Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-08 / nr. 12

Xelegrafurn ese Duminec’a ai .loi'a la fie-care dóue septtimani cu­ adansulu Foisiarei — Preuu­­meratiunea se face in Sahiiu la espeditur’a roiei,pre afara la a. r. poște cu bani gat’a prin scrisori fran­cate, adresate eot traespeditura. Pretium­ prenum­era­­tiunei penna Salam­ este pre min 7 fl. v. a. ar pre o jumetate de aua 3 fl. 60. Pen­tr. 12. ANULU XXIV. Sabiiu 8120 Februarie 1876. tru celelalte pftrti ale Transilvaniei b­ pentru pro­­vinciele din Monarh­ia pre ana ana 8 fl.ieri pre o jumetate de aim 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tieri streine pre ana 12 */* ana 6 fl. Inseratele se platesc­ pentru inta i’a fr« ea 7 cr. siraln, pentru a ddu’a era ca 6 '­, cr. si pentru a trei’a repetire ca 3V, cr. v. a. Cestiunea vamale. Avendu in vedere ca bunastarea economica si financiara a unui statu, adi e conditiunea cea mai prevalenta pentru posetiunea s­a politica, nu ne póte prinde mirare, caci se pune astadi atât’a pendu, in statulu nostru, pre resolvirea favorabile a cestiunei vamale, fatia de provinciele de preste Lait’a si se pune totulu in miscare spre a se putea dobendi unu resul­­tatu favorabile, pentru Ungari’a. Domnii dela potere si cu ei dim­preună toti patrioții buni si cugetă­tori, recunoscendu ca noi in privinti’a materiale si financiale mergemu in­­tr’un’a spre zeu, nu potura trece cu vederea giur starea acést’a, carea in­­valva mare pericolu chiaru pentru esistinti’a statului si astfeliu se puseră seriosu pre cugere, meditandu cum s’aru puté delatura zeulu. Unulu dintre medilacele pentru ameliorarea starei nóstre economice si financiari, s’a aflatu in esuperarea dela provin­ciele de preste Laut’a conditiuni mai favorabile si pentru noi mai avanta­­giase, in privinti’a venituriloru din dările indirecte, — decâtu cum s’au fostu stipulatu acestea cu ocasiunea conventiunei încheiate la anulu 1867. De aceea s’a si abolisu, din par­tea Ungariei valorea conventiunei pen­tru viitoriu, in terminulu presiptu anu­me spre scopulu acest’a in conven­­tiune. Acum curgu pertractările in­tre miniștrii ambeloru părți contra­­hente si intru câtu se póte vede până acum cu forte putieru prospectu spre unu resultatu favorabile. — Viitoriulu ne va areta de le va succede mini­­striloru complanarea cestiunei ace­­stei’a de atât’a interesu pentru am­bele părți ale monarchiei, inse chiaru succediendu-le loru întreprinderea ace­st’a, prin ast’a cestiunea inca nu va fi deslegata, fiindcă complanarea defini­tiva aterna inca dela învoirea delega­­tiuniloru, apoi dela învoirea corpuri­­loru legiuitóre a ambeloru părți ale monarchiei si in fine dela vocea mo­­narh­ului, carea in casa de învoire intre ambele părți se esprima prin sanctiunarea invoirei, in casa de di­­vergintia inse are sa aduca decisiune. Noi nu ne vomu ocupa de des­­legarea intrebarei, ca are succede-va complanarea si preste totu castigarea de conditiuni mai favorabile in obiec­­tulu acest’a, pentru Ungari’a, sau nu ? Si acést’a c omitemu cu atât’a mai vertosu, cu câtu lipsescu momente sigure, pre care s’aru puté basa opi­­niunea temeinica in privinti’a acést’a si de aceea totulu ce­lu presinta pres­­i’a nu de obste lectoriloru sei, se re­duce simplu la unele conjecturi, de­spre a câroru îndeplinire, nimenea nu póte lua garanția asupra’si. Deci tienendu-ne