Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-18 / nr. 6
23 vorb’a; adeca protocalele siedintieloru despartiementului sibiianu din 12 Octombre, 11 si 20 Noembre 1875 (din Septembre nici unulu) cu patru aduse ale celoru doue din urma, s’au indreptatu incóce — precum arata eshibitulu de sub nr. 9 din 1876 — cu hartii’a subcomitetului respectivii din 2 Iemnariu 1876 nr. 30 din 1875, si s’au presentatu aici in diu’a, in care au incursu, adeca numai in 4 ianuariu 1876. Se vede, ca auctoriulu articulului din cestiune a soiutu pré bine, ca déca va spune adeverulu, nu-si póte ajunge scopulu. Pentru aceea a refacutu elu adeverat’a stare a lucrului, precarea in interesulu adeverului si spre dilucidarea lucrului ’mi permitu a o descoperi eu prin urmatoarele: In un’a din primele dile ale lui Decembre 1875 st. n. ’mi aduse servitoriulu nostru unu convolutu de scrisori cu insolinitarea, ca mi le trimite d. Dr. Olariu. Erau protocolele citate cu anunctele loru; vre-o adresa insa, carea sa-mi arate, ca ce se făcu cu acele scrisori, le lipsea totalmente. Precum se va convinge onorabilulu comitetu prin propri’a-i intuitiune, prin cautarea la actele acestea, cari ne facu inainte in 7 bucati, n’au fostu nici pre ele, sau in dosulu loru, nici lângă ele vre-o amintire câtu de mica despre aceea, ca se substernu onorabilului comitetu spre ore care scopu, cu atâtu mai putiemu spre aprobare.11 Nu putému gaci, ca ce se intentionedza cu tramiterea acestoru scrisori , cugetamu inse, ca d. Dr. Nicolau Olariu, pre care lu rugasemu eu ca si pre alții buni juni de ai nostri, a se interesa cu deosebire de scopurile Associatiunei nóstre, in zelulu seu pentru condusele subcomitetului sibiianu, alu carui actuariu este elu insusi, voiesce a me face mai de aprópe cunoscutu cu acelea inainte de a le presenta comitetului centrale, voiesce a me informa esactu despre starea lucruriloru, spre care scopu póte ca me va cerceta densulu. Dara nu me onorara numitului, cu vre-o intrare la mine, iér vointt’a mea, de a lu intelni in pripa, sau de a lu cerceta acasa, ca se aflu dela densulu, ca ce voiesce, se făcu cu actele trimise, se zadernicira mai cu sema prin continua-mi ocupare de pre atunci la universitatea fondului regiu, alu carui deputatu eramu. Asta au remasu actele din cestiune 3 multum dile la mine, după care le-amu trimisu eu d. Dr. Nicolau Olariu pre acelu canalu, pre care mi lea fostu trimisu densulu, prin servitoriu a nostru, cu aceea rogare inderepti^ ca sa binevoiésca a scrie, ca ce vré sa se intemple cu acele acte. Re ntorcându-se servitoriulu, ’mi raporta, ca neaflându pre d. Dr. Olariu acasa, a pusu scrisorile la provocarea colegului seu, a d. concepiente Popu, pre mes’a celui dintâiu. La 3 sau 4 dile după aceea me onorara d. Dr. Olariu in locuinti’a mea, si spuindu-mi, ca a lipsitu vre-o câteva dile din Sibiiu, si ca intorcându-se acasa, a aflatu cestionatele scrisori pre mes’a sea, me intrebara de caus’a, din care i s’au inapoiatu acelea. Eu ’i descoperiu acésta causa, iar’ densulu spunendu-mi, ca prin trimiterea cestionateloru scrisori prin servitoriu la mine, au intțelesu elu substernerea acelor’a comitetului centrale, ’si esprima temerea de traganarea lucrului, in contr’a carei’a i lu ase curatu eu, ca déca subcomitetulu sibiianu va adresă acelea scrisori numai decâtu in modulu usitatu comitetului centrale, ’i garantezu resolvarea loru in celu mai scurtu terminu. Câtu de tare a facutu d. Dr. Olariu la inima urgenti’a lucrului, arata