Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-25 / nr. 8
Tel tíibÍuui ese Duminec’a «i .lei’«. la fie-care dóue «eptemuni eu adausulu Foisiórei — lTenumeratiunea se face in Babiiu la espeditur’a fetei, pre afara la 3. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretium prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anul fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Nr. 8. ANULU WIV. Sabiiu 25 ianuariu (6 Febr.) 1876. tru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu ana 8 fl.iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tierî sireine pre anu 12, anu 6 fl. Îiseratele se platescu pentru inti’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6 '» cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. .............. Revista asupra starei nóstre politice, culturali si economice. III. starea In sine venimu a vorbi si despre nóstra presenta economica. Acest’a nu póte fi la noi favorabile, după ce starea economica a patriei nóstre in genere, e câtu se pote de scapatata. Giurstarea acest’a nu póte surprinde, pre nimene, déca va cugetă, ca la noi legaturile feudalismului, care suntu piedeci absolute pentru inaintare, indeosebi in cultivarea pamentului, — nu suntu desfiintiate inca nici până in diu’a de astadi si cu atâtu mai putieru complanate cu deseversire, ca patri’a nóstra si indeosebi Ardealulu, abia de ori de alalta eri, ’si are elu caile sale ferate după unu planu câtu se póte de nepotrivitii, si in fine ca din partea statului — desi s’a pretinsu totdeun’a, precum se pretinde si acum, totu atâtea dari si totu atâtea prestatiuni, ca si din celelalte provincii ale monarchiei si resp. Ungariei, — nu s’a facutu nici directu nimic’a pentru înaintarea statei nóstre economice, nici indirecta nu ni s’a intinsu nici unu ajutoriu, ci furamu cu totulu avisati a ne ajutora noi insine după cum putemu si după cum ne taia capulu. — Sistemulu acest’a de absoluta neintrevenire din partea statului, ce e dreptu salveza autonomi’a societatiei generali de economi, potrivitu insa aru fi numai atunci, candu tier’a nóstra aru possede in sinulu seu atâtu midiulócele si conditiunile materiali, câtu si puterile spirituali spre a se pute desvolta in sine si de sine; chiaru si atunci inse, statulu nu s’aru cade se absorba atât’a din productiune, incatu muncitoriloru se nu le mai remana, nici unu venitu. Mai pana aci amu ajunsu noi astazi, prin necontenitele urcari ale dariloru si poveriloru pretinse din partea statului, intre giursturile economice nefavorabile de acum, care vedhendu cu ochii, micsi préza tóta averea si chiaru capitalulu natiunalu. Si astadi mai multu ca oricandu alta data, e buna starea si avuti’a materiale a unui popom conditiunea cea mai eminenta si pentru prosperarea sea in privinti’a puseiiunei sele politice ; aru fi dara corespundietoriu, candu noi in patri’a nóstra imbulsiu de neratiunal’a procedere de susu amu tinde a ne desvolta cu mijlócele de care dispunemu si cari ni le vomu puté aculra cu incetulu, pre base reali si indeplina armonia a tuturoru conditiuniloru care potu totdeodată si asigură permanenti’a stadiului ajunsu prin desvoltare. Vorbindu mai departe despre poporulu nostru romanu in specialii, acest’a din toti ramii economiei nationale, se ocupa, potemudice mai numai de agricultura, pentru ca fabrici avemu in patri’a nóstra numai un’a, si tóte încercările de până acum’a de a inradacina si in poporulu nostru imbratistarea de meserii, inca nu ne au dusu la scopu, pre lângă totu zelulu laudabilu ce Fa aretatu si arata in privinti’a acést’a unii barbati, dela cari mai putiemu se așteptă că sa se intereseze de acestu ramu alu culturei. Dar’ chiaru si in practicarea agriculturei, poporulu nostru e departe inapoi, pre langa celelalte popore din alte tieri de aceeasi ocupatiune, inse mai înaintate in cultura. Poporulu nostru muncesce, póte mai multu decatu alte popóra; inse n’are sporiu la munca, pentru ca nu cunosce avantagiele artei si nu se soie folosi de puterile naturali si mecicanice, usuate spre productiune cu atât’a efectu de alte popore mai înaintate. Poporulu nostru deci trebuie in privinti’a acest’a instruitu si luminatu. S’a facutu ce e dreptu si la noi in privinti’a acest’a, ceva, printr’aceea, ca studiulu agronomiei s’a introdusu in institutele nóstre de teologia si pedagogia ; acest’a nnse este inca putieru, pana ce studiulu acest’a se preda in parte mare mai numai in modu teoreticii si nu practicu, in care casu din urma invetiaceii aru profită multu mai multu, pentru sine si pentru acei’a, pre cari au apoi sei imivetie ei insisi. Amu fi forte corespundietoriu, candu amu pote introduce si noi — precum sasii —■ instruirea poporului si a tinerimei si prin singuraticile comune, prin invetiatori ambulanti, carti in tempulu seriiloru, candu intr’o comuna, candu intr’alt’a esindu se tiena prelegeri publice cu tinerimea si poporulu, arezanduse totdeodată si in praga, modulu in care sa se indeliplinesca sfaturile si invetiaturile ce se predau teoretice. Remuneratiuni spre scopulu acest’a aru pute prelimina Asociatiunea transilvana din bugetulu seu, căci astufeliu si-aru îndeplini unulu din scopurile sele, cultivarea poporului. Pre lângă instruirea poporului despre avantagiurile, ce le dau feliuritele mașini pentru agronomia precum si despre manuarea acestora, aru trebui sfatuitu poporulu, ca nedandui mân’a unui’a si altui’a, a-si cumperă singura pentru sine o atare masina sa se asocieze mai multi spre scopulu acest’a, iar’ masinele mai scumpe s’aru puté procură din partea comuneloru care danduie pre lângă o plata anumita singuraticiloru spre intrebuinttare, aru ave in ele unu capitalu viu, ce s’aru rentă necontenitu. Unu reu principalu, pentru care la noi nu prosperéza nici agricultur’a nici meseriile, e starea cea necorespund ietóre si rea a mijlóceloru de comunicatiune. Acést’a ingremedia, ba face de multe ori imposibile esportulu. De aci vine, ca tiereanulu nostru, nepotendusi pentru multimea speseloru de esportu esportă prisosinti’a recoltei unui anu bunu, elu cu bucate câtu de multe totu numai atât’a pretiu de bani are, câtu si alta data cu putiene, pentru ca neputendu-se esportă bucatele scadu in pretiu si lipsele nu-lu ierta a le păstră pentru tempuri mai bune. Deci elu are lucru mai multu, câstigu inse totu că alta data, si astufeliu, trebuie sai lipsesca indemnulu de a nesui spre a produce mai multu. In cozuri de lipsa insa face comunicatiunea scumpa, importulu mai neposibilu. Spre ameliorarea mijlóceloru de comunicatiune e in prim’a linia statulu chiamatu, dara si singuraticele comune au multa si scumpa îndatorire, in privinti’a acést’a. Nu putemu in fine reface giurstarea, ca darea pranciloru,la meserii, astă numai neconditionata, inca nu ne póte aduce noua vre-unu folosut. Déca nu li se vadă prunciloru respectivi mai intâiu si instrucțiunea de lipsa, carea sa-i faca capaci de a-si eserdă meseri’a cu orecare desteritate. Vedemu destui meseriași ruinați si proletari pre la cetati si sate. Si astadi cându fabricele au luatu unu aventu ne mai pomenitii, numai acel’a meseriasiu se mai póte sustiene si póte prosperă, care e in stare sa lucre, nu numai cu bratiele, ci si cu capacitatea. Incheiamu revist’a acést’a scurta si generale cu observarea ca, iertandu-ne giursturile vomu reveni a pertractă unele materii adabiă atinse si de o mare importantia, si in specialu. Revist’a politica. In cercurile deakiste domnesce o iritatiune forte mare. Lui Col. Tisa i-a succesu incercarea, că in cas’a representativa sa nu se tiena curenturu comemorativu asupr’a lui Deák si la cosciugulu defunctului sa nu cuventeze altu oratoru de câtu Gliyczy. Tisa nu se invoiesce cu proiectulu despre inarticularea memoriei lui Deak, după cum se dice din motivulu, ca stâng’a estrema ar’ provocă unu scandalu. Tisa e pasivu la tóte nestiinttele de a se atrage si cartea. Capii partidei deakiste stau in corespundintia telegrafica cu cancelari a imperiale de cabinetu si cu contele Andrassy. La 31 ianuarie n, cei mai distinși membri ai partidei deakiste au tienutu o conferintia confidentiale in acest’a afacere. De acest’a disarmonia amintesce si „Neue fr. Presse.