Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-01 / nr. 10
deschide ochii pana ce nu va fi pre tardiu! Amu face bine si legislatiunea aducendu odata si in privinti’a acést’a o lege chiara si medilocindu total’a abolire si a remasineloru feudalistice, inca esistente. 3S Revist’a politica. In politic’a interna a statului nostru cronicariuludilei are numai putiene ‘ momente demne de inregistratu. In diet’a Ungariei se discuta legea despre monopolulu tabacului si e curiosu a vede, cum barbatii cari de pre bancele opositiunei combateau cu veemintia monopolulu tabacului, astadi nu numai ca lu sustienu, ci ’lu inasprescu si mai tare de cum a fostu. Tendinti’a acest’a se vede in unii paragrafi indreptati contr’a contrabandei de tabacu. După o impartasire oficiala Majestatea Sea Imperatulu se invoiesce prea bucurosu a aprobă substernerea unui proiectu de lege despre inarticularea memoriei lui Deák. Ministrulu pressedinte Tisza, după cum ni spunu organele publice din Budapesta, a si substernutu partidei sele acestu proiectu. Faimele despre crise in sinulu ministeriului austriacu nu inceta de a nelinisci opiniunea publica. Intre ministeriu si deputați armoni’a e turburata. Prelânga conventiunea încheiata cu Romani’a care, după cum se scie, a intempinatu intre deputați o opositiune asta de mare, incâtu ministeriulu se vediu, necesitatu a face din primirea acestui tratatu cestiune de cabinetu, mai veni si legea de competintie, care după o discursiune iritata nu se supuse desbaterei speciali. Situatiunea e ingreunata mai multu prin pertractările de complanare ce voru reincepe curentu. Atențiunea publica e indreptata mai multu spre stambulu si aștepta ulterior’a desvoltare a lucruriloru. Una din consecventiele ce deriva din primirea notei lui Andrassy de câtra guvernulu otomanu este aceea, ca puterile, cari au sfatuitu pre Part’a cu atât’a intetire sa primesca reformele proiectate, au luatu pre si cum „îndatorirea morale“ de a sugruma insurectiunea, déca Part’a nu va pute pacifica provinciele resculate. Cea mai mare parte a iidatoriei se atribue acelei puteri, care a initiatu acțiunea si a formulatu proiectele de reforme. Interventiunea militară in Bosni’a sta la asia. Russi’a pandesce momentulu actiunei ei. Cum ca se pregatescu lucruri estraordinarie se vede si de acolo, ca intre comand’a militară din Gratiu si ministeriulu de resbelu s’a desvoltatu de unu tempu incece o comunicatiune vina. Siefulu statului maioru din Gratiu si petrece totu tempulu calatorindu dela Vien’a la Gratiu si dela Gratiu la Vien’a. De curendu s’au trimisu 48,000 paturi de câmpu la Dalmati’a si 4 baterii la Lugosiu. Mai curiosu e ca regimentulu ce garnisoneza in Klagenfurt a primitu ordinu de plecare la Sissek. Comand’a cetatiei din Esseg a primitu ordinu sa faca dispositiuni pentru garnisonarea de 8000 barbati. Regimentulu 39 de infanteria marele principele Alexis, care fu inainte cu 4 luni stramutatu dela Vien’a la Esseg, pleca inca in lun’a acest’a la Brood. Comand’a generale din Agramu a substernutu inca la 13 Decembre anulu trecutu unu memoriu împreuna cu planurile si preliminariile de spese pentru fortificarea si armarea Petrovaradinului Esseggului si Brodului si a a Gradiski. După „Kelet nepe" Romani’a a anunciatu Porției tributulu. Se zice ca Port’a vedendu-se in perplesitatea financiare a cerutu dela Romani’asolvirea tributului de 60,000 galbeni inainte de terminu. Guvernulu românu a respunsu intr’o nota, ca nu va solvi tributulu in modu