Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-18 / nr. 6
-Telegrafii'n ’ese Duminec’a ai Joi’a la fie-care lutie neptemani cu adausulu Foisiórel — Pretumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a îoiei, pre afara la a. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretium preuumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. t. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pentr. 6. ANULU XXIV. Sabiiu 1830 Ianuariu 1876. tin celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre aun anu 8 fiiera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intriia ora cu 7 cr. silain, pentru a doua ora cu 5 ', cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 V, cr. v. a. Revista asupra stârciiostre politice, culturali si economice. II. (Urmare). Trecandu in revist’a nóstra la partea a dou’a a vietiei nóstre sociale si venindu a vorbi despre starea nóstra culturale, cu macinire trebue se constatamu si aci dela inceputu, ca si starea nóstra culturale intru nimic’a nu e mai favorabile, decatu cea politica. Pana acum’a carturariloru nostri in genere, inca nu lea succesu, nici de a staveni o direcțiune apromitiatóre de presi care resultatul in privinti’a literaturei, apoi in ce privesce cultulu divinu, diferinti’a confessionale desparte frații de unu sânge, inca si astadi in dóue tabere. Ore se nu fie sositu odata timpulu, că si noi romanii, precum si fii celorlalte nationalitati de mai multe confessiuni — de locuie numai reflectamu la diferinti’a confessiunale, ci in armonia fratiasca sa conlucramu spre scopulu comunu, cultivarea poporului nostru in genere ? Giur starea, ca inteliginti’a juna se pare a fi trecuta preste obstacululu acest’a, ne indreptatiesce a presupune, ca decumv’a chiar’ nu ar’ fi fostu inca tempulu, doritu de fiecare romanu binevoitoriu al’ natiunei sale , dar’ departe nu mai póte fi, si astufeliu putemu spera ca in scurtu va deveni delaturatu, Ibater obstacululu acest’a ce ne vine dela noi insine! In privinti’a educatiunei in genere, desi nu in privinti’a educatiunei natiunale, avemu legi destulu de corespundietóre, durere inse, ca nu se controledia de ajunsu îndeplinirea loru. — Art. 38/868 de obliga pre fiecare comuna ca sa ’si aiba scal’a sea corespundintare, asemenea demanda ca toti pruncii dela 6—15 ani trebue se cercetedie scul’a; in realitate inse vedemu ca si destinatiunile aceste ale legei, remanu litere morte. — Caci ce poti se dici alfa, candu conformu conspectului oficiosu, publicatu pentru anulu scolariu 1872/3 din partea ministeriului insusi, in anulu acel’a s’au aflatu in comitatulu Hunedorei, nu mai pucinu, decatu 208 comune fara de neci o scala. Apoi de cumv’a ar’ mai dubita cinev’a ca noi romanii suntemu acei’a carii mai pucinu ne folosimu de invetiamentu , convingase din giurstarea, ca comitatulu Hunedorei, pre care in lips’a de scóle, departe ca se lu ajunga altu municipiu in tóra patri’a nóstra >—• e comitatu cu poporatiune, mai numai romanésca ; convingase mai departe din giurstarea ca precandu chiar slovacii avura in anulu scolasticu 1872/3 201,000 de prunci, carii cercetară scala, dintre romani, abia cercetară cu totulu 171,000. — Va crede cineva ca nu avemu organe administrative, se supravegheze îndeplinirea legei, avemu vise si inca mai pré multe, numai tote laolalta nu făcu multu — se nudiceau nimicu ! Din partea statului, suntu chiamati a supraveghia îndeplinirea legei, inspectorii școlari si comitetele școlari municipale, intre care fie observatu numai in trecatu, ca alu Sibiiului, până acum’a inca nici nu s’a constituitu. Din partea confessiuniloru avemu inspectori școlari, comunali, in comune, districtuali in singuraticele protopopiate si eparhiali in diecese; aveau comitete in comune si protopopiate, precum si consistorii scolari in fiacare eparhia, si in fine pote ca nu aru va tema demnitatea asociatiunei trans. pentru cultur’a si literatur’a poporului romanu, cându se aru ingrigi celu putieru, ca organu natiunalu pentru cultura de îndeplinirea legei de invenamentu si educatiunea poporului, pentru care este chiamata. Cu unu cuventu vediuramu, ca organe pentru indeplinirea legei si a deosebiteloru normative emise in privinti’a acest’a si din partea organeloru