Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-01-04 / nr. 2

I­­ 6 mai toti liberalii ’ei iau refugiulu, cându nu ajungu argumentele. Senatulu imperialu austriacu s’au reintrunitu in 11 Ian. n. Deputații fi­deli constitutiuii din diversele grupe voiau sa faca prin siefii loru o inter­­pelatiune ministeriului in caus­ a re­­sultatului ce au avutu pertractările din Pest’a. Ministeriulu a respunsu, ca nu póte comunica nimicu die vreme ce au apromisu stricta discretiune, dara atâtu póte sa­dica, ca ministe­riulu se va opune la totu ce nu co­respunde intereseloru statului. Aceste deslușiri făcură interpelarea de prisosu. Franci’a abia scapă de o crisa ministeriale inminenta. Unele diver­ging­e de păreri in cabinetu rela­ti­vu la programulu electoralu făcură pre miniștrii Leon Say si Dufaure sa di­­misioneze. După „Agence Havas “ di­ficultățile s’au denaturatu si cabine­tul s’a unitu asupr’a programului de alegere. Mac Mdl­on a indreptatu o pro­­clamatiune catr a poporulu francesu, in care releveza sincer’a aplicare a legiloru constitutionali, si necesitatea unei politice conservative, dara in­­tr’adeveru liberale si apeleza la con­­cordi’a acelora ce punu iubirea de patria mai pre­susu de suvenirile de partide că sa se póta suprime revo­­lutiunarii. Vieri­a 30 Decembre 187­5. Suirea agiului sciu ca nu va fi trecuta cu vederea nici la Dróstra, colo in capetulu monarchiei in Trans­­lau­ani’a, cum dicemu noi pre aici, si in Transilvani’a­cum diceu­ Dvóstra pre acolo. Aplecarea omenesca spre lucruri estraordinarie a fostu prastiu in zilele trecute o faima, carea se potrivesce de altmintrea de minune cu finomenulu financiare, aminti­tu in capulu acestei corespundintie. Unele foi se grăbiră a face combinatiuni, cari in fine se si potu realisa. Ele,­­ndu ca revolutiunea in vecinatele ^10 und­e turcesci inca duréza, au cre­­zu+va nu voru gresi, déca voru respanca « im>a^ ca ministeriulu nostru ae­resbelu­t, culisu unu xnandatu pen­­tu convocarea tuturoru reservistiloru, p­ecarea umeniJ­u spre lucruri estra­­ordinarie, suirea lui revolutiunea din apropiere, ferice** cea indelunga a cestiunei orientali in:c ea diplo­­matiei, ore nu se potriveau asta de bine spre a face pre publicu sa creda, ca reservistii s'untu chiamati sub arme ? Un’a nu o solea publiculu si adeca, cu cine eră sa ne batemu ? cu turcii pentru in­surgenți, cu insurgenții pentru turci, seu féra cu turcii pentru­ ca sa ne mai largimu din strimtórea ce ni o causeza marea adriatica si imperiulu otomanu in părțile dalmatine ? Press’a oficiala ne a venitu in­­tr’atât’a intr’ajutoriu,incâtu ea a des­­mintitu scirile despre convocarea re­­serveloru; inse publiculu crede mai bucurosu ce doresce si asta nu se lasa cu un’a cu dóre de presupunerile sele. Ce face elu ? si se me iertat­ déca me amestecu si eu intrensulu, vine numai­decâtu cu probe tari pen­tru părerile si intipuirile séle. Cu probele insa sa nu pota fi resturnate asta ingraba publiculu se lega de autorități si apoi e prea cunoscuta ca la noi au­toritatea cea mai mare militaria este archiducele Albrecht. Acesta inaltu personagiu are sa calatoresca la Arco in Tirolulu de media di­spre a se fo­losi de „cura“ in băile de acolo. Atât’a este de ajunsu spre a „dovedi“ ca totu a fostu ceva cu punerea ar­matei in stare de campania. Mai multu, lumea vrea sa scie ca după culissele politice a fostu unu mare viforu politicu si ca viforulu acest’a are sa se stingă in stâncile Tirolului. Este in adeveru curiosu lucru, ca veteranulu arch­iduce si