Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-08 / nr. 12
46 multu, caci altmintrea contrarii sistemului dualisticu se voru intari prin cert’a acest’a astfeliu, câtu li va poto succede a ocupa terenu solidu si e esecuta planurile loru esploatandu simpathiele ce esista pentru o politica de aneesiune. Amanarea resolverei defenitive a acelei parti din cestiunea vamale, a carei aplanare se pare imposibila, castiga in cercurile unguresci din dî in dî totu mai multi partisani, de vreme ce asupr’a unui lucru toti suntu in chiaru, ca adeca regularea proportiunei cuptei va da de greutati mari. Portracturile de complanare se incepu la 25 Februariu n. si in scurtu tempu resultatele positive voru pune capeta la vamele conjecturi ce transpira prin foile publice. In cerculu de alegere devenitu Vacantu prin mórtea lui Deák episcopulu Mich. Horvath a apromisu alegatoriloru sei unu teritoriu vamalu independentu, care e indispensabilu. Numai tempulu, in care se va infiintia, e o întrebare de oportunitate. Comerciu si industria independenta nu se póte cugeta fara unu teritoriu vamalu separatu. Ce e mai curiosu episcopulu se declara pentru casatoria civila obligatoria. Unu specimenu raru de liberalismu ultramontanu ! Sultanulu a datu not’a contelui Andrassy in form’a unui iracle. S’au denumitu deja presiedintii comissiuniloru ce voru esecuta reformele in Bosni’a si Ertiegovin’a. Turcii vechi, scrie unu corespundentu „Pressei“ din Vien’a, suntu tare turburați asupr’a amestecului straniu in afacerile interne ale Turciei. Sultanulu a dîsi : „împărtășirile amirabile ce-mi facu puterile esterne ’mi dovedescu, ca ele suntu convinse de grati’a ce amu catva toti suditii mei.“ In cercurile intime ce stau aprópe de guvernu se ventileza proiectulu de a se da raialeloru printr’unu imprumutu de despăgubire proprietate. Pre cându Turci’a de o parte ne asigura mereu de feliu de feliu de reforme interne, pre de alta parte ea face pregătiri militarie. In arsenalele artileriei si pe flota se desvalta o activitate febrile. Foile rusesci dau intentiunile loru prefatia. Ele declara, ca cestiunea orientale e totu odata si o cestiune rusesca. Cestiunea orientale e matura: dice „Jurnalu de Pilog“ si ocuparea provincieloru resculate este „inceputulu sfersitului.“ Cum s’a decisu cestiunea unitatiei nationale a Germaniei si a Italiei fara voi’a Europei întregi, asia va înfrunta si cestiunea orientale tóte opintirile diplomatiloru. Lumea vede unu simptomu de resbelu si in chiamarea generalului Kaufmann, care a luptatu cu multu norocu in Asi’a centrale, unde turburarile dureza inca. Se dice, ca generalulu e chiamatu a-si seceră lauri de glorie pre unu terenu mai aprópe. Nota comitelui Ambassy in privinti’a reformeloru pentru Bosni’a si Krzegovin’a. (Fine.) Deci déca voiesce cineva sa rădice resculei unu alimentu esentialu si fara sfersitu, unulu din punctele ce trebuie sa cera Porției este ca ea sa declare netu si categoricu ca regimulu arendarei contributiuniloru este suprimatu nu numai de dreptu dara si de faptu in Bosni’a si Brzegovin’a, si trebuie ca si acesta mesura sa se aplice imediata. Un’a din qausele cari ingreuieza inca sarcin’a materialmente deja asia de grea a impositeloru in Bosni’a si in Brzegovin’a este ca locuitorii se credu esploatati financiarmente in profitulu centrului. Ei au convingerea ca incassarea contributiuniloru nu se consacra de locu spre a îndestula necessitatile insasi ale provinciei, dara ca totalulu sumeloru adunate se pornesce