Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-12 / nr. 13
50 missiuni ca ele nu privegcu in conventiunea din cestiune ceva mai multu decâtu ceea ce se cuprinde in cadrulu tratateloru de mainainte cu turcii, nu scriru, vedemu vise pre ministru aderandu la acésta părere asemenea din motive pentru noi neintielese. Manifestarea acest’a in comissiuni au datu ansa la urmatórea discussiune intre „Romanulu“ si , Press’a’ ambe din Bucuresci Bata ce dice „Romanulu“, Organulu dlui Boerescu, care atât’a tempu rădicase până la ceriu conventiunea austro-româna, demonstrandu mai cu deosebire ca prin acestu actu se consacra deplin’a nóstra suveranitate, ca printr’ensulu ni se recunosce unu dreptu pe care ni lu contestase Turci’a, n’a mai disu nici unu cuventu, din diu’a cându telegrafulu ne aduse la cunoscintia cele petrecute in sectiunile camerei austriace si declararea categorica a ministrului de comerciu, ca „guvernulu n’a renunciatu nici odata la dreptulu (?) de a aplică României tratatele Austriei cu Pórtea.“ Acésta tăcere nu pledeza póte tocmai contr’a organului dlui Boerescu ; vise dela densulu, care făcuse atât’a svonu cu cestiunea suveranitatiei României; dela densulu, care atât’a tempu bătuse resboiu cu Turci’a, pretindiendu ca acést’a ne contesta suveranitatea, pre cându Austri’a nu o recunosce si ni o consacra; dela densulu, care facea parada de unu zelu atâtu de archhetoriu pentru drepturile suverane ale României, trebuia sa se aștepte cineva la mai multu decâtu la o tăcere absoluta in fati’a isbitei data drepturiloru si demnitatiei nóstre natiunale, cată sa se aștepte la o protestare energica. Se va ripostă póte ca contestarea drepturiloru nóstre suverane nu s’a facutu la Vien’a in siedintia publica, ea nu este inca înscrisa in procesele verbale ale camerei, nu este oficiala. Deplorabilu subterfugiu! Dar’ mai multa decâtu in nisce procese verbale ce se cetescu numai in Austri’a, are Europ’a intrega n’a fostu insclintiata prin telegrafu ca in secțiunile camerei austriace, deputați si guvernul s’au unitu a declară ca Romani’a este, aprópe o simpla provincie turcesca, si ca tratatele încheiate cu Part’a au fostu, suntu si voru fi aplicabile României ? Dusmanes’a isbire in suveranitatea nóstra, nu mi-a fostu data? data de Austri’a in fati’a lumei întregi ? A tacea cându primimu o asemene lovitura, noua ni se pare ca amu fi se facemu că acelu lasiu si nerusinatu din comedie, care primindu o palma, întrebă cu nepăsare: „cine a primitu o palma ?” La aceste replica „Press’a“ : „Romanulu“ de astadi crede ca a triumfatu minunatu contr’a nóstra, fiinduca nu amu respinsu nimicu 6ŐU nu amu vorbitu despre o telegrama prin care se zicea ca in comisiunea Camerei din Vien’a s’aru fi vorbitu despre tractatulu nostru de comerciu, in cutare sensu, si ca ministrulu imperiului aru fi aderatu la acele vorbe. Vomu vorbi numai atunci cându se va votă acestu actu, si inca putemu adaogă, ca vomu vorbi mai alesu cându vomu vedé cum ni se presinta la ratificare. Istetii critici dela „Romanulu“ au uitatu, se vede, ca unu tractatu seu conventiune intre dóue națiuni, este unu contractu, si ca numai clausele ce suntu coprinse in actu, numai dispositiunile consimțite de ambele parti contractante suntu obligatorii. Au mai uitatu multu doctii parlamentari ca in fia-care statu, in Camerele sele, se vorbesce de unu tractatu cum inttelege fia-care oratoru. Nu discutiunile Camereloru constituiescu corpulu tractatului, nici