Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-22 / nr. 7

27 dintie s’a departatu dintrens’a, dupa ce se luara conclusu asupr’a acuse­­loru dlui Dr. Olariu si asupr’a propu­­neriloru contrarie, primindu-se acestea, ier’ ceilalti membrii ai amentitei sie­­dintie, continuandu-si afacerile, au dis­­cutatu si au deliberatu asupr’a obiec­­teloru, pentru care propiamente s’au fostu adunatu. Acelu membru alu sre­­dintiei, care estra din ea mai tem­­puriu, a facutu acest’a — precum in­­susi mi-a marturisitu — nu din vre-o „indignatiune“, ci numai si singuru din cause privitórie la privatele sele tre­­buintie personale. Tóte acestea demustra pana la evidentia, ca plasmuitoriloru citatei corespondintie din „Tel. Rom.“ nici câtu de putieru nu le-au pasatu de sartea „Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a popo­rului romanu“, ci le-a facutu la inima nu­­mai si singura compromitere a persónei mele a pressedintelui si inca a unor’a vechi si demni membri ai Asociatiunei nó­­stre. Pentru acea au transplantatu ei berferele din „Teleg. Rom.“ si in „Her­mannstädter Zeitung,“ carea in Nr. seu 5 din estu anu mistifica adeverulu inca si mai amaru ca „Tel. Rom.,“ si prin „clarissimii“ doctori si profesori de pre lângă dens’a, vrea sa ne dee inca si mai ample invetiaturi, de care „d­aru Domnului­“ nu avemu nici cea mai mica trebuintia. Ca autorii articulului din cestiune n’au avutu altu scopu, compunendulu decâtu a compromite cu ori-ce pretiu persón’a presiedintelui Asociatiunei nóstre, se vede lamuritu si din acea, ca ei au scornitu neadeveruri, ca pre temeiulu acelor’a sa póta enuncia la finea articulului cestiunatu, ca „acti­vitatea subcomitetului e impedecata chiaru „prin presidentulu Asociatiunei.“ O acusatiunea acést’a onorabilu comitetu­ care la momentulu, in care s’aru constată de adeverata, nu mi-aru mai permite a ocupă acestu locu pre­­sidiale. Interesele Asociatiunei nóstre, de a cărei esistentia si prosperare are fia-care romanu, dara cu deosebire presiedintele ei, a grigi, că de lumin’a och­iloru sei, aru pretinde in casu, cându eu a-si pune pedeci scopuriloru acelei’a, in modu imperativu, că se depunu mandatulu, primitu dela adu­narea generala, numai decâtu, si eu de chiaru serbatoresce, ca voiu a coji respunde acestei pretensiuni indata, câtu se va constată de adeverata grav’a invinuire, radicata asupr’a mea prin „Tel. Rom.“ ! Binevoiésca onorabilulu comitetu a luă la revisiune actele, ce-i stau inainte, si convinsu de adeverat’a stare a lucrului a decide in acesta cestiune pentru mine si Asociatiunea nóstra atâtu de momentósa! — § 3. Ascultandu-se din partea comitetului cu tota atentiunea areta­­rea făcută de câtva dlu presiedinte, dlu interpelante Iosifu Sterc’a Siulutiu cere, dupa incheiarea ei, cuventului se dec­lara pre deplinu multiumitu cu deslusirile date de dlu presiedinte, si de­óre-ce ataculu in contr’a acestui’a s’a facutu prin diurnalu, propune că, spre nimicirea invinuiriloru aruncate asupr’a dlui presiedinte, comitetulu se medilocésca publicarea acestui res­­punsu in diurnalulu, in care s’a fa­cutu ataculu. Dupa o scurta discusiune, dlu Elia Macellariu face, si comitetulu pri­­mesce si rădică la conclusu cu una­nimitate de voturi­­— afara de alu dlui Zachari’a Boiu, care intrându nu­mai pre la finea respunsului datu in sredintia, si neavendu cunoscintia des­pre decursulu lucrului, s’a