulu Li­­curg si doi profesori dela universita­tea de Aten’a, Damolos si Rosis. Din partea bisericei serbe au fostu unu archimandritu dela Belgradu si unu diaconu profesoru de teologie din Zar’a dela Dalmati’a. In fine subscri­sii din partea României. Totu lu grup’a ortodocsiloru s’a numeratu si doctorulu Overbek din Angli­a, care in anii din urma s’a unitu cu biseric’a ortodocsa, si tinde­a infiintia in Angli­a o biserica orto­docsa apusena. Dintre vechii catolici au partici­pate mai multi preoți, profesori si amploiați, in fruntea loru erau Dolin­­gher, pressedintele conferintiei si epi­­scopulu Reinken. Dintre englezi si americani-angli­­cani au participatu unu numeru de preste cinci dieci persane, intre care si episcopulu de Gibraltar Sandro.­Au asistatu si câti-va dintre i>a­­storii protestantiloru germani­ . Fara insa a participă la lucrari'­01 mai multe cu privitori. Conferintiele s’au ir­epusu la 12 Augustu st. n. si au continuatu până la 16 Augustu inclusIVU­ Conferintiele au fostu parte gp^rale, la care par­ticipau toti meml0r­i menționați si se întruneau sp^r o sala a universității de Bonn’a Part0 partiale intre vechii catolici­­ anglicani, si intre membrii ortodocsi a parte, cari toti acesti’a­­ i­n arma se adunau la cartier’a ne­­gr­a si discutau asupr’a conclusiuniloru ce trebuiau a se formula si a se pro­pune in conferintiele generale. Siedin­­ttele generale se începeau totu-de-un’a cu câte unu discursu alu presiedinte­­lui, in care parte se facea istoriculu diferintieloru ce s’au introdusu in doctrin’a bisericiloru orientala si apu­­sana, parte se descriau tendintiele bi­sericei papale de a domină tóta cre­știnătatea, din care motivu au si ur­matui aceste mari diferinti pre terenulu dogmaticu si disciplinara. In prim’a siedintia din partea ve­­chiloru catolici s’a propusu ortodoc­siloru spre studiu că punctu de ple­care o formula de doctrina, compusa spre impacarea doctrinei apusene cu cea orientala despre purcederea Sf. Dudiu. La întrunirea ortodocsiloru ur­mata in ser’a acestei dile, formul’a vechiloru catolici, au fostu criticata de ortodocși si s’a decisu a nu o ac­ceptă in unele parti. A dou’a conferintia s’a trenutu intre vechii catolici si anglo-americani, la care ei s’au intielesu asupr’a con­­cesiuniloru ce trebue sa faca apusanii orientaliloru in privinti’a dogmei des­pre purcederea Sf. Duh­, la care oca­­siune, intre altele, Dölinger a rugatu pre anglo-americani a lucră pentru unire in punctulu acest­a cu cea mai mare pacientia, si cu unu sincer­i sen­­timentu alu iu­birei de pace. A de­­claratu ca adaosulu „filioque“ la sim­­bolulu credintiei este unu abuzu de autoritate din partea bisericei române, ca spre a restabili adeverat’a doctrina a b­sericei in acesta dogma, trebue sa ia de basa doctrin’a parintiloru bi­sericei nedespărțite. In sredinti’a a trei’a, la 13 Aug., tienuta cu ortodocșii, după ce orto­docșii au aratatu ca nu acceptu for­mul’a propusa loru in siedinti’a pre­­cendenta, s’a luatu decisiune de a se formă o comissiune compusa din câte­­ câti­va membri ai tuturora diferiteloru biserici, spre a formulă conclusiunea ce trebue a se luă de o conferintia pentru unire in dogma despre purce­­derea Sf. Duh­, care formula apoi sa se discute in siedintia plenara. Ase­menea propunere s’a facutu si anglo­­americaniloru, in siedinti’a tienuta cu ni in aceeasi zi, si ei au delegatu trei persone : pre­doctorulu Liddonu, Meyr­e (ambii englesi) si pre unu ame­ricanii, doctorulu Newell. In ser’a dela 13 toti membrii or­todocsi s’au intrunitu in siedintia par­ticulara la cartierulu subscrisitoru, unde s’a tractatu prealabilit despre formul’a ce póte fi primita de orto­docși in espunerea dogmei despre purcederea sântului dudiu, si totu atunci s’a alesu membrii comissiunei propusa in conferinti’a din acea di anume : archiepiscopulu Licurg, arat.1" mandritii dela Constantinopoli, V­ianu si Anastasiadis, protoereulu Tanisieru si profesorulu Osiniu dela regersburg. In dimineti’a dilei ^ 14 s­a in* trunitu comissiunea fr^ntionata, care a stabilitu formul’r unirei si in sie­dinti’a publica Aenula după amedi, pressedintele r­hinger după unu dis­cursu alu s'a esplicativu, a cetitu ur­­matórele Pat­ru puncte, asupr’a caror’a comisiunea a isbutitu a veni la co­­muna co inttelegere. 