Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-29 / nr. 9

Jel ‘^rafu'n­ese Dnminec’a ai Joi’a la fie-care ilóue septemiun­ cu adausulu Foisiarei — Premi­­nieratuimea se face in Sabiiu la espeditur­a Joiei, pre afara la a. r. poate cu bani jat’a prin scrisori fran­cate, adresate cfttra espeditura. Pretinsu prenumera­­tiunei pentru Sabiiu este pre 111111­7 fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­tr. 0. ANULU XXIV. Sabiiu 29 ianu­arin (10 Febr.) 1876. trn celelalte pftrt­i ale Translilvanieî si pentru pro­vin­ciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl.iéra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 anu 6 fl. inseratele se platescu pentru iutAi'» era cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6­­­, er« si pentru a t­rei’a repetire cu 3 cr. v. a. Sabiiu 28 Ianu­arin Contele Zichy, ambasadorulu au­­stro-ung., a comunicatu ministrului de esterne turcescu not’a si reformele, cari puterile tratatului dela Parisu dorescu si credemu si staruescu a se introduce in Turci’a. Ambasadorulu austro-ung, fu spriginitu de celu alu Itussiei si Germaniei si in fine de toti representantii puteriloru celoru ce au subscrisu tratatulu de Parisu. Part’a, după o telegrama din Constantinopole, este decisa a incu­­viintia si accepta cele cinci puncte din reformele pretinse de not’a contelui Andrassy. Nodulu gordicu, despre a carui deslegare se vorbia cu atât’a ingri­­jire, nu e taiatu, ci, ce e forte sem­­nificativu, e deslegatu si asta tóte te­merile de noue conplicatiuni, even­­tualu de o conflagratiune europena, Buntu denaturate. Inse regularea afaceriloru orien­tali, după situatiunea faptica mai de unu jumatate de anu incace, nu are a se face numai intre puteri si Partea otomana. De facto mai exista unu factorii, care, daca puterile nu-lu voru găsi aptu de a calcula si cu elu, nu póte fi cu totulu nebagatu in semn. Acestu factoru este insurectiunea din Brzegovin’a si Bosni’a si starea cea agitata din Muntenegu si Serbi’a si după scriile mai noue chiaru si din Bulgari’a. Insurgenții si ceilalți creștini din imperiulu otomanu au fostu incetati de atâtea ori cu promisiuni mari din partea guvernului turcescu, cu tóte ca guvernulu turcescu numai atunci gasesce cu cale de a face promisiu­nile, cându este strimtoratu séu de un’a, sau de mai multe puteri euro­pene deodata. Indata ce trece peri­­cululu, Port’a traiesce mai departe in nepăsarea ei musulmana, uitându-si de promisiunile solemne cari le fă­cuse prin acte, iara si solemne, subscrise de padistahii din Constantinopole. Este întrebarea, ca acum la au­­ditiiu, ca part’a da ascultare notei contelui Andrassy voru depune insur­genții numai decâtu armele si voru aș­teptă se veda, déca turcii au invetiatu ceva din trecutu ? Acést’a este o întrebare la carea nu se póte respunde asta in graba si intr’unu modu determinatu. Nu se póte respunde, pentru ca este forte proba­­bilu, ca insurgenții, cari au obtienutu atâtea victorii, firesce relativu mici, asu­­pr’a turciloru, până cându dispuneu de putiene mijloce, si carii de alta parte erau incuragiati de vecinii loru Serbi si Muntenegreni, acum, cându le curgu mijloce si bratie dela poporulu celu mai colosalu slavicu, dela ruși, nu voru mai sta la indoiala a pune mai mare încredere in verfulu spadei trase deja, decâtu intr’o noua trada turcesca. A­­tunci campani’a diplomatica se va repeti de nou ? Unde si cu ce succese ? Dara sa luamu in consideratiune si eventualitatea, ca déca nu voru voi insurgenții sa depună armele se va in­­trebuintia sortia si déca nu le voru depune de voia buna le voru depune siliti. Acest’a cu atât’a mai vertosu, cu câtu, după telegrame la diverse, foi guvernulu serbescu, pre­cum si guvernulu muntenegrénu s’au mai domolitu si voiescu a mantiene pacea. Despre guverne n’avemu si n’amu avutu nici o indoiala ca n’aru fi aplecate spre mantienerea pacei.