confesiunali competente, avemu in abundantia, tutu reulu provine deci numai de acolo, ca potaiele de prunci nu voiescu sa merga la scóla si părintii acestor’a mai preferu ai pune se padiesca vitele ! Pre câmpulu celu largu alu literaturei — desi avemu o asociatiune chiamata anume se lucre pre câmpulu acest’a, — nu potemu constata nici unu progresu. — Asociatiunea nóstra pentru cultur’a si literatur’a poporului romanu, a degeneratu dela inalta sea missiune, la unu simplu organu administrativu, pentru încasarea tacseloru si impartirea stipendieloru votate de adunarea generale, precum si administrarea averei asociatiunei. In locu cu asociatiunea acesta, ea vis’a, sa angagieze si îmbărbăteze la lucru, tóte puterile capace de a lucră, — in locu se producă o emulatiune nobile intre puterile acestea, primindu ei distingeri du ce e bunu si de valore scientific»; alunga ea insasi dela sine, puterile cele mai capace ce le avemu si se preface pre sine, intr’unu institutu, menita numai se satisfacă ambitioniloru unor’a individi, „distinși,“ — inse nu pre terenulu literaturei ! Déca voimu noi cu asociatiunea, oper’a acésta cea mai maretia a poporului nostru, in viitoriu se prospereze si sa-si indeplinesca missiunea sea, atunci trebuie sa o desbracamu de totu de vestmentulu cosmopolitu in care e inveluita astazi. îndeplinirea scopului ei, trebue sa se incredintieze astora feliu de individi, cari se scie in radacina arigoni’a pre terenulu literara si culturalu si cari in fine, pre lângă vointia sa aiba si capacitatea de a lucra intru ajungerea scopului celui adeveratu si bine inttelesu alu «sociatiunei ! In fine, avendu a vorbi si despre cultulu divinu, aci trebuie sa constatamu ca noi resaritenii, avemu o constitutiune bisericésca, cum nu s’a mai pomenitu cu ea, alta in lume. Durere inse numai, ca o avemu numai pre harthia, in interiorulu nostru inse până acum’a inca nu s’a invadacinatu. Si legea, constitutiunea cea mai buna, până ce nu se preface in convicțiunea poporului, până atunci nu e alta decâtu o literaVm arta, pre care a fiacine o intrebuintiédia după cum convine densului. Constitutiunea nóstra bisericesca e intr’adeveru cea mai liberale din lume; pane candu ea inse nu se va fi prefacutu in trupulu si sângele credintiosiloru, nu avemu neci o garantia, ca intru adeveru trebue sa se si observeze. — Pentru ca cine e chematu a se ingriji de observarea ei ? Noi până acum’a inca nici n’amu strabatutu in spiritulu internu, alu constitutiunei acestei’a. — Nu cunoscemu inca competinti’a si sfer’a de activitate, ale flacarai foru bisericescu, ale demnitatiloru bisericesci si ale singuraticeloru corpuri administrative si legiuitóre. — Va fi deci cea mai santa datoria a sinodeloru si congreseloru viitóre, ca se lucre in armonia si cu inima curata, spre a ne scote din labirintulu in care ne aflamu in privinti’a acésta; ca nu cumv’a, neintielegerea, si nechiaritatea inca esistenta sa ne nimicesca, ins’asi constitutiunea ! (Va urma) Revista politica. In siedinti’a de Mercuri a dietei ungare ministrulu presiedinte respinse la interpelatiunea lui Madarasz, prin care acestu deputatu intreba precisza, déca are cunoscintia de enunciatiunea ministrului presiedinte austriacu, principele Auersperg, făcută in clubulu austriacu, — cum ca a cetitu ceva in foi despre acea enunciatiune, dara nu este problem’a mea, dice Tisza, si nu corespunde relatiuniloru, intre cari se afla astadi ministrulu presiedinte austriacu cu ministrulu pres. ungurescu, a se sili reciprocu sa spună ce este adeveratu in acele faime. Orice s’a disu si orice se va dice, punctulu de vedere alu guvernului nu se schimba nice in drept’a nice in stâng’a. Ce privesce întrebarea curiosa, déca ministrulu pressedinte austriacu este indreptatita a face enunciatiune sau nu, Tisza respunde, ca nu se simte indatorata a detiermuri ca ce sa enuncieze ministrulu presed. austriacu, togm’a asia cum nu este indreptatitu ministrulu preș. austriacu sa detiermurésca ca ce enunciatiune sa faca ministrulu pressedinte ungurescu. Nrespunsulu acest’a, anume pasagiulu, unde se spune apriatu, cu guvernulu ung, nu se va abate dela punctulu seu de vedere de locu, dovedesce, ca inca suntemu departe de o aplanare multiemiteria a controverseloru