maresialu, după o caletoria obosi­­tóre la Petersburg, la festivitatea or­dinului cavalerescu alu St. Georgiu, unde privii printr’ensulu’Austri’a cele mai însemnate ovatiuni, sa se mai strapatieze acum in puterea iernei până in munții Tirolului de mediadi. Mai póte cineva infrena si opt’a, ce merge din omu in omu, ca in regiu­nile cele înalte s’a ventilatu si des­­aprobatu politic’a lui Andrassy in ce­­stiunea orientale, pentru­ ca acest’a este in contra anecturei ducateloru din veci­nătatea dela médiadi-resaritu si ca era pre noi ca directiunea acesta sa invinga si sa se implinesca dorinti’a ar­­chiducelui Ioanu Salvatoru, care se dice­ j ca Austri’a trebuie sa-si manifesteze unde­va puterea sea espansiva si ca terenulu celu mai potrivita pentru procederea acesta aru fi Bosni’a si Brzegovin’a ? Nu putea, pentru­ ca pre­­langa coincidentiele acestea mai vine si faim’a colportată, sera in sferele inalte, de unde au petrunsu in lumea pro­fana din sferele inferiore, ca Russi’a n’aru fi in contra unei lărgiri a limi­­teloru austriace la resaritulu Dalma­tiei. Colportagiulu avea si pre succe­­sorulu lui Andrassy gata si inca in persón’a unui magiaru, pre contele Szécseny, uniculu ministru ungurescu, carele subscrise la 1861 constitutiunea schmerlingiana. Ei bine, nici unu te­remi nu e asia productivu de faime ca celu politicu; este numai greu de ale deosebi cari suntu cu simbure si cari fără. In casulu de fatia inse nu se cere multu studiu de a face ade­­verata combinatiune, pentru­ ca pon­tificele celu mare politicu, din ur’bea de langa Spree, Bismark, cum a miro­sitii fitilulu a strigatu prin „Polit. cor.“ si alte diurnale: „veto!“ si lucrurile tóté au venitu in alin’a loru. Andrassy este tare si mare in pusetiunea lui; inse Arhhiducele merge la băi. In finea finelor u amu fi dara iérasi in linistea cea adanca a pacei! Numai agio, agio, nu vrea sa scada, ci incetu, incetu suie la dealu. Déca suntu prospecte sigure de pace, pentru­ ce agiulu ? cu Caus’a nu este politica, ci este totulu alt’a­ nu politic’a face burs’a nesigura, ci impregiurari cari nu se misca decatu in marginile te­renului financiaru. Nici aici, unde esperanti’a a pro­­dusu mai multi cunoscetori de feno­mene financiare si bursane, nu a fostu fără de nici o influintia suirea agiu­­lui, din contra a produsu multa neli­­niste. Inse trebuie sciutu ca regulele bursei astadi suntu cu totulu altfeliu de cum erau înainte de „Erachulu“ de trista memoria. Pana la acest’a clătinările pre­­tiului efecteloru era numai o mano­pera pentru de a pute cumpara efecte. Astadi, déca se clatina pretiusu unui efectu este mai perdutu. Ból’a clati­­narei degenereza curendu intr’o oftica pentru care numai este lecuire. Căușele s’aru mai puté găsi si in alte impregiurari financiari, deci cine vrea sa faca combinatiuni politice, póte face fără de a trage si cursulu bursei in prim’a linia intr’ajutoriu. Raporta catra sântulu sinodu alu sântei biserici autocefale ortodocse române, din partea membriloru sei, cari au fostu insarcinati a lud parte la conferintia religiosa dela Bonn. (Urmare.) In ssedinti­a a Vl-a dela 16 Aug Dölinger a cetitu inca urmatórele fese lucrate de comissiune pre temeiulu doctrinei sf. Ioanu Damaschinu, unulu dintre părinții bisericei nedespărțite, despre relatiunile celoru trei persone ale sf. treime intre sine, fese priimite de toti membrii comissiunei. Iata si aceste țese in numeru de pinse : 1. Sântulu ducimu procede dela tatalu (ex rov narQog) ca din prin­cipiu (aQxh) caus(a­­ caria) isvorulu (­Tegyri) divinității. 