Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-02-08 / nr. 12

46 multu, caci altmintrea contrarii siste­mului dualisticu se voru intari prin cert’a acest’a astfeliu, câtu li va poto succede a ocupa terenu solidu si e esecuta planurile loru esploatandu simpathiele ce esista pentru o poli­tica de aneesiune. Amanarea resol­­verei defenitive a acelei parti din ces­­tiunea vamale, a carei aplanare se pare imposibila, castiga in cercurile unguresci din dî in dî totu mai multi partisani, de vreme ce asupr’a unui lucru toti suntu in ch­iaru, ca adeca regularea proportiunei cuptei va da de greutati mari. Portracturile de complanare se incepu la 25 Februariu n. si in scurtu tempu resultatele positive voru pune capeta la vam­ele conjecturi ce tran­spira prin foile publice. In cerculu de alegere devenitu Vacantu prin mórtea lui Deák episco­­pulu Mich. Horvath a apromisu ale­­gat­oriloru sei unu teritoriu vamalu independentu, care e indispensabilu. Numai tempulu, in care se va infiintia, e o întrebare de oportunitate. Co­­merciu si industria independenta nu se póte cugeta fara unu teritoriu va­malu separatu. Ce e mai curiosu episcopulu se dec­lara pentru casatori­a civila obli­gatoria. Unu specimenu raru de libe­­ralismu ultramontanu ! Sultanulu a datu not’a contelui Andrassy in form’a unui iracle. S’au denumitu deja presiedintii comissiuni­­loru ce voru esecuta reformele in Bosni’a si Ertiegovin’a. Turcii vechi, scrie unu corespundentu „Pressei“ din Vien’a, suntu tare turburați asupr’a amestecului straniu in afacerile in­terne ale Turciei. Sultanulu a dîsi : „împărtășirile amirabile ce-mi facu puterile esterne ’mi dovedescu, ca ele suntu convinse de grati’a ce amu catva toti suditii mei.“ In cercurile intime ce stau aprópe de guvernu se ventileza proiectulu de a se da raialeloru printr’unu imprumutu de despăgubire proprietate. Pre cându Turci’a de o parte ne asigura mereu de feliu de feliu de reforme interne, pre de alta parte ea face pregătiri militarie. In arsenalele artileriei si pe flota se desvalta o ac­tivitate febrile. Foile rusesci dau intentiunile loru pre­fatia. Ele dec­lara, ca cestiunea orientale e totu odata si o cestiune rusesca. Cestiunea orientale e matura: dice „Jurnalu de Pilog“ si ocuparea provincieloru resculate este „incepu­­tulu sfersitului.“ Cum s’a decisu ce­stiunea unitatiei nationale a Germaniei si a Italiei fara voi’a Europei întregi, asia va înfrunta si cestiunea orientale tóte opintirile diplomatiloru. Lumea vede unu simptomu de resbelu si in chiamarea generalului Kaufmann, care a luptatu cu multu norocu in Asi’a centrale, unde turbu­­rarile dureza inca. Se dice, ca gene­­ralulu e chiamatu a-si seceră lauri de glorie pre unu terenu mai aprópe. Nota comitelui Amb­assy in privinti’a reformeloru pentru Bosni’a si Krzegovin’a. (Fin­e.) Deci déca voiesce cine­va sa ră­dice resculei unu alimentu esentialu si fara sfersitu, unulu din punctele ce trebuie sa cera Porției este ca ea sa declare netu si categoricu ca regimulu arendarei contributiuniloru este su­­primatu nu numai de dreptu dara si de faptu in Bosni’a si Brzegovin’a, si trebuie ca si acesta mesura sa se aplice imediata. Un’a din q­aus­ele cari ingreuieza inca sarcin’a materialmente deja asia de grea a impositeloru in Bosni’a si in Brzegovin’a este ca locuitorii se credu esploatati financiarmente in pro­­fitulu centrului. Ei au convingerea ca incassarea contributiuniloru nu se consacra de locu spre a îndestula ne­cessitatile insasi ale provinciei, dara ca totalulu sumeloru adunate se por­­nesce indata