Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-18 / nr. 6

22 indicata prin tractatulu din Parisu, nu este a amenintta pre nimeni, nici a turbură pacea in orientu, este póte din contr’a, a contribui la readucerea acestei paci.“ „Noi speramu, si este de speratu, ca lucrurile se potu impaca in vecinulu imperiu otomanu, si ca nu vomu ave nici o nevoia a intrebuintia puterea nóstra armata pentru aperarea neutralitatiei si fruntariiloru nóstre. Acest’a chiaru este o viua dorintia a nóstra. Dara in fine, este posibila ca lucrurile sa nu se intemple tocmai asta, este cu putintia sa fima atacati, de undeva; este cu putintia ca drepturile chiaru ale tierei nóstre, cu esistinti’a nótra nationala sa fia puse in pericolu, sa fia amenintiate, sa fia atacate.“ „Datori’a nóstra de români, si de buni români, este a ne apera cu armele in mâna, ori de unde aru veni amenintiarea, pericolulu sau ataculu. Națiunea româna este pacifica, este neprovocatóre; ea nu se amesteca in trebile altor’a, nici va caută vre odata a turbură pre vreunuia din vecini. Inse ea este armata, si trebuie seriosa sa fia armata. Cele mai bune arme le va ave armat’a permanenta; celelalte arme voru servi pentru armatele teritoriale. Cându cineva o va atacă, si va voi a se amestecă cu usurpati’a intru ale sele, ea se va apera. Va cadea, póte, vi se va cadea cu onóre, cu gloria.“ „Repetamu dóra, creditulu cerutu astadi de guvernu este cu totulu pacificu ; n’are nici unu caracteru agresoru séu turburatoru. Este continuarea lucrării pentru reorganisarea puterei nóstre armata ; este unu midilocu pentru ca, la o nevoe, armat’a romana sa ’si pota îndeplini missiunea pentru care este creata.“ Reproducemu urmatoriulu articulu din „Gazetta d’Itali’a“ dela 11 Ianuariu: Conflictuin turco-romani. „Se vede ca Turcia a ave trebuintta de noue complicatiuni! Se vede ca nu-i ajungea insurectiunea bosnoerzegovinena si o crisa financiara formidabile care o face sa împovăreze populatiunile, precându de alta parte necesitatea de a înlătură noue rescóle o silesce a intră in calea reformeloru celoru mai întinse, eata de ce guvernulu face totu posibilulu pentru a-si instraină amiciti’a României. „Tóte puterile au adusu multi amiri ingrigirei scrupulóse cu care guvernulu românu si-a indeplinitu obligațiunile sele internationale, chiaru cu risiculu de a-si impunenă popularitatea si simpati’a de care se bucura cu dreptu cuventu Romani’a înaintea popóreloru din imperiulu otomanu cu care este legata prin comunitatea religiunei, guvernulu românu a mentionutu neutralitatea in lupt’a dintre turci si erzegovinesi. ... E bine, omenii cari dirigu afacerile sublimei Porti au avutu si tactulu si inalt’a abilitate de a alege tocmai acestu momentu pentru a rădică nisce deplorabile neintielegeri cu cabinetulu din Bucuresci 1 „Asiă servitiulu directu alu poștei internatiunale a continentului in Constantinopoli, simtiendu necesitatea unei inttelegeri cu guvernulu românu — deore-ce acea posta, dela Lemberg, trebuie sa treca prin Bucuresci spre a traversă Dunarea pre la Giurgiu —■ guvernulu turcescu n’a voitu sa consta a subscrie pentru acestu scopu o conventiune cu guvernulu principelui Carolu. Guvernulu otomanu voiă sa se marginesca numai la o simpla avangiare intre direcțiunea posteloru din Constantinopoli si acea din Bucuresci, că cum aru fi fostu vorb’a de administratiunea a doue provincie ale imperiului! Guvernulu otomanu respingea si titlulu