abstienutu dela votu — urmatori’a propunere. Comitetulu ia respunsulu dlui presiedinte spre solintia multiumitória si-si esprima profund’a sea indignati­­une, ca se afla in finulu natiunei in­­dividi, că autorele corespondintiei de date Sibiiu 30/18 Decembre 1875, apă­rute in „Telegrafulu Romanu“ nr. 101, (a. tr.) care nu s’a sfiitu a pâsi in publici­tate cu învinuiri, pre câtu de grave, pre atâtu si de nefundate in contr’a pre­ssedintelui Associatiunei. Pentru infor­marea publicului sa se publice atâtu in­­terpelatiunea dlui membru Iosifu Sterc’a Siulutiu adresata pressedintelui, câtu si intregu respunsulu acestui’a in fói’a Asociatiunei si in „Telegrafulu Ro­manu.“ Acestu estrasu s’a estradatu prin Sibiiu in 27 Ianuariu 1876. D. P. Barcianu, secratariulu alu II-lea. Legea de com­eicia (Urmare) § 49. Prin actulu incheiatu de unu procuristu seu de unu prepusu comercialu, in virtutea procurei sele seu a mandatului seu in numele sie­­fului, cesta din urma adeca siefulu dobandesce latia cu tertii drepturi si devine obligatu. Nu are locu distinctiunea (deo­sebirea), ca actulu s’a incheiatu es­­presu in numele siefului, seu ca nu­mai in urm’a circumsturiloru si dupa vointi’a contractantiloru va trebui con­siderații că incheiatu in numele fiefului. Intre procuristi sau prepusii co­­merciali si intre tertii, unu actu in­cheiatu nu produce nici drepturi nici obligațiuni. § 50. Procuristulu sau prepusulu comerciale nu póte fara voi’a siefului, transferă procur’a sau mandatulu asu­pr’a altui’a. § 51. Procur’a precum si manda­tulu de comerciu se potu revocă ori­cându, fara că prin acesta revocatiune sa se altereze drepturile ce provinu din reportulu de servitiu in fiintia. Martea siefului nu atrage dupa sine stingerea procurei. Mandatulu de comerciu numai atunci se va atinge totu odata cu mórtea siefului, când­u a fostu datu espresu numai pentru decursulu vietiei acestui din urma. § 53. Cine va incheia o afacere comerciale in calitate de procuristu sau de prepusu comercialu fara a fi primitu procuratiune séu mandatu, totu asemenea unu prepusu comer­cialu, care la incheiarea unei afaceri va trece preste limitele mandatului seu, acesti’a toti voru fi responsabili fatia cu a trei’a persona interesata, conformu dreptului de comerciu; par­tea interesata va pute actionă (da in judecata) pe contravenientulu dupa voi’a sea sau pentru daune — inte­rese (despăgubire) sau pentru aduce­re la îndeplinire a contractului. § 53. Unu procuristu seu unu prepusu comercialu autorisatu cu ges­tiunea intrega a unei professiuni de comerciu, nu va pute face comerciu, fara autorisatiunea siefului seu, nici pentru propiulu seu contu nici pen­tru contulu altui­a. Autorisatiunea siefului se va pre­supune chiaru si atunci, cându la de­ferirea procurei seu a mandatului eră solutu, ca procuristulu sau prepusulu comerciale esercită vre-unu comerciu pentru contulu seu, séu pentru contu strainu, si daca in tóte aceste nu se condiționase abandonarea acestei în­treprinderi. Cându procuristulu sau prepusulu comerciale va calcă acesta prescriere, fiefulu va pute reclamă daune — in­terese pentru prejudiciulu suferitu. Siefulu este autorizatu, că operațiu­nile, procuristulu séu prepusulu co­merciale le-a facutu pe contulu pro­priu, adeca alu procuristului séu alu prepusului comerciale, sa le consi­dere că încheiate pe contulu seu, adeca alu fiefului. Dispositiunile