Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-01 / nr. 10

rdarm­itii! ii ese Duminec’a ai Joi n la fie-care dóue septum­mni cu adausulu Foisiórei — Prenu­» merat.timea aolace in Sabiiu la espeititur’a fótei, pre afara la J. r. poște cu bani iat'a prin scrisori fran­cate, adresate cifra espetim­iri. Pretiiliii prenu­mera­­t,im­ei pentru Sabiiu este pre anii 7 fl. V. a. iar pre o jumatate de anii 3 fl. 50. Pen­tr. 10. AXILU XXIV. Sabiiu 1113 Februarie 1876. tru celelalte pftrfi ale Transilvaniei si pentru pro­vinciele din Monarh­ia pre ain ana 8 fl.iara pre o jumatate de anii 4 fl. v. a. Pentru pi­ iuc. si fier­ sireiue pre anu 12 '­, ana 6 ß. Inseratele se platesca pentru intrui’a ora cu 7 cr. siriilu, pentru a di'in’ft óra cu 6 '/* cf. si pentru a trei­a repetire cu 3'/, Gr. v. »•. Sabiiit 31 Iannarin, Este curiosu joculu diplomatiloru. Nici odata nu putemu noi cestilalti muritori sei pre unde si cum ne aflamu. Déca cetimu si ne multiamimu cu ce cetimu in diurnalulu cutare d. e. de­spre pacturu dualisticu cum are sa re­­mana sau sa se conformeze in viitoriu, apoi risce bagatele de greutati si di­­ferintie intre Cislaitani’a si Translai­­tani’a mai făcu dincoli si dincolo scru­­puli. încolo, lucrurile se desfassara si se desvalta asta de bine, incatu do­­minatiunea sistemului de astadi este asigurata pre vecii veciloru. Pune inse din mâna diurnalulu din care se vede mumai „ dile cu sere si de serbalore 11 si in altulu, carelie te asigura de a fi in­formatii din isvórele cele mai secure, si ce vei vedé ? „Ministeriulu din Vien’a­, si celu mare si celu micu, se clatina. Inca dove­dile si trebuie sa se duca si sa faca locu unui de cutare colare“, precum e si diurnalulu, „bine infor­mații,“ de colare centralistica , ori fe­­deralistica, déca diurnalulu „informatu“ este federalistica. — Ministeriulu din Pest’a ? Despre acest’a nu spune inca ni­menea ca are de cugetu sa „plece“, dar a se spune ca partid’a, pre care se ra­­chima, adeca partid’a numita liberale, se dezima; ca vechii deakisti au legaturi cu Vien’a, pre candu ceilalti nu voru sa mai scie de legatur’a acest’a, ci n­umai de banca natiunale propria, vama deosebita pentru tierile coronei, in fine, rendu pre­tendu, déca nu tocma, dara aprópe uniune personale Bi nimic’a mai departe cu ceealalta jumatate cislau­ana a monarchiei. Déca trece omulu la politic’a es­­terna se afla înaintea unui labirintu formalu, fara de firulu aliadnicu a mâna. Aci pacea, dicu unele diurnale, este asigurata si cânta osane succe­sului diplomaticu alu politicei mini­strului nostru de esterne. Altele, spunu ca reservistii se conchiama si cutare si cutare trupa este avisata sa plece. Altele spunu ca isvórele nelitu­sciri* loru de astazi, insurgenții din Bosni’a si Brzegovin’a, suntu strimtorate de turci si insurgenții nu voru ave incatrâu decâtu sa se plece turciloru. Altele vor­­bescu de constelatiuni mari politice la cari puterile cele mai mari iau posetiuni provocatóre si amenintiatóre. Puterile cele mici, precum suntu principatele de pe josulu Dunărei, aci se inttelege si Romani’a, suntu aprope sa esplo­­deze. Serbii voru sa alunge pre Milano, Romanii pre Carolu si asta mai departe. Cine sa se scie orienta in acestu h­aosu ? Diplomati’a interna si es­­terna tace si face. Ea ’si pune orga­nele sa cânte pace si liniste si asuda singura in luptele, la noi, intre