Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-04 / nr. 2
I 6 mai toti liberalii ’ei iau refugiulu, cându nu ajungu argumentele. Senatulu imperialu austriacu s’au reintrunitu in 11 Ian. n. Deputații fideli constitutiuii din diversele grupe voiau sa faca prin siefii loru o interpelatiune ministeriului in caus a resultatului ce au avutu pertractările din Pest’a. Ministeriulu a respunsu, ca nu póte comunica nimicu die vreme ce au apromisu stricta discretiune, dara atâtu póte sadica, ca ministeriulu se va opune la totu ce nu corespunde intereseloru statului. Aceste deslușiri făcură interpelarea de prisosu. Franci’a abia scapă de o crisa ministeriale inminenta. Unele diverginge de păreri in cabinetu relativu la programulu electoralu făcură pre miniștrii Leon Say si Dufaure sa dimisioneze. După „Agence Havas “ dificultățile s’au denaturatu si cabinetul s’a unitu asupr’a programului de alegere. Mac Mdlon a indreptatu o proclamatiune catr a poporulu francesu, in care releveza sincer’a aplicare a legiloru constitutionali, si necesitatea unei politice conservative, dara intr’adeveru liberale si apeleza la concordi’a acelora ce punu iubirea de patria mai presusu de suvenirile de partide că sa se póta suprime revolutiunarii. Vieria 30 Decembre 1875. Suirea agiului sciu ca nu va fi trecuta cu vederea nici la Dróstra, colo in capetulu monarchiei in Translauani’a, cum dicemu noi pre aici, si in Transilvani’acum diceu Dvóstra pre acolo. Aplecarea omenesca spre lucruri estraordinarie a fostu prastiu in zilele trecute o faima, carea se potrivesce de altmintrea de minune cu finomenulu financiare, amintitu in capulu acestei corespundintie. Unele foi se grăbiră a face combinatiuni, cari in fine se si potu realisa. Ele,ndu ca revolutiunea in vecinatele ^10 unde turcesci inca duréza, au crezu+va nu voru gresi, déca voru respanca « im>a^ ca ministeriulu nostru aeresbelut, culisu unu xnandatu pentu convocarea tuturoru reservistiloru, pecarea umeniJu spre lucruri estraordinarie, suirea lui revolutiunea din apropiere, ferice** cea indelunga a cestiunei orientali in:c ea diplomatiei, ore nu se potriveau asta de bine spre a face pre publicu sa creda, ca reservistii s'untu chiamati sub arme ? Un’a nu o solea publiculu si adeca, cu cine eră sa ne batemu ? cu turcii pentru insurgenți, cu insurgenții pentru turci, seu féra cu turcii pentru ca sa ne mai largimu din strimtórea ce ni o causeza marea adriatica si imperiulu otomanu in părțile dalmatine ? Press’a oficiala ne a venitu intr’atât’a intr’ajutoriu,incâtu ea a desmintitu scirile despre convocarea reserveloru; inse publiculu crede mai bucurosu ce doresce si asta nu se lasa cu un’a cu dóre de presupunerile sele. Ce face elu ? si se me iertat déca me amestecu si eu intrensulu, vine numaidecâtu cu probe tari pentru părerile si intipuirile séle. Cu probele insa sa nu pota fi resturnate asta ingraba publiculu se lega de autorități si apoi e prea cunoscuta ca la noi autoritatea cea mai mare militaria este archiducele Albrecht. Acesta inaltu personagiu are sa calatoresca la Arco in Tirolulu de media dispre a se folosi de „cura“ in băile de acolo. Atât’a este de ajunsu spre a „dovedi“ ca totu a fostu ceva cu punerea armatei in stare de campania. Mai multu, lumea vrea sa scie ca după culissele politice a fostu unu mare viforu politicu si ca viforulu acest’a are sa se stingă in stâncile Tirolului. Este in adeveru curiosu lucru, ca veteranulu archiduce si maresialu, după