Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-18 / nr. 6

23 vorb’a; adeca protocalele siedintieloru despartiementului sibiianu din 12 Oc­­tombre, 11 si 20 Noembre 1875 (din Septembre nici unulu­) cu patru aduse ale celoru doue din urma, s’au indrep­­tatu incóce — precum arata eshibi­­tulu de sub nr. 9 din 1876 — cu hartii’a subcomitetului respectivii din 2 Iemnariu 1876 nr. 30 din 1875, si s’au presentatu aici in diu’a, in care au in­­cursu, adeca numai in 4 ianuariu 1876. Se vede, ca auctoriulu articulului din cestiune a soiutu pré bine, ca déca va spune adeverulu, nu-si póte ajunge scopulu. Pentru aceea a refa­­cutu elu adeverat’a stare a lucrului, pre­carea in interesulu adeverului si spre dilucidarea lucrului ’mi permitu a o descoperi eu prin urmatoarele: In un’a din primele dile ale lui Decembre 1875 st. n. ’mi aduse ser­­vitoriulu nostru unu convolutu de scrisori cu insolinitarea, ca mi le tri­­mite d. Dr. Olariu. Erau protocolele citate cu anunctele loru; vre-o adresa insa, carea sa-mi arate, ca ce se făcu cu acele scrisori, le lipsea totalmente. Precum se va convinge onorabilulu comitetu prin propri’a-i intuitiune, prin cautarea la actele acestea, cari ne facu inainte in 7 bucati, n’au fostu­ nici pre ele, sau in dosulu loru, nici lângă ele vre-o amintire câtu de mica despre aceea, ca se substernu onora­bilului comitetu spre ore­ care scopu, cu atâtu mai putiem­­u spre aprobare.11 Nu putému gaci, ca ce se inten­­tionedza cu tramiterea acestoru scri­sori , cugetamu inse, ca d. Dr. Nico­­lau Olariu, pre care lu rugasemu eu ca si pre alții buni juni de ai nostri, a se interesa cu deosebire de scopu­rile Associatiunei nóstre, in zelulu seu pentru cond­usele subcomitetului sibi­ianu, alu carui actuariu este elu in­­susi, voiesce a me face mai de aprópe cunoscutu cu acelea inainte de a le presenta comitetului centrale, voiesce a me informa esactu despre starea lucruriloru, spre care scopu póte ca me va cerceta densulu. Dara nu me onorara numitulu­i, cu vre-o intrare la mine, iér vointt’a mea, de a­ lu in­­telni in pripa, sau de a­ lu cerceta acasa, ca se aflu dela densulu, ca ce voiesce, se făcu cu actele trimise, se zadernicira mai cu sema prin conti­nua-mi ocupare de pre atunci la uni­versitatea fondului regiu, alu carui deputatu eramu. Asta au remasu actele din ces­tiune 3 multu­m dile la mine, după care le-amu trimisu eu d. Dr. Nicolau Olariu pre acelu canalu, pre care mi lea fostu trimisu densulu, prin servit­oriu­ a nostru, cu aceea ro­­gare inderepti^ ca sa bine­voiésca a scrie, ca ce vré sa se intemple cu acele acte. Re ntorcându-se servitoriulu, ’mi raporta, ca neaflându pre d. Dr. Olariu acasa, a pusu scrisorile la provocarea colegului seu, a d. concepiente Popu, pre mes’a celui dintâiu. La 3 sau 4 dile după aceea me onorara d. Dr. Olariu in locuinti’a mea, si spuindu-mi, ca a lipsitu vre-o câ­teva dile din Sibiiu, si ca intorcân­­du-se acasa, a aflatu cestionatele scri­sori pre mes’a sea, me intrebara de caus’a, din care i s’au inapoiatu ace­lea. Eu ’i descoperiu acésta causa, iar’ densulu spunendu-mi, ca prin tri­miterea cestionateloru scrisori prin servitoriu la mine, au intțelesu elu substernerea acelor’a comitetului cen­trale, ’si esprima temerea de traga­­narea lucrului, in contr’a carei’a i­ lu ase curatu eu, ca déca subcomitetulu sibiianu va adresă acelea scrisori nu­mai decâtu in modulu usitatu comi­tetului centrale, ’i garantezu resolva­­rea loru in celu mai scurtu terminu. Câtu de tare a facutu d. Dr. Olariu la inima urgenti’a lucrului, arata