Cis­­si t­ranslaitani’a, spre a obli ori­ce diferintia intre aceste doue parti. Este forte probabila ca ea nu va trece cu vederea, ca pre lângă diversele dife­­rintie intre Cislaitani’a si Translaita­­ni’a mai resaru de unu tempu incece si cestiuni laterale, cari se discuta inca cu ușile incuiate, va se­dica, cari inca nu suntu mature de publicitate, ca opusetiunea cectica face noue încer­cări pentru eluptarea valorei dreptu­lui de statu alu Boemiei in concer­­tulu grupeloru cu dreptu de statu deosebitu. Cum ca încercările aceste si nemultiumirile câte se mai arata singuratece intre diversele nationali­­tati, dincaci si dincolo, nu voru re­­mane fara influintia asupr’a activita­tiei barbatiloru de statu, este de cre­­dintu, inse cu tóta influinti’a, déca părtile nemultiumite nu voru fi con­centrate asupr’a adeverateloru loru interese si nu se vom folosi de oca­­siune, voru remane pre josu si acum ca si de alte dati. De aceea, ca sa venimu sa vorbimu in specialu despre noi, am­ trebui ca acum in graba sa ne cugetamu ce avemu sa facemu, sa nu ne inglodamu, ca si de alta data, in confusiunea unor numiri de sis­teme, fara de a le aprecia practicabi­­litatea si sa discutamu cu sânge rece de­spre o tienuta, care ni se va pare mai buna si in folosul u nostru. Politic’a esterna s’amu pare ca pre noi nu ne atinge de locu si de aceea nici n’amu trebui sa ne indreptamu a­­tentiunea asupr’a ei. Avemu ministru de esterne, vedi’a elu ce va face cu ceilalti diplomați din lume, spargasi elu capulu si aduca elu chiaritate in h­aosulu de care amintira priü mai susu. Sa credemU inse organeloru mini­­ster’iului nostru de esterne pre­curentu, nu putemu, pentru ca, déca nu vedemu, audimu, celu putienu, ca se făcu dis­­pusetiuni militare. Firesce, noi nu le scimli scopulu, daia ii induca la unele fruntarie ale nóstre revolutiunea nu e suprimata, ba togma acum cetimu ca insurgenții pre o linia dela Bro­­dulu turcescu până la confiniele dalma­­tine turcesci au facutu o mișcare comuna si au alungatu pre turci din pusetiunile loru; togma cetimu ca insurgenții nu dau nici unu crediementu promissiu­­niloru turcesci, este forte probabila, ca statulu nostru nu va pute sta inde­­lunga cu manile in sinu, pentru ca fo­­culu carele arde cas’a vecinului ne­­mijlocitu aru pute arunca scântei si in coperisiulu casei nóstre. De alta parte turcii, cari aru trebui sa fia cei mai circumspecti, ataca in repetite renduri teritoriulu celu pacinicu alu Austro-Ungariei si traiescu, asia di­­cendu, in mania cu tóte populatiunile creștine ce i incungiura. Va se dica, ei voru cu deasii’a sa provoce încurcături câtu de multe si sa póte ca in urma sa li se faca si pre voia. Pre calea acést’a venimu vise la întrebarea ce, va fi atunci de facutu? caci cetimu mai in tóte dilele, ca Russi’a pare a se pregăti pentru eveniminte seriose in orientu si ca amu fi intrevenitu (?) la cabine­­tulu din Londona pentru lucruri cari in Vien’a inca nu suntu cunoscute, dara cari in Vien’a cu tote aceste au provocatu (?) suspiciuni In adeveru, cându Russi’a s’aru puté intielege cu Angli’a, orientulu nu aru deschide nisce panorame poli­tice, cari aru puté pune pre multi pre gânduri. Din tóte vorbele si semnele de solulu celoru de susu putemu sa ve­nimu si noi nediplomatii sa presupu­neam ca ceva trebuie sa fiu, caci déca n’aru fi, nu aru sbura atâtea faime