­­ Inse la începerea unui nou macelu in provinciele resculate si învecinate­­ cu serbii si montenegrenii, abstragendu dela impregiurarea ca fivoru turcii in stare sa suprime insurectiunea, este in­­s­trebarea, ca serbii si muntenegrenii voru sta nepăsători ? întrebarea acést’a o putemu pune cu atâta mai tare, cu­­ câtu, déca fanatismului musulmanu i s’aru deschide de nou calea la versuri de sânge, i va fi cu anevoia de a se in­­frîna dela escensie, cari departe de a linisci si multumi, aru atu­ia resbu­­narea intre popórele slavice creștine si prin urmare si lupt’a si mai tare. O unica cale aru mai remane puterileru garante, cea a interventiunei. Este întrebarea numai ca cine sa intervină ? Dara sa nu trecemu asta in graba preste acestu cuventu de atât’a greutate : interventiune. La casulu cându puterile aru ajunge la densulu, nodulu “deslegatu“ s’aru afli mai in­­curcatu de cum se afla elu astadi. Care putere va lua ochiulu asupra si de a trage de nou sabi’a din teea pentru opresorii crestinatatiei ? O alta întrebare si mai mare s’aru nasce la eventualitatea acest’a si adeca, are aru mai sta unanimitatea puteriloru de pana acum si nu s’aru nasce ze­losii si rivalitati intre puterile euro­pene, temendu-se ca din interventiune s’aru putu nasce alte complicatiuni. Cestiunea clara inca este departe de a fi deslegata si nu se póte des­­lega in graba, fara de castigarea in­­surgentiloru pentru pace. Acesti’a nuse tocma acum făcu pregătiri si mai mari ca cele de pana aci, pentru deschiderea unei noue cam­panie. ________ Escelenti’a Sea Inaltu Presanti­­tulu­i. Archiepiscopu si Metropolitu Mironu Romanul a sositu luni cu tre­­nulu de dimineti’a in mijloculu nostru din caletori’a dela Budapest’a. Sindicalismulu mi e bunii. Pre multi din cetati si dela tiéra amu auditu tanguindu-se, ca in oficiele cu cari suntu investiti au multu ne­­casa, din causa ca tóte afacerile câte vinu dela oficiele superiore si vinu numai si numai in limb­a magiara, carea in mul­te cazuri nu este cunoscuta nimenui, mi­­turi întregi giuru impregiuru. Amu auditu si amu si vediutu ca blanchete rubricate, cari vinu de susu pentru cele ale dârei (contributiunei, impo­­siteloru) si alte date statistice, tóte vinu numai in limb’a magiara si multi stau cu ele in mâna fara de a cuteză a le îndeplini, din causa, mai departe, ca se temu sa nu faca lucru zadar­­nicu, chiaru si in casulu cându ru­­bricele receru numai cifre, ceea ce asta aru fi, cându din necunoscinti’a limbei din capetele blancheteloru s’aru pune cifrele de a intors’a séu pre dosu. Acum vedemu ca ,,Hr. Zig.“ de marti la ansa din acelesi cause a scrie unu articulu si areta, ca procedur’a gubernului, carele a mersu mai de­parte, si pre lângă unificarea limbei a centralisatu, prin unu monopolu ne­­esplicabilu, si tipărirea tuturoru tipa­­rituriloru tienatóre de administratiunea politica si financiare, —strica forte multu si cetatieniloru statului si impedeca ins’asi administratiunea. Caci pre lângă aceea, ca multi nu sciu ce sa faca cu tipăriturile amintite, cari vinu si se potu capeta numai dela Budapest­a, tipă­riturile mai sosescu si tardiu, de multe ori mai tardiu de cum se punu terminii de susu sa fia transpuse acolo, unde suntu de lipsa pentru urmarea oficiale cu densele. Este unu mare zeu cându func­­tionarii, fia câtu de inferiori, nu-’si potu împlini chiamarea promptu; este inse­m­u zeu si mai mare, cându reulu vine de susu, dela ins’a administra­­tiune centrale, carea are si îndatorirea de a stărui, cu totu ce se tiene de admi­­nistratiune, sa merga cu acurata promp­titudine, ca sa nu patimesca nici ce­­tatienii si in fine nici statulu ca atare. Fiinduca s’a ventilatu lucrulu din cestiune mai de multe ori in conver­­satiuni si pre urma si in presia, dara remediulu doritu totu nu se mai ivesce, cugetamu ca nu va fi de prisosu a improspeta afacerea. E dreptu ca afacerea se pare unor’a secundara, dara cautandu la urmările ei este totu­­sta de importanta, caci atinge de aprópe interese vitali­de ale statului. După parerea nóstra, reulu despre care vorbimu are dóua radecini: 1) zelu pré mare de a asecura limbei statului preponderantia tatia cu alte limbi, 2) interesu pecuniariu in folo­­sulu esclusivu alu capitalei Budapest’a. Articululu de lege, care in prad­a reguléza cestiunea limbei si in teoria porta titlulu de lege pentru nationa­­litati, credemu, ca asecuta destulu po­­setiunea preferenta a limbei statului. Limb’a statului asta dara nu aru 'ave lipsa de a nu suferi pre alta lângă sine, nici in rubricele blancheteloru, fia acele curatu statistice, fia școlari, fia financiaru, fia de ori ce natura aru fi. Radicalismulu nu e bunu­mai nici odata, pentruca elu si cându trebuie sa se aplice contiene periculi mari in operațiunile sele. In prim’a linia, mesur’a acest’a esclusiva până la estremu impede ca masin’a administrativa. Potu veni de susu urzorii preste­urzorii, afacerile séu nu voru inainta cu iutiel’a rece­­ruta, séu voru