o caletoria obositóre la Petersburg, la festivitatea ordinului cavalerescu alu St. Georgiu, unde privii printr’ensulu’Austri’a cele mai însemnate ovatiuni, sa se mai strapatieze acum in puterea iernei până in munții Tirolului de mediadi. Mai póte cineva infrena si opt’a, ce merge din omu in omu, ca in regiunile cele înalte s’a ventilatu si desaprobatu politic’a lui Andrassy in cestiunea orientale, pentru ca acest’a este in contra anecturei ducateloru din vecinătatea dela médiadi-resaritu si ca era pre noi ca directiunea acesta sa invinga si sa se implinesca dorinti’a archiducelui Ioanu Salvatoru, care se dice j ca Austri’a trebuie sa-si manifesteze undeva puterea sea espansiva si ca terenulu celu mai potrivita pentru procederea acesta aru fi Bosni’a si Brzegovin’a ? Nu putea, pentru ca prelanga coincidentiele acestea mai vine si faim’a colportată, sera in sferele inalte, de unde au petrunsu in lumea profana din sferele inferiore, ca Russi’a n’aru fi in contra unei lărgiri a limiteloru austriace la resaritulu Dalmatiei. Colportagiulu avea si pre succesorulu lui Andrassy gata si inca in persón’a unui magiaru, pre contele Szécseny, uniculu ministru ungurescu, carele subscrise la 1861 constitutiunea schmerlingiana. Ei bine, nici unu teremi nu e asia productivu de faime ca celu politicu; este numai greu de ale deosebi cari suntu cu simbure si cari fără. In casulu de fatia inse nu se cere multu studiu de a face adeverata combinatiune, pentru ca pontificele celu mare politicu, din ur’bea de langa Spree, Bismark, cum a mirositii fitilulu a strigatu prin „Polit. cor.“ si alte diurnale: „veto!“ si lucrurile tóté au venitu in alin’a loru. Andrassy este tare si mare in pusetiunea lui; inse Arhhiducele merge la băi. In finea finelor u amu fi dara iérasi in linistea cea adanca a pacei! Numai agio, agio, nu vrea sa scada, ci incetu, incetu suie la dealu. Déca suntu prospecte sigure de pace, pentru ce agiulu ? cu Caus’a nu este politica, ci este totulu alt’a nu politic’a face burs’a nesigura, ci impregiurari cari nu se misca decatu in marginile terenului financiaru. Nici aici, unde esperanti’a a produsu mai multi cunoscetori de fenomene financiare si bursane, nu a fostu fără de nici o influintia suirea agiului, din contra a produsu multa neliniste. Inse trebuie sciutu ca regulele bursei astadi suntu cu totulu altfeliu de cum erau înainte de „Erachulu“ de trista memoria. Pana la acest’a clătinările pretiului efecteloru era numai o manopera pentru de a pute cumpara efecte. Astadi, déca se clatina pretiusu unui efectu este mai perdutu. Ból’a clatinarei degenereza curendu intr’o oftica pentru care numai este lecuire. Căușele s’aru mai puté găsi si in alte impregiurari financiari, deci cine vrea sa faca combinatiuni politice, póte face fără de a trage si cursulu bursei in prim’a linia intr’ajutoriu. Raporta catra sântulu sinodu alu sântei biserici autocefale ortodocse române, din partea membriloru sei, cari au fostu insarcinati a lud parte la conferintia religiosa dela Bonn. (Urmare.) In ssedintia a Vl-a dela 16 Aug Dölinger a cetitu inca urmatórele fese lucrate de comissiune pre temeiulu doctrinei sf. Ioanu Damaschinu, unulu dintre părinții bisericei nedespărțite, despre relatiunile celoru trei persone ale sf. treime intre sine, fese priimite de toti membrii comissiunei. Iata si aceste țese in numeru de pinse : 1. Sântulu ducimu procede dela tatalu (ex rov narQog) ca din principiu (aQxh) caus(a caria) isvorulu (Tegyri) divinității. 