anticipativu, ba nu lu va solvi mai multu. Decilaratiunea acést’a s’a motivatu astfel cu, ca Romani’a nu platesce tributulu fara conditiune. S’a statoritu prin tractatu, ca tributulu e numai o recompensatiune pentru îndatorirea ce a luatu Part’a asupr’a sea de a scuti statulu românu contr’a atacuriloru ce i aru face puterile străine. Acum vise s’a constatatu, ca Turci’a nu e capabila nice sa sugrume o rescula locala, dreptu acea Romani’a s’a convinsu, ca pe viitoriu nu mai póte conta prescutulu Turciei. De vreme ce inse Port’a nu-si póte implini datorinti’a fatia de Romani’a, guvernulu românu se vede dispensatu de îndatorirea sea si nu va mai plati tributulu. In Parisu a aparutu in zilele din urma o scriere volanta politica de unu anonimu cu titlulu „Franci’a si Germani’a in primavér’a cea mai de aprópe.“ Acést’a scriere a facutu prin limba giulu seu seriosu si pacificu sensatiune in amendoue tierile si a fostu apretiata. Interesulu se maresce prin aceea, ca autorulu anonimu trage in sfer’a consideratiunileru sele si cestiunea orientale. Autorulu discutandu mai intâiu complicatiunea amenintiatória intre Franci’a si Germani’a din primavér’a trecutu si dovedindu, ca pericolulu de resbelu a disparutu numai după ce depesi’a lui Gorciakoff si imperatulu Alesandru a venitu la Berlinu, se pronuncie intr’acolo, ca prin luarea flamurei de resbelu in Berlinu s’a datu semnulu pentru revólt’a din Brzegovin’a. Germani’a aflându-se in positiunea neplăcută, de a îndepărtă dela sine doi inimici, rădică bratiulu spre a lovi pre unulu, pre Franci’a, dara Russi’a care o lovesce in flanca, o multumesce; urmarea de aci este diversiunea politicei germane spre orientu, cu scopulu de a trene acolo pre Russi’a in siacu radicandu influinti’a Austriei. Indata ce cresce acest’a influintia, antagonismulu ambeloru puteri trebuie sa se ivesca. Pre o parte Austro-Ungari’a, pre care Germani’a o impinge spre orientu, de alta parte Russi’a, care nu admite sa se esploateze urmările evenimenteloru din 1866 si 1870 in pagub’a sea. întrebarea decisiva e: fi-va Austri’a in stare sa se retraga dela o interventiune militară acum cându lucrurile au ajunsu atâtu de departe ? Déca mai inainte era vorb’a de o interventiune contr’a insurgentiloru, acést’a s’aru puté intorce contr’a Turciei, o eventualitate acést’a, la care nsipru ne putemu așteptă, déca Turci’a nu va fi in stare sa esecute reformele. E probabilu, constata autorulu, ca planulu de reforme se va primi, dara e neprobabilu, ca insurgenții se voru invoi cu depunerea armeloru, de vreme ce realisarea reformeloru e impreunata cu dificultăți forte mari. Astfeliu remâne iéra si interventiunea, pre care trebuie sa o esecuteze Austri’a. A presupune ca Austri’a intrevine împreuna cu Russi’a, semnifica a negă esistinti’a cestiunei orientali. Interventiunea unilaterale a Austriei va trebui sa deștepte susceptibilitățile Russiei si atunci usioru s’aru intemplă, că Russi’a sa dea freu liberu Serbiei, prin care repulsiune Ungari’a aru deveni intr’o situatiune critica. In politic’a Austriei autorulu vede numai contraste, cari se explica prin scopurile ascunse ale politicei germane. Precându Andrassy cu ocasiunea conventiunei române a luatu o atitudine stricta fatia de Turci’a si precându caletori’a imperatului Franciscu Iosifu la Dalmati’a fu considerata de câtra poporatiunea creștina din terile de la Dunăre că o doveda de bunavointta austriaca si de incuragiare. Andrassy, departe de a incuragi s pre insurgenți, acum e mai