de Romani’a cu care se serva puterile garante si declară ca voiesce a se servi de titlulu de principatele unite, că cum arui voi sa-si faca reserve asupr’a fapteloru împlinite si sanctiunate de Europ’a, protestandu contr’a principiului nationalitatiei romane. „Staruindu Engliter’a pentru încheierea unui actu care interesă relatiunile lumei întregi, sublim’a Porta aru fi consimtitu, se dice, sa subscrie acelu actu, sub ori-ce denumire, reservandu-si apoi dreptulu de a destitui in urma precesu imputernicitu alu ei că cum aru fi trecutu preste instructiunile date! Cabinetulu românu a staruitu in a nu admite altu ceva decâtu o conventiune regulata; si déca acést’a va fi încheiata, se voru combină orele trenuriloru si se va pune la dispositiune flotil’a romana pentru trecerea Dunărei. Dara din caus’a incapatinarei turcesci, cestiunea poștei internationale a remasu in suspensiune. „Unu altu faptu, in dilele trecute unu agentu turcu din Brail’a, unu domnu Edile, ’si puse in capu sa scrie ministrului de esterne alu principelui Carolu o nota, prin care elu protestă contr’a titlului de agentu si representantu alu sublimei Porti, ce i se da de guvernulu românu, si adauga ca trebuie a i se dă titlulu de directoru generalu alu sublimei Porti de la Dunăre , si in fine invita pre guvernu sa rectifice erórea. Ministrulu românu respunse ca nu este erore, ca titlulu ce i se reclamă nu este cunoscutu in limba giulu diplomaticu. . . . Din partei ministrulu românu invită pre d. Edile a nu se mai servi de titlulu de principatele unite, ci a pune pre acel’a de Romani’a. „ ■ Déca guvernulu din Bucuresci aretă acum o staruintia in respingerea pretensiuniloru in Porti, caus a e ca parlamentulu si națiunea nu i-aru permite cea mai mica slăbiciune in acesta materia, deorece toti românii se simtu atinși de atitudinea nepotrivita si neinttelesa a Porții. Aci „Gazetta detalia“ aminteste si acea arestare arbitrara a celoru doi supusi români dela Tulcea si Rusciucu pre care Partea i-a liberatu in urm’a reclameloru guvernului nostru, si apoi organulu italianu încheia astfeliu. Europ’a e interesata că nimeni sa nu turbure mersulu regulatu alu acestui statu teneru, spre a pute continuă sa fia, conformu dorintiei tuturoru puteriloru, unu elementu de ordine si libertate la part’a orientului. „E tempu sa se puna capetu neintielegeriloru ce dură prea multu. Trebuie sa fiu bine inttelesu ca Romani’a, fatia cu Turci’a, este o tiéra suverana, desi tributara, ca afara de plat’a anuala a peskesiului — după espresiunea turcésca, —• care e unu feliu de daru, in schimbulu promissiunei aperarei integritatiei teritoriului de câtra sultanulu, póte esercită pre deplinu drepturile sele suverane. Astufeliu reclama dreptulu publicu europenu:“ Publicamu estrasulu de mai la vale trimisu dela en. comitetu alu Asociatiunei nóstre traine pentru literatur’a si cultur’a poporului romanii, pentru că sa dovedimu ca nu suntemu parțiali in controversele cari tindu la dilucidarea unui’a seu unoru adeveruri. Ne pare numai lucrulu cam curiosu, cându vedemu pre o corporatiune cum este a comitetului Asociatiunei nóstre, care are sa se ocupe cu literatur’a si cultur’a poporului romanu, ocupandu-se cu afaceri de forme administrative, cari in fine se reducu la un’aseu la doua persóne cu o ostenela, care aru merită a fi aplicata la oricare alta cestiune de principiu. Ne vine si mai curiosu cându vedemu, acum de nou, pre on. comitetu