cele ce s’au petrecutu mai incolo. In locu de a trimite d. Dr. Olariu actele din cestiune fara de o ulterióra intarziere pre calea sea singuru ad­­missibila, adeca prin desu amintitulu subcomitetu la comitetulu centrale, le-a dusu densulu, precum sub ofici­­alminte informații, fara scirea si învo­irea pressedintelui subcomitetului si­biianu, la siedinti’a acestui subcomi­tetu din 29 Decembre 1875 si a pa­­situ in acést’a cu ele amâna, cu acu­­satoru in contr’a mea. Se dice adeca mai departe in articululu cestionatu ca in acea si e­­dintia, din multe respecte intr’adeveru pre „memorabila“ au facutu d. Dr. Nicolau Olariu „interesant’a imparta­­„sire, ca presidentulu Associatiunei a „trimisu protocolele așternute fara nici „o observare inderepta, dupa­ ce 12 dile „le-a tienutu la sine.“ Da, asta e­ amu tramisu actele in dareptu, dar’ nu subcomitetului sibi­ianu, care inca nu mi le trimisese, ci mi le-a trimisu numai in 4 ianu­ariu 1876, fara de a i­ le mai trimite eu înapoi, le-amu trimisu d. Dr. Ni­colau Olariu, pentru ca nu sciamu, ce se făcu cu ele, le-amu tramisu aces­tui d, care, déca voia, ca se vina acelea la comiteturu centrale atunci, cându mi le-au trimisu densulu, tre­buia sa le especteze prima data asta, cum le espedaza după esperinti’a, ce facil si invetiatur’a, ce lua in amintit’a si edintia pre „memorabila; trebuia se observe si densulu regulele generali dela care nu suntu esempti nici Drii si se compună o mica concomitiva asemenea acelei’a, pre care o a com­­pusu in 2 ianuariu 1876 nr. 39 alu desp. III alu Assoc, trans. si cu care mi s’au presentatu disele acte. Da, n’a primitu d. Dr. Olariu cu ocasiunea inapoiarei acteloru ob­­servatiunile, pre lângă cari i le-amu retramisu, pentru ca din intemplare nu era acasa; dara ’i facutu eu obser­vările necesarie in modu amira­­bilu, dar’ curatu si limpede cu ocasiunea intâlnirei nóstre in locuinti’a mea, si asta, déca arè densulu vre­­unu semtiu pentru si vre-o iubire de adeveru si de dreptate si era liberu de intentiune rea, trebuia insusi se spună in acea prea „memorabila“ si e­dintia, ca din care causa i s’au ina­poiatu­lui actele, si nu trebuia se lase, ca alta cineva, a trei’a persona se spună aceea, ca apoi se póta si aces­­tei’a imputa in cestionatulu articulu din „Telegrafulu Romanu“ profitarea-i de „informatiuni private.“ A fi tienutu cu acelea acte „12 dileri la mine, e unu neadeveru, de­spre care va convinge ch­iaru si pre d. Dr. Olariu acel’a, de care ne amu ser­­vitu ambii la transportarea loru, si care i le-a dusu densului a patr’a dî, după ce mi le-au fostu trimisu. La sum’a de „12 dile“, cu care au vo­­itu dilulu Dr. Olariu sa me apese au pu­­tutu densulu veni numai scotiendu din lunile cele multe, in care au tie­nutu elu actele la sine, 8 dile, si a­­daogandu-le la cele 4, care cadu in contulu meu. Totu asia neadeveratu e si ulte­­riorulu asertu din cestionarulu arti­culu, după care „subcomitetulu din „Sabiiu a substernutu protocalele sele „comitetului centrale in decursu de 4 „ani de dile totu­ deun’a brevi mânu si „fara comitiva, si totu­ deun’a s'au primitu. “ Ante actele respective din archi­­vulu onorabilului comitetu areta — precum se póte convinge onorabilu acela’si la totu momentulu — prea chiaru si in modu nedisput a veru, ca până la an. 1875 nu s’a trimisu din partea subcomitetului sibiianu nici ma­cara odata si nici unu singuru pro­­tocolu fara comitiva la comitetulu cen­trale. Numai in decursulu anului 1875 a aflatu d. Dr. Olariu mai comoda praci’a indign­ata in corespundinti’a „Tel. Rom.