partea sea obligatoriu, ci stipulatiunile, mai repetamu, care au fostu consimțite de ambele parti. Pana cându dara nu vomu vedea cu ce stipulatiuni ni se presinta tractatulu nostru comercialu cu Austro-Ungari’a, spre a se ratifică, nu avemu nimicu a dice, ci numai a așteptă. Până atunci vise sa ne mai permită marii patrioți, bă si naționalii dela „Romanulu,“ a le repetă — spre marea loru ciuda si pizma — ca acestu tractatu este celu mai mare actu de suveranitate ce tier’a a facutu de mai multi secoli; ca acestu actu este o garanția, in faptu, despre naționalitatea si iutoriulu României; ca elu va constitui etern’a gloria si onore acelora ce sau incheiatu; ca elu deschide României o noua si mare era de prosperitate si progresu economicu ! Sa mai adaogamu inca ca noi credemu ca guvernulu austro-ungaru va continuă a ave aceleași bune relatiuni cu guvernulu românu, ca va fi consecuentu cu totu ce a facutu in trecutu spre a a se incheiă acestu tractatu , si ca nu va face, la epoc’a ratificarei, nimicu si nu va abidică nici o cerere, care aru constitui o lovire in autonomi’a si suveranitatea tierei nóstre, si care aru face ratificarea imposibila. Amu reprodusu, dice „Pr.“ in nr. preced, pre care apreciari ce a provocatu in pres’a européna creditulu cerutu de d. generalu Florescu, ministru de resbelu, pentru aprovisionarea armatei cu munitiuni. Acelu creditu, redusu de Camera la 4 milióne, amu aratatu ca era votatu in mare parte inca din anulu trecutu si ca nu are semnificarea alarmanta ce s’au incercatu a-i dă unele diare si corespondintie. Alte organe inse mai bine informate si mai juditióse au consideratu lucrulu cum este fara exagerare. Iata cum se esprima si oficiós’a „T Italie“ asupr’a acestui faptu: „A’si fi negresitu unulu din cei mai din urma care sa incuragiezu întrunit micu statu amorulu propriu, totu deun’a asia de costatoriu, care consista in a face etalogiu cu forttele militarie , dara trebuie sa recunoscemu ca situatiunea României in acestu momentu ii face o necessitate si o datoria de a fi gata la ori-ce impregiurare si de a putea sa trebuintta sa-si apere hotarele. Romania pare, la unu momentu datu, sa dispune de celu putieri 60.000 de omeni de trupe regulate care nu aru fi unu contingentu de despretiuitu pentru aliații ei, si se scie ca numai cooperatiunea sea activa saru dă dreptu sa vorbésca, cându s’aru regulă in urma conturile. Acést’a e opini’a tuturora buniloru cetatieni, si tocmai de aceea si Camer’a româna nu s’a indoitu sa aclame cu unanimitate acesta necesitate oneresa, dara necesaria.“ Epistole de la tiéra. (conțin, din nr. 11.) Junimea preste totu, dara mai cu semn cea studiata este viitoriulu natiunei. Acest’a este unu adeverit necontestabilu. Cum va fi junimea crescută asta va trebui sa fia si viitoriulu natiunei, in care se afla junimea. A vorbi dara despre dens’a este lucru forte delicata, pentru ca după părerea mea este unu lucru forte greu a-ti face o judecata drepta despre dens’a. Fiindu ca eu amu in vedere numai junimea studiata me voiu margini numai pre lânga o paralela intre cea de acum si intre cea dinainte de 1848. La pasulu celu dintâiu da judecatoriulu de greutati. Va trebui dara sa me orientezu după resultate. Resultatele ne arata ca atunci junii cari studiau aveau o perspectiva forte restrinsa. Că români nu puteau imbratisiă alte cariere decâtu bisericesci si scolare; mai tarziu si carier’a advocatiale. Sciintiele reali nu aveau nici o