ca se folosesce de ocasiune spre a lovi intr’o foia, carea nu e dedata cu tamaierea vanitatiloru nimenui, dara carea n’a stricatu nici cându nici literaturai nici culturei române, ba spriginesce chiaru si materialicesce institutulu, in a carui frunte se afla onor. comitetu. In fine deca on. comitetu alu Asociatiunei pentru literatur’a si cultur’a poporului românu se face solidariu si intra ca atare in o afacere carea privesce pre presiedintele seu, era lucru de bunacuviintia, că in respunsulu seu, sa se fia conformatu sa nu fia nemarginitu, va sedica, sa nu fia mai estinsu seu mai lungi decatu au fostu articulii la care reflecteza. A publică lungulu seu estinsu este din partea sea o pretensiune mai mare decatu chiaru si cea prescrisa de legile pressei. Nevoindu noi a ne amestecămn vreo discussiune cu on. comitetu, trecemu preste punctele care ne atingu deadreptulu si acum, că si in rendulu trecutu, cu vederea sine marginimu pre lângă comunicarea estrasului, lasandu pre publicu sa lu judece, care după cum su va putea pretiui si care din ce punctu de vedere va binevoi salu a pretiuésca. Estrasu din procesulu verlade alu siedintiei ordinarie a Comitetului Associatiunei transilvane, tienute in 15 Ianuariu 1875 c. n. in Sibiiu. p. 2. După acestea cerendu dlu Iosifu Sterc’a Siulutiu cuventulu, multiumesce dlui presiedinte si tuturoru membriloru Comitetului pentru fratiesc’a primire in senulu acestuia, apoi regreta, ca numai decatu după intrarea s’a in Comitetu, se vede indemnatu, a cere cuventulu pentru a face interpelatiunea urmatoria: 1 Are din presiedinte cunoscintia despre acea corespondentia, esita in Nr. 101 al .,Telegrafului românu“ din anuluir. si reprodusa in „Hermannstädter Zeitung“ Nr. 5 a. c., in carea se afirma, ca nesce protocole ale subcomitetului despartiementului alu III. din Sibiiu s’ar fi respinsu de catra pressedintele Asociatiunei ? 2) Déca e adeverata acee’a afirmatiune, prin ce se motive din respingerea acelora protocole ? si 3) E intr’adeveru impedecata activitatea Subcomitetului sibiianu — precum se mai afirma in acea correspondentia — „chiar’ prin presiedintele Associatiunei ?“ La acestea respunde presiedintele dicendu : ca are cunoscientia de amentit’a corespondentia ; ca a vediutu, ca prin acee’a se ataca person’a presiedintelui Associatiunei si ca că atare si-a tienutu de detormtia a face Comitetului aratare despre starea lucrului. I este deci cu atatu mai benevenita interpelatiunea, ce tocmai i se făcuse, pentru ca densulu e si gata a respunde la ea. Rogandu asiadar’ pe Comitetu de a-i concede, că se cetesca aratarea sea susu-amentita si de a primi pre acést’a dreptu respunsu la interpelatiunea făcută, ceresce, precum armedia: Onorabilu comitetu! Atacanduse in Nr. 101 alu „Telegrafului românu“ pressedintele Associatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului românu“, care de presente am onore a fi eu , mi-am trenutu de detormtia a face Onorabilului Comitetu inca in siedinti’a de astadi aratare despre acésta intemplare. Mai nainte de tóte mi permitu a assigură pe Onorabilulu Comitetu, ca déca atacur’ile amentitului diurnalu se inverteau numai pre lenga persón’a mea, că persona privata, nu incomodăm pre nime cu vre-o observare făcută asupr’a acelor’a, ci le ignoramu simplumente. Precum am ignoratu destule alte invective scornite cu fortia in contr’a mea, si respandite de unu siru de ani prin disulu diurnalu, mie inimicu. Dupa ce