Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-22 / nr. 7

Telegram­'n 'ese Duminec’« »I Joi’h la fie-care dóne septemani cu adausulu Foisiórei — Prenu­me­rat­imea se face in Sabiiu la espeditur’a fótei, pre afara la r. poște cu bani gata prin scrisori fran­cate, adresate elitra espeditura. Pretinsu prenumera­­tiunei pentru Sabinu este pre mm 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de ana 3 fl. 60. Pen­ Nr. 1. AXULU XXIV. Sabiiu 22 Ianuariu (3 Febr.) 1876. trn celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru pro­vinciale din Monarh­ia pre anu anu 8 fl.iera pre o jumatate de ana 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 •­, ana 6 fl. Inseratele se platescn pentru vitru­’a ora cu 7 cr. sirulii, pentru a doiu­a ora cn 6 '/, cr. si pentru a trei­a repetire cn 3'/, cr. v. a. f Francisca Deák Namque orbis terrarum di­­vitias accipere nolo pro pa­triae caritate. De Vita escell. imp. Ungari’a este astazi in doliu! Si are cuventu sa fia, pentru ca Atlantulu care a purtat’o singuru pre umerii sei mai dóne diecenie si a ferit’o de multe si mari fatalitati, face fara de suflare si preste câte-va momente va fi inghititu de mormentu. Unu fenomenu politicu raru in tempurile nóstre moderne a fostu acel’a, pentru care doliulu se incepe susu in palaturile regale si se ter­mina in colib’a cea din urma. Elu, investitu cu o simplitate, cum cefcimu despre unii barbati ilustri din tem­­pulu classicitatiei antice, a pusu iu­birea patriei si natiunei sele mai pre­susu de tóte bogățiile pamentului si cu arm’a acést’a a cuceritu tote ini­mile celoru mari si a castigatu tóte inimile celoru mici si intr’unu tempu de dóue d­ecenii a concentratu tóta vieti’a natiunei magiare si a patriei gele Ungari’a in persón’a sea. Si lucru admirabilu­ nu purpu­­rulu dinasticu, nici lustrulu aristocra­­ticu l’a radicatu la inaltimea celui dintâiu barbatu alu Ungariei. Impre­­giurarea ca atâtu inim’a câtu si ca­­pulu a fostu la loculu loru, l’a pusu, după o scala îndelunga, la acelu locu sublimu pre care l’a gasitu finea vie­­tiei sele. Viéti’a lui politica nu se incepe cu decentele din cestiune. Spiritulu lui a inceputu a lumina in intunere­­culu trecutului inca înainte de an. 1840, tempulu pregatitoriu pentru evene­­mintele cele mari din patria si din Europ­a, dela 1848. Pre atunci Deák era numai in șirurile combatantiloru, inse in fruntea acelei partide, care lupta pentru progresu si activitate si pen­tru successiv’a delaturare a privile­­gieloru. Spiritulu lui avu iise sa treca prin fasele unei lămuriri, cari sa­ lu faca aceea ce deveni mai tarziu. Aci atingemu in trecatu persecutiunile ce avu­ sa le sufere din partea nobilimei mici, togm’a pentru succesiv’a dela­turare a privilegieloru si in fine port­­fotulu ministeriului de justitia din 1848, sub presidiulu lui Battyani. Des­­amagirea ce i o pregetisa zelulu seu patrioti cu si de dreptate l’a facutu sa se retraga unu tempu de pre are­­n’a publica si sa apara iarasi cându valurile ameninttau Ungari’a si cându Ungari’a l’a remuneratu cu demnitatea ministeriale. Numai patriotismulu l’a adusu iérasi pre aren’a luptei politice. Pusetiunea lui in ministeriu a fostu forte grea. Elu cauta in tem­pulu acestu agitatu de omeni fara prevedere politica sa modereze si sa impedece rostogolirea Ungariei in abi­­sulu, in care cadiu in 1849, inse pre atunci fara succesu. Zgomotulu nestem­­perarei a fostu asta de mare, incatu ori­ ce voce, ce esprima ratiune, era neaudita si absorbita de tumultulu celu mare. Ce era sa faca ? decâtu, ca sa nu fia responsabilu cu consciinti’a sea de pecatele connationaliloru sei, sa se retraga de nou deforme activitate politica. Tempulu celu din urma alu revolutiunei l’a petrecutu acestu mare barbatu, daram­a dou’a retragere dicen­­du -si póte si elu. ..flere possum seci juvare non.