la Constantinopole spre a se intrebuintia in folosulu guvernu­lui centralu. Aru fi dara necesariu a se astura moralmente sarcin’a dariloru ce pro­vincia suporta, obtienendu-se cu fara prejudiciulu chieltucleloru reclamate de imperiu, o parte din produsulu tacseloru plătite de provincia sa fia reservate pentru destinatiuni in folo­sulu proprieloru sele interese. Pentru acestu scopu, Port’a aru trebui sa dechlare ca venitulu din con­­tributiunile indirecte va fi ca si in trecutu destinatu trebuintieloru impe­riului intregu, dara ca fondurile pro­­venindu din contributiunile directe voru remanea in provincia si voru fi esclusivu intrebuintiate in interesulu seu, spre a fecunda resursele si a spori bunulu ei traiu. Esecutarea acestei dispositiuni aru trebui sa se puna sub controlulu co­­missiunei elective de care va fi vorb’a in cursulu acestei lucrări. Trist’a conditiune a crestiniloru din Bosni’a si din Brzegovin’a pro­vine in mare parte din natur’a rela­­tiuniloru ce esista intre poporatiunea sateloru si intre proprietarii fonciari. Dificultățile au in totu­deun’a unu ca­­racteru cu totulu particulara de inta­­ritare in tierile in cari clas’a proprie­­tariloru diferă, fia prin religiune, fia prin nationalitate, masii cultivatori­­loru ; avernu destule exemple de lupte passionate, cari au fostu consecinti’a unei asemenea situatiuni. In provinciele de cari ne ocu­­pamu, aprópe totalitatea pamenturi­­loru cari nu suntu ale statului séu ale mosch­eeloru se afla in manile mu­­sulmaniloru, pre cându clas­a agricola se compune din creștini. Cestiunea agraria se complica dara aci prin an­­tagonismulu religiosu. După nabusirea primei rescule a regiloru din Bosni­ a, la 1851, sclavi’a fu desfiintiata, dara cum se intempla adesea in asemenea casuri, acésta ma­sura, in locu de a ustura, conditiunea tieraniloru, n’a facutu decâtu sa o în­greuneze. Acesti’a nu mai suntu tra­­tati de acei’a cu aceleași cruziuri cu alta data. Adi nu mai suntu fatia in fatia decâtu dóue interese si dóue religiuni antagoniste. Din momentulu cându disparitiunea regimului feudalu a trans­­formatu pe vechii sclavi in chiriași seu arendasiei, practicele escesive ale pro­­prietariloru au provocatu numerose res­cule partiale sau generale. O mișcare de feliulu acest’a isbucnindu in 1858 in nordulu Bosniei, Part’a s’a vediutu nevoita a se ocupa de contestatiunile cari o provocasera. Delegații din am­bele parti fura chiamati la Constanti­nopole si după lungi tratari, in cari avu parte si meditocirea oficiósa a in­­ternundiului M. S. Imperatulu si Punge, se ob­tienu dela sultanulu unu firmanu ale carui dispositiuni parura la acea epoca proprii a impaciul cu destula fericire interesele agricultoriloru. Cu tóte acestea, acela firmanu n’a fostu pusu nici odata in vigore. Aru fi ocasiunea de a se elamina daca unele din dispositiunile acelui documentu n’aru putea inca sa ser­­vesca adi­ca punctu de plecare a unei regulari ecuitabile, apta a imbunatati conditiunea poporatiunei rurale, sau déca n’aru fi mai bine a face sa in­tervină tesaurulu publicu pentru a în­lesni esecutarea mesuriloru­celoru cari s’au luatu acum vre-o 20 ani in Bul­garia, unde sarcinele fonc­are au fostu rescumperate prin titluri publice nu­mite „schims“. Se intimu ca insarci­­narea e dificila si ca îndeplinirea ei nu póte fi oper’a unei dile ; dara cre­­demu ca trebue a lucra la dens’a, pentru a imbunatati sortea popora­tiunei rurale din Bosni’a si din Brze­govin’a si a închide astfel cu un’a din ranele sângerande ale starei sociale din aceste provincii. Nu