cele ce s’au petrecutu mai incolo. In locu de a trimite d. Dr. Olariu actele din cestiune fara de o ulterióra intarziere pre calea sea singuru admissibila, adeca prin desu amintitulu subcomitetu la comitetulu centrale, le-a dusu densulu, precum sub oficialminte informații, fara scirea si învoirea pressedintelui subcomitetului sibiianu, la siedinti’a acestui subcomitetu din 29 Decembre 1875 si a pasitu in acést’a cu ele amâna, cu acusatoru in contr’a mea. Se dice adeca mai departe in articululu cestionatu ca in acea si edintia, din multe respecte intr’adeveru pre „memorabila“ au facutu d. Dr. Nicolau Olariu „interesant’a imparta„sire, ca presidentulu Associatiunei a „trimisu protocolele așternute fara nici „o observare inderepta, dupa ce 12 dile „le-a tienutu la sine.“ Da, asta e amu tramisu actele in dareptu, dar’ nu subcomitetului sibiianu, care inca nu mi le trimisese, ci mi le-a trimisu numai in 4 ianuariu 1876, fara de a i le mai trimite eu înapoi, le-amu trimisu d. Dr. Nicolau Olariu, pentru ca nu sciamu, ce se făcu cu ele, le-amu tramisu acestui d, care, déca voia, ca se vina acelea la comiteturu centrale atunci, cându mi le-au trimisu densulu, trebuia sa le especteze prima data asta, cum le espedaza după esperinti’a, ce facil si invetiatur’a, ce lua in amintit’a si edintia pre „memorabila; trebuia se observe si densulu regulele generali dela care nu suntu esempti nici Drii si se compună o mica concomitiva asemenea acelei’a, pre care o a compusu in 2 ianuariu 1876 nr. 39 alu desp. III alu Assoc, trans. si cu care mi s’au presentatu disele acte. Da, n’a primitu d. Dr. Olariu cu ocasiunea inapoiarei acteloru observatiunile, pre lângă cari i le-amu retramisu, pentru ca din intemplare nu era acasa; dara ’i facutu eu observările necesarie in modu amirabilu, dar’ curatu si limpede cu ocasiunea intâlnirei nóstre in locuinti’a mea, si asta, déca arè densulu vreunu semtiu pentru si vre-o iubire de adeveru si de dreptate si era liberu de intentiune rea, trebuia insusi se spună in acea prea „memorabila“ si edintia, ca din care causa i s’au inapoiatului actele, si nu trebuia se lase, ca alta cineva, a trei’a persona se spună aceea, ca apoi se póta si acestei’a imputa in cestionatulu articulu din „Telegrafulu Romanu“ profitarea-i de „informatiuni private.“ A fi tienutu cu acelea acte „12 dileri la mine, e unu neadeveru, despre care va convinge chiaru si pre d. Dr. Olariu acel’a, de care ne amu servitu ambii la transportarea loru, si care i le-a dusu densului a patr’a dî, după ce mi le-au fostu trimisu. La sum’a de „12 dile“, cu care au voitu dilulu Dr. Olariu sa me apese au pututu densulu veni numai scotiendu din lunile cele multe, in care au tienutu elu actele la sine, 8 dile, si adaogandu-le la cele 4, care cadu in contulu meu. Totu asia neadeveratu e si ulteriorulu asertu din cestionarulu articulu, după care „subcomitetulu din „Sabiiu a substernutu protocalele sele „comitetului centrale in decursu de 4 „ani de dile totu deun’a brevi mânu si „fara comitiva, si totu deun’a s'au primitu. “ Ante actele respective din archivulu onorabilului comitetu areta — precum se póte convinge onorabilu acela’si la totu momentulu — prea chiaru si in modu nedisput a veru, ca până la an. 1875 nu s’a trimisu din partea subcomitetului sibiianu nici macara odata si nici unu singuru protocolu fara comitiva la comitetulu centrale. Numai in decursulu anului 1875 a aflatu d. Dr. Olariu mai comoda praci’a indignata in corespundinti’a „Tel. Rom.