Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-25 / nr. 8

a­­ rióra s’aru fi predatu gestiunea unui’a sau mai multor’a dintre asociați, cei­lalți asociați se voru consideră eschisi dela gestiune. In acestu casu, asoci­ată geranți voru pute, chiaru in opo­­sitiune cu ceilalți asociați, efectua tóte actele ce suntu legate de cestiu­­nea ordinaria a profesiunei de co­merciu. § 78. Cestiunea fiindu deferata tuturoru asociatiloru séu mai multoru dintre ei in acelu modu, ca unulu se nu póta transige fara altulu, atunci nici unulu nu va puté face singuru nimicu afara de coșuri, unde prin in­­tardiare s’aru nasce periculu. Neesistendu o atare restrictiune fie­care dintre asociați geranți va fi autorizatu a efectua tóte transactiu­­nile referitoaie la cestiunea intreprin­­derei. Transactiunea intentionata se va suspinde inse, daca vre­unulu din­tre asociati geranți va face o positi­­une in contr’a ei. acesta inpumnare; dara gravitatea asertiunei Albinei me silesce se re­­flectezu aci urmatórele: Déca metropoli’a nóstra rom­­e’aru fi nascutu din cea serbésca, cu unu fetu alu acelei’a, si dela aceea scu din grati’a acelei’a si aru fi pri­­mitu esistinti’a ei; — aru aru dreptu Albin’a. Inse cându aru sta acelea pre­­sumtiuni si ipotese ale Albinei, atunci o amu gatat’o cu continuitatea de dreptu a bisericei nóstre gr. or. metropoli­tane, pre carea amu basatu si redo­­benditu restaurarea vechiei nóstre me­tropolă, cu multu mai vechi, decâtu metropoli’a serbésca, atunci tóte ar­gumentele nóstre pentru vechi’a me­­tropolia romana, aru fi sterse prin o trăsură de pena a Albinei. Canonele si istoria vorbescu in contr’a acelei ipotese a Albinei. Can. 34 apost, constitue o me­­tropolie in marginele unei națiuni ge­netice : can. 2 sin. II in legătură cu can. 6 sin. I si cu can. 8 sin. III­ecum. declara atari metropolă de coordinate si independinte un’a de alta, ier’ nu atenuate si născute an’a din alta. Istori’a ne arata, ca inca in se­­cululu alu 15-le si de atunci pana la an. 1700 au esistatu Metropoli’a rom. gr. or. cu scaunulu in Alb’a-Iuli’a, si ca dieceseie si resp. Episcopii romani din Ungari’a si Banatu si au avutu la acestu scaunu centrulu si competinti’a, iar’ nu la Carlovetiu, unde d’abia la an. 1691 si 1777 s’au infiintiatu ie­­rarchia si metropolia serbésca, cu die­cesele ei. Cerésca scriitoriulu din „Albin’a“ decretulu regelui Mathi’a din a. 1479, a lui Vladislau din 1484 si alte ase­menea. Adunări mari a bisericei nó­stre metrop. rom. (sinode, congrese) s’au tienutu la Alb’a-Iuli’a inca si sub tempulu lui Racoti (1630—1648). Ierarchi’a si metropoli’a serbesca s’au infiintiatu numai pentru națiunea serba resp. pentru familiele serbesci trecute in Austri’a pre la an. 1690 (vechi diplom’a din 20 Aug. 1691), si si-au estinsu jurisdictiunea ei preste diecese numai pentru credincioșii na­­tiunei ilirice după rescriptulu imper. din an. 1777. Déca românii gr. or. din Banatu si Ungari’a au devenitu după 1700 aternati de scaunulu din Carlovetiu, acest’a din sila si din lips’a mangaerei sufletesci o au facutu, prin ceea ce inse nu s’au contopitu me­tropoli’a nóstra in cea serbésca. Urméza dar’ ca scaunulu metr. românu este stravechiu, iar’ nu deri­­vatu dela Carlovetiu, iér’ consistoriulu nostru metrop. in form’a sea după stat. org. este nou dela an. 1869 incóce. Mi se imputa mai departe in Al- Ibin’a, ca a-si fi numitu pre acestu consistoriu metr. „ca este aparatu greu“ incatu raru se póte intruni nefiindu nici salarii si mi se demustra contra­­riulu cu acea, ca elu s’au adunatu totu­deun’a, cându au fostu