aplecatu a interveni militaresce in provinciele resculate. Că critere caracteristice la acest’a politica se constata, ca ea face Russiei neplăceri si va tema interesele austro-ungare, si acest’a intru atâtu, intrucâtu orice întindere a puterei austriace in orientu aduce pre Ungaria in pericolulu de a fi suprimata de slavismu, iar de alta parte partea germana a Austriei nu aru pute resiste puterei atractive a Germaniei înrudite. Se pare, ca politica austriaca urmeza o politica esentiala germana si nu a fostu de lipsa — termina autorului de articululu din urma din „Coresp. prov.“ cu privire la Schmerling, pentru a admonă pro Austri’a, ca bratiele sele suntu legate. Astadi. dice „Press’a,“ s’a votatu la Camera proiectulu de creditu militaru, asta cum s’a propusu de delegați, in intțelegere cu ministrulu de resbelu. Creditu pentru cumpărare de munitiuni si alte materialuri necesarii armatei, s’a redusu la sum’a de patru milióne. Acesta suma se acorda asta cum sa nu apese de locu nici bugetulu, nici creditulu statului. Adecă, pentru trei milióne se face virimentu, sum’a acést’a care eră destinata, printr’unu votu din 1874, pentru cumpărare de pusei, se va intrebuintiă de o camu data pentru cumpărare de minitiuni si materialuri. Ne vomu servi pentru acum cu puscele cari avemu. Iéra déca mai târziu va fi cu trebuintta si de alte pusei, ministrulu de resbelu va cere unu altu creditu la Camera , tempulu materialu fiindu totudeun’a de ajunsu, câci asemenea comande au trebuintia de mai multe luni. Restulu care va trebui preste acele trei milióne, si care se urca până la sum’a de 950,000 lei, se va luă, pentru tempulu cându va trebui, cu împrumutare, in comptu curentu, dela casi’a de depuneri si consemnatiuni. Astufeliu, cum amu disu, indeplinimu un’a din trebuinttele cele mai esențiale ale armatei si ale tierei, fara a se apasă bugetulu statului. Numai d. G. Bratianu a avutu ingrat’a sarcina de a combate acestu proiectu, care s’a primitumăr de unitatea Camerei. Ministeriulu a datu explicarile cele mai asiguratóre. Elu a declarații ca acestu projectu, care coprinde o suma atâtu de modesta, nu póte ave de câtu unu caracteru forte pacificu. Elu e continuarea reorganisarei armatei nóstre. Noi ne mentionemu in tractatulu de Parisu si in neutralitatea cea mai corecta. Nu avemu cugetulu a atacă pre nimeni, nici a dă armatei nóstre unu caracteru agresivu. Data fiinduca avemu o armata, si insusi tractatulu de Parisu dice ca ea póte fi chiamata a apară fruntariele, se inttelege ca trebuie pusa in positiune de a-si face oricându detori’a si detori’a nu-si puté nici odata face de nu va ave materialulu trebuinciosu. Legea acést’a fiindu astufeliu votata, noi consideramu acestu votu că unulu din cele mai nationale ce s’a datu de acésta Camera. Corecte la unele necorecte. (Fine) Cu atâtu mai putie nu se póte justifică acea părere, ce a reprodusu „Albin’a“, că a 2-a părere a consistoriului metrop, adeca: „ca cine intra că membru intr’unu foru supremu, prin insusi beneficiulu si onórea acestei intrări, a primitu asupra-si si sarcin’a acestui beneficiu sau onori, intre cari sarcini este si aceea, „ca de buna voia ipso facto sa primesca drepturu de apelatiune in asemenea casa Nicairi in justitia nu se va află o astfeliu de acsioma practicata. Pentru o lege secreta de francu masoni sau unu tribunalu ascunsu de incursiuiune, unde nici după dovedi nu se prea cauta — precum se esprima „Albin’a“ despre casulu nostru, — s’aru potea potrivi acea acstoma, — nu