“ si profitandu de ea a depusu elu in cancelari’a nóstra — precum se vede ier’ fara scirea directorelui subcomitetului — sub deosebite date patru protocole ale subcomitetului sibiianu in patru cale, de a catora presentare fara sub deosebite date si nu prin mine, care amu absentatu de aici, n’amu avutu eu nici o cunoscintia. Unu singuru asemene protocolu amu presentatu eu insumi in 27 Octobre 1875, care inse s’a adusu la comitetulu centrale cu o concomitiva viua. Dar’ chiaru cându asi fi comisu erórea, primindu fara adresa, fara concomitiva necesaria asemene protocóle: are n’amu fostu indreptatitu; n’amu fostu chiaru datoriu, a mi-o corege, recunoscendu-o, a îndrepta lucrulu spre bine ? ! — Mai apare in desu mentionatulu articulu inca unu neadeverut de totu tendentiosu si seducatoriu, adeca asertulu, ca „partea cea mai mare a membriloru (subcomitetului, ai siedintiei pre „memorabile“) au parasitu cu indignatiune locasiurile,“ in care se aflara. (Va urma.) In 24. ianuariu 1876. Eu credu ca nimenea nu merita atâta amintire in publicitate cu progresulu ce s’ar ivi in unele comune satenesci romane. E sciutu ca romanimea locuesce aceste comune, si publicarea buneloru loru întreprinderi servesce de pre care indemnu pentru alte comune mai fara energie, împrejurarea acesta me îndemna si pe mine a Te roga Die Redactoru, a da locu acestora șiruri in pretruitele colóne ale „Tel. Rom.“ Nu voiu a vorbi de munți de auru, ci numai de isoarele din cari se formedia riurile. Voescu dara a vorbi despre lucruri mici, inse mari pentru acei, cari le intreprindu, înainte d’a incepe la obiectu, nu putu a nu-mi descoperi parerea, ca comun’a aceea, cărei Ddieu i-a donatu preotu si invetiatoriu bunu, nu póte ca se nu progresedie. Poporulu nostru luminatu de aceste lumine va întreprinde lucruri însemnate. Iata exemplulu. In comun’a Nadesiulu sasescu se ridica falnicu una biserica gr. or. carea e aprópe finita. Acésta inse nu e totulu. Bunulu preotu G. Lupea din aceea comuna, din consideratiune, ca poporulu nostru traesce numai din agricultura, si ca sclentia in acestu ramu trebuesce latîta cu tóte poterile posibile, in dhiuda nascerei Dlui, după servitiulu divinu anuntia poporului credinciosu presente, ca la 11 ore a. m. tinerimea locala se va produce in scóla comunala cu unele colindi, si cu alte cantari nationale. Curiositatea poporului e mare, in togma ca si bucuri’a candu intimpina plăcere. Fiecare părinte dorindu a audi sonulu duce alu fiului seu alerga cu doru la loculu de cantari. Aci, intre cele mai dese esprimari de multiumire, Părintele Lupea, in un’a cuventare descopere poporului nostru folosese imense cele au maestriele preste totu si lu indemna la vnbratîsi area loru. După finirea acestei vorbiri, tinerimea inzondia unu altu cantecu. Fininduse aceste Părintele G. L. si arata dorinti’a d’a forma unu fondu de biblioteca, carea se cuprindă numai opuri referitóre la scienti’a agricultural. De aci incinganduse o discusiune scurta, majoritatea sustiene a se reinfiintia reuniunea de lectura infiintiata mai nainte, astadi insa părăsită si uitata cu totulu; éra pe conducătorii ei, pentru negliginti’a loru trași la darea de somn, — sî staruindu din tóte poterile reorganisarea acelei reuniuni de lectura. Majoritatea sustiene mai departe cu contribuirile presente, se se adauga lafonduru scolastecu, infiinttatu deja pe la anulu 1874. Vedîndu Pariat. G. S. salutarea opiniune a majoritatii se alatura la ea, — sî contribuirile se sî incepu precum