“ si profitandu de ea a de­­pusu elu in cancelari’a nóstra — pre­cum se vede ier’ fara scirea directo­­relui subcomitetului — sub deosebite date patru protocole ale subcomite­tului sibiianu in patru cale, de a ca­tora presentare fara sub deosebite date si nu prin mine, care amu ab­­sentatu de aici, n’amu avutu eu nici o cunoscintia. Unu singuru asemene protocolu amu presentatu eu insumi in 27 Octobre 1875, care inse s’a adusu la comitetulu centrale cu o con­comitiva viua. Dar’ chiaru cându asi fi comisu erórea, primindu fara adresa, fara con­comitiva necesaria asemene protocóle: are n’amu fostu indreptatitu; n’amu fostu chiaru datoriu, a mi-o corege, recunoscendu-o, a îndrepta lucrulu spre bine ? ! — Mai apare in desu mentionatulu articulu inca unu neadeverut de totu tendentiosu si seducatoriu, adeca aser­­tulu, ca „partea cea mai mare a mem­­briloru (subcomitetului, ai siedintiei pre „memorabile“) au parasitu cu in­­dignatiune locasiurile,“ in care se a­­flara. (Va urma.) In 24. ianuariu 1876. Eu credu ca nimenea nu merita atâta amintire in publicitate cu pro­­gresulu ce s’ar ivi in unele comune satenesci romane. E sciutu ca roma­­nimea locuesce aceste comune,­­ si publicarea buneloru loru întreprin­deri servesce de pre­ care indem­nu pentru alte comune mai fara energie, împrejurarea acesta me îndemna si pe mine a Te roga Die Redactoru, a da locu acestora șiruri in pretruitele colóne ale „Tel. Rom.“ Nu voiu a vorbi de munți de auru, ci numai de isoarele din cari se formedia riurile. Voescu dara a vorbi despre lucruri mici, inse mari pentru acei, cari le intreprindu, înainte d’a incepe la obiectu, nu putu a nu-mi descoperi parerea, ca comun’a aceea, cărei Ddieu i-a donatu preotu si invetiatoriu bunu, nu póte ca se nu progresedie. Poporulu no­stru luminatu de aceste lumine va întreprinde lucruri însemnate. Iata exemplulu. In comun’a Na­­desiulu sasescu se ridica falnicu una biserica gr. or. carea e aprópe finita. Acésta inse nu e totulu. Bunulu preotu G. Lupea din aceea comuna, din consideratiune, ca poporulu nostru traesce numai din agricultura,­­ si ca sclentia in acestu ramu trebuesce latîta cu tóte poterile posibile, in dhiuda nascerei Dlui, după servitiulu divinu anuntia poporului credinciosu presente, ca la 11 ore a. m. tinerimea locala se va produce in scól­a comunala cu unele colindi, si cu alte cantari nationale. Curiositatea poporului e mare, in togma ca si bu­­curi’a candu intimpina plăcere. Fie­care părinte dorindu a audi sonulu duce alu fiului seu alerga cu doru la loculu de cantari. Aci, intre cele mai dese esprimari de multiumire, Părinte­le Lupea, in un’a cuventare descopere poporului nostru folosese imense cele au maestriele preste totu si­ lu in­­demna la vnbratîsi area loru. După fi­nirea acestei vorbiri, tinerimea inzo­­n­dia unu altu cantecu. Fininduse aceste Părintele G. L. si arata dorinti’a d’a form­a unu fondu de biblioteca, carea se cuprindă nu­mai opuri referitóre la scienti’a agri­cultural. De aci incinganduse o dis­­cusiune scurta, majoritatea sustiene a­ se reinfiintia reuniunea de lectura infiintiata mai nainte, astadi insa pă­răsită si uitata cu totulu; éra pe con­ducătorii ei, pentru negliginti’a loru trași la darea de somn, — sî staruindu din tóte poterile reorgani­­sarea acelei reuniuni de lectura. Ma­­joritatea sustiene mai departe cu con­­tribuirile presente, se se adauga la­­fonduru scolastecu, infiinttatu deja pe la anulu 1874. Vedîndu Pariat. G. S. salutarea opiniune a majoritatii se alatura la ea, — sî contribuirile se sî incepu