2. Sântulu dudiu nu procede dela fiiulu (i( rov cliov) pentru ca in divinitate este numai unu princi­piu (dQX*î) o causa­­ atria) prin care s’a produsu totu ce este in divini­tate. 3. Sântulu duchu procede din tatalu prin fiiulu­­ ex rov nargdg di­n Uiov). 4. Sântulu duchu este [tipu alu fiiului alu tipului tatalui, procedandu dela tatalu si repauzandu in fiiulu carele este poterea cea manifesta. 5. Sântulu duchu este emanati­­une personala din tatalu, este duchulu fiiului, dar nu din fiiulu, pentru ca elu este duchulu gurei lui Dumnedieu celu ce esprima cuventulu. Duchulu sântu formeza interme­­diulu intre tatalu si prin fiiulu este in unire cu tatalu. Ortodocșii aderandu la aceste teze făcură reserva, ca in calitatea loru de persóne private nu anticipa câtuși de putieru decisiunea definitiva ce suntu in dreptu a lua bisericile loru respec­tive, de a admite si ele sau nu ace­ste țese. De aceea Dölinger in espli­­carile sale mai departe asupr’a bunu­lui resultatu la care au ajunsu aceste conferintie teologice pentru unirea bi­­sericesca, a disu intre altele : „Se póte speră ca in orientu convenirea nostra făcută in spiritulu pacei va gasi recunoscere si in sferele autoritare, si ca diferenti’a esistendu in acesta cestiune intre doctrin’a cre­­dintiei si contemplatiunea teologica se va determină cu curgerea timpului totu mai pronuntiatu si mai precisu. Eu speru ca si din partea ortodocsi­­loru curendu va urmă acelasiu acordu. Dicu acum in actual’a adunare acésta si nu esprimu acésta f­ormalu apoi acésta provine de acolo, precumu eu suit autoritatu a declară, ca multu stimatii membrii ai bisericei orientale ce suntu aci presenti, au intentiunea Spicuire in corfa unei re­­dactiuni. Este unu ce de totu ne insem­­natu lucru corfa unei redactiuni in lumea politica. Nici intr’o conferintia, starea diplomatica, nici intr’o conferintia mi­nisteriala, nici in cea de diurnalisti, unde d. Schmerling prin vreo câte­va cuvinte a alarmatu tata press’a din Berlinu, pre câtu ne aducemu noi aminte, n’a fostu nici amintire de vreo corfa a vre­unei redactiuni. Dara ce si póte fi asta de inte­­resu in corfa unei redactiuni? între­barea se pune usioru, inse numai acel’a, carele si ia ostenel’a, cu permisiunea unui redactoru, sa rascolesca in corfa lui, póte da respunsulu celu adeveratu pentru ca numai atunci pote sei câte teribilitati nu suntu îngropate acolo, si încuiate cu vointi’a despotica a redactorului pentru vecii veciloru. A vediutu cineva unu viforu turbatu pre verfurile cele inalte ale unui munte, unde pare concentrata tóta electrici­tatea din atmosfera intr’unu v­oru? Fulgerile alerga cu sterpii cei de focu prin dessimea si întunecimea mierului in susu si in josu, crucisiu si curme­­disiu. Ya se­dica, viscolele nóstre sau furtunele nóstre de josu dela tiéra suntu nimic’a pre lângă cele dela munte. Ori ce corfa, dela ori­care redactiune, este unu verfu de munte, unde se grama­­descu tunetele si fulgerile cele mai turbate, din care noi muritorii cestia­lalti vedemu numai a sut’a parte póte si a mii’a parte in regiunile inferiore Je colóneloru diurnalistice. Suntu, ce e­xepta si redactiuni de acele, cari, pre­cu, cunoscemu noi pre un’a, de atati a ^ incóce traiesce totu in re­giunea cok^ de un­de a urmata firescu lucru, ca un­gru d­e nimeru a fostu totu trăsnete s. fu]gerej asta incâtu in corfa nu credem.