conchia­­rnatu, ca nu este necesitate de a se conchema mai desu, ca cei mai multi asesori suntu din archidiecesa si ca suntu diurne pentru membrii si sa­lariu pentru secretariulu lui. Fara a me lasa în person­alitati, cum face „Albin’a“, sustiemu ca unu foru, ai carui membri suntu siliti a caletori din o tiera in alta, spre a tiene sie­­dintie, este unu aparatu greu, chiaru si atunci, cându amu are fonduri mari ale metropoliei (precum nu le avemu). Daru sa lasamu, ca póte senatulu epitropescu si scolariu alu acelui con­sistoriu metrop, nu au inca mare ne­cesitate, a se intruni desu. Nu potu concede ast’a inse la senatulu biseri­­cescu, care e chiematu a judeca in trebi judiciari (procese divortiali, dis­ciplinari, cause apelate). Din membrii acestui senatu, dóue tertialitati locu­­escu in Ungari’a si Banatu, numai suplenti suntu din archidiecesa mai multi. Eu credu, ca căușele acestui senatu aducu necessitatea de a se in­truni mai desu, ca se nu aștepte păr­țile după deciderea causeloru apelate cu anii, apoi cine mi va poté dispută, ca este forte cu greu si cu spese in­­preunatu, candu unu asessoru aru trebui se calatorésca de 4—5 ori pre anu din Ungari’a la Sabău. Ce atinge pre suplenti, acést’a institutiune nu o cunosce stat. organ., ci numai judi bis. ordinari. Si candu s’aru tiene sle­­dinttele numai cu suplenti, aru si membrii ordinari de prisosu. Suntu bani de diurne ? Dée Ddieu sa fie câtu de multi. Si atunci asta striga posibila crutiare, si diurne mici. Este frumosu si laudabilu pentru membrii, ca vinu de câte ori suntu chiemati. Déru s’au intemplatu si din contra, fara a se pote invinui cine­va de câtu numai compunerea cea grea a forului si lips’a de mijlóce. Aducu aminte „Albinei“ numai unu casu specialu, ca adeca la con­sistoriulu metrop­­a. 1873 unu mem­bru din Ungari­a au refusatu a veni până candu nu i se voru rebonifica tote spesele, din cari incidentu consist, metrop, au statoritu cate 4 si. diurne pre di si altele, otarendu a cere o anticipatiune din fondurile archidiece­­sei. S’au mai intemplatu atari retusuri. Remane dar’ asertulu meu nerestur­­natu de „Albina“ si credu, ca acel’a nu póte vatema pre nici o persona. (Va unma) Legea de comerciu (Urmare) § 73. Unu asociatu, care nu va versa la „tempu“ aportulu seu de bani, sau care nu va preda la tempu banii, ce aru fi incasatu pre contulu socie­tății, seu care va lua fara autoritati­­unea celorulalti asociați bani din cas­a sociala, este obligatu a plati interese din diu’a de candu aru fi trebuitu facutu versamentulu seu de candu s’a intemplatu ridicarea neautorisata a baniloru. § 74. Nici unulu dintre asociați n’are dreptulu, fara autorisatiunea celorulalti asociați, a face operațiuni pre contulu seu, seu pre contu stra­­inu in resortulu comercialu alu soci­etății; totu asemenea n’are dreptulu a lua parte ca asociatu in nume la o egala societate de comerciu. Autoritatiunea de participatiunea asociatiloru la o societate egala de comerciu se va presupune pre dreptu déca la infiinttarea societatii ceilalți asociați aveau solintia, ca asociatulu participa la o alta societate de co­merciu cu asociatu in nume, si déca nu s’a conditionat espresu disolverea menționatei relatiuni. § 75. Societatea este autorizata a consideră pre tóte acelea operați­uni, pre­cami vre-unulu dintre asocia­țiile aru fi incheiatu in contr’a dispo­­sitiuniloru din §­ulu precedentu pre propriulu seu contu, cu candu s’aru fi facutu pre contulu societatii; totu asemenea este autorizata a reclama daune — interese, fara a se prejudi­­cia prin acést’a dreptulu de a