2. Sântulu dudiu nu procede dela fiiulu (i( rov cliov) pentru ca in divinitate este numai unu principiu (dQX*î) o causa atria) prin care s’a produsu totu ce este in divinitate. 3. Sântulu duchu procede din tatalu prin fiiulu ex rov nargdg din Uiov). 4. Sântulu duchu este [tipu alu fiiului alu tipului tatalui, procedandu dela tatalu si repauzandu in fiiulu carele este poterea cea manifesta. 5. Sântulu duchu este emanatiune personala din tatalu, este duchulu fiiului, dar nu din fiiulu, pentru ca elu este duchulu gurei lui Dumnedieu celu ce esprima cuventulu. Duchulu sântu formeza intermediulu intre tatalu si prin fiiulu este in unire cu tatalu. Ortodocșii aderandu la aceste teze făcură reserva, ca in calitatea loru de persóne private nu anticipa câtuși de putieru decisiunea definitiva ce suntu in dreptu a lua bisericile loru respective, de a admite si ele sau nu aceste țese. De aceea Dölinger in esplicarile sale mai departe asupr’a bunului resultatu la care au ajunsu aceste conferintie teologice pentru unirea bisericesca, a disu intre altele : „Se póte speră ca in orientu convenirea nostra făcută in spiritulu pacei va gasi recunoscere si in sferele autoritare, si ca diferenti’a esistendu in acesta cestiune intre doctrin’a credintiei si contemplatiunea teologica se va determină cu curgerea timpului totu mai pronuntiatu si mai precisu. Eu speru ca si din partea ortodocsiloru curendu va urmă acelasiu acordu. Dicu acum in actual’a adunare acésta si nu esprimu acésta formalu apoi acésta provine de acolo, precumu eu suit autoritatu a declară, ca multu stimatii membrii ai bisericei orientale ce suntu aci presenti, au intentiunea Spicuire in corfa unei redactiuni. Este unu ce de totu ne insemnatu lucru corfa unei redactiuni in lumea politica. Nici intr’o conferintia, starea diplomatica, nici intr’o conferintia ministeriala, nici in cea de diurnalisti, unde d. Schmerling prin vreo câteva cuvinte a alarmatu tata press’a din Berlinu, pre câtu ne aducemu noi aminte, n’a fostu nici amintire de vreo corfa a vreunei redactiuni. Dara ce si póte fi asta de interesu in corfa unei redactiuni? întrebarea se pune usioru, inse numai acel’a, carele si ia ostenel’a, cu permisiunea unui redactoru, sa rascolesca in corfa lui, póte da respunsulu celu adeveratu pentru ca numai atunci pote sei câte teribilitati nu suntu îngropate acolo, si încuiate cu vointi’a despotica a redactorului pentru vecii veciloru. A vediutu cineva unu viforu turbatu pre verfurile cele inalte ale unui munte, unde pare concentrata tóta electricitatea din atmosfera intr’unu voru? Fulgerile alerga cu sterpii cei de focu prin dessimea si întunecimea mierului in susu si in josu, crucisiu si curmedisiu. Ya sedica, viscolele nóstre sau furtunele nóstre de josu dela tiéra suntu nimic’a pre lângă cele dela munte. Ori ce corfa, dela oricare redactiune, este unu verfu de munte, unde se gramadescu tunetele si fulgerile cele mai turbate, din care noi muritorii cestialalti vedemu numai a sut’a parte póte si a mii’a parte in regiunile inferiore Je colóneloru diurnalistice. Suntu, ce exepta si redactiuni de acele, cari, precu, cunoscemu noi pre un’a, de atati a ^ incóce traiesce totu in regiunea cok^ de unde a urmata firescu lucru, ca ungru de nimeru a fostu totu trăsnete s. fu]gerej asta incâtu in corfa nu credem.