indata la Constantinopole spre a se intrebuintia in folosulu guvernului centralu. Aru fi dara necesariu a se astura moralmente sarcin’a dariloru ce provincia suporta, obtienendu-se cu fara prejudiciulu chieltucleloru reclamate de imperiu, o parte din produsulu tacseloru plătite de provincia sa fia reservate pentru destinatiuni in folosulu proprieloru sele interese. Pentru acestu scopu, Port’a aru trebui sa dechlare ca venitulu din contributiunile indirecte va fi ca si in trecutu destinatu trebuintieloru imperiului intregu, dara ca fondurile provenindu din contributiunile directe voru remanea in provincia si voru fi esclusivu intrebuintiate in interesulu seu, spre a fecunda resursele si a spori bunulu ei traiu. Esecutarea acestei dispositiuni aru trebui sa se puna sub controlulu comissiunei elective de care va fi vorb’a in cursulu acestei lucrări. Trist’a conditiune a crestiniloru din Bosni’a si din Brzegovin’a provine in mare parte din natur’a relatiuniloru ce esista intre poporatiunea sateloru si intre proprietarii fonciari. Dificultățile au in totudeun’a unu caracteru cu totulu particulara de intaritare in tierile in cari clas’a proprietariloru diferă, fia prin religiune, fia prin nationalitate, masii cultivatoriloru ; avernu destule exemple de lupte passionate, cari au fostu consecinti’a unei asemenea situatiuni. In provinciele de cari ne ocupamu, aprópe totalitatea pamenturiloru cari nu suntu ale statului séu ale moscheeloru se afla in manile musulmaniloru, pre cându clasa agricola se compune din creștini. Cestiunea agraria se complica dara aci prin antagonismulu religiosu. După nabusirea primei rescule a regiloru din Bosni a, la 1851, sclavi’a fu desfiintiata, dara cum se intempla adesea in asemenea casuri, acésta masura, in locu de a ustura, conditiunea tieraniloru, n’a facutu decâtu sa o îngreuneze. Acesti’a nu mai suntu tratati de acei’a cu aceleași cruziuri cu alta data. Adi nu mai suntu fatia in fatia decâtu dóue interese si dóue religiuni antagoniste. Din momentulu cându disparitiunea regimului feudalu a transformatu pe vechii sclavi in chiriași seu arendasiei, practicele escesive ale proprietariloru au provocatu numerose rescule partiale sau generale. O mișcare de feliulu acest’a isbucnindu in 1858 in nordulu Bosniei, Part’a s’a vediutu nevoita a se ocupa de contestatiunile cari o provocasera. Delegații din ambele parti fura chiamati la Constantinopole si după lungi tratari, in cari avu parte si meditocirea oficiósa a internundiului M. S. Imperatulu si Punge, se obtienu dela sultanulu unu firmanu ale carui dispositiuni parura la acea epoca proprii a impaciul cu destula fericire interesele agricultoriloru. Cu tóte acestea, acela firmanu n’a fostu pusu nici odata in vigore. Aru fi ocasiunea de a se elamina daca unele din dispositiunile acelui documentu n’aru putea inca sa servesca adica punctu de plecare a unei regulari ecuitabile, apta a imbunatati conditiunea poporatiunei rurale, sau déca n’aru fi mai bine a face sa intervină tesaurulu publicu pentru a înlesni esecutarea mesuriloruceloru cari s’au luatu acum vre-o 20 ani in Bulgaria, unde sarcinele foncare au fostu rescumperate prin titluri publice numite „schims“. Se intimu ca insarcinarea e dificila si ca îndeplinirea ei nu póte fi oper’a unei dile ; dara credemu ca trebue a lucra la dens’a, pentru a imbunatati sortea poporatiunei rurale din Bosni’a si din Brzegovin’a si a închide astfel cu un’a din ranele sângerande ale starei sociale din aceste provincii. Nu