“ Motivele ce indemna premisa a stă pasiru fatia de aceste manifestatiuni de recunoscintia catva marele patriotu, suntu ascunse. Aru fi unu spectacolu curiosu, candu cert’a vechia de partida s’aru aprinde de nou la mormêntulu marelui si moderatului Deak. Diu’a de 31 ianuariu n. va fi memorabila in analele imperatiei otomane. In diu’a acést’a s’au predatu prin ambasadorulu austro-ungaru cont. Zichu ministrului turcescu de esterne not’a de reforme subscrisa de piese puteri mari europene. E unu lucra momentuosu si serbatorescu cându se predă unui statu independentu de catra represantantele altui statu unu proiectu de reforme spriginitu inca de 5 puteri mari; in Constantinopole atari acte suntu concomitate si de formalități esterióre mai pompose decum suntu îndatinate in alte metropole europene. Turcii dau ceva pre ceremonialu si diplomati’a européna trebuie sa tiena contu de datinele orientului. Ambasadorii si legatii puteriloru,de câte ori au sa predea vre-o nota, se infatisiaza in ministeriulu de esterne turcescu imbracati in gal’amare si acompaniati de dragomanulu loru. Rasid pasi’a, actualulu ministru de esterne alu sultanului, a decblaratu contelui Zichy, ca in „putiene dile“ va fi in positiune sa dea respunsulu la nota. Respunsulu acest’a formaimente va fi adresatu numai Austriei, de vreme ce in intieresu strictu Part’a are dinaintea sea numai unu proiectu austriacu. In fapta inse sultanulu are de lucru nu numai cu Austro-Ungari’a ci cu intregu continentulu europenu. Nice o voce nu s’au radicatu că sa justifice politic’a abusiva a guvernului otomanu si necesitatea de a se pune odata capeta suferintteloru grele ale raialeloru ne da garanti’a ca not’a va ave resultate practice. Europ’a este îndatorata a creă stari omenesci in orientu pentru creștinii ce sufera, dara ea are si dreptulu la acest’a, pentru ca esistinti’a Turciei aterna dela bunavointi’a puteriloru. Guvernulu Porției nu va dă unu respunsu respingetoriu, se póte intemplă vise, că Turci’a sa faca numai promisiuni mari si frumóse si in urma sa nu le implinésca după obiceiulu ce s’au practicatu până acum. Ce se va intemplă cându guvernulu Turciei nu si va tiene cuventulu ? Séu cându Turci’a aru ascultă de consiliele poteriloru, dara insurgenții nu voru depune armele? Ce garanții va cere Europ’a pentru esecutarea reformeloru indispensabile? Se vede, ca ceremonialulu care se petrecu de curendu in Constantinopole cu predarea notei e numai introducerea intr’o serie de întrebări seriose. Asupr’a unui lucru nu încape nici o îndoiala si acestu lucru e, ca intrega orientulu va trece prin lupte veeminti la formațiuni noue si stabile. Nice o reforma mare nu s’au introduși fără de a intempină obstacoli mari. Cestiunea orientale sta că sabi’a lui Damocles asupr’a capului diplomatiloru. Acțiunea e inca totu in stadiulu dintâiu. Pre cându diplomati’a nestiesce spre o resolvere pacifica a incurcaturiloru orientali, insurgenții nu depunu armele ,ei presemtiescu póte, ca tóta pornirea diplomateca nu va ave pentru densii vre unu resultatu positivu. Se scrie dela confiniele Bosniei de catra Austri’a ca conducatoriulu de acum. alu insurectiunei din Bosni’a de nordu, Miroslav Hubmaier, iritatu si amarîtu de unii prieteni ai sei, eră pe aci sa parasesca caus’a, pentru care a luptatu până acum cu multu devotamentu si cu are care norocu. Contrariulu seu, principalu exarchimandritulu de Banialuca, Pelaghiu, care e influintiatu din Muntenegru, luase deja comand’a preste trupele lui, cându deodata Hubmaier, incuragiatu si spriginitu din alta parte se decise de nou a nu detrage concursulu seu dela insurectiunea din nordulu Bosniei. Elu hotărî sa compună o noua legiune de 1000 barbati, elu dispune dejă de unu cadru de 300 slavi juni din tieri esterne.. La 14 ianuariu a primitu unu transportu de 300 pusei cu acu, si a organisatu statulu seu, majora in care fungera unu Siaranitiu că siefu si Lazaru Miodragoviciu că adjutantu. Hubmaier spera ca la finele lui Februariu va pute intră in campania. Intr’aceea in Bosnia se ivescu bande noue si numerose de insurgenți, cari dau multu de lucru turciloru. O cota de insurgenti a incercatu sa ia cu asaltu unu castra turcescu aprópe de manastirea arsa Germanie. Nesuccedând insurgenții s’au retrasu in castrele loru dela Brod punendu in flăcări mai multe case de cordonu. La 25 ianuariu a fostu o lupta aspra la Costamitia turcesca. Unu despartiementu alu lui Radisa, atacatu fiindu doue ore depărtare de Jamnitia de conducatoriulu insurgentiloru Carana, a trebuitu sa se retraga după o resistintia mare dinaintea puterei precumpanitorie a insurgentiloru. Liubobratici, care a fostu indepartatu dela aren’a de lupta, petrece in Ragusa, unde i s’a datu o activitate politica că compensatiune pentru ca a fostu smulsu dintre insurgenti. Densulu medilocesce corespondintielo (Fine).