pote esige resiliarea (desfacerea) contractu­lui de societate. Dreptulu societatii de a consideră o operațiune, încheiata de unu asoci­atu pre contulu seu, cu făcută pre contulu societatii, si de a reclamă daune — interese, se prescrie (se stinge) in terminu de 3 luni, socotite din diu’a, de candu societatea a avutu sclintia despre contractarea afacerei. § 76. Nici unulu dintre asociați nu póte, fara autorisatiunea celoru­lalti asociați, introduce pre o a trei’a persona cu titlulu de membru in so­cietate. Daca vre-unulu dintre asociați arui adoptă pre o a trei’a persona acést’a persona nu va dobândi nici unu dreptu inmediatu asupr’a socie­tatii, si in speciale nu va fi autorizata a cere productiunea cartiloru si a in­­scrisiloru societatiei. § 77. Déca prin centrulu de so­cietate sau printr’o conventiune alte­ Talmacelu in 21 Ian. 1876. Die Redactoru ! Multu si de multe ori (după parerea mea) s’a vorbitu si s’a scrisu despre si pentru scule­ acei’a cari au urechi de auditu audu; au­­diendu si intielegendu sfaturile cele bune, făcu si lucreza pentru acelea — asia catu ’ti salta anim’a, vediendu intielegerea si armoni’a cea buna din­tre factorii cei mai de aprópe chia­­mati spre înaintarea trebiloru școlare atâtu interne câtu si esterne. Ve ru­­gamu die redactoru sa aveți bunătate a dă locu in colonele pretiuitului jur­­nalu „Teleg. Rom.“ urmatórelora și­ruri, ca sa scie si onor, publicu cum progresamu seu mai bine disu regre­­samu cu trebile nóstre școlare din Talmacelu. Pre la anulu 1871 atâtu in urm’a legei scolarie, câtu si la indemnulu pre onor. părinte protopopu Popescu, carele asemaneadu cas’a de scula cu numerositatea copiiloru obligati de a cerceta scól’a, ne a sfatuitu că sa cau­­tamu vre-unu medilocu spre a mai mari cas’a de scóla, ori a edifica alfa , aflându-se pre­cari din poporu îm­preuna cu preoții si parte si din co­­mitetulu parochialu, au proiectatu, că sa se faca de fia-care familia câte unu stânginu de lemne, care apoi adu­­nandu-se intr’unu magazinu sa se venda si cu banii sa se zidesca scól’a. Dara precum in holdele de grâu, mai resaru si alte bol botine cari déca nu are cine sa le smulgă,~ apuca preste grâulu celu curatu, si lu vinéca lu coplesiescu la pamentu; — tocmai asta ne au umblatu si none, — s’au ridi­­catu óre­cari cu totu ieliulu de vorbe desmentatóre, ba chiaru si cu vointi’a de a paralisă totu proiectulu, dicendu ca cari s’au subscrisu seu au proiec­­tatu unu stânginu, sa­ lu faca, ei inse nu voru face mai multu că o jumetate de stenginu. (despre acést’a a­ si puté aretá si nume). Acést’a au fostu mes­­tesiugire, cugetandu ca voru paralisa lucrulu cu totulu, dicendu, ca cum au pututu invetiâ până acum, voru invetia copiii si de aci înainte, totu in scal’a care o avemu. Inse aflându-se si creștini adeve­­rati cu inima buna vediendu metech­­nele cele slabe au cugetatu, ca ba­­teru si o jumetate de stânginu de voru face cele 300 de familii, totu aru esi 150 de stengeni, care vendien­­du-se cu câte 6 fi., precum era atunci pretiusu in locu totu aru fi esitu o suma de 900 £ L, inse­vai­ cei slabi de cugetu vediendu, ca nici asta nu potu reuși, cu totu feliulu de cuvinte des­mentatóre au impedecatu facerea lem­­neloru până in anulu urmatoriu 1872, cându abia s’a vendutu stengirulu la alu 3-le anu 1873 cu 5 fi.; totu atunci s’a facutu si alegerea de comitetu pa­rochialu nou, constatatoriu mai multu din elemente inderetnice; banii s’au datu in grigea presiedintelui comite­tului nou alesu Tom’a Canci’a. In primavér’a anului acestui’a s’au sfintitu si scólele din vecin’a comuna