ne pare impossibile a gasi o combinare care sa permită treptatu tieraniloru de a cumpera in conditiuni putienu onerese părticele de pamenturi necultivate pe cari statulu le-aru pune incendiare. Continuându, déca aru voi, sa cultive cu titlulu de arendasiu proprietățile compatriotiloru loru musulmani, aru ajunge succesivu a posede inșii unu micu imobilu, care le-aru asigură oare-care independintia si i-aru pune la adapostulu jafuriloru. Déca ne gândimu la putiena încredere ce au poporatiunile creștine in faga duelile Sublimei Porti, nu putemu ascunde ca reformele promulgate nu voru putea inspiră încrederea necesaria, decâtu cu conditiunea ca sa se creeze in același tempu o institutiune propria a oferi orecare garantia ca aceste reforme voru fi seriosii aplicate. Marginindu-se a se pune esecutarea loru in desbaterea guverneloru provincieloru, nu s’aru ajunge a se învinge neincrederea de care vorbescu. Aru fi dara nimeritu a se infiintia o comissiune din notabilii tierei, compusa jumetate de musulmani si jumetate de creștini, si alesa de locuitorii provinciei, intr’unu modu cum se va ofari de Sublim’a Porta. Espusei punctele a carora aplicare trebuie sa se obtiena in provinciele resculate, pentru a putea sa avemu sperantia fundata de o pacificare. Aceste puncte sunt: Libertatea religiósa deplina si intrega ; Desfiintiarea arendarei impositeloru. O lege care sa garanteze ca produsulu contributiuniloru directe din Bosni’a si din Brzegovin’a va fi intrebuinttatu in interesulu chiaru alu provinciei sub controlulu organeloru contituite in sensulu firmanului dela 12 Decembre. Infiintiarea unei comissiuni speciale, compusa in numeru egalu de musulmani ai de creștini pentru a controla esecutarea reformeloru propuse de puteri, precum si pe acelea cari au fostu proclamate in irade’a din 30 Octomvre si in firmanulu din 12 Decembre. In fine imbunatatirea situatiunei agrarie a poporatiuniloru rurale. Cele dintâiu puncte potu si trebuie sa fia imediatu realisate de sublim’a Porta; celu de alu cincilea se va realisa treptatu si indata cându se va putea. Déca, independinte de aceste conditiuni ce ni se păru cele mai esentiale, Bosni’a si Brzegovin’a vom obtiene inca reformele urmatóre indicate in firmanulu din urma, unu consiliu provinciale si tribunale libera alese de locuitori, inamovibilitatea judecatoriloru, justiti’a laica, libertatea individuala, garanti’a in contr’a reletoru tratari, reorganisarea politiei, a cârei funcționare a radicatu atâtea plângeri, încetarea abuzuriloru la cari dau locu prestatăriile pentru lucrări de utilitate publica, o justa reducere a facsei de rescumperare a serviciului militariu, garantiele ce cauta sa se dea dreptului de proprietate; deca tóte aceste reforme, — pe cari ceremu ca Part’a sa ni le comunice, spre a lua actu solemnu de densele, — daca tóte aceste reforme voru fi aplicate in provinciele resculate, cari, judecandu după restulu firmanului, ara parea ca nu trebue sa beneficieze de pe acum de densele, s’aru putea speră sa se vedia adusa padea in aceste trenuturi pustiite. Me resuru. Promisiunile indefinite ale iradeei din 2 Octombre si ale firmanului din 12 Decembre nu voru pute de câtu sa esalteze aspiratiunile fara sa le multiumesca. De alta parte, cata sa se constate .ca armele Turciei n’au isbutitu sa puie capeta resculei. Barn’a a suspendatu acțiunea, primavér’a o va vedea renasedndu. Creștinii in genere au convingerea ca, venindu primavér’a, noi elemente voru împuternici acțiunea, ca