precum urmeza: G. Lupea 1 fl. I. Radu 1 fl. I. Stelariu sen 50 cr. I. Drago­sin 50 cr. I. Stelariu jun. 50 cr. V. Danu 20 cr. Mich Dimitriu 20 cr. Petru Moldovanu 10 cr. N. Iosifu 10 cr. I. Berzanu 20 cr. Agafi’a Lupea nasc. Boiu 50­ cr. Mari’a Radu nasc. Suciu 30 cr. Mari’a Stelariu nasc. Radu 20 cr. An’a Dragosiu 10 cr. Ann’a Stelariu 10 cr. eu N. N. 2 fl. sum’a 8 fl. A dóu’a di ser’a la un’a mesa privata, la care serbau unii poporeni onomastic’a unoru Stefani, a invetia­­toriulu din Ded’a M. Radu, atingându in unu toastu alu seu întreprinderea laudabila amintita, economiile Theo­­doru Danu insufletitu de cuvintele vorbitoriului contribuie pentru fon­­dulu susu numitu 5 fl., pre acest’a­nu imitara N. Ciotlosiu cu 2 fl. dlu providioriu de curtea Bohatielena in partile Clusiului 1 fl. dlu comis, de drumu Antonu Machat 1 fl. Georgiu Gredinariu 1 fl. 50 cr. I. Dragosiu 1 fl. I. Stelariu sen. 50 cr. Sum’a 12 fl. v. a. Acești 20 fl. s’au adausu la fon­­dulu celu vechiui, la care G. Lupea a fostu contribuita inca la fundarea lui 2 fl. 20 cr. invetiatoriulu din Ded’a. M. Radu restulu din leafa sea pre anulu scolasticu 1873/4 in suma de 17 fl. 12 cr. In fine, nu putu a nu eschiama­­nóre braviloru conducători; si de diece ori lauda contribuitoriloru si infiintiatoriloru de fonduri scolastice. Unu calatoriu. Trantiaru la 14 ianuariu 2876. Die Redactoru! Din tóte partile audimu tânguirea, ca nu putemu scapă de valurile ameninti etóice ce ne im­­presara astazi, ca nu ne putemu ajuta altu cum decatu numai prin atari medilóce, cari potu sa delatureze pe­­î’iculii. Acele medilóce potrivite suntu de comunu cunoscute, e vorb’a numai ca dispunemu de ele si cum le aplicamu. Economi’a si agricultur’a ratiu­­nale, comercialii si industri’a, sprigi­­nite de motorulu puternicu alu pro­gresului, de scula, suntu adeveratele medilóce, prin cari bunăstarea mate­riale si spirituale a unui poporu se potu promova intr’unu modu îmbucu­­ratoriu. Avemu noi românii acesta medilóce, prin cari amu puté scapa de seraci’a spirituale si materiale de astadi ? De ne voru uita la națiunile conlocuitóre, cari propastescu pre tóte terenurile vietiei, nu ne vomu pute bucura de unu respunsu afirmativu la întrebarea de susu. Si de unde provine are lips’a de aceste medilóce, lips’a de progresu in viéti’a nóstra natiu­­nale ? Trecutulu nostru istoricu ne spune, ca poporu mai apesatu si des­­poiatu de tóte averile sele de cum a fostu poporulu nostru abia credemu ca va mai fi altulu. Pre lângă aceste calamități ce le-amu suferitu in seculii trecuti, din cari abia amu scapatu cu viéti’a in asa, a contribuitu si con­­tribue si astadi la stagnarea vietiei nóstre si o înclinare a multor’a din­tre noi spre fatalismu. Si astadi au­dimu pre multi din poporulu nostru dicendu cu unu feliu de pesimismu, ca asta ni-a fostu ursit’a s. a. Ch­iamarea omului inse este a lu­cra, acést’a se vede si din cuvintele ce le a disu creatorulu catra omulu intâiu ziditu: Intru sudarea fetiei tale sa-ti agonisesci panea de tóte­­ dilele. Au nu e lucru firescu si astadi, ca cine cum ’si sara asia mananca, cum ’si așterne, asta se odihnesce, cine cum asuda, asta se bucura ? Poporulu nostru se ocupa cu a­­gricultur’a, cu acelu ramu alu pro­­ductiunei, care după economisti e bas’a a tóta esistinti’a, dara nu e de ajunsa ocupatiunea cu agricultur’a, déca ace­st’a se afla totu numai in stadiulu pri­­mitivu alu desvoltarei, trebuie sa ne ocupamu cu agricultur’a intr’unu modu rationalu, va sa­dica sa ne nesuimu a înainta agricultur’a, sa cultivamu pa-

Next