intre ambii paciscenti. Portracturile verbali se reîncepu, cum ai spune „Pesti Napló", la 10 Februariu. Vomu vede mai tarziu resultatulu loru, care acum după atitudinea ambeloru guverne se pare cam problematica. Discursiunea in cas’a magnatiloru unguresci asupr’a conventiunei comerciale încheiata cu Romani’a, pre care au respins’o camerile comerciali austriace, s’a amanatu la propunerea comitelui supremu Tomosănui. Aceste suntu semne chiare, ca in urma conventiunea nu se va acceptă. La 25 ian. n. domnii din cas’a magnatiloru austriaci au tienutu a trei’a conferintia, la care au participatu iéra constitutionalii, feudalii si prelații bisericei. „Presse“ nu spune ca s’a primitu proiectulu de resolutiune, ca la pertracturile asupr’a complanarei cu Ungari’a Austri’a sa nu treca preste concesiunile făcute la 1867 si sa nu faca concesiuni, prin cari diumnetatea austriaca a imperiului sa fia mai tare insarcinata si unitatea monarchiei restrinsa. „Miniștrii fura invitati la conferintia prin Wibna si Hasner, dara nu s’au infatistatu, ci au trimisu o scrisóre colectiva catra conferintia, prin care neinfatistarea lor se motiveza cu acea, ca pertractarile cu ministeriulung. suntu inca pendinti si ca o desfassurare a cestiuniloru de complanare, sau ori-ce influintiare, fia câtu de binevoitória, póte ave umu efectu turburatoriu asupr’a decurgerei pertracturiloru. „Din acestu motivu ei nu suntu in stare a urmă invitatiunea spre a se consulta cu m’mibrii din cas’a de susu. Dintr’altele ministeriulu ’si cunosce deplinu responsabilitatea sea si îndatoririle onorei politice si va duce conformu acestor’a pertracturile cu Ungari’a. Ministeriulu nu crede, ca póte primi o directiva dela cas’a de susu, de vreme ce parlamentulu la tempulu seu va fi in stare sa discute liberu asupr’aresultatului complanarei.“ In clubulu stângei Dr. Herbst a facutu enunciatiunea, ca daca Ungări’a va infiinti o banc’a natiunale de bilete, Austri’a va fi silita sa urmeze radicarea banieriloru vamali la Laita. La aceste replica „Pesti Napló,“ ca Ungari’a va infiinti o banc’a natiunale si Austri’a nu póte face mai bine, decâtu sa urmeze teritoriulu vamalu independentii. Casulu lui Arnim, desi s’a seversitu in favorulu lui Bismark, totusi ocupa si acum din cându in cându atentiunea puternicului cancelariu germanu. „Monitoriulu imperialu" publica unu raportu alu principelui Bismark câtra imperatulu, dela 5 Dech. 1872, in care principele aduce aminte imperatului, ca judecata politica a lui Arnim se schimba usioru după impressiunile sele personali, si pentru acesta denumirea lui de ambasadoru la Parisu insufla temeri mari. Bismark ruga pre imperatulu sa nu dea raporteloru lui Arnim insemnatatea ce se cuvine espuneriloru obiective si conscientióse. Monitoriulu imperialu publica mai departe unu raportu din 14 Aprile 1873, in care raportulu lui Arnim despre conventiunea cu Franci’a e dechlaratu imperfectu, fiindu ca reface telegramele lui Bismark ce au premersu discussiuniloru. Bismark numesce caracterulu lui Arnim nesigura, putieru credibilu. Principele ruga pre imperatulu, sa indrumeze pre contele Arnim a presentă plansurile sele oficiali asupr’a prepositului seu prin acest a la imperatulu, caci altmintrenea 1 va fi preste putintia, pre lângă luptele sele in parlamenti, in ministeriu, cu cabinetele străine si contr’a influintieloru sociali a si e lupta si autoritatea ce se cere in servitiu. „Kelet“ din Clusiu dice , ca in cercurile militare se observa de una tempu in cace o miscare mai accentuata. Si eri (in 26 Ian.) la amedi se inturnara trupele obosite dela esercitiu, care se începuse deja de diminetia. Se vorbesce ca oficieriloru li s’a ordonata a se prevede cu tóte cele necesarie pentru resbelu. Déca lucrurile voru luă o fatia seriósa, ori na voru lui, este alta întrebare, atât’a insesta, ca este ceva in aera. Camera României a votatu in siedinti’a dela 13 Ianuariu unu creditu pentru ministeriulu de resbelu de 5.600.000 lei noi pentru înarmare. „Press’a“, organu care se vede a fi bine informatu despre cele ce se petrecu in sferele guvernamentali, face la votulu acest’a reflessiuni pacifice din cari noi estragemu urmatórele : „A pune astfel iu oștirea nóstra pe picioru de a-si indepleni missiunea mea,