vise pentru foruri, si cu atâtu mai putieru pentru forurile bisericei nóstre. Póte ca are juristulu dela „Albin’a“ aici altu ceva in vedere, póte pe unu corpu legislativu, care in sine si pentru sine ’si are instrucțiunile sele interne. Dar’ nu scie „Albin’a“, ca si aci, cându persecuta justiti’a pe unu deputații, nu lu judeca parlamentulu, ci judecatori’a ordinaria ? Dovada procesele de pressa ale „Albinei“. Apoi căușele disciplinari din art. 8 ce Tau citatu, se reducu numai la calcâri si negligintia in oficiu si in cele stricte oficióse. Cându vreunu consiliariu ala curiei aru vatemă cu o vorba pe colegulu seu, seu i-aru dă o palma pe strada, pre la tribunalulu supremu si-aru dă vatematulu acus’a ? Desiguru nu! Apoi chiaru „Albin’a“ intaresce, ca in casulu nostru concretu se tracteza de o acțiune privata, carea cu atâtu mai vertosu trebuie a se aduce la forulu ordinariu de la instantia, cu locu de apelatiune. Bata ca cu tóte argumentele, de până aici, „Albin’a“ nu-si póte justifică ipotesele sele. Mai remane „Albinei“ inca unu argumentu ultimu — si tocmai acest’a este, care voiamu sa lu cunoscu, si care nu mi-lu puteama esplica. In alu 3-lea argumentu celu atribue „Albin’a“ consistoriului metodice , ca delegatiunea trebuie sa se faca, competinti’a consist, metr. trebuie sa se statorésca, si consist, archidiecesa nu trebuia sa se ignoreze ; pentru ca acestu consistoriu in casulu suleratu eră interesatii si suspicionatu, si se provoca spre justificarea delegatiunei séra si la art. 54 din 1868 dietalii. Sa-mi ierte „Albin’a“ si aici cându ii dicu, ca §§ 56 si 57 ai procedurei civ. cari tradeza despre delegatiuni nu cunoscu atari motive de delegatiune. Insa „Albin’a „ mai motiveza delegatiunea asia : „acest’a este privata asupr’a redactorului „Tel. Rom.“ .... si asta aru fi cadiutu sub competinti’a consistoriului archidiecesanu (sic !), inse in casulu concretu dlu redactorii a comisu pecatulu in cualitatea sea de redactoru la foia ofic. a consistoriului archidiecesanu, pre carea d-sea o redige din incredintiarea (?) si a buna sema in conttelegere sau ceva si instrucțiuni (??) ale consistoriului archid., de unde urméza, ca la pecatulu comisu, ’si are partea si consistoriulu archid. caci de jure se presupune cum ca mandatarulu (a loca redactorulu) au lucratu ex mandato, pentru care ambi suntu responsabili etc.“ Ast’ai corón’a tuturora argumenteloru „Albinei“ si ultima ratio a ei. Atât’a discretiune amu fi recomendatu „Albinei“, că acestea argumente sa nu le numere intre opiniunile consist, metr. si sa nu le impună acelui’a, că unui foru intregu ci sa le reproducă ex origine, că ale sele, precum si suntu. Asta dar concede si „Albin’a“ in fine finarum competinti’a consistoriului archid. in casulu suleratu, numai nu-lu lasa pre acest’a a judecă, caci aru fi pecatuitu fói’a lui, redactorulu aru fi mandatariulu lui, aru fi scrisu ex mandato si aru fi complice cu consistoriulu. Déca aru fi fói’a „Telegr. rom.“ proprietatea consistoriului archidiecesanu, atunci desigura altu foru nu aru avea dreptu a se amestecă in asta proprietate. Sum curiosu, ce va dice la ast’a comissiunea tipografica testamentaria a lui Siagun’a, care in nr. 93, au datu dejă semne pipăibile, ca cine este proprietariulu „Telegr. rom.“, si judecatoriulu lui (firesce fara locu de apelatiune), si adeca tocmai pentru acelea corespondentie, pentru cari s’au plânsu par. episcopu alu Aradului. Se vede inse, ca scriitoriulu din „Albin’a“ nu are nici idea de pusetiu-