ne pare im­possibile a gasi o combinare care sa permită treptatu tieraniloru de a cum­­pera in conditiuni putienu onerese părticele de pamenturi necultivate pe cari statulu le-aru pune in­cendiare. Continuându, déca aru voi, sa cultive cu titlulu de arendasiu proprietățile compatriotiloru loru musulmani, aru ajunge succesivu a posede inșii unu micu imobilu, care le-aru asigură o­are-care independintia si i-aru pune la adapostulu jafuriloru. Déca ne gândimu la putiena în­credere ce au poporatiunile creștine in faga duelile Sublimei Porti, nu pu­­temu ascunde ca reformele promul­gate nu voru putea inspiră încrede­rea necesaria, decâtu cu conditiunea ca sa se creeze in același tempu o institutiune propria a oferi ore­care garantia ca aceste reforme voru fi se­riosii aplicate. Marginindu-se a se pune esecutarea loru in desbaterea guverneloru provincieloru, nu s’aru ajunge a se învinge neincrederea de care vorbescu. Aru fi dara nimeritu a se infiintia o comissiune din nota­bilii tierei, compusa jumetate de mu­sulmani si jumetate de creștini, si alesa de locuitorii provinciei, intr’unu modu cum se va ofari de Sublim’a Porta. Espusei punctele a carora apli­care trebuie sa se obtiena in provin­ciele resculate, pentru a putea sa avemu sperantia fundata de o paci­ficare. Aceste puncte sunt­: Libertatea religiósa deplina si in­­trega ; Desfiintiarea arendarei imposite­­loru. O lege care sa garanteze ca pro­dusulu contributiuniloru directe din Bosni’a si din Brzegovin’a va fi intre­­buinttatu in interesulu chiaru alu pro­vinciei sub controlulu organeloru con­­tituite in sensulu firmanului dela 12 Decembre. Infiintiarea unei comissiuni spe­ciale, compusa in numeru egalu de musulmani ai de creștini pentru a controla esecutarea reformeloru pro­puse de puteri, precum si pe acelea cari au fostu proclamate in irade’a din 30 Octomvre si in firmanulu din 12 Decembre. In fine imbunatatirea situatiunei agrarie a poporatiuniloru rurale. Cele dintâiu puncte potu si tre­buie sa fia imediatu realisate de su­blim’a Porta; celu de alu cincilea se va realisa treptatu si indata cându se va putea. Déca, independinte de aceste con­­ditiuni ce ni se păru cele mai esen­tiale, Bosni’a si Brzegovin’a vom­ ob­­tiene inca reformele urmatóre indi­cate in firmanulu din urma, unu con­siliu provinciale si tribunale libera alese de locuitori, inamovibilitatea ju­­decatoriloru, justiti’a laica, libertatea individuala, garanti’a in contr’a rele­­toru tratari, reorganisarea politiei, a cârei funcționare a radicatu atâtea plângeri, încetarea abuzuriloru la cari dau locu prestatăriile pentru lucrări de utilitate publica, o justa reducere a facsei de rescumperare a serviciului militariu, garantiele ce cauta sa se dea dreptului de proprietate; deca tóte aceste reforme, — pe cari ceremu ca Part’a sa ni le comunice, spre a lua actu solemnu de densele, — daca tóte aceste reforme voru fi aplicate in provinciele resculate, cari, jude­­candu după restulu firmanului, ara parea ca nu trebue sa beneficieze de pe acum de densele, s’aru putea spe­ră sa se vedia adusa padea in aceste trenuturi pustiite. Me resuru. Promisiunile indefi­nite ale iradeei din 2 Octombre si ale firmanului din 12 Decembre nu voru pute de câtu sa esalteze aspiratiunile fara sa le multiumesca. De alta parte, cata sa se constate .ca armele Turciei n’au isbutitu sa puie capeta resculei. Barn’a a suspendatu acțiunea, prima­­vér’a o va vede­a renasedndu. Creștinii in genere au convingerea ca, venindu primavér’a, noi elemente voru împu­ternici acțiunea, ca