Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-22 / nr. 7
21. Cuventulu funebrulu va rosti Col. Ghyczy. In dieta se va trene o deosebita serbare de jale. Pregătirile ce se făcu promitu, ca inmormêntarea ce va urma joi la 11 ore a. m. dela palatulu Academiei, va fi una dintre cele mai strălucite. Jurisdictiunea din Budapesta a invitatu pre celelalte jurisdictiuni sa participe la inmormentare prin deputatiuni, asemenea făcu si alte corporatiuni din Ungaria. O deosebita onore se vede si in dispositiunea, ca marele defunctu sa se inmormenteze prespesele tierei, pentru care a luptatu cu succesii preste 40 ani. Unele tribunale (cele din Brasiovu s. a.) nu primiră rogurile advocatiloru contr’a folosirei esclusive a limbei magiare, ci in locu de a le substerne ministeriului le respinseră din capulu locului. „Pesti Napló“ de Vineri afla acest’a procedere a tribunaleloru corecta si motivata prin lege. Pentru a preveni ori ce indoiala „P. N.“ propune crearea unei legi scurte, in care sa se enuncieze, ca limb’a afaceriloru advocatiali trebuie sa fia cea ungurésca. Totu odata conjura acést’a fara guvernulu, ca sa nu asculte de representarile advocatiloru. Deputatiunea camerei advocatiloru din Sabiiu ce a plecatu la Pest’a in caus’a limbei a fostu primita la 18 ian. v. de ministrulu justitiei B. Perczel in audientia. Ministrulu primi representatiunea si respunse cu bunavointta: „Respunsulu relativu la interpelatiunea lui Transchenfels, care pentru insemnatatea lucrului se va statori in consiliulu ministerialu, va fi si resolutiunea la representatiunea d-vóstre. Camer’a e chlamata, a promova pre lângă justiția si adeveratele interese ale statului.“ Din Bucuresci se trimise la „Independinti’a belgica“ telegram’a urmatoriu: „Contr’a presidentelui cabinetului (Lase, Catargiu) s’a incercatu unu atentatu. Atentatorulu e unu impiegata destituitu pentru defraudare, carui ministrulu n’a voitu sa-i redee postulu. Ministrulu presiedinte eu sioru rănita, atentatorulu e arestatu.“ Detimu in „l’Italie“ urmatórele: „Gasimu intr’unu organu alu dlui de Bismark, „N. Deutsche Zeitung“ declaratiuni cari ni se păru curióse a le relevă. Acestu diurnalu, analisandu o brosiura aparuta la Parisu sub acestu titlu: Franci’a si Germani’a la primaver’a viitóre, dice ca acesta brosiura corespunde de minune tendintiei pacifice a politicei germane. Este chiaru Franci’a, adauga jurnalulu dlui de Bismark, care va determina insesi natur’a raporturiloru cari aru dori a ave cu Germani’a: déca ea voes ce a renundă fracamente si realmente la orice feliu de idei de revansta, daca voiesce sa abandone pretentiunea de a se elogia in soldatulu papei, nimica nu va impedeca pre cele doua natiuni de a lega relatiuni de sincera amicitie. Articululu adauga ca Franci’a nu este ameninttata de nimeni in propri’a mea securitate, si ca ea pate a se ocupa fara grige de desvoltarea prosperitatiei interiore cu certitudinea de a nu găsi nicidecum pe Germania in calea rea, atâtu câtu ea va urmări o politica de pace.“ Detimu in „Pressa“ : Pre câtu s’a veciutu din ore-care telegrame din Belgradu, luptele eroice ale przegovineniloru si prafulu de pușca, alu carui mirosu vine dela hotarulu Serbiei, unde oștirile otomane stau grămădite, nu au pututu face sa se uite luptele de partide din intru, spre a fi unite gata de ori-ce eventualitate. Roșii din Serbi’a, ca si cei dela noi, devinu din ce in ce mai pasionati pentru luptele personale si de partitu, tocmai in aceste impregiurari grele. In Scupcin’a Serbiei, dice „le Nord“, suntu multi radicali si curentulu loru de ordine se vede a fi suprimarea si luptele de partitu, darea in judecata a ministeriului Marinovici pentru trecutu, ca si in Greci’a. „Camer’a din Aten’a, dice „le Nord“, n’a asteptatu multu spre a găsi imitatori. Camer’a Serbiei aru ave altu ceva mai bine de facutu, ni se pare, decâtu de a-si perde tempulu in recriminări retrospective; ea aru face mai bine sa se ocupe mai putieri de trecutu si mai multu de presintele si viitorulu principatului serbu. Administratiunei intielepte si luminate a ministeriului Marinovici datoresce Serbi’a o mare parte din prosperitatea de care s’a bucuratu in anii din urma.