de susu suntu vali­­bile si in privinti’a comisiloru. § 54. Dreptulu siefului de a con­sideră — in cașurile paragrafului pre­cedente — operațiunile că încheiate pe contulu seu si de a reclamă daune — interese se stinge dupa trescerea unui terminu de 3 luni, socotitu din momentulu, cându siefulu a avutu scl­intia despre contractarea operatiunei. Titlulu II. Despre personalulu de ad­­jutoriu. § 55. Reporturile de serviciu si drepturile de salariu (lofa) si de sus­tentatiune ale personalului de adju­­toriu (comisi, ucenici) voru formă obiectulu liberei conventiuni. In lips’a unei asemene conventiuni se voru aplică, pre lângă observarea divergin­­tieloru stipulate de acésta lege, dis­positiunile capit. 3, 5 si 6 din legea de profesiuni (art. de lege VIII din an. 1872). § 56. Unu adjutore de comerciu, care va fi impedecata cându­ va prin vre-o nenorocire fara vin’a sea dela îndeplinirea servitiului seu, nu va pierde din acesta causa drepturile sele la salariu, si sustentatiune. De acestu beneficiu se va bucură inse numai pe terminu de 6 septamani. Reportulu de servitiu intre siefu si intre prepusuri comerciale se va pute suspinde de fia­care dintre parti dupa o congediare (prenunciare) pre­alabile de 6 saptamâni, daca prin con­tractu nu va esiste unu terminu mai lungu sau mai scurtu de congediare. In privinti’a adjutorului de co­merciu insarcinata cu agende mai im­portante, in speciale in privinti’a con­­tabililoru si a cassariloru, terminulu de congediare reciproca este ficsatu pre trei luni. Dispositiunile acestui paragrafu se aplica si in casa de falimentu alu fiefului. § 58. Adjutorele de comerciu va pute suspinde reportulu seu de ser­vitiu si fara concediu : 1. cându siefulu nu va îndeplini obligațiunile contractate; 2. cându siefulu, substitutulu seu seu membrii familiei sele voru vatemă prin maltratare fisica pe adjutorele comercialu seu voru comite o sesiune (vatemare) grava a onorei lui; 3. déca cineva din circumstantie, cari la incheierea contractului nu erau latente, voru apare puse in periculu sanetatea sau viati’a ajutoriului co­mercialu prin continuarea raportului de serviciu. Drepturile ajutoriului de comerciu la salariu si sustentatiune, in aceste cazuri, vomu remanea in vigóre pentru intregulu terminu de concediu. § 59. Ajutorele de comerciu va pote fi departatu fara concediu in­data : 1. Déca va adusă de încrederea siefului seu, punendu astfel iu in pe­riculu interesele intreprinderei; 2. Déca va face comerciu pentru contulu seu, sau pentru contulu unei a trei­a persóne, fara autorisatiunea siefului; 3. Déca nu-si va îndeplini obli­gațiunile séle; 4. Déca va fi condemnatu la in­­chisóre pre unu terminu mai lungu de trei dile, sau déca fara autorisa­tiunea siefului si fara causa legitima va lipsi mai multu de câtu 3 dile dela postulu seu; 5. Déca va fi incapabilu de a-si îndeplini detortele servitiului, la care s’a obligatu ; 6. Déca prin unu morbu mai in­­delungatu va fi retienutu dela servi­­tiulu seu ; 7. Déca va suferi de unu morbu scarbosu séu contagiosu; 8. Déca va deveni culpabilu câ­tva fiefulu ori substitutulu lui ori catra membrii familiei lui prin mal­tratare fisica sau prin sesiune (vata­­mare) grava a onorei lui. 9. Déca prin nebăgare de semn, admonitu fiindu, va pune in periculu siguranti’a casei séu a stabilimentului de comerciu . 