Bulgarii, cretanii etc. voru ingrosiâ mișcarea. Ori-ce aru fi trebuie sa se prevedia ca guvernulu Serbiei si Muntenegrului, cari, până astadi chiaru, cu multa nevoia s’au tienutu afara de miscare, voru fi ne­­putincióse de a se împotrivi torintelui, si in presiute, suptu influinti’a eve­­nimenteloru si a opiniunei publice in tierile loru, păru a se fi deprinsu cu idei’a de a lua parte la lupta cându va incepe sa se topesca zapad’a. In fatia acestei situatiuni, sarcin’a puteriloru cari, in interesulu pacei generale, voiescu sa înlăture complicări ulteriore, devine forte grea. Austro- Ungari’a si celelalte doue curti impe­­ratesci, in urm­’a unui schimbu de idei confidențiale, s’au intâlnitu in con­vingerea ca, déca s’aru margini in a așteptă faptele principieloru procla­mate de firmanulu din urma prin­cipii cari de altmintrelea, in intenti­­unea Porției, nu para a fi mediatu aplicate tieriloru resculate — n’aru obtiene alte resultate, de câtu de a vede conflictulu luându o întindere mai mare la sfersitulu iernei. Cele trei cabinete credu dara ca singurulu midilocu de a inlatura noi complica­­tiuni se afla intr’o manifestare care se emane dela puteri si care sa con­state ferm’a loru otarîre de a opri mis­carea ce amenintta sa turbure Orientulu. Si acestu scopu n’aru pute fi atinsu prin singurulu midilocu alu unei injoncțiuni la adres’a guverneloru princiare si a poporatiuniloru supuse sultanului. Cu acésta acțiune, forte grea in ea insasi, sa aiba unu midilocu de isbutire, este de neaperata trebu­­intta ca puterile chiaru se invoce pre acte clare, indiscutabile, practice si in specialu proprie a imbunatati situ­­atiunea Brzegovinei si a Bosniei, cu unu curentu, ca actiunea puteriloru sa se pota sprijini pre fapte iér’ nu pre programe. Numai astufel iu cabi­netele voru fi in stare sa faint­a valoră cu putere consiliere­loru pa­cifice. Mai este si o alta dificultate —­ si acest’a e cea mai mare, — care trebuie inlaturata cu ori­ce pretiu, daca cineva voiesce sa se pota increde pre unu resultatu ori catu aru fi do putieri favorabila. Acesta dificultate e neincrederea profunda inradacinata ce ori­ce promisiune a Porției intem­­pina printre creștini. Un­a din căușele principale ale acestei neîncrederi tre­buie sa fie cautata in faptulu ca mai multe mesuri prescrise in rescriptele din urma ale sultanului au fostu deja proclamate in hatii-serifurile anteriore, fara ca sort’a crestiniloru sa fi incer­­catu vre-o imbunatatire apreciabila. Astufel in cabinetele credu de ab­soluta necesitate ca guvernulu sulta­nului sa-si confirme, printr’o comisi­­une oficiala, intentiunile consemnate, relativu la intregulu imperiu, in Oradea din 2 Octombre si in firmanulu din 12 Decembre, si ca elu sa notifice in același tempu puteriloru primirea pun­­teloru mai susu mentionate, cari au de obiectu speciale pacificarea provin­cieloru resculate. Prin aceste mijloce, fara indoiala, creștinii n’aru obtine form’a garan­ției ce paru a reclama in acestu mo­menta, dara aru gasi o securitate re­lativa chiaru in faptulu ca reformele acordate aru fi recunoscute de nea­perata trebuintta de catra puteri si ca Part’a aru fi luatu catra Europ’a îndatorirea de a le pune in esecutare. Astufeliu este ferm’a convingere esita din schimburi prealabile de idei dintre cabinetele Austro-Ungariei, Pru­­siei si Germaniei. Escelenti’a vóstra sunteti insar­­cinatu a aduce acestu spuntu de ve­dere la cunoscintia... si de a obține concursulu seu la lucrarea pentru pace, carei’a tóte silintiele nóstre tindu sa-i asigure succesulu.

Next