de partea practica a lu­­cruriloru, vomu intra in meritulu in­fernu alu cestiunei, cercetandu, care suntu folósele ce si le promite patri’a nóstra, din strămutarea con­ventiunei vamale si mercantile in sen­­sulu doritu de ea ? Si potu-se ajunge folósele dorite, sêu delatura relele apa­rate, prin strămutarea conventiunei, chiaru cându acést’a aru succede ast­feliu după cum se intentioneza din partea representantiloru patriei nóstre? Si in fine, ce folosu aru avea din stră­mutarea acést’a si tier’a si poporulu, si nu cum­va s’aru mari prin tr’ens’a veniturile vistieriei statului, inse totu numai pre contulu miserei plebs con­­tribuens ? Dela inceputu trebuie sa mar­­turisimu, ca noi prin pertractarea materiei acestei’a in sensulu dejà aretatu, chiaru déca póte nu amu consimti intru tóte cu asceptarile optimistice ale unor’a si altor’a in privinti’a imbunatatirei starei nóstre materiali, prin nou’a conventiune ce se intentioneza, nici decum nu voimu, si nici ca putemu, sa paralisamu mo­dificarea conventiunei in sensulu in­­tentionatu de representantii statului. Ne tienemu inse de datoria patrio­tica, a ne da si noi parerea nóstra la obiectulu acest’a, fără de nici o reserva, pentru­ ca obiectulu acest’a atinge, pre lângă interesele statului ca atare, sau ale vistieriei statului, si cele ale poporului din statu si buna­starea statului aterna neconditionatu, dela aceea a poporatiunei sele ! — In privinti’a releloru ce se crede ca provinu din conventiunea de până acum’a in vigore, precum si in pri­vinti’a foloseloru ce se astepta dela modificarea conventiunei in modulu intentionatu, s’au formatu deja in opiniunea publica, opiniuni mai multu sau mai putiem­ apliate. Noi deci in pertractarea obiectului, n’avemu de câtu se supunemu opiniunile aceste unei analise din punctulu nostru de manecare ; astfel iu apoi va unna re­­solverea problemei de sine. Mai înainte de a intra in meri­tulu singuraticeloru puncte ingreuna­­tóre, trebuie se premitemu ca prin art. de leg. XII si XVI din 1867 s’a stipulatu, ca Ungari’a va compune dimpreună cu provinciele cislatiane, unu teritoriu comunu, sub durat’a ce­­loru diece ani pre cari s’a fostu in­­cheiatu conventiunea. Mai departe ca veniturile comune din ramuri, sa se imparta intre ambele jumetati ale im­periului, in proportiunea aceea, in care contribue fia­care din jumetatile im­periului spre acoperirea speseloru co­mune. Va se dica in proportiunea de 30%*) pentru Ungari’a si de 70% pentru provinciele cislai­ane. Punctulu­celu dintâiu de nemul­­tiumire pentru Ungari’a de aici, chiaru in modalitatea impartirei venituriloru comune din ramuri, sustienendu Un­gari’a ca consumtiunea nu aterna dela sum’a dariloru, ci dela numerulu locuitoriloru, prin urmare, impartirea venituriloru după dari, n’aru fi cheia potrivita spre scopulu acest’a. Intru câtu e de adeverata pre­­mis’a obiectiunei acestei’a, intru atât’a inse e­nelogicu cond­usulu care se trage din ea. Fiindu­ ca spre des­­legarea intrebarei, care pote fi chei­ a cea mai potrivita pentru o dreapta împărțire a venituriloru comune din ramuri, as­a se consideră si alti fac­tori si in prim’a linia acel’a, ca in ce proportiune contribue fin­care parte spre acoperirea speseloru comune. Si inca factorulu acest’a din urma e cu atât’a mai ponderosu cu câtu venitu­rile statului suntu chiaru isvorulu na­­turalu, pentru