prin aeru etc. etc. In partea acést’a a politicei noi putiem­ vomu influintia, fiindu ca avemu mai multu roluru de privitori, altii suntu chiamati se intre in desvoltarea evenementeloru. Inse bine este sa nu scapamu din vedere nici noi cursulu ace­stora mari eveneminte, caci daca ele nu au alta, au influintia asupr­a afa­­ceriloru nóstre economice. Ministeriulu din Romania se com­pletase, după o telegrama din Bu­cu­resci dela 10 Fauru asia , loculu va­­can­tu alu min. V. Boerescu, la esterne, lu ocupase Costaforu, fostu agentu diplomaticu la Vien­a si Berlinu si, după retragerea lui Cantacuzino dela finance, intrase in același ministeriu Straja. Nu trece decâtu o di si cetimu alte depeste din Bucuresci si adeca, ca in urm’a votului de blamu datu de senatu ministrului de instrucțiune, a demisionatu cabinetulu Catargiu intregu. Principele,se dice mai departe, a insarci­­natu, pre presiedintele camerei si pre vicepresiedintii senatului, cu compune­rea noului cabinetu. Alta depesia din aceeași di­spune, ca senatulu a Votatu încredere lui Catargiu si acest’a lua asupra si formarea unui­ cabinetu nou, in care Balaceanu e ministru de es­tetne, Stratu de finance si Carpu de culte si instrucțiunea publica. Celelalte portid­uri ministeriale remânu in mâ­­nile celoru de mai nainte. Sabiiu 29 ianuarie. Catenele feudalistice si legaturile urbariali, s’au frântu cu ajutoriulu lui Odieu demultu, beneficiele inse, care le-au trasu nobilii si corporatiunile invescute cu drepturi nobilitarie, din pusetiunea loru de mai înainte, esista in parte inca până in dium a de adi. — Astfeliu suntu drepturile de cris­­maritu, moraritu s. a. care le eser­­ceza foștii domni până in diu’a de adi, in comunele subjugate urbarialitatei. Si unde, cum­va nu le eserceza si nu le-a esercitatu nici odata, acolo se încerca foștii domni —* nesaturati cu multele despăgubiri inghitite până acum din vistieri’a statului — a si le insusi acum, sub pretestulu asiá nu­mitei limitatiuni. —■ Limitatiunea in sine, si conformu destinatiuniloru legei, nu e altu ce­va, decâtu lipsarea anume a tempului dintr’unu anu si a ordinei, in care fia­care dintre mai multi proprietari nobilitari, sa-si eserceze eschisiru pen­tru sine, cutare beneficiu regalu —* —­ îndeosebi dreptulu de crismaritu — intr’o comuna urbariale. — Va se­dica, limitatiunea e regularea fapti­cei usuari, a cutarui beneficiu regalu ; si prin urmare regularea acest’a póte avea numai acolo locu si sensu, unde usuarea acést’a faptica —­ ca facto­­rulu ce e de a se regulă — esista. —­ Dar minune, ca domnii nostri ceru si oficiele cercuali politice le si incu­­viintieza limitatiune — regularea fo­­losintiei — acolo unde folosinti’a lip­­sesce de totu­­si apoi după ce s’au limitatu aceea ce n’a esistatu — ofi­­ciulu limitatoriu trebuie sa-si indepli­­nesca limitatiunea, si prin manevr’a acést’a, introduce pre domni in folo­sinti’a unora drepturi, cari nu le-au avutu si nu le-au esercitatu nici cându, si care altcum pre calea legei, celei ordinarie, nici cându nu s’aru pute­aduce la valore. Procederea acést’a ilegale, aduce mare dauna pentru comunele nóstre foste urbariale si de aceea ne tienemu de o datoria sânta, sa le luminamu in privinti’a acést’a, cu venindu in pusetiune de a se apera in contr’a vre-unei incercari de feliulu acest’a sa cunosca celu putieru destinatiunile legei. Mai intaiu