urmeza: G. Lupea 1 fl. I. Radu 1 fl. I. Stelariu sen 50 cr. I. Dragosin 50 cr. I. Stelariu jun. 50 cr. V. Danu 20 cr. Mich Dimitriu 20 cr. Petru Moldovanu 10 cr. N. Iosifu 10 cr. I. Berzanu 20 cr. Agafi’a Lupea nasc. Boiu 50 cr. Mari’a Radu nasc. Suciu 30 cr. Mari’a Stelariu nasc. Radu 20 cr. An’a Dragosiu 10 cr. Ann’a Stelariu 10 cr. eu N. N. 2 fl. sum’a 8 fl. A dóu’a di ser’a la un’a mesa privata, la care serbau unii poporeni onomastic’a unoru Stefani, a invetiatoriulu din Ded’a M. Radu, atingându in unu toastu alu seu întreprinderea laudabila amintita, economiile Theodoru Danu insufletitu de cuvintele vorbitoriului contribuie pentru fondulu susu numitu 5 fl., pre acest’anu imitara N. Ciotlosiu cu 2 fl. dlu providioriu de curtea Bohatielena in partile Clusiului 1 fl. dlu comis, de drumu Antonu Machat 1 fl. Georgiu Gredinariu 1 fl. 50 cr. I. Dragosiu 1 fl. I. Stelariu sen. 50 cr. Sum’a 12 fl. v. a. Acești 20 fl. s’au adausu la fondulu celu vechiui, la care G. Lupea a fostu contribuita inca la fundarea lui 2 fl. 20 cr. invetiatoriulu din Ded’a. M. Radu restulu din leafa sea pre anulu scolasticu 1873/4 in suma de 17 fl. 12 cr. In fine, nu putu a nu eschiamanóre braviloru conducători; si de diece ori lauda contribuitoriloru si infiintiatoriloru de fonduri scolastice. Unu calatoriu. Trantiaru la 14 ianuariu 2876. Die Redactoru! Din tóte partile audimu tânguirea, ca nu putemu scapă de valurile ameninti etóice ce ne impresara astazi, ca nu ne putemu ajuta altu cum decatu numai prin atari medilóce, cari potu sa delatureze peî’iculii. Acele medilóce potrivite suntu de comunu cunoscute, e vorb’a numai ca dispunemu de ele si cum le aplicamu. Economi’a si agricultur’a ratiunale, comercialii si industri’a, spriginite de motorulu puternicu alu progresului, de scula, suntu adeveratele medilóce, prin cari bunăstarea materiale si spirituale a unui poporu se potu promova intr’unu modu îmbucuratoriu. Avemu noi românii acesta medilóce, prin cari amu puté scapa de seraci’a spirituale si materiale de astadi ? De ne voru uita la națiunile conlocuitóre, cari propastescu pre tóte terenurile vietiei, nu ne vomu pute bucura de unu respunsu afirmativu la întrebarea de susu. Si de unde provine are lips’a de aceste medilóce, lips’a de progresu in viéti’a nóstra natiunale ? Trecutulu nostru istoricu ne spune, ca poporu mai apesatu si despoiatu de tóte averile sele de cum a fostu poporulu nostru abia credemu ca va mai fi altulu. Pre lângă aceste calamități ce le-amu suferitu in seculii trecuti, din cari abia amu scapatu cu viéti’a in asa, a contribuitu si contribue si astadi la stagnarea vietiei nóstre si o înclinare a multor’a dintre noi spre fatalismu. Si astadi audimu pre multi din poporulu nostru dicendu cu unu feliu de pesimismu, ca asta ni-a fostu ursit’a s. a. Chiamarea omului inse este a lucra, acést’a se vede si din cuvintele ce le a disu creatorulu catra omulu intâiu ziditu: Intru sudarea fetiei tale sa-ti agonisesci panea de tóte dilele. Au nu e lucru firescu si astadi, ca cine cum ’si sara asia mananca, cum ’si așterne, asta se odihnesce, cine cum asuda, asta se bucura ? Poporulu nostru se ocupa cu agricultur’a, cu acelu ramu alu productiunei, care după economisti e bas’a a tóta esistinti’a, dara nu e de ajunsa ocupatiunea cu agricultur’a, déca acest’a se afla totu numai in stadiulu primitivu alu desvoltarei, trebuie sa ne ocupamu cu agricultur’a intr’unu modu rationalu, va sadica sa ne nesuimu a înainta agricultur’a, sa cultivamu pa-