acoperirea speseloru. Deci déca Ungari’a contribue din veniturile sele la acoperirea speseloru comune numai in proportiunea de 30 °­ C pre candu celelalte provincii austriace cu o populatiune in proportiune mai mica decâtu a Ungariei, in propor­tiunea de 70%, atunci ori­cine im­partial va trebui se recunosca, ca nici proportiunea impartirei venituri­loru comune, nu se póte numi chiaru vatematare intereseloru Ungariei. De alta parte iara nu e chiaru nem­oti­­vatu resenementulu nemtiloru, cari sustiem­ ca ei cu plăcere ne dau noua o parte si mai buna din veniturile comune, numai atunci se luamu asu­­pr’a­ ne si o sarcina mai mare din spe­sele comune. Nu póte incapea vre-o indoiala, ca Ungari’a numai in casulu dintâiu aru avea profitu, cându adeca veni­turile sele prin modificarea conven­tiunei de până acum’a, s’aru urca fara ca sa se urce totu-odata si sum’a ero­­gatiuniloru sele pentru afacerile co­mune ; ca de alta parte in casulu con­trariu nu numai ca nu aru avea nici unu castigu dar’ póte chiaru paguba. E deci lucru naturalu, ca Ungari’a va tinde din tóte puterile sa esupereze modificarea conventiunei de până a­­cum’a in sensulu singura favorabile indigeratu mai susu: intrebarea inse e, ca da’si voru nemtii de preste Laut’a consimtie mentulu loru la o atare mo­dificare, favorabile numai pentru Un­gari’a ? Si in casa de controversa, ca decideser’a chiaru monarc­ulu, spre a resolvi in ultim’a instantia cestiu­nea, in sensulu doritu de Ungari’a ? (Va urma) Presanti’a Sea P. Eppu alu Ara­dului Ioanu M­e­t­i­a­n­u a plecatu ieri cu trenulu de sér’a la Aradu. *) Proportiunea acest’a s’a alteratu prin articolulu d. I.­ IV. ex 1872, in urm’a provincia­­lisarei confinieloru militarie intru atât’a, incâtu incorporandu-se si acestea teritoriului Ungariei si luându in urm­a incorporarei acestei’a Un­gari’a si pentru confiniele militarie de odiniara 2% din spesele comune asupra’si­ astadi sta proportiunea intre ambele jumetati ale imperiului de 32 , 68 %. Revist’a politica Proiectulu de lege despre comis­­siunile administrative a venitu in di­­lele aceste la deschitere si in cas’a magnatiloru. Ministeriulu soivndu bine, ca punctulu de greutate alu oposi­­tiunei parlamentarie se afla in cas’a de susu si calculandu si cu partisanii autonomiei municipali, cari de ase­mene nu se impaca cu unu proiectu care sterge vechi’a libertate a comi­­tateloru, s’a grabitu din bunu tempu a chiamu pre comitii supremi sa par­ticipe la siedinttele casei magnatiloru spre a asigura sortea acestui proiectu. Opositiunea dreptei combătu pro­iectulu din principiu si cu argumen­tele ce le desvoltu si in cas’a repre­­sentativa, iar’ ceealalta grupa, a muni­­cipalistiloru, care intr’alte cestiuni e de acordu cu guvernulu, respinse a­­cést’a lege din pietate catra vechi’a autonomia municipale. Intre oratorii ce au aperatu séu combatutu acestu proiectu s’au distinsu conții Georg si Albert Aponyi si ministrulu pressedinte Tisza. Cei doi oratori au desfassuratu, unulu din punctu de vedere teoreticu, celalaltu din celu practicu, deosebirea in­tre autonomia si servadministratiune. Al­bert Aponyi afirmă ca autonomi’a s’a desvoltatu intr’unu tempu cându po­­testatea statului se afla in decadintia, iar’ ministrulu presiedinte replicandu la argumentatiunile acestui oratoru pronuncia unu cuventu, care in gur’a unui ministru e o afirmatiune curiósa, den­ulu dise, ca „libertatea se cuce­­resce numai atunci, cându potestatea statului e slala.