^a_i mai g remasu nimica. Noroculu c«ua lovitu pre ni_ menea, fiindu ca fulgașle au fostu preste totu numai de^e]efecj care se consuma fara de efec., ’ Asia dara nu e tocm’a omo’la asta demna de despretiuitu nici corfA unui redactoru. Ba multe celebritati“ politice de ale nóstre, ce mai scula politica aru puté face numai lângă corf’a unui redactoru. Caci nu e lucru micu si de tóte dilele a vedé cum unu pamenteanu de omu dominéza materiele aceste incendióse si esplodatorie si cum eru asia dicendu, jucânduse, umbla cu ele in mâna si pre unele le imblandiesce, le domolesce, de nu le mai cunosci, pareca vechi dintr’unu teribilu poganu, de care screă frica satulu intregu, unu blandu recrutu, care fara a dice ceva se intarna si sucesce la cea mai simpla comanda; pre altele le arunca fara mila in tartarulu celu intunecosu alu corfei pre alu carei coperisiu s’aru pute scrie cu totu dreptulu infioratorele cuvinte ale lui Dante: „Lasciate ogni speranza „Voi ehe intratef (Lasati tóta speranti’a, voi cari intrati) Acest’a din simpla causa, ca totu ce a intratu odata acolo numai insa decatu spre a fi mistuitu de neinduraturu focu. Din cele indignate pre departe, credemu ca cetitoriloru li se incaldiesee incatu-va inim’a, li se topesce indiferentismulu si le cresce interesulu catra mobil’a cea mai nainte lasata prada despretiului. La stâmu putienu la spatele redactorului sa vedemu ce procedura urméza elu in regiunea cea periculosa a oficiului seu. Epistolele stau tramada pre mesuti’a lui. Unulu dintre ceialalti ómeni, vedendu atâtea adrese fiuióse si care de care mai măgulitor, aru mura de bucuria. Elu se asieda lângă densele, incretiesce fruntea, pa. putere lujgi vede presimtiulu, ca a resolvitu de multu gacitorea, pentru ,e e mai mare gramada,de pleva, o^tu cea de grâu, si asta in dispusetiune, acést’a ia forfecile a mâna si deschid cete ascunse. Acum urmeza: la drept’a, la stâng’a si totu asta mai departe. Nu mai ceri_ toriulu trebuie sa scie ca aim mereu lucrurile de a intors’a, ce vine drept’a trece in — fundulu C0xfel ce vine de-a stâng’a in purgatoriulu redactiunalu, care are trei graduri : unulu cerus’a roșia, scu veneta, scu si negra a in susu redactorului; altulu alu culegatoriului si alu treilea alu corectorului. Celu prittemu prin cele dóue graduri din urma trebuie sa treca tóte câte s’au pututu bucură de a trece la judecat’a redactorului de-a stâng’a. Deosebirea acésta inse nu e durabile, pentru ca vine tempulu si adeca după ce trecu si ceste despre cari vorbiramu mai pre urma prin mân’a corectorului, si ele totu aceasi sarte o au cu cele-lalte: corf’a si par’a focului. Cu tóte aceste este osebire intre densele. Cele ce trecu prin purgatoriulu amintitu nu trecu cu tóte ale loru in gur’a Molocului mistuitoriu, ci numai cu „remasinele loru pamentesci“. Esenti ’a loru trece la nemurire in sinulu colóneloru după meritu, care in fruntea foiei, care la mijlocu, care mai la fine, inse tóte se bucura de lumina si de vederea publicului. Ceea ce ne arata ca numai la părere nu aru fi deosebirea durabile, dara după firea lucrului că si la omeni. Cari au grigia numai sa manance, sa bea si sa se îmbrace bine, cu unu cuventu numai de comoditatea loru, trecu cu post’a vietiei prin lumea acésta, si candu voru sosi la tienta li se va astupă gur’a cu glii si — pace buna! Aceia vise, cari au facutu fapte binefacatorie si pentru deaprópele loru, lasa faptele in colonele cele vii ale posteritatiei, cu tóte care masinele loru pamentesei se astupa că si ale celoru-lalti. Dara sa nu ne departamu de obst'tu, adeca de epistolele, cu cari