Boitia, la care actu a fostu luatu parte, pre lângă o numerósa inteligintia ro­mâna si de alte națiuni si Escelenti’a Sea Părintele fostu Metropolitu Ivaci­­coviciu acum Patriarchu serbescu, ne a saltatu inim’a de bucuria, acelor’a cari amu fostu fatia la acea frumósa festivitate, de unde departandu-ne in­­setati de a vede si in comun’a nóstra o scolutia bateru numai cu a patr’a parte, fatia cu cea din Bostia. S’au vorbitu in susu, s’au vorbitu in jusu, până cându amu venitu la conc­usiunea de voie de nevoie, ca sa se dee pă­rintelui Dimitrie Secarea 50 fi. din banii lemneloru, ca sa se pornesca fa­cerea caramidiloru, cari cu primavér’a anului 1874 s’au si pusu in lucrare, dara fiindu vor’a secetósa la loculu unde se faceau caramidile, au lipsitu apa, si asia abia s’au potutu face 17 mii, care s’au si arsu. Inttelegerea eră sa se faca 40—45 de mii. Sosindu 1 Ianuariu 1875, cu prilegiulu esaminarei ratiociniului bi­­sericescu prin comitetulu parochialu, pre­cari din membri, ba după cum m’amu informatu, au fostu chiamati si ne membrii, fiinduca la noi numai cam o familia porta destinele comu­nali, fara nici o causa binecuventata, s’au pornitu a impută zelosului nostru preotu D. Secarea, ca aru lucru in unele trebi bisericesci si școlare, fara învoirea comitetului parochialu, se in­­tielege fara învoirea acelor’a, cari aru vrea sa impedece totu ce e salutariu pentru biseric’a si scal’a nóstra, re­spective pentru binele chiaru si alu natiunei, părintele D. Secarea indig­­natu până la sufletu de aceea oribila denund­are, solindu prea bine, precum nu póte nimenea tăgădui, ca insusi părintele de pre la anulu 1860 s’au nevoitu cu epitropii de atunci, de au cumperatu din banii bisericei 2 curți lânga cas’a de sepia. Au medilocitu cu celaltu preotu castigarea la vre-o câte-va moșii pre sém’a bisericei, au infiintiatu unu fondu scolariu de vre-o 400 fi. fara a atacă si asupri pre cine-va, au cum­peratu carti de cetire si tablitie din interesele fondului scolaru ; tiene scóla cu tinerimea adulta duminec­a si ser­­batórea; indemna pre tinerime si pre părinți, că sa nu pregete a cerceta acesta scala s. a. m. indemna si lucra catu cei cu inima adeverata romana si bine simtitóre nu potea se in semn­a o mângâiere si o sperantia imbucu­­ratóre pentru comun’a nóstra cea de totu scapatata, afara ca si in trebi politice multu au asudatu si multu au facutu, conducendu nisce procese in contr’a natiunei sasesci cu buna reusintia. Tóte acestea sclvnduse iubitulu nostru preotu, precum si contrarii sei nu le potu negă, indignatu pre­cum amu disu până la sufletu, s’au declaratu, ca déca acésta e multie­­m­it’a de o parte, iar de alta pentru că se nu mai aiba ocasiune a mai face ceva reu pentru scóla si biserica, s’a retrasu dela tóte afacerile, a pre­datu chei’a dela lad’a bisericei, a pre­datu fondulu scolasticu, carele până aci a fostu adusu din nimic’a in pu­­tieni ani, chiaru si cu abnegarea in­­tereseloru sale la suma de 400 fl. — au incetatu a mai trene scóla cu tine­rimea adulta. Retragandu-se părintele S. dela tóte câte ne promitea cea mai buna înaintare, au incetatu totulu; facerea caramidiloru s’a­sistatu, tóte stau morte, nu se mai aude nimica, nu se mai lucra nimica; si asta a trecutu vér’a da anulu intregu 1875, fara ase face baterii o urma de înaintare. — A venitu anulu 1876, sneramu ca cu nou’a organisare, nou­a realegere a comitetului parochialu, voru lua lucrurile alte fetie; cei ce se interesa de înaintarea nóstra, cu mare doru asetptu diu’a publicata de 18 Ianuarie a. c. că sa se tiena sinodu parochialu

Next