trecere, pentru ca tóta viéti’a sociale-economica eră o letargia; ea nu ave nici unu indemnu nici pentru technica nici pentru agricultura, nici pentru unu altu ramu din sciintiele esacte. Dar si sclintiele ce aveau frecare trecere erau tratate astfel cu incâtu cu câtu invetia cineva mai multu sau, cu câtu petrecea cineva mai multu la studiu, cu atât’a sciea mai patieru. Cine scă mai bine recită intr’o latinia stricata si plina de erori gramaticali, eră mai „prestantu“, mai „escellentu“ mai „eminentu“, celu putienu in scóla. Ei dara vei dice, cu tóte aceste acei cu cunoscinttele putiene in tempulu celu criticu au fostu patrioti buni si nationalisti inflaearati si au remasu până la caruntenele loru. Si se vedi, aici amu ajunsu la unu punctu forte dificilu Aici amu trebui sa fiu celu mai bunu istoricu, celu mai bunu diplomatu si celu mai ageru si genialu criticu, că sa nu cadu in vre-o eróre, fia istorica, adeca spre a reasumă sincera intemplarile din anii 1848 si 49, fia diplomatica, că sa aflu deca procederea nationaliloru nostri a fostu fara nici o eróre politica si unica carea sa ne fia pututu duce la scopu. Déca me voiu tiene si aici de ceea ce mi-amu propusu, adeca a judecă după resultate, apoi resultatele de unu patrariu de seculu ne arata ca sporiulu politicu ce l’amu facutu cu urmarea nóstra politica nu e tocm’a imbucuratoriu. Astazi suntemu mai acolo unde amu fostu mai nainte. Mi se pare iise ca me pré departezu dela propusulu meu. Eu nu vreau sa făcu critice politicei nóstre din trecutu, si nici sa criticu pre barbatii politici si de aceea dicu, ca deca pre lângă cunoscintiele cele putiene ce le dă pre atunci scólele din patri’a nóstra junimei, ea totuși a imbratisiatu cu căldură caus’a natiunei sele asia după cum a priceputu, avemu de a multi ami spiritului de atunci, care predomină inimele in tóte poporale din giurulu nostru si din depărtare. Eu cugetu ca in cele premisse ti amu datu materialu destulu spre ati aprinde gândirea sa cugeti, si tu si cu tine multi altii, ce aru fi de facutu că junimea sa fia totudeuna aceea ce a fostu la 1848—49 , interesata si incatare interesata de lipsele si trebuinttele poporului, din a cărui sinu s’a nascutu. Câtu atinge scal’a, ea astadi da o multime de cunoscintie folositorie junimei. Acest’a desi are sa se lupte astadi cu multu mai multe greutati, le invinge mai numai cu acelesi mijloce, uneori cu mai putiene, că junimea cea dinainte de 1848. Recompensa acestoru trude si ostenele nu e cu multu mai mare. Trebuie sa admire omulu abnegatiune si sacrificiu pentru nisce posturi, cari socotite materialicesce nu intorcu tineriloru nici procentele. Noi vedemu cu totii câtu de cu anevoia alungu individii pregătiți in funcțiuni si câtu de anevoia inainteza in ele. Apoi sa asteptamu că sa se faca toti advocați si preoți aru fi o așteptare, carea in fine nici ea nu recompenseza multu. Sa fiu bine intțelesu cându vorbescu de recompensa. Eu nu o intțelegu marangiuri de locuintie a la prince du cote d’or, nici in metasarii pentru fiitórele dómne etc., ci intr’unu traiu cu atât’a comoditate incâtu sa póta trai cineva corespund istoriu starei sele si sa pota sa-si inmultiesca si capitalulu spiritualu celu câștiga pre bancele scólei si ale facultatiloru. Priu mare pendu pre recompensa, caci, ori si cum, déca nu este ea unu motorii, este unu stimulu, care intretiene foculu sacru, spriginesce motorulu carele trebuie sa fia nationalismulu si patriotismulu. Numai