^a_i mai g remasu nimica. Noroculu c«ua lovitu pre ni_ menea, fiindu­ ca fulgașle au fostu preste totu numai de­­^e]e­fecj care se consuma fara de efec., ’ Asia dara nu e tocm’a o­mo’la asta demna de despretiuitu nici corfA unui redactoru. Ba multe celebritati“ politice de ale nóstre, ce mai scula politica aru puté face numai lângă corf’a unui redactoru. Caci nu e lucru micu si de tóte dilele a vedé cum unu pamenteanu de omu dominéza materiele aceste incendióse si esplo­­datorie si cum eru asia dicendu, ju­­cânduse, umbla cu ele in mâna si pre unele le imblandiesce, le domolesce, de nu le mai cunosci, pareca vechi dintr’unu teribilu poganu, de care screă frica satulu intregu, unu blandu recrutu, care fara a dice ceva se in­­tarna si sucesce la cea mai simpla comanda; pre altele le arunca fara mila in tartarulu celu intunecosu alu corfei pre alu carei coperisiu s’aru pute scrie cu totu dreptulu infioratorele cuvinte ale lui Dante: „Lasciate ogni speranza „Voi ehe intratef (Lasati tóta speranti’a, voi cari intrati) Acest’a din simpla causa, ca totu ce a intratu odata acolo numai insa decatu spre a fi m­istuitu de neinduraturu focu. Din cele indign­ate pre departe, credemu ca cetitoriloru li se incaldiesee incatu-va inim’a, li se topesce indife­­rentismulu si le cresce interesulu catra mobil’a cea mai nainte lasata prada despretiului. La stâmu putienu la spatele re­dactorului sa vedemu ce procedura urméza elu in regiunea cea pericu­­losa a oficiului seu. Epistolele stau tramada pre mesuti’a lui. Unulu dintre ceialalti ómeni, ved­endu atâtea adre­­se fi­uióse si care de care mai mă­gulitor, aru mura de bucuria. Elu se asieda lângă densele, incretiesce fruntea, pa. putere luj­gi vede pre­­simtiulu, ca a resolvitu de multu ga­­citorea, pentru ,e e mai mare gra­mad­a,de pleva, o^tu cea de grâu, si asta in dispusetiune, acést’a ia forfe­­cile a mâna si deschid cete ascunse. Acum urmeza: la drept’a, la stâng’a si totu asta mai departe. Nu mai ceri_ toriulu trebuie sa scie ca aim mere­u lucrurile de a intors’a, ce vine drept’a trece in — fundulu C0xfel ce vine de-a stâng’a in purgatoriulu redactiunalu, care are trei graduri : unulu cerus’a roșia, scu veneta, scu si negra a in susu redactorului; altulu alu culegatoriului si alu treilea alu co­rectorului. Celu prittemu prin cele dóue graduri din urma trebuie sa treca tóte câte s’au pututu bucură de a trece la judecat’a redactorului de-a stâng’a. Deosebirea acésta inse nu e durabile, pentru ca vine tempulu si adeca după ce trecu si ceste despre cari vorbiramu mai pre urma prin mân’a corectorului, si ele totu aceasi sarte o au cu cele-lalte: cor­f’a si par’a focului. Cu tóte aceste este osebire intre densele. Cele ce trecu prin purgatoriulu amintitu nu trecu cu tóte ale loru in gur’a Mo­­loc­ului mistuitoriu, ci numai cu „re­­masin­ele loru pamentesci“. Esen­­t­i ’a loru trece la nemurire in sinulu colóneloru după meritu, care in frun­tea foiei, care la mijlocu, care mai la fine, inse tóte se bucura de lumin­a si de vederea publicului. Ceea ce ne arata ca numai la părere nu aru fi deosebirea durabile, dara după firea lucrului că si la omeni. Cari au grigia numai sa manance, sa bea si sa se îmbrace bine, cu unu cu­­ventu numai de comoditatea loru, trecu cu post’a vietiei prin lumea acésta, si candu voru sosi la tienta li se va astupă gur’a cu glii si — pace buna! Acei­a vise, cari au facutu fapte binefacatorie si pentru deaprópele loru, lasa faptele in colonele cele vii ale posteritatiei, cu tóte care masin­ele loru pamentesei se astupa că si a­le celoru-lalti. Dara sa nu ne departamu de obst'­tu, adeca de epistolele, cu cari

Next