“ Discursiunea casei de susu nu ne ofere momente remarca­bile, ea s’a­ invertitu pre langa argu­mentele aduse si in cas’a de josu. Proiectulu s’a primitu in ssedin­­ti’a dela 16 Fauru si asia se astepta numai sanctionarea. Punendu-se apoi la prad­a, si va areta vitalitatea. Ministrulu pressedinte Tisza si ministrulu de financie Széli E’au re­­intorsu dela Vien’a, unde se pare ca au fostu numai pentru petrecere. Celu putieru foile din Vien­a nu ne spunu decâtu ca miniștrii unguresci au cer­­cetatu cutare si cutare restauratiune, au conferitu cu mai multe persona­lități notabile etc. Un’a­u signaliseza organele de publicitate din capital’a Austriei, ca adeca pertractările de complanare intre ambii paciscenti s’au intorsu spre bine. „N. fr. Presse“ con­stata, ca ministeriulu ungurescu nu mai sta mortisiu pre punctulu de ve­dere de până acum. Despre acést’a­r continua citatulu organu — suntemu asigurați atâtu cu privire la cestiu­­nile politico-comerciali câtu si rela­­tivu la cestiunea bancei. Specialu in cercurile informate nu se indoiesce nimenea mai multu, ca de­si conventiunea vamale si comer­ciale este anunciata, totuși tratatulu­ comercialu italianu se va realisa si se va substerne inca in Iuniu a. c. se­natului imperialu spre aprobare. De vreme ce încheierea unui tratatu comer­cialu nou presupune unu teritoriu va­­malu unitariu, atunci exista con­vicțiunea, ca unitatea vamale a mo­narc­iei nu mai e problemateca. De­spre resultatulu pertracturiloru intre ministrii unguresci si banc’a nationale nu avemu sciri positive, dara si de­spre acést’a ne asigura, ca suntu pro­specte fundate pentru o aplanare, care va multiumi pre câtu se va pute nu numai pre Ungari’a ci si interesulu ce au amendoue jumetatile imperiului la sustienerea unitatiei monetarie.“ „Fremdenblatt“ din Vien’a nu co­munica, ca banc’a de note ungurésca se va infiintia cu banii bancei natiu­nale austriace, remanendu acést’a din urma posesóri’a tuturora actieloru. „Banc’a ungurésca va primi acuratu acele statute si regulamente, ce le are banc’a austriaca, cu care ea va încheia unu cartelu relativu la accep­tarea reciproca a noteloru si relativu la relatiunile de acoperire ecuiparande in fia­care luna si la reserv’a de note.“ Noi impartasimu aceste sciri nu­mai cu o mare reserva. Sorgintea ace­stora multumiri neașteptate o aflamu intr’o corespondintia din Bud­a publi­cata intr’o foia notorica din Berlinu, din care estragemu urmatórele: „După intemplarile din septamâ­­nile ultime dispusetiunea cercuriloru politice cu privire la negocierile eco­nomice de complanare s’a domolitu in modu considerabilu. Aducerea a­minte de asprele lupte ce le a luptatu Deák până ce a realisatu complanarea intre ambele diumetati imperiali a datu ansa unoru politici sa cugete asupr’a starei actuali a lucruriloru si resultatulu finalu alu acestoru consideratiuni nu putea fi altulu decâtu ca o conttele­­gere intre partile continente trebuie sa urmeze neconditionatu. Déca nu acum, mai tarziu­, dara si până atunci e o necesitate urgenta de a crea unu modus vivendi si a pune capeta certe­­l­ru. Fatia de intemplarile din orientu si rescolirile partideloru reactionaria desbinarea intre Austri­ a germana si Ungari­a nu trebuie sa dureze mai J

Next