in modulu acest’a putemu așteptă unu sporiu comunu alu nationalitatiei nóstre, altcum tóte ostenelele suntu perilcitate a se cufundă in namolulu, sau alu materialismului sau alu sărăciei sprirituale si materiale. Temerea ce amu esprimat’o nu e cu totulu fara temeiu. Aruncati odata privirea preste barbatii nostri esiti din tinerimea dinainte de 1848 si purtati de ore care norocu, ajunși la stâii sociale considerabile si dieu vei găsi intre ei destui si de aceia, cari de multu au disu adio la tóte si si cauta numai de scumpulu cu alui loru. Exemplu trahant, se dice are unde in cărțile cele latine, si asta se póte intemplă ca puterea cea mare a imitatiunei sa gasesca multi imitatori. Desvoltatu simtiulu acest’a, mi e tema, ca intre impregiurari critice, fia glasulu nationalitatiei si alu patriotismului câtu de tare, nu lu voru audi multi si nu voru voi sa lu auda. Ce trebuie dara sa facemu că sa evitamu, déca exista undeva, reulu ? Sa cautamu pentru junimea nóstra o recompensa, carea in nici intr’unu casu sa nu i pota lipsi. Recompens’a cea mai sigura inse este simtiulu moralu. Acest’a desvoltatu in junime da peplu cu tóte necasurile, invinge tóte dificultatile si sustiene foculu sacru alu sciintiei necontenitu si foculu sacra alu nationalismului si patriotismului pura precum lu pretinde evangeliulu lui Cliu. Astfeliu nu amu ave temeri pentru viitoriulu nostru. Diferintiele, care se ivescu astadi ici colea pentru plapuma, aru dispare cu totulu si aru face locu cestiuniloru de principie pre terenurile sciintiei, cari aducu lămuriri de spirite si folóse nepretiuite , dara nu ca astadi ridiculositati, de care trebuie sa ne fia sfiala înaintea poporului nostru si nu înaintea strainiloru. Eruditulu patriotu, d. I. Fetu, scrie unu articolu vrednicu de tóta laud’a de câtra totu românulu din ori ce parte a României libere câtu si acelei cotropite, intitulatu „Scólele româno-macedonene“, pre care Tu da publicistiloru români spre studiu, desvoltare si publicitate. Grabindu-ne a publică si noi acestu articolu, ’lu recomendamu mai cu séma Inaltu Prea Sântiei Sele paritelui Mitropolitu primatu alu României, domnului ministru alu culteloru si instructiunei publice, si domnului ministru alu justitiei. Nu suntemu la îndoiala, ca toti publiciștii români, fara osebire, voru apretiui acestu articolu dictatu de inima de românu unui publicistu eminenta, cu talentu si eruditiune. „Trompeta Carpatiloru,“ care a imbratisiatu acésta sacra causa nationala de cându este ea, precum a făcut’o si jurnalulu „Buciumulu“ dela inceputulu seu, se grabasce a trece in colonele sele acestu documentu, care póte servi de basa tutuloru acelor’a, cari se intereseza de sórt’a româniloru din Macedoni’a, din Epiru si Thesali’a, cum si de a tutuloru acelora români, pre cari ’i desparte Dunarea de Romani’a libera. Tempulu este mai proprice de câtu oricându, confrați români in publicitate, că sa se agite din tóte partile acésta mare cestiune naționala, si speramu, ca omenii noștri de statu, stimulați si de talentele d-vóstre patriotice, voru chibzui spre cele de folosu acestoru frați ai noștri si românismului intregu! Scólele româno macedonene. Cine si de unde vinu românii-macedoneni? Nu ne vomu propune a trată aci acésta cestiune; e numai atât’a, ca ei au fostu, suntu si voru fi latini in tóta puterea cuventului, in limba, datini, moravuri, credintte si aspiratiuni. Nu vomu face istoriculu vietiei loru dela colonisare si până