“ Bata in ce modu se esprima Revista de luni din Viena, care reclama pentru populatiunile creștine dreptulu de a participă egalu cu musulmanii la tote interesele politice si sociale ale imperiului otoman, si a le asigură garanții seriose de esecutarea acestora reforme: „Partea nu se va opune la realizarea unui proiectu care-i este recomandata in numele intregei Europe si care nu pote fi atribuita politicei esclusive si egoiste a unui singura statu. Desiguru ca nu va fi vorb’a a obtiene dela Porta concesiuni generale, si ca puterile trebue sa insiste pentru a asigură garantii positive de realisare. Turci’a póte avea obiectiuni legitime de opusu ideei de a face pre Bosni’a si Brzegovin’a autonome, dara nu vedemu ce aru avea, sinceramente vorbindu, de obiectatu contr’a admiterei crestiniloru de a participă la gestiunea afaceriloru proprii si la cooperarea deslegarei cestiuniloru practice ale vietiei politice, in just’a mesura ce le acorda starea lucruriloru. Garanti’a formala se afla precum in insasi situatiunea, in dreptulu populatiuniloru de aferă propriele loru afaceri si in educati’a ce trebuie a li se dă pentru a le face demne de a se guvernă de sine. Déca Port’a ia decisiuni seriose si primesce consiliele puteriloru — ceea ce e singurulu midilocu pentru a câștigă încrederea populatiuniloru, pacificarea atunci devine posibila, si se póte consideră chiaru că realisabile oper’a amalgamariei in califatulu din Constantinopole a tutuloru elementeloru care adi tindu a se desparți. Acest’a e scopulu puteriloru si acest’a trebuie sa fia mai presusu de tóte scopulu Porției otomane.“ Ultimele scrii ce ne aducu organele din străinătate, si anume oficiosulu „Standard“ din Londr’a si „le Nord“dela 28, afirma positiva ca guvernulu Angliei a aderatu in modu completu la not’a contelui Andressy si la program’a recomandata de puterile dela Nordu pentru Turci’a, si ca acesta adessiune a Englitezei s’a facutu fara nici o reserva. Acest’a probeza, observa „le Nord“, unu revirimentu semnificativu in politic’a englesa. Oficiosulu „Journal de St. Peterburg“ esprima satisfactiunea sea pentru acesta buna inttelegere intre puterile garante si dice ca Russi’a nu si-a parasitu politic’a ei traditionala in orientu de a protege popórele creștine, iara Europ’a a renunciatu la acea neîncredere si banuiala cu care pavia in trecutu politic’a imperiului rusescu, apreciandu in aceste impregiurari desinteresarea si lealitatea sea. Amu spusu in numerulu precedente, ca nu cunoscemu inca cuprinsulu in estensa alu notei contelui Andrássy si programei de reforme si garantii ce au recomandatu acum Turciei tóte puterile garante. Este vorb’a in acea programa de acordare a autonomiei mai multu sau mai putieri întinse pentru Bosni’a si Brzegovin’a ? Acest’a pare ca este dorinti’a esprimata de puteri, spre a ajunge la pacificarea acelora tieri ce se lupta cu eroismu pentru libertatea loru, déca voma judecă după cele scrise de oficios’a Revista de luni din Vien’a. Acésta idea resulta si din organulu guvernului rusescu, „Journal de St. Petersburg“, care gasesce reformele promise de la sine de câtra Partea otomana că neindestulatóre si lipsite de garantiele necesarie. Iata cum se exprima „Journal de St. Peterbourg“: „Este acum recunoscutu din tóte părțile ca reformele promise de Turcia de la sine suntu neindestulatorie spre a putea restabili linistea in provinciele resculate si ca in interesulu pacei Europei, puterile au dreptulu si datoria de a asigură cele mai seriose garanție pentru esecutarea reformeloru necesarie.“ Nu avemu obiceiulu, dice „Pressa“ a cântă in tóte dilele osanele Mariei Séle Domnitoriului, precum faceau onor. noștri adversari dela „Romanulu“ pre candu erau la putere. Doru ne simtimu datori că romani si publiciști a dă desmintire si a protestă contr’a atacuriloru si insinuariloru perfide cu care se servescu oposantii nostri contr’a suveranului României, carui’a tier’a ’i detoresce salvarea ei din prapasti’a in care se afundase in 1866, si inaugurarea stabilitatii, fortiei morale si activitatii oneste in vntru, a prestigiului si demnitătii nationale in fati’a Europei. Amu protestata inca de ieri contr’a unora sciri false reproduse de „Romanulu“ din o fertia fara importantia din Parisu, care e unu feliu de sucursala a organeloru roșii dela noi; acést’a e fosti’a numita „Tablettes d’un spectateur.