insa acum s’au indreptatu acelea atacuri asupr’a pressedintelui Associatiunei nóstre, nu mi e permisu in cualitatea mea că acela, a mai tace, si asta me grabescu a satisface detoritiei mele prin urmatórele . Rogu mai intaiu pre Onorabilulu Comitetu, a-mi permite, de a-i descoperi inainte de a intră „in medias res“, ca aducandu-mi-se — după esirea minierului 101 alu „Telegrafului romanii“, si pana candu inca nu apucasemu a ceti si eu acestu numera — pe cale amirabila scriea, ca intr’o corespondentia, cuprinsa intr’ensulu, ’mi dau mie, că presiedintelui „Associatiunei transilvane etc“ unii junt de ai nostrii pre temeiulu raportului d. Dr. Nicolau Olariu, lectiuni, referitorie la modulu promovarei intereseloru amentitei Associatiuni, mi se causara pentru momentu o bucuria nespusa. Imi imaginămu cu multa plăcere si mângâiere sufletésca, ca invettatii nostri tenori din Sibiiu s’au apucatu seriosu de lucru, si vor’ se promovedin sublimele scopuri ale Associatiunei nóstre in tóte direcțiunile, pe tóte calele si cu ori ce pretiu, chiar si prin lectiuni, date pressedintelui ei. Presupunemu naturalmente, si credému, ca aceste lectiuni voru fi basate pe scientie si cunoscientie ample si solide, pe adeverii si dreptate ; voru fi produse numai si singura de indemnulu, de a folosi Associatiunei nóstre, servindu acesteia spre bine, care mie de indreptariu. Conlucrandu si eu la infiintarea si sustienerea acestei Associatiuni, aruncaiu in aceste meditatiuni o reprivire asupr’a trecutului ei si facundu in pripa o mica, dar’ stricta revisiune a tuturora anteacteloru mele, referitorie la ea, nu aflaiu, decatu numai a regretă ca mi-a fostu absolutu impossibile, a face mai multu in interesulu aceleia. Am disu deci in sufletulu meu : „ferice de noi, ferice de Associatiunea nostra!“ deca tenerii ei membrii, inscrisi inca numai la 1874 si 1875, junii nostri, sperantiele viitoriului nostru, tendru de acum a întrece pe veteranii, pe actualii ei conducători in îngrijirea de dens’a, in promovarea scopuriloru, pentru care e infiintiata ea , déca junii nostri comembri suntu atatu de invaparati, atatu de zelosi pentru progresulu romanescu in literatura si cultura, câtu afla de bine a esi a buna sema in consciinti’a superiorității loru, ca invettatori in publicu. Am gratulatu Associatiunei nóstre pentru momentele, in care inca nu cunoscemu cu de amanuntulu si din propri’a-mi vedere cele scrise, relativu la ea, in „Telegrafulu românu“; i-am gratulatu, precandu avému ast’feliu da presupuneri despre lectiunile, esite intr’ensulu, i-am gratulatu la prospecte de totu imbucuratorie ! Mi procuratu insa curundu după aceea a respectivulu numera alu „Telegrafului românu“, si cetindu articululu dintr’ensulu, datatu din „Sibiiu in 30/18 Decembre“ (1875), intitulata: „Associatiunea transilvana etc. etc.“ si subsemnatu cu X, m’am desamagitu amaru ! Mi perira la momentu după cetirea acelui articulu tóte bunele imaginatiuni, ce-mi facusemu ceva mai ’nainte, pentru ca cuprinsulu lui me convinseră, cu sorgintele, din care a esitu, e intentiune rea, care necicandu au produsu vre-unu bine. Se dice in amentitulu articulu, ca protocolele Comitetului despartiementului alu III (din Sibiiu) despre condusele siedintieloru aceluia din Septemvre Octomvre si Noemvre s’aru fi așternuta comitetului centrala la mân’a d. presidentu lacobu Bologa spre aprobare. Acestu asertu e de totu neadeveratu, pentru ca scrisorile, de carie