Bulgarii, cretanii etc. voru ingrosiâ mișcarea. Ori-ce aru fi trebuie sa se prevedia ca guvernulu Serbiei si Muntenegrului, cari, până astadi chiaru, cu multa nevoia s’au tienutu afara de miscare, voru fi neputincióse de a se împotrivi torintelui, si in presiute, suptu influinti’a evenimenteloru si a opiniunei publice in tierile loru, păru a se fi deprinsu cu idei’a de a lua parte la lupta cându va incepe sa se topesca zapad’a. In fatia acestei situatiuni, sarcin’a puteriloru cari, in interesulu pacei generale, voiescu sa înlăture complicări ulteriore, devine forte grea. Austro- Ungari’a si celelalte doue curti imperatesci, in urm’a unui schimbu de idei confidențiale, s’au intâlnitu in convingerea ca, déca s’aru margini in a așteptă faptele principieloru proclamate de firmanulu din urma principii cari de altmintrelea, in intentiunea Porției, nu para a fi mediatu aplicate tieriloru resculate — n’aru obtiene alte resultate, de câtu de a vede conflictulu luându o întindere mai mare la sfersitulu iernei. Cele trei cabinete credu dara ca singurulu midilocu de a inlatura noi complicatiuni se afla intr’o manifestare care se emane dela puteri si care sa constate ferm’a loru otarîre de a opri miscarea ce amenintta sa turbure Orientulu. Si acestu scopu n’aru pute fi atinsu prin singurulu midilocu alu unei injoncțiuni la adres’a guverneloru princiare si a poporatiuniloru supuse sultanului. Cu acésta acțiune, forte grea in ea insasi, sa aiba unu midilocu de isbutire, este de neaperata trebuintta ca puterile chiaru se invoce pre acte clare, indiscutabile, practice si in specialu proprie a imbunatati situatiunea Brzegovinei si a Bosniei, cu unu curentu, ca actiunea puteriloru sa se pota sprijini pre fapte iér’ nu pre programe. Numai astufel iu cabinetele voru fi in stare sa fainta valoră cu putere consiliereloru pacifice. Mai este si o alta dificultate — si acest’a e cea mai mare, — care trebuie inlaturata cu orice pretiu, daca cineva voiesce sa se pota increde pre unu resultatu ori catu aru fi do putieri favorabila. Acesta dificultate e neincrederea profunda inradacinata ce orice promisiune a Porției intempina printre creștini. Una din căușele principale ale acestei neîncrederi trebuie sa fie cautata in faptulu ca mai multe mesuri prescrise in rescriptele din urma ale sultanului au fostu deja proclamate in hatii-serifurile anteriore, fara ca sort’a crestiniloru sa fi incercatu vre-o imbunatatire apreciabila. Astufel in cabinetele credu de absoluta necesitate ca guvernulu sultanului sa-si confirme, printr’o comisiune oficiala, intentiunile consemnate, relativu la intregulu imperiu, in Oradea din 2 Octombre si in firmanulu din 12 Decembre, si ca elu sa notifice in același tempu puteriloru primirea punteloru mai susu mentionate, cari au de obiectu speciale pacificarea provincieloru resculate. Prin aceste mijloce, fara indoiala, creștinii n’aru obtine form’a garanției ce paru a reclama in acestu momenta, dara aru gasi o securitate relativa chiaru in faptulu ca reformele acordate aru fi recunoscute de neaperata trebuintta de catra puteri si ca Part’a aru fi luatu catra Europ’a îndatorirea de a le pune in esecutare. Astufeliu este ferm’a convingere esita din schimburi prealabile de idei dintre cabinetele Austro-Ungariei, Prusiei si Germaniei. Escelenti’a vóstra sunteti insarcinatu a aduce acestu spuntu de vedere la cunoscintia... si de a obține concursulu seu la lucrarea pentru pace, carei’a tóte silintiele nóstre tindu sa-i asigure succesulu.