“ Revenimu adi, precum amu promisu, si denuntiamu inca odata procedarea antinaționale si anticonstituționale, cu care dinasticii din 68 de la „Romanulu“ acreditéza si respandescu sgomote false că acelea ca M. S. Domnitoriulu aru voi sa abdica etc. Ei colporteza asemenea sgomote după sosti’a parisiana „Tablettes d’un spectateur,“ si in locu de a le desminti, le acreditéza publicandule fara reserva. Si nu numai M. S. Carolu, ci si principele Milanu alu Serbiei a devenita obiectulu atacuriloru nedemne ale rosiiloru nostri. Ei spunu, împreuna cu tablinele unui spectatoru, ca ambii acesti principi stau gata sa abdica si se parasesca tierile loru in acestea impregiurari grave ale Orientului ! Alu cui interesu serva unor nostri oposanti candu respandescu nisce asemenea zgomote false, cu care voru sa discrediteze tiér’a si sa i arete viitoriuiu espusu la voi’a intemplarii in impregiurarile grave ale orientului de adi ? Ore interesele României serva patriotii nostrii liberali-nationali dela „Romanulu,“ candu arata Europei si ravnitoriloru din afara, ca la noi lucrurile suntu vremelnice. Tronulu in ajunulu vacantiei, si ca prin urmare .... cine poftesce póte intră si ocupă Romania fara resistentia ?! Ale cui treburi făcu adversarii nostri cându voru sa ne arate Europei in o stare de slăbiciune in intra, si lipsiti chiaru de scutulu de aparare ce avemu in iubitulu nostru domnitoriu Carolu I, care ne a scapatu din prapasti’a din 1866, si in care Romania vede astazi unitatea si tari’a ei morala, stabilitatea si scutulu ei de aparare contr’a furtuneloru ce se anuntia in Orientu, si care trebuie a ne găsi uniti si tari in intru, spre a fi respectati din afara ? Ore prin atacuri si bravade necuviinciose contr’a domnitoriului, prin sgomote false de abdicări etc., voru oposantii nostri sa-si recomande tiér’a înaintea puteriloru garante si s’o ocrotésca contr’a oricarui pericolu si rîvna din afara. Sciti, onor, adversari, ca cele dise in foiti’a „Tablettes d’un spectateur“ despre domnitoriu suntu nisce zgomote false; de ce dara le-ati reprodusu in prim’a pagina fara nici o reserva si fara de smintire ? Dre spre a discredita fier’a in ochii puteriloru si a incuragi s pre inimicii ei ? Din norocire iise străinii că si românii, re cunoscu cine sunteti si din ce pasiune orba scrieți asemenea lucruri, si nimeni nu va dă crediementu acelora zgomote, cându realitatea le desminte de sine. Noi ne marginimu dara că publicisti a ne face datoria de a protestă, numindu si de asta-data procedarea oposantiloru nostri perfida si antinatiunale. Detimu in „Vocea Covurluiului“ .* După ce a deliberata multu si cu maturitate, guvernulu anglesa a luatu decisiunea energica de a nu luă nici o decisiune. Astfel nu numai putemu interpretă hotarirea Angliei de a dă „o adesiune generale“ notei austriace, dar’ ca ’si resei’va a discută tóte măsurile de esecutare. Cu alte cuvinte Angli a, aflandu-se singura si in presenti’a unei determinatiuni categorice din partea celoru trei imperie dela Nordu, consimte la ceea ce nu póte impedeca si hotarindu-se sa intre cauta pre uinde sa scape. Acesta s’a intamplatu si la 1871 cu ocasiunea revizuirii tratatului de Parisi, candu Angli’a, după ce a aruncatu focu si para, n’a mai aruncatu decatu fumu si s’a resemnata cu docilitate a redeschide marea négra vaseloru rusesci. Not’a austriaca nu e inca cunos ■cuta in intregulu ei, dar a se scie din ea destulu spre a inttelege ca e vorb’a de o adeverata interventiune armata. Mai intaiu va trebui sa se numesca o comisiune mista de musulmani si de creștini pentru regularea administratiunei. Insurgenții voru trebui somați sa depună armele, si de alta parte va trebui sa se ipedece orice reactiune din partea musulmaniloru. Va mai trebui inca sa se determine indemnitățile ce va plati guvernulu turcii populatiuniloru decimate si predate ; in fine punctulu capitalu, celu mai importanta din proiecta, este sustragerea guvernatorului celoru doue provincii insurgente dela capriciele autoritatiei suverane, de a face din elu unu guvernatoru pre viétia, cu alte cuvinte de a pune aceste dóue provincii a imperiului otomanupre calea directa a emancipatiunei. Tóte aceste cașuri constituiescu cașuri de interventiune armata, de interventiune materiala; si deci din acést’a’putemu inttelege incurcatur a in care se gasesce guvernulu anglesu si reservele ce ’si creaza. Până atunci insurgenții afirma din nou ca exista. Astufel iu o telegrama a nóstra ne spune ca lupte continue au avuta locu intre ei si turci dela 18—21 curenta, cari au esitu in defavorea turciloru ce s’au retrasu cu perderi mari, remânendu calea dela Ragus’a la Trebinje in puterea insurgentiloru. Nimenea nu póte afirmă ceea ce se va intempla, dar a fia cine póte vede ca punctele de pre orizontu suntu cu totulu intunecase. Dea Ddieu sa ne insielamu ! Estrasu din procesulu verbale al’ siedintiei or~dinarie a Comitetului Associatiunei transilvane, tienute in 15 Ianuariu 1875 c. n. in Sibiiu. (Urmare) Mi s’a referatu oficialminte, ca unu singura membru alu acelei sie-