‘e Mai bine de unu deceniu Deák petrece sub nivelulu eveneminteloru. La 1861 a datu iérasi semne de vietia, dar’ semnele aceste atât’a au fostu de puternice, incâtu tota atențiunea con­nationaliloru sei a fostu indreptata asuprai si mai pre urma concentrata in trensulu. Era si causa sa fia. De ak de acum, lamuritu prin in­­vetiaturile vietiei era in multe pri­­vintie altulu, se deosebea de celu îna­inte de 1848. Celu de atunci inca nu era cu totulu deosebitu de catra cele pamentene si de aceea lu vedemu pre fotoliulu ministerialu. In chlarificatiu­­nea sea cea noua nu mai gasimu in­­tr’ensulu nimic’a decâtu idealulu pa­triotismului. „Eu nu stim decâtu unu simplu cetatianu“ dicea elu chiaru si la 1873. Si dela maxim’a acest’a, carea representa simplitate si superioritate, totu de odata, nu s’a abatutu până la finea vietii sale. Nici posturi inalte, nici titluri marenie, nici orduri ilustre, nici viatia splendida, nu avura nici o putere asu­­pr’a lui. Tóte aceste se inverteau in giurulu lui cu nisce planete straluci­­tóre elu insa nu mai intra in șirurile lor­ nici odata. Ca unu Fabricius modernu, locuia in dóua odăi a unui hotelu („Regin’a Angliei“) si aci, in simpli­tatea locuintiei séle, primea pre rege, pre principi, pre ministri si pre [toti cei mari ai tierei. Viati’a acést’a mare si multu cuprind istoria, care a datu viatia la atâtea lucruri importante a inceputu pre la finea anului 1872 a se inclina catva apusulu ei. Agitațiunile interne, pre cari re­­posatulu le a sciutu cu atât’a taria domoli si infrenu in interiorulu seu, voru fi fostu de multe ori in viati’a sea forte agitate. De multe ori, nevediute si nesimțite in afara, voru fi facutu cu atâtu mai mare sguduire in launtru si trupulu, acestu vasu fra­­gilu alu spiritului, a resistatu până la unu tempu, dara in fine si resistin­­ti’a lui s’a vediutu înfrânta. Unu morbu, care este mai alu tuturoru ómeniloru mari, a inceputu in anii din urma a róde mai iute fi­­rulu vietiei. Defectulu inimei a de­­venitu morbu greu, carele se termină cu martea in nopsea de 28 Ianuariu st. n. Omulu nu este in stare de pune pe deci legiloru firei. Cestia din urma nu face esceptiuni cu nimenea, ori cine aru fi. Dara după calculi ome­­nesci ne este iertatu a ne esprima dorintie. Deci, fatia cu martea acést’a carea o privimu cu totu dreptulu de unu insemnatu evenementu, amu fi doritu, ca sa se fia mai amânatu si sa lase pre barbatulu perdutu in si­­nulu natiunei si patriei sele. Pentru ca si pentru natiunea magiara si pen­tru patria acestu spiritu puternicu a disparutu pre curendu. Pentru na­țiunea magiara, diremu, ca a disparutu pre curendu, pentru­ ca numai in doue a perióde a­le desvoltarei patriei sele pututu fi cu dens’a. In pe­­riodulu dintâiu vocea lui fu­ trecuta cu vederea si patri’a cadiu in abisu. In periodulu alu doilea si câștiga va­­lorea de a fi luata in semn si ascul­tata si patri­a si relua iara si pusetiu­nea perduta. Ave sa urmeze perio­dulu alu treilea, in care sa se regu­­leze referintiele interne ale patriei asta incatu sa se mult­umesca toti fiii aceleiasi patrie de om­ si ce nationa­­litate. Deák a facutu unele mici an­ticipatiuni si in privinti’a acest’a, odata la 1867, candu se adresa catra mag la­rii din Transilvani’a cu cuvintele: „voi o sa ne dati multu de lucru cu pretinsiunile vóstre;“ de altadata candu intr’o desbatere parlamentara vorbi despre multiumirea si sprigini­­rea nationalitatiloru. Martea a fostu mai grabnica de­câtu reali­­sarea a partiei a trei’a a problemei sale celei mari ce se parea ca sa incredintiatu provedinti’a. Obstaculile au fostu mai durabile de­catu palm’a vietiei unui omu, de si mare si puternicu in cu­ventu si fapta. Dara déca viéti’a lui a trebuitu sa se supună legiloru firei, speramu ca spiritulu lui va remane intre cona­­tionalii si compatrioții sei, si ceea ce n’a pututu seversi Deak voru seversi următorii lui in principii. Deci, fara de a caută la nationa­­litatea acestui mare si intteleptu pa­­triotu, carele nu numai a invinsu cu puterea argumenteloru, dara a si câs­­tigatu, carele nu a invinsu numai pre alții dara s’a invinsu si pre sine, pu­­nendu iubirea patriei mai pre­susu de tóte bunurile lumesci, sa asistamu cu spiritulu si cu inimile nóstre la ceremoni’a funebrale din depărtare si cu aceeași iubire de patria, de care a fostu insufletitu elu in tóta viéti’a lui, sa pronunciamu celui mai mare pa­­triotu cu pietate unu: Fiai tierin’a usióra si memori’a eterna! Immormentarea lui Deak va fi astadi. După cele premerse immor­mentarea va fi imposanta. Ministrulu reg. ung. de culte si instrucțiunea publica a avisatu pre toti capii bisericesci din Ungari’a des­pre mórtea patriotului Fr. Deak. Escelenti’a