e unu principiu ne­­contestabilu si urmatoriu de sine din despărțirea justitiei de administratiune cu oficiele administrative, de care se tiefit­ negresitu si oficiele Cercuali po­litice, nu suntu si nu­ potu fi chiamate de a pertracta si decide cestiuni de dreptu, ci acestea cadu singuru mu­mai in competi­u­’a judecatorierei’si regii. Totii atât’a de adeveratu si ne­­contestabilu e, ca cestiu­nea introdu­­cerei cui­va iii folosinti’a in­itii drepții, pre care paria acuma nu l’a folositu e cestiuire de dreptii, prin urmare, cade in competinti’a judecatorieloru legii si nici decu­m a oficielorii ad­ministrative ! De alta parte ingrijesce legea, ca nimenea sa nu pota fi instrainatu dela judecatoriulu seu competinte. Din cele premise resulta deci, ca limitatiunea numai acolo póte ave locu in sensulu legei, unde foștii domni se afla in folosinti’a beneficiiloru de limitatu. Mai departe, ca încercarea de a introduce pre fostii domni sub pre­testulu limitatiunei, in folosinti’a unui dreptu sau beneficiu pana aci nefolo­­situ, e contraria nu numai legei, dar’ e chiaza si ratiunei sanatóse, după ce limitati’a are se reguleze folosinti’a esistinta, iar­’a nu prin regularea unui ce ne esistenta, se procure folosint­’a. In fine ca oficiele administrative, suntu deja chlamate de a îndeplini limitati’a in sensulu celu adeveratu alu cuven­­tului nu suntu si nu potu fi in dreptul de a procură ele insusi folosint­’a, ci acést’a fiindu cestiune curatu de dreptui, cade in competinti’a j­udecatoriilor il regie. —1 Cum ca sensulu espusii de noi, este sensulu celu adeveratu alu limitati­unei , acest’a se póte vede apriatu din lege appr. P. III L 32 etc. Totu in sensulu acest’a se esprima si § 31 alu Part. imp. din 21 Iuniu 1854, carele conserva foetiloru domni drept tutlu de cârciumaritu, numai in me­­sur’a aceea, in carea s’a folositu pâflă la anulu epocalu 1848. Asemenea in­­credintieza­u citatu, competintiei Ofi­­ciiloru administrative, numai deciderear in cestiuni de certa asupr’a folosintiei faptice, nici decum inse si ifi­ cestiuni de dreptu, spre folosintia. — Dar’ chiarul si in comunele ace­­­lea unde fostii boieri folosescu si de presentu faptice dreptulu de cârcima­­ritu si unde astfel cu limitatiunea e la loculu sei, inca se scurteza de regula fostii coloni in competinti’a loru, de a puté eserciu eschisiru pentru sine, resp. comuna, dreptulu de cârcimaritu in asia numitulu patrariu libera. Pen­truca domnii si cu ei asemenea si ofi­ciele administrative, interpretéza nor­mativele resp. legali totu in favorulu fostiloru domni astfeliu , ca acești din urma chiaru si in patrariulu acest’a alu jobagiloru, se póta esercia si ei dimpreună cu­ jobagii, dreptulu de cârcimaritu. In sen­sulu ord. urbare pentru Transilvani’a Iii. 8. inse foștii, domni, n­um­­ai acolo au dreptu de a öserciu dreptulu de cârcimaritu si in patrariulu acest’a împreuna cu foștii iobagi, unde pos du birturi proprii, întocmite pentru pasageri si ierași, numai in birturile acestea potu con­­tiene cârcim­aritulu­ si in patrariulu nbmitu­ liberii. După cum se vede din cele es­­puse, intru câtu suntu de nefavavo­­rabile determinatiunile legali, ce se avemu in privinti’a dreptului de cris­maritu , intru atât’a mai nefavorabila se aplica ele in prad­a. Si­giur sta­­rea acést’a póte fi de mare dauna? pentru foștii coloni; déca nu-si voiu

Next