inainta intr’unu modu gresitu. In ambe cașurile spre pagub’a statului si a cetatieniloru. Dara in a dou’a linia, carea nu póte fi trecuta cu vederea pentru statu, mijloculu acest’a nu este celu mai potrivitu pentru de a castiga pre nationalitati atâtu pentru limb’a ma­giara, câtu si pentru guvernulu, care si in lucrurile cele mai neînsemnate impune o limba necunoscuta la mi­­lióne de cetatieni. Si déca n’amu avé o lege, carea sa puna termini unei restrictiuni, cum o vedemu pre fia­ care di si déca n’aru trebui sa reflectamu la pagubele atinse, simtlulu de ecui­­tate aru trebui sa deschidă ochii ce­loru ce au frenele guvernarei in mâna sa veda lips’a, cu celu putieru in co­șurile indispensabile, sa le faca plă­cerea cetatieniloru de a se simți si ei cetatieni liberi si cu drepturi egale intr’unu statu per eminentiam consti­­tutionalu. Magiarii specifici ne in­­drepta la alte sfaturi, a caroru refe­­rintie suntu cu totulu diferite de ale nóstre. Noi nu voimu sa scormonimu gravulu gramaditu de istori’a referin­­tieloru nóstre, dara aducemu aminte numai de tempulu dintre 1850 si 1860 si ii intrebamu , ca in puterea drep­tului ce­ lu avea atunci guvernulu centralu din Vien’a si a placutu ca a introdusu in tóte afacerile limb’a nem­­tiésca ? Si apoi adeverulu a­ lu mărtu­risi nu este pecatu nici odata, acelu guvernu centralu si absolutisticu, cum era de aspru si de surdu la vocea popóreloru, asta departe totu na s’a dusu, ci celu putienu tienea comptu de limbile popóreloru, si legile sele si unele afaceri le comunică popóreloru intr’unu modu, incatu nu puteau dice ca nu le intielegu. Acest­a se intempla intr’unu tempu cându domina teori’a de prescriptiune, si cu tóte ca proce­dur’a guvernului de atunci nu era asta restringatóre, guvernulu de atunci nu a placutu nimenui. Vrea guvernulu de astadi prin o rigurósa trermurire a limbei popóreloru din regatu, a întrece in inaintarea desplacerei pre cesu cen­­tralisticu absolutisticu de fericita me­moria ? Amu dori sa vedemu mai multa consideratiune de susu si nu o dorimu numai pentru interesulu nostru spe­cificii, ci pentru celu comunu alu sta­tului. A dou’a impregiurare este la pă­rere curata economica. Daca in efec­tele ei atinge si alte interese, pentru ca déca se tiparescu tótu numai in Budapest­a si déca prin intardiarea espeditiuniloru se paraliseza activita­tea functionariloru in administratiune, este de ajunsu spre a vede ca si prin acést’a nu patimesce nimenea decatu totu statulu ca atare si cetatienii lui. N’avemu pretensiunea ca aceste șiruri voru schimbă procedur’a ce o vedemu desvoltandu-se dinaintea ochi­­loru nostri, dara ne implinimu sânt’a datorintia de a face ceea ce ne e po­sibile pentru adeveratulu bine publicu. Revist’a politica. Septamân’a trecuta a fostu intrega consacrata solemnitatiei funebre a lui Deák. Intrega tiar’a a petrecutu cu du­­rere profunda la mormentu­remasi­­n­ele marelui patriotu. Mórtea lui parea ca a impacatu pentru totu deun’a tóte contrastele politice ce se iviră in fi­­nulu partidei guvernamentali. Armo­­ni’a acest’a e iise amenintiata prin alege­rea de deputatu in cerculu electoralu devenitu vacantu prin mortea lui Deak. Foile din capital’a Ungariei în­cepu a candidă deputați pentru cer­culu acest’a vacantu. „Pesti Napló“ propune pre contele Mikes sau pre ministrulu Wenkheim. „Pester Lloyd“ se incumeta a propune pre unu ceta­­tienu in intielesulu strensu alu cuven­­tului, iar’ „Ellenor“ e de părere ca cetatienulu mai póte astepta, anteio­­ritatea se cuvine aristocratului drn Wenkheim. Pertracurile cu guvernulu austri­­acu se voru incepe pre la diumetatea lunei lui Februariu n. Punctulu de vedere, din care purcedu ambele gu­verne, nu s’a alteratu până acum in­tru nimicu. Nici ungurii, nici austri­acă nu vom­ sa scie de concessiuni reciproce. Limba giulu lui „Ellenőr“ dela G Fauru n, ne arata ca situati­unea e inca totu tulbure, animositatile preocupa judecat­a seriósa. „Armistitiulu — dice „Ellenőr“ — s’a sfersitu. Fia, noi luamu la cunos­­cintia deschiderea ostilitatiloru. Aus­triacă nu lasa din status quo nice câtu e negru sub unghia, pentru ca­ uni­tatea imperiului nu se póte sgudui mai multu decâtu s’a intemplatu la 1867. Positiunea imperiului ca putere nu se póte pune in jocu, interesele Austriei basate pre unitatea monetara nu se mai potu periclita si mai mari sarcini nu se potu rostogoli pre ume­rii Austriei. Sa remâna cum a mai

Next