Sea Inaltu preasânti­­tulu Archieppu si Metropolitu Mironu Romanul a plecatu luni cu trem­ulu de sér’a la Budapest’a spre a asista la immormentarea lui Fr. Deak. Cornițele fundului regiu Mauritiu Conradu a plecatu la Budapest­a. Deputatiuni la immormentarea lui Deak­. Universitatea din Clusiu a tri­­misu la Budapest’a o deputatiune pre carea o compunu: rectorele universi­­tatiei si dela fia­care facultate câte unu membru. Cetatea Clusiului trimite o deputatiune de trei membrii. Ceta­tea Sabiiului trimite o deputatiune de trei membri din cetate si doi din disttrictu. Foile din capital­a Ungariei fara deosebire de partida dedica umbrei marelui defunctu cuvinte de recuno­­scintta si simpatia adeverata. „Pesti Napló11 scrie: Nici odata natiunea n’a avutu sa deplanga pre unu reposatu mai mare de cum a fostu Fr. Deák. Dererea se sbuciuma in tă­cere si nu póte mesura pierderea; barbatii se semu­escu orfani, ei sciu ca Ungari’a e orfana, caci patri’a a pierdutu in Deák pre părintele seu. Stim’a si multiumirea peregrineza la reposatulu dandu-i binecuventarea, fier’a se imbraca in doliu si fia­ care biserica se róga pentru sufletulu de­functului lui Dolieu care a datu din grati’a sea natiunei sele acestu sufletu. In amaraciunea nóstra privimu plini de ingrijire in viitoriu, caci patri’a nu mai are fiu intieleptu. Petrunsi cu­­getamu asupr’a sortiei si ne h­otarim­u a iubi patri’a, a trai­ numai pentru patrie si a invetia generatiunile vii­­torie sa-si iubesca patri’a sea cu cre­­dinti’a si virtutea, cu care o a iubita Fr. Deák. Mormentulu ce va ascunde corpulu lui e pentru tiéra unu loca santu, unu altariu, la care se vorui ruga si nepotii. Dara spiritulu luii Deák nu­ lu stapanesce mormentulu, elu traiesce si va trai aducendu pa­triei ungur­esci viitoriulu seu. „Ellenor“ se esprima astfeliu Deak, omulu dreptu, nu mai esiste. Tempurile si periodele vinu si trecu­: tempurile noue producu noi barbati, noue spirite, tier’a va înflori si an­­tic’a virtute a parintiloru va reinvia< in strănepoti; unu Fr. Deak nu vornic mai are. Nu va fi lipsa de mărime, de energia, de inimi sânte si invapa­­iate, pre catu tempu providinti’a va fi cu noi; totuși națiunea a avutu nu­mai unu Deák si nu va mai ave al­tulu. Intr’o mie de ani se nasce nu­mai unu Deák si pentru o națiune numai unulu. Noi nu mai avemu unu­ Deák, mai multu nu putemu dice, cele­lalte le va dice istori’a. „Hon“ termina articulu seu asia. Pamentulu a nascutu spirite titanice, cari au navalitu asupr’a ceriului, in fruntea asalturiloru sta F. Deák, in mânile sele falfaiu stindardulu, elu a luminatu drumulu. Acum acést’a lu­mina s’a stinsu pentru totu­ deun’a, cu tóte aceste noi credemu, ca vomu a­­junge in pamentulu promissiunei.Lupt’a ce amu luptatu conduși de densulu, a fostu o iliada unguresca, unu ómeni ungurescu sa o descrie, noi inse ne incer­­u cumu sa rabdamu amar’a lovitura ce a suferitu națiunea prin mórtea lui, cu curagiulu barbatescu ce Tamil mostenitu dela densulu. „Kelet népe“ constata, ca Deák îi fostu uniculu barbatu in Ungari’a, care a avutu nu numai popularitatea, dar si priceperea si curagiulu, de a dă fatia de pretensiunile popularie ale natiunei statulu, sa primesca politic’a, din carea a resultatu renascerea sta­tului ungurescu. Adencu mișcata sta națiunea lângă cosci­uguru marelui seu fiu. O durere nespusa ne coplestesce inimele. Suvenirile unei epoce mari prin lupte, suferintie si resultate in­­sufletitorie, trecu pre dinaintea spiri­tului nostru. Si acum cându figur­a cea mai mare a acestui tempu intra in panteonulu nemorirei, indreptamu in durerea nóstra catra atatu patin­­tele o rogaciune lina de multiumita, pentru ca ni-a datu unu astfeliu de barbatu. — Revista politica. Sabiiu in 21 Ianuarie v. La 17 Ianuariu n. se dede de scrie ambeloru case ale parlamentu­lui ungurescu, ca marele patriota Franciscu Deák a reposatu. După ce se dede espressiune vina dorerei pro­funde asupr’a acestei perderi mari se făcură dispositiunile de lipsa, spre a se da multu regretatului barbatu ono­­rea cea de pre urma intr’unu modu demnu de faptele si meritele lui stră­lucite. Presidentulu casei deputati­­loru va anunciâ perderea cea mare ce sufere tiare a tuturora municipieloru, senatului imperialu si ministeriului.

Next