10. Déca prin cupiditate (pofta) de castiga va comite o crima. Se va decide in sensulu­i­ lui 56, daca in cosurile din aliniatele 6 si 7, dupa circumstantiele aparendi, se voru cuveni ajutorului de comerciu salariu si sustentatiune. § 60. Dispositiunile acestei legi nu se refera la acele persone, cari făcu servitiu de manoperari la o în­treprindere comerciala. Titlulu Y II. Despre societățile comer­­ciale in generalu. §. 61. De societati comerciale se considera: 1. Societățile in nume colective; 2- Societatile in comandita; 3. Societatile pre acțiuni; 4. Asociatiunile mutuale. § 62. întrunirile de a intreprinde pre profitu si pre perderea comuna un­a sau mai multe operatiuni speci­ale de comerciu, nu suntu supuse dis­­positiuniloru acestei legi, cari tracteza despre societatile de comerciu. Daca nu va fi stipularea altumin­­trea prin conventiune, toti partici­panții la o asemenea întrunire voru fi obligati­a aportă (a aduce bani) in reportu egalu la întreprinderea co­muna ; profitulu si perderea in lips’a altoru conditiuni se va imparti pre capete­ In afacerile, pre care­ unui parti­­cipantu le au incheiatu cu o a trei’a persona, participantulu singuru va deveni indreptatitu si obligatu fatia cu a trei’a persona. Candu insa unu participanta va fi vorbita totu­ odata in numele si din ordinulu celorulalti, seu candu voru fi tractatu toti par­ticipantii in comunu sau printr’unu man­datara comunu, atunci fie­care dintre participanți va fi solidariu indrepta­titu si obligatu fatia cu a trei’a per­sona. Dupa terminarea operatiunei co­mune participantele, care a geratu (portatu) afacerea, va trebui se de contu celorulalti participanți. _ Totu­­odata este obligatu a efectuă lichida­­tiunea. § 63. Societatile de comerciu sub rațiunea (firm­’a) loru potu dobendi drepturi, contracta obligațiuni, câstiga drepturi de proprietate ei alte drep­turi asupr’a imobilieroru si ia­coșuri de litigiu (procesu) potu fi actori si acționați. Despre societatile de comerciu in nu­me colectivu. Capa 1. Despre infiinttarea societatiei § 64. O societate in nume colec­tivu esiste, candu doue scu mai multe persone eserciteza o profesiune de co­merciu sub ratiune comuna si cu obli­gatiune neliminata­­ nettermurita si solidaria. Spre validitatea conventiunei de societate nu se emige (recere) nici unu actu inscrisu nici alte formalități. < § 65. Infiinttarea unei societati comerciali in nume colectivu trebuie anunciata la începerea afaceriloru din partea asociatiloru pentru înscrierea in repertoriale de comerciu la acelu tribunalu, in alu carei circumscrip­­tiune va ave siediulu seu, si inca la fia­care tribunalu, in alu carei circum­­scriptiune va ave o sucursala (filiale). Anunc­ulu trebuie se contiena: 1. Numele, positiunea sociale si domiciliulu fia­carui’a dintre asociați. 2. Rațiunea societatiei si loculu, unde si va ave siediulu; 3. Epoc’a de cându s’a infiintiatu societatea; 4. Déca va esiste conditiunea, ca sa fia representata numai de unulu seu de unii dintre asociați, trebuie se contiena vindicatiunea, carele sau cari suntu destinați pentru acest’a, totu asemenea se va indică, déca drep­tulu de representatiune se va esercită in comunu. § 67. Anuniurile menționate in paragrafele precedente, cari voru tre­bui înscrise cu intregulu loru cuprinsu in repertoriale de comerciu, se voru subsamnă de toti asociații cu propri’a loru mâna dinaintea tribunalului, seu se voru susterne in forma autentica.

Next