1. Noi consimtimu a priimi sim­bolurile ecumenice, si definitiunile de credintia ale bisericei antice. 2. Noi consimtimu a recunosce ca adaogirea „filioque“ la simbolulu credintiei s’a facutu in modu nelegalu, din punctulu de vedere alu dreptului canonicu bisericescu. 3. Noi toti ne tienemu de es­punerea doctrinei despre sântulu dud­u in acea forma in care se espune la părinții bisericei nedespărțite. Noi renuntiamu la ori-ce concep­­tiune si la ori-ce modu de esprimare in care s’aru cuprinde vre-o recunos­­cere a dóue principii, séu duxu séu ai­ia in treime. Dölinger in discursulu trenutu in acésta sredintia a disu intre altele că motivu la unirea bisericiloru. In timpulu presentu, de ce merge totu mai multu se invapaiaza lupt’a intre credinti’a creștina in genere si intre necredintia sau materialismu. Noi nu putemu privi fara frica la acesta lupta uriasia, pentru ca cine scie in acesta lupta câte perderi va suferi cultur­a si civilisatiunea nóstra cea crestinesca; pentru aceea noi nu putemu a ne repausă numai pre nisce formule teo­logice si abstracte si a continuă cer­­t’a pentru densele numai pentru ca strămoșii nostri s’au certatu pentru ele, diferintiele cele de o mica valora traditiunile spiritului celui sfatnicu, polemicu, desbinatoru alu partiteloru teologice anteriore sa lu lasamu la o parte. Totu in acésta si edintia, Dölinger a datu ortodocsiloru ore­care lămuriri asupr­a hhirotoniei anglicane, care se póte parea netemeinica, din causa ca Anglicanii nu socotu chirotoni’a intre misterile credintiei. La acestea Dölinger a observatu, ca anglicanii numescu misteru numai acele Ierurgii, cari au de scopu co­municarea harului tuturora credincio­­siloru, precum este botezulu si eucha­­risti’a, dóra ca in privinti’a instituirei, materiei, formei si lucrurei h­iroto­niei, anglicanii cugeta întocmai că ortodocșii. Membrii ortodocși numai au ascultatu acést’a, déra nici n’au discutatu nici n’au luatu vre-o deci­siune asupr’a acestei materii, margi­­nindu-se numai la dogm’a despre pur­cederea sântului dudiu, precum au fostu de timpuriu anuntiate. (Va urmă.) Hundrubechiu in 27 Decembre 1875. Motto : Domne da­ca din exem­­plulu altora sa ne ’nve­­ti amu noi. Stimate die Redactoru ! E adeverit ca multe si in multe privintie s’a voru­bitu si se vorbesce despre scóle, cu preferintia de cele poporale, si de mi­­jlócele salutari, ce potu duce la pro­­gresulu celu adeveratu. Ni se da in’a trist’a ocasiune de a vede, ca ici colea, tóte vorbirile, tóte corespundintiele din diarele nóstre suntu glasulu celui ce striga in pustie. Nu me indoiescu nici cum nici despre aceea, ca acesta corespondintia va fi urmata conformu­ binelui ce­lu contiene, ci si ea va fi abandonata si pusa ad­ad­a că multa alte. — Dara nici despre aceea nu ma indoiescu, ca ea aru merită o deose­bita atențiune. Cu tóte acestea nise avendŭ cu o deplina convicțiune dec­pre cele ce voiu e spune mai josu, aerosindu iesu înaintea publicului cu aceste modeste păreri individuale cu­lese din esperintia, caroru sire ve­rogu die Redactoru a le dă locu in pretiuitulu diariu „Telegrafulu Ro­­manu“ ce indigiati. Poporulu nostru — putienu inca carturariu — pretinde intru adeveru multu dela invettatorii sei. Elu pre­tinde că copii lui, chiaru si începători, crescuți că bureții in pădure — ade­sea — resfatiati, cu putiena crescere intelectuala, nesciindu baremu binetie a dă, si cui a da ? ba nici chiaru vorbi, — după ce-i mâna la scala, in scurtu tempu se reda sporiu, caci altu-cum invetiatoriulu indata e in­­carcatu cu epitete — adesea — ne­meritate, ca e de nimic’a­ ca numai de géb’a ’i dau simbri’a mare! s. a. Dara, cu deosebire, la ce e mai pretensivu poporulu nostru ?* La aceea, că copii de scóla sa fia de omenia! — Si in ce se cuprinde cu preferintia „omeni’a“ pretinsa de poporu? După esperintia in aceea, a dă scolariulu binetie celoru mai in versta. Me amu miratu de astă pretensiune, caci ba­remu atât’a aru pote si părinții face acasa, insa ei o lasa si acést’a in grij’a si spatele scólei, pre­cum tóte celelalte. Déca dóra poporulu acest’a nu o face, apoi scul’a se o faca in prim’a linia! Spre motivarea acestei păreri in­dividuale volu­­nară pre scurta, ca cum se porta copii sasiloru nostrii — Cultul Volkului, — intre cari si cu

Next